Ocupatia rusa din 1828-1834. Regulamentul Organic.

Ocupatia rusa din 1828-1834. Regulamentul Organic.

Ne aflam din nou in fata unui fenomen ciudat: rusii, in timpul cat ocupa Principatele dupa inca un razboi (1828-l829), care se termina cu pacea de la Adrianopol (septembrie 1829), vor impune in Principate un fel de noua constitutie care se va numi Regulamentul Organic.

Iata ironia: rusii, aflati sub un regim autocrat, fara liber­tati, fara parlament la ei in tara, vor impune in Principate un regim relativ mai liberal decat al lor. Aparand si in Rusia, pe la inceputul secolului XIX, miscari liberale, guvernatorul rus numit in Principate, generalul Pavel Kiseleff (al carui nume il pastreaza o sosea din Bucuresti), un conte relativ liberal, impreuna cu cei din jurul lui, s-a gandit sa experimenteze in Principatele Romane un regim ceva mai liberal decat in Rusia si in orice caz mai liberal decat cel pe care turcii il impusesera Principatelor. Sa ne intelegem asupra cuvintelor. Cand zic liberal, aceasta nu inseamna ca era de-acum democratic. Constitutia era foarte aristocratica - in parlament nu apareau decat boieri mari si mai mici -, dar se inspira dupa unele modele europene: se tinea seama de independenta justitiei, iar parlamentul era separat de executiv; iata deci aplicat, pen­tru prima oara la noi in tara (e drept, cam schiop), prin­cipiul lui Montesquieu din veacul al XVIII-lea: separarea puterilor; executivul, legislativul si judiciarul trebuie sa fie separati, independenti unul de altul, pentru ca o tara sa poata fi carmuita intr-un mod oarecum liberal, adica ferita de despotism si arbitrar. Acest principiu apare pentru prima oara in Regulamentul Organic.

Soarta taranimii, in schimb, se inrautateste in urma Regulamentului Organic, in 1829, prin pacea de la Adrianopol, turcii sunt siliti sa liberalizeze navigatia pe Marea Neagra si pe Dunare, fortati bineinteles de rusi, dar si de englezi, caci englezii dominau marile si voiau sa libera­lizeze comertul. De la o zi la alta, libertatea comertului in Principatele noastre face ca boierimea, care poseda ma­joritatea pamanturilor, sa se intereseze de o exploatare mai intensiva ca sa produca grane pentru export. Pana atunci taranul putea sa cultive intr-o oarecare libertate pamantul boierilor, boierul era silit sa dea cel putin doua treimi din mosia lui taranilor, care o cultivau cum voiau si ii dadeau boierului o cincime, o patrime sau o treime, dar dijma nu ajungea la jumatate din recolta. Din momen­tul cand boierii nu mai sunt siliti sa dea graul turcilor la pret redus, ci il pot vinde francezilor sau englezilor, pe Dunare, taranii incep sa fie mult mai exploatati de marii proprietari decat erau inainte de epoca Regulamentului Organic.

Iata cum progresul isi are si reversul lui. Prima constitutie romaneasca reprezinta embrionul unei legis­latii de tip occidental, dar, pe de alta parte, inrautateste soarta taranilor in asa masura incat, mai tarziu, unii ganditori socialisti vor spune ca avem de-a face cu o epoca de neoiobagie. Degeaba era taranul liber (nu mai exista serbie la noi de la mijlocul secolului XVIII, am pomenit mai sus despre reforma lui Constantin Mavrocordat), fap­tul ca era silit sa foloseasca pamantul boierului si sa-i dea jumatate din munca efectuata cu mana, cu plugul si cu boii lui, a facut ca situatia taranimii sa se degradeze. Iar aceasta in contextul in care, datorita imbunatatirii conditi­ilor de igiena si a progreselor medicinei (vaccinul impotri­va variolei - careia i se spunea "altoi de varsat' - se introdusese la inceputul veacului), populatia la sate a cres­cut mult in secolul al XIX-lea.

Pe plan politic, aplicarea Regulamentului Organic a insemnat si o interventie permanenta in treburile tarii a reprezentantilor rusi la Bucuresti (pana in 1834, generalul conte Pavel Kiseleff, apoi consulii rusi de la Bucuresti si Iasi), in asa masura incat cele doua principate devenisera practic tari aflate sub protectorat rusesc. Situatia dom­nilor, Mihaita Voda Sturdza (1834-l849) in Moldova, Alexandru Ghica (1834-l842) si Gheorghe Bibescu (1842-l848) in Muntenia, a fost extrem de grea, mereu invinuiti de liberalii dinauntru ca nu rezista destul pre­siunilor rusesti, si de consulii rusi ca cedeaza prea mult opozitiei dinauntru. In Muntenia in special, Alexandru Ghica s-a confruntat in Adunarea legislativa cu o pu­ternica opozitie, de tendinta antirusa. Unul dintre sefii acestei opozitii, Ion Campineanu, a si plecat in Occident pentru a trezi interesul marilor puteri in problema romaneasca si e de mirare cum a putut fi primit in audi­enta de prim-ministri apuseni, Lord Palmerston la Londra si Adolphe Thiers la Paris. Apartinand unei familii boieresti de prim rang, inrudit cu Cantacuzinii si cu Cantemirestii, el a fost introdus in cercurile occidentale de printul Adam Czartoryski, fruntas al emigratiei poloneze si fost consilier al tarului.

Alta explicatie a relativului succes al lui Campineanu au fost legaturile sale cu masoneria.

intors in tara, a fost inchis un timp - ca si tanarul Mitica Filipescu, primul nostru doctor in drept de la Paris si care, cu toate ca apartinea uneia dintre cele mai puter­nice familii boieresti din Muntenia, poate fi considerat, prin proiectul sau politic, ca primul om politic sociali­zant din tara noastra. Filipescu a murit in inchisoare. O data cu el fusese inchis si tanarul Nicolae Balcescu, care va juca un rol de frunte in revolutia de la 1848. in inchisoare se imbolnaveste el de tuberculoza ("oftica' i se zicea pe atunci) care-l va dobori de tanar.

Mai abil si mai iubit de rusi, Sturdza s-a mentinut mai mult pe tron. Cu toate slabiciunile de care toti trei domnitorii au fost invinuiti, se poate spune, obiectiv, ca in timpul guvernarii lor ambele principate au facut pro­grese mari in domeniul economic si in domeniul cultural. S-au cladit orase intregi, ca Braila (privita, o vreme, de straini, ca mai frumoasa decat Bucurestii), Alexandria (dupa numele lui Alexandru Ghica); s-au deschis dru­muri, s-au pavat si iluminat cele doua capitale. La Iasi, Mihaita Voda a inaugurat o universitate (Academia Mihaileana) si a intretinut un teatru francez. Comertul in ambele principate a luat avant, ca urmare a clauzelor tratatului de la Adrianopol, care liberalizase comertul pe Dunare si Marea Neagra si suprimase monopolul turcesc pe cereale si vite. Atunci a inceput sa se inchege cu ade­varat o burghezie romaneasca, din negustorime si din mica boierime. O consecinta neprevazuta a fost insa si imigrarea din ce in ce mai masiva in Moldova a evreilor din Galitia, Polonia si Rusia, atrasi de o noua piata comer­ciala in stare oarecum "virgina'.