Functiunea de productie in intreprinderile mici si mijlocii romansti

FUNCTIUNEA DE PRODUCTIE IN INTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII ROMANSTI   

Conceptul de intreprindere privata mica si mijlocie (IMM) este foarte complex,

cu multe determinari si numeroase implicatii pe planul organizarii si functionarii

intreprinderilor de acest fel. Complexitatea conceptului este evidentiata si de numarul

apreciabil si diversificat de opinii cu privire la criteriile de delimitare a acestor

intreprinderi fata de firmele mari. Intrucat nu exista un criteriu unic de definire si

de clasificare a IMM, prezentarea mai multor modalitati de abordare a dimensiunilor

lor ne ofera o baza analitica suficient de riguroasa pentru identificarea corecta a

intreprinderilor care fac parte din categoria IMM.

In Romania, criteriile de delimitare a IMM sunt de asemenea

diversificate. Se utilizeaza cu precadere numarul de angajati si cifra de afaceri.

In anumite ramuri, in special in conditiile transferului de proprietate a unor

intreprinderi de stat aflate in dificultate financiara (cifra de afaceri redusa, blocaj

financiar, trimiterea in somaj a personalului etc.), criteriul de delimitare poate fi si

capitalul fix

Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati si dezvoltarea

IMM, face urmatoarea clasificare, dupa numarul mediu scriptic de personal:

- pana la 9 salariati - microintreprindere,

- intre 10 si 49 salariati - intreprinderi mici;

- intre 50 si 249 salariati - intreprinderi mijlocii.

Sunt incadrate in aceasta categorie si IMM care realizeaza o cifra de afaceri

anuala echivalenta cu pana la 8 milioane euro.

Functiunea de productie reprezinta ansamblul de activitati de baza,

auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii

produselor, elaborarii lucrarilor, prestari de servicii in cadrul intreprinderii.

Aceasta functiune este formata din urmatoarele activitati

a) activitatea de pregatire a productiei:

pregatirea utilajelor, instalatiilor pentru executarea sarcinilor programate;

asigurarea conditiilor necesare respectarii tehnologiilor de fabricatie;

organizarea aprovizionarii ritmice a locurilor de munca cu materiale, piese etc.;

Este influentata de gradul de noutate a produsului ce urmeaza a se fabrica - produs nou asimilat, produs modernizat sau a carui fabricatie se repeta.

b) conducerea operativa a productiei:

"defalcarea" in timp si spatiu a sarcinilor cuprinse in planul de productie;

intocmirea de grafice operative de productie pe perioade scurte de timp si pe subunitati;

asigura cadrul informational necesar lansarii si controlului indeplinirii programelor de fabricatie, etc.

c) activitatea privind executarea (fabricatia) propriu-zisa:

aplicarea metodelor de organizare corespunzatoare productiei executate;

aplicarea metodelor de munca corespunzatoare procesului de productie;

utilizarea adecvata a resurselor materiale si umane, etc.

d) controlul tehnic de calitate (CTC):

stabilirea formelor si metodelor de control tehnic de calitate;

organizarea controlului inter-operational si inter-fazic;

organizarea activitatii laboratoarelor, standurilor de proba,  etc.;

verificarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor si subansamblelor, precum si a produselor finite, etc.

e) intretinerea si repararea masinilor si utilajelor:

organizeaza activitatea din compartimentele de intretinere si reparatii;

elaboreaza si fundamenteaza planul de revizii si reparatii;

stabileste numarul de interventii tehnice;

organizeaza activitatea de modernizare a utilajelor, etc.

f) productia auxiliara:

determina necesarul de utilitati (energie, combustibil, unelte, etc.) si corelarea acestuia cu necesarul sectiilor de baza;

organizeaza activitatile din subunitatile proprii.

In functie de obiectivele economice stabilite, de resursele de care dispune si de piata potentiala o intreprindere, pe baza strategiei alese, poate adopta o serie de politici de productie diferite. De regula, se pot deosebi urmatoarele politici de productie importante:

1) intreprinderea se organizeaza pentru a executa anumite produse sau lucrari prin folosirea propriilor unitati de productie, grupate in aceeasi incinta sau dispersate teritorial;

2) intreprinderea executa in totalitate sau partial produse, folosind componente realizate de alte intreprinderi (pe baza subcontractarii sau subfurniturii);

3) cooperarea dintre intreprinderi

1) In cazul primului tip de politica de productie

intreprinderea executa politica sa

iar unitatile de productie, precum si conducerea administrativa, sunt grupate intr-un singur loc.

Pe masura dezvoltarii, odata cu  efectuarea de noi investitii, se poate adopta o politica de descentralizare a productiei prin crearea de noi unitati de productie.

O astfel de politica de productie ridica probleme noi privind achizitionarea de terenuri, construirea de noi cladiri, atragerea sau formarea de forta de munca.

2) A doua politica de productie

este aceea de a executa produse sau lucrari apeland in totalitate sau partial la componentele executate de alte intreprinderi pe baza unui contract de subcontractare.

Sucontractarea

presupune asumarea efectuarii unei lucrari sau serviciu

prin organizarea mijloacelor necesare si cu gestiunea propriului risc

in schimbul unui corespondent in bani de catre o intreprindere pentru o alta intreprindere.

reprezinta prestare de servicii sau lucrari efectuata sub coordonarea intreprinderii subcontractante

care la randul ei a primit comanda de la intreprinderea comitent in vederea executarii unei lucrari sau a unui serviciu pentru intreprinderea beneficiara (intreprinderea-client sau utilizatorul) in schimbul unei sume de bani.

3) Cooperarea intre intreprinderi reprezinta procesul economic prin care se stabilesc legaturi stranse de productie intre intreprinderi, care concura la fabricarea diferitelor produse

Cooperarea poate fi:

- pe produse, atunci cand anumite intreprinderi, denumite conexe, livreaza unele produse finite;

- pe subansamble, piese - cand anumite intreprinderi, denumite conexe, livreaza unele subansamble sau piese;

- tehnologica - atunci cand o intreprindere, folosind excedentul de capacitate de care dispune, efectueaza prelucrari tehnologice pentru alte intreprinderi.