Dupa ce a absolvit acest colegiu
si dupa ce la 8 martie 1840 a obtinut
diploma de hotarnic eliberata de Directia
Eforiei scolilor, a plecat la Berlin pe cheltuiala parintilor sai, unde a studiat arhitectura; apoi, pentru specializare, a stat un timp la Munchen si Paris. De la Munchen a obtinut la 4 martie 1847 certificat de absolvire a studiilor de arhictura, eliberat de Academia de Belle Arte din acest oras. Mai inainte, la 3 aprilie 1844 obtinuse un certificat de absolvire a Scolii de constructii din Munchen.
De la studii revine in tara in 1847, deci in preajma revolutiei din 1848, la care ia parte cu tot avantul celor 31 de ani ce-I avea. La 30 septembrie 1847 a fost numit profesor la Colegiul Sf. Sava. A intrat la divanul ad-hoc de dupa 1848, ca secretar al acestui divan. A cerut deci si el cele 4 puncte: autonimia tarii, domn strain, unirea si regim constitutional. In anul 1851 era director si preda geometria descriptiva la Scoala de conductori( constructori) de poduri si sosele, iar dupa 1855 profesor de arhitectura si poduri si sosele la Scoala de ofiteri, infiintata de Barbu Stirbei. In anul 1857 era profesor la Colegiul Sf. Sava, la clasele superioare, predand matematica.
Dupa infiintarea Scolii superioare de stiinte din Bucuresti( octombrie 1863), a fost numit aici profesor de geometrie descriptiva si arhitectura, apoi in noiembrie 1864, la infiintarea universitatii, a ramas in continuare profesor la aceeasi catedra la Facultatea de stiinte, unde a functionat pana in 1864. In urma a ajuns rector al Universitatii din Bucuresti( mai 1885-1892).
Cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la infiintarea universitatii a tinut un discurs, care a fost publicat.
