Pitagora a avut mai mult noroc decat alti savanti ai lumii antice. Despre el s-au pastrat o multime de legende si mituri, adevarate sau ba. De numele lui se leaga mari descoperiri din domeniul matematicii, si in primul rand - teorema care poarta numele lui. Insa aceasta teorema n-a fost descoperita de Pitagora. Ea a fost cunoscuta pentru cazuri particulare in China Antica, Babilonia, Egipt. Unii considera, ca Pitagora a fost primul care a dat o demonstratie riguroasa a acestei teoreme, altii nu recunosc nici meritul acesta.
Probabil insa, nu exista o alta teorema care ar avea atatea comparatii. In Franta si unele regiuni ale Germaniei in evul mediu teorema lui Pitagora se numea "puntea magarilor ".
La matematicienii Orientului ea era cunoscuta sub denumirea de "teorema miresei ".
Istoria este urmatoare: in unele texte - "Elemente " lui Euclides - aceasta teorema se numea "teorema nimfei " pentru asemanarea desenului cu albina sau fluture, ceea ce in limba greaca se numea "nimfa ".
Dar unele zeite si in general femeile tinere si miresele erau cunoscute, la greci, ca nimfe. La traducerea din limba greaca in cea araba insa nu s-a atras atentie la desen, si "nimfa " s-a transformat din "fluture " in "mireasa ".
Se spune, desigur, fiind numai legenda, ca Pitagora, dupa ce a demonstrat celebra teorema, a multumit zeii, sacrificand 100 de boi. Dar exista si anumite contradictii, deoarece Pythagoras a fost un vegetarian si adversar neimpacat al taierii animalelor si varsarii de sange.
Pentru noi Pythagoras este un matematician, iar in antichitate n-a fost la fel. Herodot il numeste pe Pythagoras "invatatorul intelepciunii ", dar indica ca adeptii lui nu inmormantau mortii in imbracamintele de lana. Aceasta seamana mai mult cu religia, decat cu matematica.
Pentru contemporanii sai Pythagoras a fost in primul rand un profet religios despre care spuneau, ca are o coasta de aur sau apare simultan in doua localitati diferite. Unele texte il prezinta ca semizeu, asa cum el insusi s-ar fi imaginat: fiul lui Hermes. Pythagoras a considerat ca exista trei feluri de fiinte - divinitati, oameni obisnuiti si "fiinte in felul lui Pythagoras ".
In literatura pythagorienii se reprezentau mai mult ca vegetarieni pretentiosi si superstitiosi, decat ca matematicienii.
Despre viata lui Pythagoras multa vreme informatiile au fost contradictorii, fiind considerat cand ca un personaj legendar, cand ca omul istoric.
Se stie ca s-a nascut in prima perioada a secolului al VI-lea (ap.580) si ca ar fi trait pana la anul 500. Se zice ca ar fi fost de "neam berber ", etrusc din Italia, nascut pe insula Samos. Pythagoras a cunoscut indeaproape cultura greceasca a timpului sau, 22 de ani a calatorit in Egipt (unde ar fi aflat ca sufletul este nemuritor), 12 ani se ocupa cu stiinte in Mesopotamia. Probabil ca, anume de la preotii si magii Babilonului a preluat misticismul numarului, care a fost transformat de catre Pythagoras in filosofie proprie. L-ar fi cunoscut pe Zarathustra, conceptia acestuia influentandu-l mai ales in expunerea viziunii despre contrarii si rolul lor. Reintorcandu-se la Samos, Pythagoras a infiintat o scoala, mai exact a strans in jurul lui oameni care ii impartaseau ideile, i-a organizat, practicand un invatamant specific inchis, cu reguli draconice, asemanator mai degraba unei secte.
Scoala lui Pythagoras a devenit un "ordin " cu cicluri de initiere, reguli si norme de comportare, in care intrarea era tot atat de dificila ca si iesirea. Erau trei reguli forte ale acestui "ordin " - ascultarea, tacerea si supunerea. Sa observam, ca nici un text nu vorbeste despre suprimarea gandirii novicelui, ci doar de supunere, tacere si ascultare, iar aceasta pentru o perioada de 2-5 ani. Abia dupa ce invatau "lucrurile cele mai grele - tacerea si ascultarea " - abia atunci unii puteau sa vorbeasca, sa intrebe si sa-si spuna parerile lor. O alta regula a scolii era pastrarea secretului. Aceasta regula era cu mult mai aspra decat cele dinainte. Nerespectarea ei putandu-se penaliza, in anumite cazuri, chiar cu pierderea vietii. Regula a avut efect negativ, pentru ca obligativitatea secretului n-a facut din doctrina o parte componenta a culturii in circulatie.
Pythagorienii se trezeau impreuna cu rasaritul de soare, cantau poeziile, acompaniind la lira, apoi faceau gimnastica, se ocupau de teoria muzicii, filosofie, matematica, astronomie si alte stiinte. Deseori studiile se petreceau la natura sub forma de discutie. Intre primii ucenici ai scolii au fost si femei, inclusiv si Teano - sotia lui Pythagoras.
