Actiunea farmacodinamica . factorii care depind de medicament

ACTIUNEA FARMACODINAMICA . FACTORII CARE DEPIND DE MEDICAMENT

Actiunea farmacodinamica a unui medicament este rezultatul contactului dintre acesta si organism ( substratul reactive ) si consta in aparitia unor fenomene fizilogice , biochimice , chimice sau fizice ( mai rar ) .

Actiunea farmacodinamica a unui medicament poate fi influentata de factori care depind de :

• Medicament :

• Structura chimica , izomerie
• Coeficientul de partietie lipide-apa
• Profilul farmacocinetic : absortie , distributia in organism , legarea de proteinele plasmatice , eliminare
• Doza , ritmul de administrare
• Locul si mecanismul de actiune

• Organism :

• Calea de administrare
• Specie , sex
• Tipul de metabolism
• Structura imuno-genteica
• Starea fiziologica particulara sau starea patologica
• Starea receptorilor , a sistemelor enzimatice

• Mediu :

• Alimentatie , viata sociala
• Temperature , lumina si zgomot , altitudine
• Momentul administrarii

SENS DE ACTIUNE – DURATA DE ACTIUNE –

LOCUL ACTIUNII

Sensul de actiune al unui medicament consta in modificarile aduse functii fiziologice cu valoare predictiva ( stimulator ) sau negativa ( inhibitor ) .

ACTIUNEA DEPRIMANTA SI ACTIUNEA STIMULATOARE A

UNOR SUBSTANTE LA SOBOLANI

Prin experiente pe sobolani pot fi puse in evidenta actiuni stimulatoare sau inhibitoare ale aceleasi functii de catre medicamente diferite .

Materiale :

• Doi sobolani

• Tiodazina suspensie 0,1 %

• Karion solutie 0,2 %

• Clopote de sticla

• 2 seringi de 1 ml , ace pentru injectii si gavaj

Metoda :

Se introduce animalele fiecare sub cate un clopot si se observa in momente de liniste respiratia , notand numarul de respiratii pe minut . Se administreaza la un sobolan , oarl , tioridazina 10 mg/kg corp si dupa 15 minute se noteaza din 15 in 15 minute ritmul respiratiei .

La cel de-al doilea sobolan se administreaza karion 20 mg/kg corp facandu-se aceleasi notificari , dar incepand cu 10 minute de la administrare si in continuare din 10 in 10 minute .

Rezultate :

Notificarile se fac intr-un tabel si intr-un grafic trecand pe abscisa timpul de testare , iar pe ordonata diferenta in plus sau in minus fata de ritmul respirator al animalului exprimata in procente .

Tabel nr.14. Influenta tioridazinei si a karionului asupra respiratiei la sobolan

Discutii :

Tioridazinul ( melleril ) neuroptic fenotiazinic are efect deprimant asupra respiratiei la sobolan .

Karionul – analeptic respirator , poate readuce o respiratie anormala la normal , dar poate sa accelereze un ritm respirator normal prin efect stimulator pe centrul respirator bulbular .

INFLUENTA DURATEI DE ACTIUNE PRIN FORMA FARMACEUTICA

Durata de actiune a unui medicament se exprima in numarul de ore de manifestare a efectului . Poate fi prelungita prin modificari aduse formei farmaceutice de exemplu , preparate retard .

Obiectivele lucrarii :

• Cunoasterea mecanismelor farmacodinamice ale medicamentelor

Experimental acesta poate fi demonstrate cu ajutorul insulinei :

• Preparatul obisnuit – insulina cristalizata cu latenta de 1-2 ore si cu durata de actiune 6-8 ore
• Insulina lenta – preparatul retard , care contine in suspensie insulina precipitata cu zinc , cu latenta de 1-2 ore si durata de actiune 24 de ore .

Materiale :

• Doi soareci , insulina fiole 40 UI/ml , insulina lenta suspensie 400 UI/10 ml , clopot de sticla , seringi de 1 ml , ace de seringa .

Metode :

Se injecteaza la un sobolan insulina 40 UI/kg corp , subcutanat , iar la celalalt o doza egala de insulina lenta . Se aseaza animalele sub clopote de sticla si se supravegheaza . Se cronometreaza timpul in care animalele fac convulsii .

Rezultate :

Se obtin diferente de timp necesar instalarii convulsiilor pentru preparatul retard ; s-ar putea ca acestea sa nu apara .

Discutii :

Efectul convulsionant la administrarea insulinei , apare ca urmare a hipoglicemiei instalate . Diferentele in latenta dovedesc eliberarea diferentiata a substantei active din cele doua forme ( solutie sau suspensie ) , preparat retard si deci o durata de actiune variabila .

ACTIUNEA LOCALA SI ACTIUNEA GENERALA A

MEDICAMENTELOR

Unele medicamente pot produce efecte la locul de administrare ( actiune locala ) , iar dupa absortie au actiune generala .

Materiale :

• Voluntari
• Trei soareci
• Cloroform
• Vata , clopot de sticla

Metoda :

Se aplica pe pielea antebratului la un voluntar cu un tampon de vata imbibat in cloroform . Se introduce sub un clopot de sticla doi soareci si un tampon de vata imbibat in 2-3 ml de cloroform . Se observa efectele .

Rezultate :

Se noteaza fenomenele obiective si subiective observate in urma aplicarii tamponului imbibat in cloroform , de asemenea , se noteaza efectele generale ale narcoticului .

Discutii :

Cloroformul aplicat local produce innrosirea tegumentului datorita efectului vasodilator si o senzatie de rece , prin evaporarea rapida cu antrenarea caldurii din tegument , urmata de o senzatie de cald , consecinta efectului vascular .

Prin inhalare apar efectele generale ale substantei – narcoza .

INFLUENTA STRUCTURII CHIMICE ASUPRA ACTIUNII

FARMACODINAMICE A MEDICAMENTULUI

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentelor
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Patru soareci
• Solutie de amfetamina sulfurica 1 ( 10 mg/kg corp )
• Solutie de efedrina clorhidrica 1 % ( 10 mg/kg corp )
• Solutie de adrenalina 1 % ( 20 g/kg corp )
• Solutie de noradrenalina 2 ( 20 g/kg corp )

Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului . Motilitatea se urmareste fie prin observarea directa , fie cu ajutorul unui actograf care inregistreaza grafic miscarile animalului .

Se injecteaza apoi intraperitoneal cate una din cele patru solutii la cate un soarece si se observa acelasi parametru , in principal motilitatea animalelor .

Rezultate :

In functie de solutia administrate se obtin urmatoarele efecte :

Animalul care a primit amfetamina prezinta cresterea reflectivitatii si a motilitatii spontane , miscari stereotipe , cresterea agresivitatii cu aparitia reflexului de roadere fortata , transpiratii , polipnee

Animalul care a primit efedrina prezinta , in masura mai redusa decat cel tratat cu amfetamina , cresterea starii de reflectivitate , a motilitatii spontane , transpiratii

Animalele tratate cu noradrenalina si adrenalina nu prezinta fenomene de excitatie observate la celelalte substante administrate , iar modificarile de motilitate fata de starea initiala sunt nesemnificative .

Discutii :

Toate cele patru substante fac parte din grupa simpatomimeticelor , in structura de baza avand nucleul fenil-alchil-amina . Diferentele apar la radicalii atasati nucleului aromatic sau catenei laterale .

Amfetamina si efedrina , spre deosebire de adrenalina si noradrenalina , nu prezinta nucleul benzenic doua grupari orto-difenolice . Ca urmare , moleculele de amfetamina si efedrina sunt mai lipofile si strabat mai usor bariera hemato-encefalica , dand nastere unor efecte de stimulare a SNC , cu cresterea in consecinta a motilitatii spontane .

Adrenalina si noradrenalina , mai hidrofile , traverseaza mai greu bariera hemato-encefalica si nu produc efecte de stimulare a SNC .

Diferenta dintre amfetamina si efedrina consta in prezenta pe catena laterala a unei grupari hidroxil in cazul efedrinei care face ca molecula de efedrina sa fie mai hidrofila .

Ca urmare , efedrina traverseaza bariera hemat-encefalica si stimuleaza mai putin SNC comparativ cu amfetamina .

Concluzii :

Nucleul de baza determina afinitatea unei anume molecule pentru o structura receptoare ( receptorii adrenergici in acest caz ) , pe cand radicalii atasati acestuia pot influenta comportamentul farmacocinetic ( trecerea barierei hemato-encefalice ) si farmacodinamic ( stimularea SNC ) a substantei .

INFLUENTA CONCENTRATIEI ASUPRA ACTIUNII

FARMACODINAMICE A MEDICAMENTELOR

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentului
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Doua broaste
• Solutie de H₂SO₄ 0.25
• Solutie de cocaina clorhidrica 5 % si 0.5 %

Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care li se distruge encefalul , pastrandu-se intacta maduva spinarii .

Animalele sunt suspendate de un stativ si se lasa in repaus cateva minute . Ulterior membrele posterioare se introduce intr-o capsula de portelan cu H₂SO₄ 0.25 ‰ si se determina timpul scurs pana la aparitia reflexului de retragere a membrelor .

Se spala si se sterg membrele animalelor apoi aceastea se introduc in solutia de cocaina timp de 10 minute .

Prin spalare se indeparteaza solutia de cocaina apoi se reintroduce membrele posterioare in solutia de H₂SO₄ 0.25 se observa ca raspunsul reflex de aparare este prezent la ambele animale , dar este mult intarziat fata de valoarea lui initiala .

Daca se compara raspunsurile obtinute la cele doua animale , se observa ca in cazul broastei tinute in solutia de cocaina 5 % reflexul de aparare este mult mai intarziat comparative cu broasca tinuta in solutia de cocaine mai diluata .

Tabel nr. 15. Comparatia rezultatelor obtinute prin stimularea membrelor

Discutii :

Desi cele doua animale au encefalul distrus , reflexul de aparare la un stimul chimic dureros este prezent deoarece maduva spinarii este intacta . Cocaina este un anestezic local de suprafata care blocheaza transmiterea stumului dureros , actionand la nivelul terminatiilor nervoase .

Efectul anestezic local de suprafata apare mai repede si dureaza mai mult la solutia de cocaina 5 % comparative cu cea 0,5 % .

Concluzii :

Rezultatele obtinute demonstreaza ca intensitatea actiunii anestezice a solutiilor de cocaina este direct proportionala cu concentratia acestora .

INFLUENTA DOZEI ASUPRA ACTIUNII FARMACODINAMICE A

MEDICAMENTELOR

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentelor
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Cinci soareci
• Solutie de sulfat de magneziu 2 %

Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care li se administreaza intraperitoneal solutia de sulfat de magneziu in doze de 20 , 50 , 100 , 200 si 300 mg/kg corp . Se noteaza timpul necesar aparitiei efectelor farmacologice .

Rezultate :

Dupa administrarea parenterala a substantei animalele prezinta fenomene de deprimare neuro-musculara : sedare , somnolenta , somn , modificarea pozitiei corpului , dificultati de deplasare . Timpul necesar pentru aparitia efectului si intensitatea acestuia depinde de doza de medicament utilizata .

Tabel nr. 16. Rezultatele experimentului

Discutii :

Sulfatul de magneziu administrat parenteral are un efect deprimant neuro-muscular . Intensitatea acestuia depinde de doza administrata , crescand o data cu cresterea dozei .

Concluzii :

Viteza si intensitatea efectelor variaza direct proportional cu doza de substanta medicamentoasa utilizata .

VARIATIA ACTIUNII FARMACODINAMICE IN FUNCTIE DE DOZA .

DETERMINAREA DOZEI EFICACE 50 ( DE ₅₀ )

Actiunea farmacodinamica a unor medicamente cu efecte deprimante pe sistemul nervos central , poate prezenta variatii in functie de doza administrata .

Materiale :

• Douazeci si cinci de soareci
• Sulfat de magneziu solutie 2 % si 0,25 %
• Cinci clopote de sticla , seringi de 1 ml , ace pentru injectii

Metoda :

Se fac cinci loturi de cate cinci animale cantarite , cu greutati cat mai apropiate si de acelasi sex . Se administreaza sulfatul de magneziu prin injectare intraperitoneala , la fiecare lot cate una din dozele 24 mg/kg corp , 50 mg/kg corp , 100 mg/kg corp , 200 mg/kg corp , 300 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care dorm , ( la care s-a observat instalarea unui somn hipnotic ) .

Rezultate :

Pentru fiecare lot se raporteaza la suta numarul animalelor care au un somn hipnotic si se grupeaza rezultatele intr-un tabel .

Cu datele tabelului se poate alcatui un grafic notand pe abscisa dozele substantelor testate sip e ordonata efectul in procente . Prin unirea punctelor se obtine o linie care serveste la aflarea DE₅₀ .

Tabel nr. 17. Efectele sulfatului de magneziu asupra sistemului nervos central la soarece , in doze diferite .

Discutii :

Sulfatul de magneziu administrat intraperitoneal , poate da diferite grade de deprimare a SNC in functie de doza administrate , de la sedare la narcoza . Pentru a afla doze eficace 50 % in experienta de fata se face o referire la somnul hipnotic .

Observatii :

Dozele notate pe abscisa graficului pot fi exprimate in logaritmi , permitand obtinerea unei drepte .

DETERMINARE DOZEI LETALE 50 % ( DL₅₀ ) PENTRU STRICNINA

Materiale :

• Douazeci de soareci
• Stricnina sulfurica 3/100.000
• Patru clopote de sticla , seringa de 1 ml , ace pentru injectii

Metoda :

La fiecare lot de 5 animale , cat mai apropiate ca greutate , se administreaza prin injectare intraperitoneala stricnina sulfurica in doza de : 0,3 mg , 0,6 mg , 0,9 mg , 1,2 mg/kg corp . Animalele se introduce sub clopote de sticla pe loturi . Se observa si se noteaza numarul animalelor care fac convulsii si mor .

Rezultate :

Numarul animalelor moarte se raporteaza la suta si datele se trec intr-un tabel asemanator experientei anterioare . Calcularea dozei letale 50 se face grafic asemanator modelului din experienta precedenta .

DETERMINAREA INDICELUI TERAPEUTIC PENTRU

CLORALHIDRAT

Materiale :

• Patruzeci de soareci
• Cloralhidrat solutie 0,25 % , 2 % ( proaspat preparata )
• Seringa de 1 ml , ace pentru injectii , clopote de sticla

Metoda :

Se procedeaza la fel ca la experienta 4.2.2. pentru calcularea DE₅₀ , administrandu-se dozele : 25 mg , 50 mg , 75 mg , 100 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care dorm ( somn hipnotic ) . Pentru aflarea DL₅₀ se procedeaza ca la experienta 4.2.3. cu administrarea dozelor : 200 mg , 400 mg , 800 mg si 1200 mg/kg corp . Se noteaza numarul animalelor care mor din fiecare lot .

Rezultate :

Se calculeaza procentul animalelor care au adormit ca si cele moarte , datele inscriindu-se in tabel ( model nr. 14 ) si servesc la calcularea DL₅₀ si DL₅₀ , idem experientele 4.2.2. si 4.2.3.

Indicele terapeutic este dat de raportul I.T.=DL₅₀/DE₅₀

Discutii :

Valoarea indicelui terapeutic da indicatii pretioase daca o substanta medicamentoasa poate sau nu sa fie introdusa in terapeutica . Siguranta este data de un I.T. > 10 .

FACTORII CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA FARMACODINAMICA

SI DEPIND DE ORGANISM

Acesti factori sunt : specie animala , timpul de sistem nervos central , timpul de metabolism , sexul , varsta , greutatea , calea de administrare , starile fiziologice sau patologice .

INFLUENTA CAII DE ADMINISTRARE ASUPRA ACTIUNII

FARMACODINAMICE A MEDICAMENTULUI

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentelor
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Doi soareci
• Solutie de sulfat de magneziu 10 %

Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , poztia corpului , dupa care unui i se administreaza oral prin gavaj 0,5 ml din solutia de lucru iar celuilalt intraperitoneal 0,3 ml . Se urmaresc modificarile de comportament , reflectivitate si motilitate .

Rezultate :

Soarecele care a primit sulfat de magneziu pe cale orala nu prezinta modificari importante de comportament , motilitate si reflectivitate .

Dupa doua ore de la administrare se observa fenomenul de defecatie prin eliminarea unui scaun de consistenta redusa , apropape apoasa .

Soarecele caruia i s-a administrat sulfatul de magneziu intraperitoneal prezinata : reducerea reflectivitatii si reducerea treptata a motilitatii spontane , relaxarea muschilor striati cu modificarea pozitiei corpului , somnolenta , somn superficial urmat de somn profund .

Discutii :

Sulfatul de magneziu administrat oral are efect laxativ-purgativ in functie de doza . El este un purgativ osmotic si determina retinerea apei la nivelul intestinului , facilitand emisia de materii fecale .

Sulfatul de magneziu administrat parenteral are un efect deprimant neuro-muscular care determina relaxarea muschilor striate si in final instalarea somnului .

Concluzii :

Aceasi substanta medicamentoasa administrate pe cai diferite are efecte farmacodinamice diferite . Sulfatul de magneziu administrat oral are efect laxativ-purgativ in functie de doza , in timp ce administrat parenteral are un efect deprimant neuron-muscular .

INFLUENTA SPECIEI ASUPRA ACTIUNII FARMACODINAMICE A

MEDICAMENTELOR

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentelor
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Un soarece , o broasca
• Solutie clorhidrat de morfina 0,1 % si 1 %

Se verifica starea initiala a animalelor , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care soarecelui i se administreaza intraperitoneal 0,1-0,2 ml din solutia de morfina 0,1 % iar broastei I se administreazain sacii limfatici 2 ml din solutia 1 % .

Se urmaresc diferentele calitative si cantitative ale actiunii farmacodinamice .

Rezultate :

Soarecele care a primit morfina prezinta initial agitatie motorie intercalata cu perioade de imobilitate , ridicarea gradate a cozii in forma literei S ( fenomenul Straub ) , analgezie intensa , imobilitate si somnolenta .

Dupa administrarea morfinei la broasca apare imobilitate , diminuarea evidenta a reactiilor reflexe .

Discutii :

Morfina , analgezic opioid , administrata la broasca produce fenomene de deprimare SNC . Administrata la soarece produce initial excitatie urmata de fenomene de deprimare SNC .

Fenomenul Straub produs de morfina la soarece se datoreaza pe de o parte cresterii reflectivitatii medulare sip e de alta parte unei actiuni anticolinesterazice a morfinei la nivelul muchilor de la baza cozii animalului .

Sensibilitatea la morfina este dependenta de gradul de evolutia al animalului pe scara filogenetica , doza de morfina administrate broastei fiind mult mai mare decat cea administrata sobolanului .

Concluzii :

Aceasi substanta medicamentoasa administrate la specii diferite poate produce efecte farmacologice diferite , datorita particularitatilor morfo-fiziologice carcateristice fiecarei specii .

INFLUENTA REACTIVITATII ANIMALULUI ASUPRA ACTIUNII

FARMACODINAMICE A MEDICAMENTELOR LA SOARECE

Obiectivul lucrarii :

• Studentii trebuie sa cunoasca proprietatile farmacodinamice ale medicamentelor
• Sa cunoasca factorii care influenteaza activitatea farmacodinamica a medicamentelor

Materiale si metode :

• Cinci soareci
• Solutie de eter etilic

Se verifica starea initiala a celor cinci animale , reflectivitatea , motilitatea si comportamentul , pozitia corpului , dupa care se aseaza fiecare soarece sub un clopot de sticla . In mediul inchis creat se introduce un tampon de vata imbibat in 5 ml eter etilic .

Se urmaresc etapele anesteziei generale , intensitatea si durata acestora .

Rezultate :

Eterul etilic determina fenomene iritative la nivelul mucoaselor ( grataj ) , fenomene de excitatie ( agitatie motorie si neliniste ) , fenomene de deprimare ( scaderea gradate a reflexivitatii si motilitatii , relaxarea muschilor striati cu tulburari de mers , somn superficial , somn profund , anestezie generala caracterizata prin pierderea constintei , disparitia sensibilitatii dureroase , diminuarea pana la disparitie a unor reflexe , disparitia motilitatii voluntare ) .

Daca animalele sunt scoase din mediul de eter etilic , pe masura ce acesta se elimina pe cale pulmonara , ele isi revin din starea de anestezie generala .

Daca sunt tinute mai mult timp in mediul de eter etilic se ajunge la perioada toxica bulbara in care este deprimat centrul respirator bulbar , avand ca rezultat moartea animalelor .

Tabel nr.18. Modificarile aparute in anestezia generala

Discutii :

Desi efectele eterului etilic sunt aceleasi , durata si intensitatea fazelor anesteziei generale difera la fiecare animal in parte in functie de reflectivitatea individuala .

Aceasta depinde de greutatea corporala , sex , tipul de sistem nervos , particularitatile metabolice , echilibrul endocrin , componenta placebo , etc.

Concluzii :

Actiunea farmacodinamica a aceluiasi medicament este indvidualizata , diferind din punct de vedere calitativ si cantitativ la reprezentantii aceleasi specii .

INFLUENTA SEXULUI ASUPRA DURATEI ACTIUNII TIPENTALULUI

LA SOBOLAN

Anumite medicamente produc efecte de intensitati si durata diferite in functie de sexul lor .

Materiale :

• Doi sobolani ( mascul si femela )
• Tiopental solutie 1 %

Metoda :

Se injecteaza la un sobolan mascul si unul femela tiopental 30 mg/kg corp intraperitoneal . Se introduce animalele separat sub clopote de sticla si se cronometreaza durata somnului barbituric .

Rezultate :

Se compara valorile gasite .

Discutii :

Narcoza prin tiopental este in general scurta ( aproximativ 20 minute ) pentru sobolanii masculi si mult mai prelungita la cei femela .

VARIATIA ACTIUNII UNUI MEDICAMENT IN FUNCTIE DE

REACTIVITATEA ANIMALULUI

Medicamentul fiind un agent din mediul extern , actiunea lui asupra organismului va determina un raspuns care va fi influentat printer altele , de reactivitatea acestuia .

Materiale :

• Soareci
• Eter

Metoda :

Sub un clopot de sticla se introduce un tampon de vata imbibat cu eter si cativa soareci , de sexe si varse diferite . Se urmareste timpul necesar instalarii narcozei la fiecare animal si durata somnului .

Rezultate :

Desi fazele narcozei sunt aceleasi la toate animalele , latenta si durata somnului variaza de la un animal la altul . Exista , de asemenea , deosebiri mai mult sau mai putin marcate in comportarea animalelor , in fiecare faza a narcozei . Cu datele obtinute se intocmeste un tabel .

Tabel nr.19. Narcoza prin eter , la soarece

Valorile notate in tabel pot servi la alcatuirea curbei “ frecventa – distributie “ ( curba lui Gauss ) care exprima mai clar frecventa cu care revine acelasi rezultat la mai multi indivizi supusi sctiunii unui medicament administrat in aceasi doza .

Pe abscisa se noteaza intensitatea raspunsului ( respective secundele latentei sau duratei somnului ) , pe ordonata procentele pe indivizi afectati .

Discutia rezultatelor si concluzii . Lucrand cu animalele din aceasi specie si in conditii experimentale identice se observa ca raspunsul fiecarui animal la un factor de mediu extern – medicamentul – este individualizat . Acestea se impletesc cu particularitatile dobandite in cursul dezvoltarii fiecarui individ , ca urmare a interactiunilor complexe dintre factorii din mediu si organismul respective .

VARIATIA ACTIUNII UNUI MEDICAMENT IN FUNCTIE DE CALEA DE

ADMINISTRARE

Administrand acelasi medicament la animale din aceasi specie , dar pe cai diferite s-ar putea pune in evidenta o eventuala diferenta de actiune in functie de calea de administrare .

Materiale :

• Doi sobolani
• Solutie de sulfat de magneziu 10 %
• Doua clopote de sticla , seringa de 2 ml , ac pentru injectii , ac pentru gavaj

Metoda :

Se introduce cate un sobolan de aceasi greutate sub clopot de sticla si se observa . Apoi un animal primeste prin gavaj 2,5 ml din solutia de sulfat de magneziu 10 % . Celuilalt animal i se injecteaza intraperitoneal 0,5 ml din aceasi solutie . Se urmaresc efectele si se compara .

Rezultate :

Sulfatul de magneziu administrat oral nu influenteaza comportarea generala a animalului .

Dupa mai multe ore se poate observa efectul purgativ .

Aceasi substanta administrate intraperitoneal determina , dupa scurt timp , aparitia unor fenomene de deprimare a sistemului nervos central , care poate atinge intensitati diferite , de la un efect sedative slab pana la narcoza .

Discutia rezultatelor :

Aceasi substanta – sulfatul de magneziu – administrat la doua animale , pe cai diferite , a produs efecte complet deosebite .

Efectul deprimant asupra sistemului nervos central apare dupa administrarea parenterala a sulfatului de magneziu . Este stiut ca aceasta administrare asigura absortia completa a substantelor , urmata de distribuirea lor in tot organismul . In cazul ionilor de magneziu , care actioneaza probabil prin deplasarea calciului , efectele sunt multiple , intrucat calciul intervine in reglarea tuturor functiilor .

Sulfatul de magneziu administrat oral nu are efect asupra sistemului nervos central , ceea ce s-ar explica prin absortia redusa pe aceasta cale . In schimb , substanta ramasa in tubul digestive in solutie concentrata actioneaza ca un purgativ osmotic .

Concluzii :

Sulfatul de magneziu administrat parenteral are efecte deprimante asupra sistemului nervos central , in timp ce dupa administrarea orala actioneaza ca purgativ . Deosebirea de actiune se datoreaza absortiei diferite . Deci tipul de actiune a unei substante este influentat uneori de calea de administrare .

Teme :

1. dati exemple de variatii a actiunii medicamentelor in raport cu calea de administrare
2. explicati mecanismele care intervin , pentru fiecare exemplu dat

INFLUENTA SEXULUI , STARII FIZIOLOGICE NORMALE SI

PATOLOGICE ASUPRA SOMNULUI DAT DE TIOPENTAL

Materiale :

• cinci sobolani
• tiopental solutie 1 %
• 5 clopote de sticla , seringa de 1 ml , ace pentru injectii

Metoda :

Se selectioneaza sobolani cat mai variati – masculi , female , cu rani , cu sarcina evidenta , si cu un gramaj foarte diferit . Li se administreaza tiopental 40 mg/kg corp intraperitoneal si se cronometreaza durata somnului .

Rezultate si discutii :

Se compara durata somnului cu starea animalului , observandu-se ca ea este dependenta de gradul de functionalitate a intregului organism ( SNC , metabolism , sistemul endocrin ) .