Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Analiza urinii - examenul de urina
Recoltarea urinii
- pentru sumar se efectueaza din urina de dimineata (la mijlocul jetului se recolteaza in vas curat), la barbati in ortostatism, la femei dupa o buna toaleta vaginala. Recoltarea urinii prin sondaj se va face numai in cazuri de stricta necesitate (adenom de prostata) si in conditii de perfecta sterilitate. Analiza se poate efectua si pe un esantion din urina colectata pe 24 de ore sau pe un esantion din urina de dimineata.
- pentru conservare - prevenirea alterarii componentelor prin contaminare cu microorganisme - urina poate fi tratata cu: toluen (film subtire la suprafata), timol 1g/l, cloroform.
- conservarea la rece (+4sC) este suficienta pentru pastrarea constituentilor, fara adaugarea vreuneia dintre substantele mentionate
- examenul sedimentului se practica numai in urinile proaspete.
- daca trebuie sa se colecteze urina pe 24 ore, ea va fi colectata in vase de sticla bine spalate cu soda si cu apa calda, apoi clatite cu multa apa rece si uscate.
Analiza urinii
In decursul istoriei laboratorului, analiza urinei avea un caracter complex, cu multe reactii, ce se efectuau intr-un timp indelungat si indelung elaborate. Astazi, sistemul asezarii pe bandelete, a principalelor componente de determinat in urini (majoritatea fiind reactii de culoare), citite cu aparate speciale, au revolutionat practic prin rapiditate si exactitate examenul de urina.
Analiza urinii presupune parcurgerea a patru etape de investigatie:
efectuarea examenului sumar de urina care furnizeaza date generale macroscopice privind starea acestui produs de excretie;
examenul biochimic care consta in determinarea nivelului urinar al principalilor constituenti:
componentii azotati (uree, acid uric, creatinina, aminoacizi, amoniac, proteine, acid hipuric, catecolamine, colina, azotat total), lipidici (corpi cetonici) si glucidici (glucoza, acizi gluconici);
electrolitii urinari (cationi: natriu, potasiu, calciu, magneziu; anioni: fosfat, sulfat, clor, oxalati);
enzimele si izoenzimele eliminate prin urina (liaze: hialuronidaza, aldolaza; transferaze: transaminaze, ribonucleaze; hidrolaze: urokinaza; proteaze: uropepsinogenul cu izoenzimele I si II; peptidaze: leucinaminopeptidaza, cistenil-aminopeptidaza cu izoenzimele I si II; amilazele: izoenzimele IIS si P; sulfataze: izoenzimele arylsulfatazei A si B; oxidoreductazele: LDH - izoenzimele LDH1 → LDH5, izo-citric-dehidrogenaza, malic-dehidrogenaza, glutamic-dehidrogenaza, catalaza, diaminooxidaza: histaminaza, cadaveraza);
corpii cetonici, ca expresie a dereglarilor complexe metabolice din diabetul zaharat.
urmatoarea etapa in analiza urinii presupune efectuarea sedimentului urinar cu aspectele sale compozitionale:
sediment neorganizat;
sediment organizat; daca apar hematii, se poate recurge orientativ la efectuarea probei celor trei pahare.
efectuarea examenului microbiologic al urinei (urocultura); cercetarea microbilor, levurilor, parazitilor si efectuarea antibiogramei in vederea instituirii tratamentului;
A. Examenul de urina 1. Aspect |
||
|
Cauza |
Observatii |
Decolorata |
Urina foarte diluata |
poliurie, diabet insipid |
Tulbure |
Fosfati, carbonati |
Solubili in acid acetic diluat |
|
Urati acid uric |
Se dizolva la 60C si in alcalii |
|
Leucocite, piurie |
Insolubile in acid acetic diluat |
|
Hematii |
Liza in acid acetic diluat |
|
Bacterii, fungi |
Insolubile in acid acetic diluat |
|
Spermatozoizi |
Insolubili in acid acetic diluat |
|
Lichid prostatic |
|
|
Mucus |
Floculare |
|
Calculi |
Fosfati, oxalati |
|
Contaminare fecala |
Fistula rectovezicala |
Laptos |
Grasimi (lipidurie, chilurie) |
Solubile in eter (nefroza, obstructie limfatica) |
|
Parafina emulsionata |
Creme vaginale |
Galben portocaliu portocaliu |
Urina concentrata |
Deshidratare, febra |
|
Urobilina in exces |
Fara spuma galbena |
|
Bilirubina |
Spuma galbena |
Galben -verzui |
Bilirubina-biliverdina |
Spuma galbena |
Galben-brun |
Biiirubina-biliverdina |
'Bere' bruna, spuma galbena |
Rosie |
Hemoglobina |
Test pentru sange in urina pozitiv |
|
Eritrocite |
Test pentru sange in urina pozitiv |
|
Mioglobina |
Test pentru sange in urina pozitiv |
|
Porfirine |
Poate fi normala urina |
|
Anilina |
Alimente, dulciuri |
|
Sange menstrual |
|
Maro-inchis |
Methemoglobinurie |
Sange, pH acid |
|
Melanina |
|
Albastru-verde |
Infectii cu Pseudomonas |
|
2. Volumul de urina
Normal 600-2000 ml/l, urina nocturna nu depaseste 400 ml, fiind crescuta in timpul sarcinii.
a. Cauze de diureza >2000ml = poliurie
b. Cauze de scadere a diurezei<500 ml = oligurie
Acestea sunt cauze frecvente de necroza tubulara si IRA, asociindu-se cu o scadere a excretiei urinare de sodiu si urina cu densitate mare
o reactii hemolitice posttransfuzionale
o sindrom de strivire
Aceste afectiuni se insotesc de eliminarea unei urini cu densitate scazuta si concentratie de sodiu mare, proteinurie si celule patologice.
hiperplazie prostatica,
carcinom,
litiaza,
trombi,
tesut necrozat.
o precipitare de cristale in tratamentul cu sulfonamide si deshidratare
3. Examen chimic
a. Proteine
Proteinuria
Precizarea tipului de proteinurie
o cantitatea de proteine este mai mica decat in afectarea glomerulara 1-2g/zi;
o se pierd proteinele care ar fi fost reabsorbite la nivel tubular (α1-microglobulina, β2-microglobulina, lizozim)
o evidentierea proteinuriei tubulare cu bandelete reactive poate fi fals negativa deoarece nu exista albuminurie importanta;
Aprecierea cantitatii de proteine din urina
Cauze
la adulti diabetul zaharat si LED sunt cauze frecvente
glomerulonefrita cronica rapid progresiva
hipertensiunea maligna
toxemia gravidica
intoxicatii cu metale grele
penicilamina
amiloidoza primara, secundara
drepanocitoza
rejetul de transplant renal
Cauzata de un numar mare de boli renale incluzand cauzele mentionate anterior plus:
nefroscleroza
mielom multiplu
diferite nefropatii toxice
pielonefrita cronica
nefroscleroza
nefrita cronica interstitiala
boala polichistica
afectiuni tubulare renale
Sedimentul urinar este de obicei normal dar uneori pot fi prezente hematii, leucocite si celule tubulare in nefrita interstitiala.
Proteinuria poate fi absenta in pielonefrita acuta, cronica, nefropatia obstructiva, litiaza renala, tumori, malformatii congenitale.
b. Glucoza
acromegalie,
sindrom Cushing,
tumori pancreatice,
hipertiroidism,
feocromocitom;
tumori,
hemoragii,
boli hipotalamice;
arsuri,
infectii,
fracturi,
infarct miocardic,
uremie
tiazide,
corticosteroizi,
ACTH,
anticonceptionale
c. Corpi cetonici (acid acetoacetic, acetona, 3 hidroxibutirat)
boli febrile
stari toxice cu diaree si varsaturi
varsaturi de sarcina
casexie
dupa anestezie
In aceste situatii aparitia corpilor cetonici este legata de catabolismul crescut al grasimilor in conditiile unui aport alimentar limitat.
dupa expunere la frig
exercitiu fizic
d. Hematuria
=prezenta hematiilor in urina
Apare in:
traumatism la nivelul tractului urinar
boli hemoragipare
administrare de anticoagulante, ciclofosfamida
exercitii fizice intense
e. Hemoglobinuria
Modificari in urina si plasma in hemoliza
|
Hemoliza moderata |
Hemoliza marcata |
Urina |
|
|
Bilirubina conjugata |
Absent |
Absent |
Urobilinogen |
Normal/Crescut |
Crescut |
Hemoglobina |
Absent |
Prezent |
Hemosiderina |
Absent |
Prezent (tardiv) |
Plasma |
|
|
Bilirubina conjugata |
Crescut |
Crescut |
Haptoglobina |
Scazut |
Absent |
Hemoglobina |
Crescut |
Crescut |
f. Mioglobinurie
Diferentierea intre hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie.
|
Plasma |
Urina |
Hematurie |
culoare normala |
culoare normal, rosu, roz, brun |
|
|
eritrocite numeroase |
|
|
renal: hematii si proteine mult crescute |
|
|
infectii de tract urinar inferior: nu sunt hematii iar proteinuria este absenta sau redusa |
Hemoglobinuria |
culoare roz haptoglobina scazuta |
culoare roz , rosu, maro eritrocite -ocazional pigment-ocazional proteine prezente sau absente hemosiderina-tardiv |
Mioglobinurie |
culoare -normala haptoglobina
- normala aldolaza-crescuta |
culoare rosu, maro eritrocite - ocazional proteine - prezent sau absent |
g. Bilirubina
cresterea presiunii prin obstacol la scurgerea bilei (litiaza de cale biliara principala, cancer de cap de pancreas)
icter Dubin Johnson si Rotor (NU in icterul Gilbert sau Criegler Najar)
icter hepatocelular (hepatita acuta virala, etanolica, colestaza medicamentoasa, inflamatie periportala, fibroza).
h. Urobilinogen
afectiuni hepatice (hepatita acuta virala, afectare toxica, ciroza)
insuficienta cardiaca congestiva
infectii (colangite)
febra, deshidratare, urina concentrata
hemoliza (bilirubina este absenta)
obstructiile
complete de cale biliara (scaunele sunt decolorate)
antibiotice cu spectru larg ce reduc formarea de urobilinogen in
intestin
Cand absenta urobilinogenului in urina se insoteste de prezenta de sange in scaun carcinomul de ampula Vater sau de cap de pancreas sunt diagnostice posibile.
Aspectul urinei si materiilor fecale in ictere
|
|
Obstructie la fluxul biliar |
Hemoliza, anemie hemol. |
Afectare hepatica, hepatita, colestaza |
Bilirubina urinara |
Absenta |
Crescuta, urina hipereroma |
Absenta |
Crestere precoce |
Urobilinogen urinar |
Prezent |
Neoplasm- scazut/absent Litiaza-variabil |
Crescut |
Scazut precoce, crescut tardiv |
Culoarea materiilor fecale |
Hiperpig-mentare |
Decolorate. -intermitent in Biliara -persistent in neoplasm de cale biliara/de pancreas |
Hiperpigmentare |
Decolorate in stadiul precoce si hiperpigmentate tardiv. Decolorate in colestaza |
i. Nitriti
j. Porfirine
Este vorba de deficiente enzimatice in care substratul enzimei este excretat in exces in urina sau fecale.
fotosensibilizare si leziuni cutanate insotite de cresterea porfirinelor urinare; fara leziuni cutanate este vorba de porfirie acuta intermitenta;
afectare neurologica si durere abdominala (creste excretia de acid delta-aminolevulinic si porfobilinogen) in timpul atacului acut de porfirie;
4. Examenul sedimentului de urina
O urina normala, este limpede si transparenta in momentul emisiunii; ea poate produce prin racire si in timp, un nor floconos, mai mult sau mai putin dens "nubecula", care ramane in suspensie sau se depune la fundul vasului. "Nubecula", este formata din celule epiteliale, provenite din caile urinare (sau la femei si din vagin) si rare leucocite inglobate in mucus. Pentru examenul microscopic al sedimentului, se centrifugheaza urina proaspata la turatie mica (pana la cel mult 1000 rotatii/minut), pentru a se evita alterarea sedimentului organizat (in special cilindrii).
a.Eritrocite .
Apar in:
o sulfonamide
o salicilati
o metenamida
o tratament anticoagulant
b. Leucocite
Fig. 3. Leucocite
Normal cel mult 5/camp, 10/mm', 5000/ml
Apar in:
Eozinofile
Afectare tubulointerstitiala datorita alergiei la peniciline.
Limfocite si celule mononucleare
>30% din celulele nucleate semnifica inflamatie cronica.
c. Celule epiteliale renale
Fig. 4. Celule epiteliale vezicale
Fig. 5. Celule epiteliale plate
Prezenta lor in urina se constata si la subiecti normali. Celulele vin din stratul superficial al cailor excretorii.
Tubulare
cu lipide in interior, in sindromul nefrotic
cu pigment hematic in interior in hemoglobina/mioglobina;
d. Cilindruria
Fig. 6. Cilindri urinari:
a - hialin; b-epitelial; c - leucocitar; d - eritrocitar; e - granulos; f - ciros; g - grasos; h - cilindri intalniti in coma diabetica; i - cilindroizi; j - cilindri uratici (din granule de urati)
Fig. 7. Sediment urinar, imagine de ansamblu: a - celule epiteliale plate; b - celule epiteliale in racheta (caudate); c - cilindru leucocitar; d - levuri; e - celule epiteliale renale; f - cilindru granulos; g - cilindru grasos; h - leucocite cu degenerescenta; I - celula cu degenerescenta grasa si vacuole; j - celula epiteliala fiziforma; l - hematii; m - cilindru hialin.
Principalele tipuri de cilindri urinari
Tipul de cilindru |
Caracteristici |
Conditii de aparitie |
Hialini (sau mucosi) |
Scurti avand contur putin precis, ocazional forme gigante, translucizi. Se examineaza mai bine cu diafragmare |
Atingeri renale usoare, stari febrile sau chiar in urina normala (dupa palparea rinichiului sau in stari de stres) |
Granulosi |
Granulatii fine sau grosolane provenite din degenerescenta celulara; uneori includ globule grasoase pe langa granulatiile de natura albuminoasa . |
Procese renale degenerative, faza terminala a bolilor renale severe |
Epiteliali |
Celule epiteliale aglomerate in cilindri, nuclei mari, degenerescenta granulara sau grasoasa a protoplasmei |
Modificari patologice in tubulii distih colectori, insuficienta tubulara acuta, pielonefrite |
Cirosi |
Lati, conturati perfect, mati, de culoare usor galbuie; prezinta crestaturi caracteristice pe margini, rezistenti la acizi |
Glomerulonefrita severa, pielonefrita, amiloidoza |
Grasosi |
Conglomerat de picaturi si granule grasoase, frecvent se pot observa picaturi de grasime care supraincarca cilindrii hialini sau granulosi |
Procese renale cronice sau subacute cu degenerescenta a elementelor renale |
Pseudocilindri |
Rezulta din aglomerare de saruri : urati, fosfati ; se diferentiaza de cilindrii granulosi prin solubilitatea lor in acid acetic 3% sau acizi minerali slabi. Uneori diferentierea intre cilindrii granulosi si pseudocilindri este dificila |
Nu au semnificatie patologica |
Cilindroizi |
Aspect de panglica cu dungi; conturul mai putin clar, adesea unul din capete este despicat |
Nu au semnificatie patologica |
Eritrocitari |
Eritrocite conglomerate din care unele au pierdut pigmentul |
Retentia unui numar mare de eritrocite in tubulii renali |
Leucocitari |
Leucocite aglomerate in cilindri, dintre care unele pot fi alterate sau reduse la resturi nucleare |
Pielonefrita |
hialini
in urina subiectilor normali in efort, febra, administrare de diuretice, utilizare de substante de contrast
in majoritatea bol ilor renale granulati
granulosi
nefropatii glomerulare cronice
nefropatii interstitiale
unele boli extrarenale
grasosi- sindrom nefrotic
fibrinosi - glomerulopatii acute
pigmentari - contin hemoglobina, mioglobina; bilirubina
celulari
epiteliali-nefropatii tubulointerstitiale, rejet de transplant renal, necroza papilara la diabetici, glomerulonefrite.
leucocitari-pielonefrita acuta, rejet de transplant renal, nefropatie lupica, nefropatii interstitiale acute, mai rar in glomerulopatii acute; ei certifica originea renala a unei leucociturii.
hematici, atesta originea renala a unei hematurii, sunt caracteristici pentru:
nefropatiile glomerulare,
endocardita bacteriana,
HTA maligna,
unele nefropatii tubulointerstitiale cu leziune glomerulara asociata cirosi, care se produc prin degenerescenta cilindrilor granulosi sau celulari.
«grosi» care se formeaza in tubii colectori dilatati ai bolnavilor aflati in stadii terminale de insuficienta renala; uneori apar in faza de reluare a diurezei din evolutia unei IRA.
e. Sediment neorganizat (Cristaluria)
Sedimentul neorganizat este origine metabolica, organica sau minerala.
Fig. 8. Depozite de urati amorfi (culoare galben-bruna).
Fig. 9. Cristale de acid uric (culoare galbena sau galben-brun-roscata)
Fig. 10. Fosfati alcalino-terosi amorfi si carbonat de calciu
Fig. 11. Cristale de fosfat amoniaco-magnezian
Fig. 12. Cristale de urat amoniu
Fig. 13. Cristale de fosfat bimagnezian
Fig. 14. Cristale de fosfat tricalcic
Fig. 15. Cristale de oxalat de calciu
Fig. 16. Cristale de colesterol
Fig. 17. Cristale de cistina
Fig. 18. Cristale de leucina
Pe langa acestea, se pot intalni in urina si cristale de origine medicamentoasa, ca de exemplu cristale de sulfonamida.
Fig. 19. Cristale de sulfonamida
Substantele birefringente apar uneori in
urina in sindromul nefrotic, glomerulonefrita, glomeruloscleroza
diabetica, amiloidoza, lupus eritematos, apar cu aspect de "cruce de
Probe orientative chimice se pot practica pe lama de microscop, facand parte integranta din examenul sedimentului pentru caracterizarea componentelor cristaline sau amorfe. In acest scop, se depune o picatura din reactivul folosit la marginea lamelei si se lasa sa patrunda prin capilaritate, in interiorul sedimentului etalat pentru sedimentare.
Componente solubile in acid acetic 10% |
Urati, inclusiv urati de amoniu, fosfati (se dizolva fara dezvoltare de gaze), carbonati (cu efervescenta), elemente organizate (atentie la eritrocite), tirozina, leucina |
Componente insolubile in acid acetic 10% |
Acid uric, oxalati de Ca, sulfat de Ca, cistina, xantina, acid hipuric |
Componente solubile in HCl diluat |
Xantina, partial uratii, oxalat de Ca, fosfati, carbonati, tirozina, leucina, cistina |
Componente solubile in NaOH 20% |
Acid uric, cistina |
f. Sedimentul urinar cantitativ
Determinarea cantitativa a sedimentul urinar organizat are ca punct de plecare numaratoarea leucocitelor sia hematiilor direct din urina. Determinarea cantitativa se practica azi dupa trei modalitati:
1. Metoda directa Stansfeld si Webb - Urina este recoltata in conditii bazale. Se centrifugheaza 10 ml urina timp de 5 minute la 1500 turatii/minut. Se decanteaza 9 ml supernatant iar din mililitrul de urina ramas dupa agitare, se incarca o celula de numarat Fuchs - Rosenthal sau Bürker - Türk. Se exprima rezultatul ca atare. Rezultat aproximativ 5 leucocite/mmc.
2. Metoda Addis - metoda se practica in urina de 12 sau 24 de ore, inainte bolnavul fiind supus unei cure de sete pentru a produce o concentratie crescuta. Se procedeaza ca la metoda descrisa anterior. Se citeste in aceleasi celule ca in metoda anterioara. Dupa 5-10 minute de repaus, se face numaratoarea. Se numara hematiile, leucocitele si cilindrii de pe intreaga suprafata a celulei. Valori normale: hematii pana la 1.000.000/24ore, leucocite pana la 2.000.000/24ore. Aceasta analiza se face numai din urina proaspat recoltata, nu din urina pastrata.
3. Metoda Hamburger - in aceasta varianta, numarul de elemente celulare este raportat la minut. Timpul de recoltare este scurtat la 3 ore. Valorile normale sunt: hematii intre 100- 1000/minut, leucocite 2000/minut.
g. Examenul calculilor urinari
Stabilirea compozitiei calculilor urinari se face pe baza solubilitatii in diferite solutii chimice si a diverselor reactii de culoare a componentelor.
Interpretare: calculii urinari apar in litiaza urinara cu urmatoarea frecventa relativa:
oxalat de calciu 24,2 %
oxalat de calciu plus fosfat de calciu 26,2%
acid uric 18,8%
fosfat de calciu 9,7%
oxalat de calciu plus acid uric 4,5%
fosfat amoniacomagnezian 2,2%
carbonat de calciu 2,2%
cistina 1,7%
h. Interpretarea examenului citobacteriologic urinar
Leucociturie (/ml) |
Bacterii (/ml) |
Urocultura mono mirobiana |
Interpretare |
<104 |
<103 |
|
Urina normala |
>104 |
>105 |
|
Infectie sigura |
>104 |
|
|
Infectie posibila Recontrol Uretrita Prostatita cronica |
>104 |
<103 |
|
Infectie decapitata Tuberculoza Uretrita, prostatita Nefrita interstitiala |
<104 |
>103 |
|
Contaminare Infectie posibila Recontrol daca sunt semne clinice |
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |