Anatomia aparatului locomotor

Anatomia aparatului locomotor

Referitor la actiunile unui singur muschi se vizeaza:

actiunea sa principala si actiunile secundare;

daca e uni-, bi- sau pluriarticular cu posibilitatea de a fi intr-una din articulatii muschi motori principali, iar in alte articulatii muschi motori secundari;

actiunea dinamica a muschiului cu posibilitatea inversarii punctului fix (se specifica contractia dinamica cu punct fix pe unul din oasele articulare si ce anume actiune se realizeaza prin aceasta contractie);

vizualizarea actiunii muschiului in lungul axului de miscare (Ex: dorim sa stabilim daca muschiul este flexor sau extensor; se priveste articulatia/articulatiile respectiva in lungul axului transversal - din lateral in acest caz; se stabileste punctul fix si implicit segmentul liber; se scurteaza muschiul si se stabileste sensul de deplasare a segmentului liber).

Ca metode de abordare sintetico-analitice recomandam intocmirea schemei de actiune a muschiului o data in varianta descriptiva si apoi in varianta superschematica (segmente reprezentate prin drepte, segmentul fix, axe articulare prin vectori, punctul fix si directia de scurtare). Pe baza schematizarii se ofera posibilitatea realizarii parghiei osteomusculare cu analiza elementelor acestei parghii. Aceasta analiza va permite deducerea clara a motivelor pentru care un muschi este mai "bun' flexor, extensor, abductor etc, intr-o anumita articulatie decat un alt muschi cu aceeasi actiune sau de ce un muschi este motor principal si nu secundar precum si a particularitatilor biofunctionale ce diferentiaza muschii motori principali de cei secundari cu aceeasi actiune; se permite astfel o ierarhizare chiar in cadrul muschilor motori principali sau secundari cu aceeasi actiune.

Odata cu asimilarea actiunilor musculare apare evidenta notiunea de muschi sau grupe musculare agoniste sau antagoniste, dar se subliniaza aspectul conform caruia doi muschi antagonisti pot actiona sinergic in realizarea unei anumite actiuni, acest sinergism fiind dat de finalitatea actiunii pentru care cei doi muschi antagonisti actioneaza, fapt usor evidentiabil in cazul activitatii statice. In cazul muschilor cu incidente variabile fata de axele de miscare exista posibilitatea ca doi muschi sa actioneze in acelasi sens intr-un plan, dar sa fie antagonisti in ceea ce priveste cuplurile de miscari executate intr-un alt plan de acesti doi muschi (Ex: ambii muschi sunt flexori dar unul este adductor, iar altul abductor). Urmeaza apoi actiunea statica a muschiului ce se realizeaza prin contractia izometrica a acestuia si importanta acestei actiuni: Ce se realizeaza? Ce stabilizeaza? Ce postura fixeaza? Cand se intampla?

Finalitatea acestui tip de abordare, dupa parcurgerea tuturor articulatiilor si a muschilor motori, este de a se avea o imagine de ansamblu clara asupra posibilitatilor de realizare a miscarilor in articulatii, a muschilor motori principali si secundari, a posibilitatii suplinirii actiunii muschilor efectori principali de catre muschii secundari, a rolului acestor muschi in dinamica, locomotie, statica si postura cu sansa elaborarii prin modelele schematice aratate mai sus, a lanturilor cinematice, a implicarii musculo-articulare in realizarea pozitiilor, miscarilor, exercitiilor, etc.

Ca modalitate de asimilare recomandam studierea pe segmente (nu topografica): oasele ce formeaza suprafetele articulare, articulatiile dintre oase si muschii ce actioneaza in acea articulatie.

Osteologie - situarea osului, tipul sau, orientarea lui, elemente descriptive insistandu-se pe suprafetele articulare si pe elementele articulare ce servesc ca insertie de origine sau terminatie pentru muschi, raporturile vasculo-nervoase importante in traumatisme.

Miologie - regiunea din care face parte muschiul, insertia de origine, directia fibrelor musculare fata de principalele axe de miscare, articulatia sau articulatiile peste care trece, insertia terminala, actiunile muschiului rezultate din directia sa fata de axe cu intocmirea schemei de actiune si analiza parghiei, inervatia muschilor (nerv, plex, neuromer). Se specifica raporturile cele mai importante.

Sugeram abordarea duala: o data cu regiunea din care face parte si apoi prin prisma actiunilor sale (Ex: muschiul adductor mare ca muschi al regiunii mediale a coapsei apoi ca extensor principal, adductor principal, flexor secundar, rotator etc).

Actiunea muschilor se interpreteaza nu numai ca miscare de rotatie in jurul axelor, fiind important si momentul in care intervine contractia statica sau dinamica cu punctul fix pe unul din oase (segmente) in locomotie, statica, postura, precum si finalitatea acestei miscari (Ex: contractia dinamica a gluteului mijlociu si mic cu punct fix pe femur realizeaza abductia pelvisului, adica inclinarea sa de partea membrului de sprijin cu importanta in mers si deducerea posibilitatilor de suplinire a acestei miscari prin actiunea altor muschi abductori ai coapsei: poate tensorul? poate fasciculele superioare ale gluteului mare?).

In abordarea regionala a musculaturii un plus de intelegere si gandire analitica aduce prezentarea tabelara a muschilor incluzandu-se in aceste tabele denumirea musculara, regiunea din care fac parte, originea, terminatia, actiunile muschilor si inervatia.

Artrologie - cuprinde denumirea articulatiei si ce oase sunt articulate. Tipul articulatiei din punct de vedere functional (sinartroze, amfiartroze sau diartroze precum si dupa tesutul de legatura in cazul sinartrozelor).

Diartrozele - vor fi clasificate dupa numarul gradului de libertate si dupa forma suprafetei articulare (trohleara, trohoida, condiliana, selara, sferoidala). Urmeaza descrierea suprafetelor articulare, a mijloacelor de unire, congruenta si alunecare.

Subimpartirea functionala a unor articulatii unitare ca morfologie si localizare este un element important pentru abordarea prin prisma miscarilor.

Angiologie si nervi - consideram utila cunoasterea arterelor si venelor ce nutresc muschii
si articulatiile, iar in ceea ce priveste inervatia este esentiala cunoasterea organizarii sistemului nervos periferic: plexurile (cervical, brahial, lombar si sacral - sub aspectul modului de constituire), a ramurilor colaterale si terminale cu teritoriu motor si senzitiv mergandu-se retrograd de la un muschi la neuromerele de origine a nervilor. Astfel se pot identifica si nivelul medular al posibilei leziuni si se pot explica modificarile particulare din parezele periferice si eventualele variante de suplinire a muschilor paralizati cunoscandu-se muschii sinergici.

Utila este cunoasterea circulatiei limfatice cunoscandu-se principalele grupe de ganglioni limfatici si traiectul drenajului limfatic al membrelor, trunchiului, regiunii cervicale si a capului.