Limfocitele

Limfocitele

Limfocitele reprezinta celulele de baza ale sistemului imun.

Limfocitele mature  au urmatoarele caracteristici :

sunt cele mai mici celule ale liniei albe, rotunde, cu diametrul intre 8-13 microni;

au nucleul mare, rotund, cu cromatina condensata, fara nucleoli;

au citoplasma foarte redusa, bazofila, dispusa sub forma de inel sau excentric in jurul nucleului.

Limfocitele recunosc si reactioneaza cu "non-selful" prin intermediul unor receptori de membrana pentru antigene (BCR, TCR) (fig. 7).

O celula are receptori care vor recunoaste un determinant antigenic unic. In populatia limfocitara exista deci un numar suficient de clone care sa recunoasca intreaga gama de antigene din natura.

In functie de locul si modul de instruire al precursorilor, limfocitele se impart in doua clase majore: clasa celulelor T timodependente si clasa celulelor B medular-dependente.

Unica metoda de diferentiere a lor este aceea de evidentiere a tipurilor de receptori pentru antigen (BCR sau TCR), a naturii antigenelor recunoscute de acesti receptori si a unor molecule caracteristice de pe suprafata membranei celulare, numite markeri.

Limfocitele T (LT)

Reprezinta principalele celule ale sistemului imun, participand direct la raspunsul imun celular si indirect (moduland) la raspunsul imun umoral.

Ele reprezinta baza morfologica a memoriei imunologice.

Limfocitele T isi au originea in celula stem pluripotenta din maduva osoasa, la adult, sau din ficatul embrionar, in viata intrauterina.

Receptorul pentru antigen al LT (TCR) recunoaste antigenul numai daca ii este prezentat de anumite molecule de pe suprafata celulelor, numite molecule ale complexului major de histocompatibilitate (MCH) (fig. 8). Acestea pot fi de clasa I sau  a II-a.

Din punct de vedere functional, LT se impart in:

LT cu rol reglator - LT helper (LTh), LT inductoare si amplificatoare (Lta), supresoare (LTs), care regleaza amplitudinea reactiei imune;

LT cu rol efector - LT citotoxice si LTd (limfocite ale hipersensibilitatii intarziate) ce mediaza raspunsul imun celular.

Limfocitele T helper (LTh):

stimuleaza functiile: LB, LTc, LTs;

marker specific de suprafata : CD4;

denumirea de « helper » se datoreaza rolului cheie pe care il au in procesele de activare a imunitatii umorale, iar cea de « inductoare » capacitatii de a stimula alte celule efectoare, deci imunitatea celulara;

recunosc doar determinanti antigenici legati de moleculele MHC de clasa II si prezentati de catre celulele prezentatoare de antigen profesionale (APC);

dupa activare LTh (CD4) induc activarea si proliferarea:

LB;

LT (toate populatiile), NK, macrofagelor - celule care sunt efectorii imunitatii celulare.

Limfocitele T citotoxice (LTc) :

sunt celule efectoare care actioneaza direct si specific pe celula tinta;

recunosc antigene straine prezentate de MHC de clasa I;

au ca marker de suprafata caracteristic molecula CD8;

au un rol important in apararea antivirala pentru ca recunosc antigenele virale expuse impreuna cu MHC de clasa I pe suprafata celulei;

sunt principalele celule cu rol efector in respingerea acuta a grefelor si in distrugerea celulelor tumorale.

Limfocitele T supresoare (LTs)

au functie reglatoare a raspunsului imun;

determina limitarea expansiunii clonale a LB sau a LT si suprimarea raspunsului;

mentin in limite normale sinteza de anticorpi si activarea LT;

unii autori considera ca aceleasi CB8+ pot actiona fie ca celule citotoxice, fie ca supresoare in functie de particularitatea raspunsului imun la un moment dat;

In functie de natura inhibitiei LTs se clasifica in:

LTs nespecifice - inhiba raspunsul imun indiferent de specificitatea antigenica, fiind probabil de tip NK;

LTs antigen specifice - in care inhibitia vizeaza doar un anumit antigen;

LTs Ig specifice - care inhiba un izotip, un allotip sau un determinant idiotipic particular dintr-un raspuns imun.

Limfocitele T amplificatoare (Lta):

amplifica diferentierea si proliferarea celulelor killer, natural-killer si a LTc;

sunt stimulate de interactiunea cu APC;

interactiunea repetata cu antigenul duce la proliferarea si diferentierea spre forme efectoare ale Lta care prin secretia de limfokine (IL-2) stimuleaza proliferarea si maturarea LTc efectoare avand rol important in dezvoltarea imunitatii mediate celular atat antivirala cat si antiparazitara;

astazi se cunoaste faptul ca aceasta populatie celulara este reprezentata de Cd4+ LTh1.

Limfocitele T ale hipersensibilitatii intarziate (LTd):

sunt celule care pot transfera starea de hipersensibilitate de tip intarziat de la un subiect la altul dupa ce au fost sensibilizate in prealabil de un antigen;

ele produc reactii de tip intarziat prin capacitatea lor de a activa la locul reactiei alte tipuri de celule, in special macrofagele;

elibereaza o serie de mediatori solubili care au efect chemotactic pentru macrofage, care activeaza macrofagele si care le obliga sa ramana la locul de patrundere a antigenului (ex: MIF - factor de inhibitie a migrarii macrofagelor);

sunt celule care participa si la fenomenul de rejet al grefei;

sunt de tip CD4+ TH1.

Limfocitele B (LB)

Acesta clasa de limfocite este alcatuita din subpopulatii de celule care se deosebesc intre ele prin moleculele de Ig pe care le secreta, precum si prin markerii de suprafata.

Limfocitele B, dupa stimularea antigenica, se diferentiaza pe de-o parte in plasmocite care secreta anticorpi si pe de alta parte in limfocite cu memorie, in functie de natura receptorului.

Au fost descrise doua cai de activare a LB: una dependenta si cealalta independenta de celulele T.

In cazul antigenelor timodependente activarea LB se produce prin intermediul LT (cooperare celulara LT-LB).

Limfocitul B matur reprezinta stadiul final al fazei Ag - independenta. El se gaseste la nivelul maduvei osoase, in organele limfoide periferice si in sange.

Organizarea limfocitelor B se face in clone. Fiecare clona provine dintr-o singura celula cu un anumit receptor pentru antigen, celula care se multiplica pe parcursul procesului de diferentiere. Toate celulele unei clone au aceleasi gene si deci Ig membranare (BCR) recunosc acelasi epitop de pe suprafata antigenelor native, solubile.

Deci receptorul pentru antigen al limfocitelor B este o imunoglobulina situata pe suprafata membranei celulare si ancorata de ea printr-o portiune transmembranara si o mica regiune intracitoplasmatica.

In cazul limfocitelor B imature receptorul este exclusiv IgM, pentru limfocitul B matur receptorul este de tip IgM si IgD expuse ca receptor cu exceptia IgD.

Plasmocitul este stadiul final al evolutiei LB. El poate avea un diametru de pana la 20 microni, nucleul excentric, cromatina condensata sub forma de « spite de roata », citoplasma abundenta. Plasmocitul poate secreta 5 - 10.000 molecule Ig/secunda si se gaseste preponderent la nivelul organelor limfatice periferice.

Limfocitul B cu memorie este o celula cu durata de viata lunga, care exprima pe suprafata sa receptori pentru antigene mai ales de tip Ig A si IgG. La un nou contact cu antigenul, acesta se activeaza rapid si se transforma in plasmocit care secreta Ig de mare afinitate.