Substante toxice volatile

SUBSTANTE TOXICE VOLATILE

1. Hidrocarburile

Hidrocarburile reprezinta o clasa de diferiti compusi organici care sunt intalniti peste tot . Sunt prezente in combustibili , in fluidele pentru brichete , in adezivi , solventi , degresanti , lubrifianti , vopsele si diluanti pentru vopsele , solutii de curatare etc. Majoritatea sunt distillate de petrol .

1.1. Hidrocarburile alifatice

Sunt hidrocarburi cu catene liniare de atomi de carbon . Cele care au 1-4 atomi de carbon ( metanul , etanul , propanul , butanul ) sunt gaze , iar cele care au peste 5 atomi de carbon sunt lichide ( ex. Hexanul ) . Pe masura ce creste lungimea lantului de atomi de carbon , creste si vascozitatea si scade volatilitatea .

Metanul ( CH₄ ) si etanul ( C₂H₆ ) sunt prezenti un gazul natural , iar propanul ( C₃H₈ ) si hexanul ( C₆H₁₄ ) se utilizeaza in butelii in stare lichhefiata ..

Intoxicatiile acute cu alcani pot fi voluntare ( sinucideri cu gaz metan ) sau accidentale si se produc prin inhalare . Alcanii nu se metabolizeaza in organism si nu se acumuleaza . Se elimina netransformati pe cale pulmonara .

Simptomatologia intoxicatiei acute

Alcanii cu greutate moleculara mica ( ex. Metanul ) sunt gaze asfixiante . Cand concentratia alcanilor in aerul inspirit este foarte mare si concentratia oxigenului scade sub 15% , apare fenomenul de asfixiere , cu dispnee si sete de aer . SNC este deprimat , ceea ce cauzeaza starea ebrioasa cu ameteli , ataxie si agitatie . Poate sa apara sensibilitate miocardica si disritmii . Cand concentratia oxigenului scade sub 10% se instaleaza coma , care este de regula agitate , insotita de midriaza si cianoza . Decesul se poate produce prin insuficienta cardio-respiratorie .

Tratamentul consta in scoaterea intoxicatului din mediul toxic , respiratie artificiala si oxigenoterapie . Se sustin functiile vitale . Daca alcanii au ajuns in contact cu pielea , se indeparteaza hainele si se spala tegumentele afectate cu foarte multa apa si sapun .

1. Benzenul ( C₆H₆ )

Este un lichid volatile , incolor , cu miros aromatic , inflamabil . Este utilizat pe larg ca materie prima in industria chimica , ca solvent in industria cauciucului , a vopselelor , a lacurilor , a materialelor plastice si in metalurgie . In prezent s-a inlocuit in parte cu omologii sai superiori datorita toxicitatii sale , dar continua sa fie prezent in multe produse in cantitati mici ca si contaminant natural ( ex,. Benzina contine < 2% , v/v , benzene ) .

Toxicocinetica

Patrunde in organism in principal pe cale respiratorie si secundar prin ingerare si prin piele . Datorita liposolubilitatii sale se distribuie in organelle lipoide : maduva osoasa , tesut adipos , suprarenale . Fixarea in creier este predominanta in expunerile acute ; in expunerile cronice , benzenul se fixeaza predominant la nivel hepatic .

Se metabolizeaza in ficat prin oxidare la fenol , care apoi se conjuga la compusi conjugate , netoxici , usor excretabili prin urina . In timpul oxidarii este posibil sa se formeze un intermediar expoid , foarte reactiv , toxic , care se poate lega covalent de macromuoleculele endogene inducand necroza sau cancer .

Benzenul se elimina netransformat pe cale pulmonara si sub forma de metabolite conjugate pe cale renala .

Simptomatologia intoxicatiilor cu benzen

Organelle tinta ale benzenului sunt : SNC in expunerea acuta , respectiv maduva hematoformatoare in expunerea cronica .

Intoxicatia acuta este rara si se produce accidental . Local , benzenul este irritant , iar dupa absortie in circulatia sistemica are actiune narcotica si convulsiva .

Expunerea acuta la vapori de benzene se caracterizeaza prin aparitia betiei benzenice , o stare euforica ce evolueaza progresiv spre narcoza si apoi coma . Moartea se produce prin insuficienta respiratorie sau cardiocirculatorie acuta .

Intoxicatia acuta prin ingerare este marcata de tulburari digestive : greata , voma , dureri abdominale . Pe masura ce benzenul se absoarbe systemic se instaleaza betia benzenica . Exista risc crescut de pneumonie chimica prin aspirare de benzen , care se poate agrava in timpul eventualelor vomismente .

Intoxicatia cronica se numeste benzenism . Se caracterizeaza prin tulburari neuropsihice insotite de efecte hematopoietice , care sunt de departe cele mai grave tulburari din benzenism .

Tulburarile neuropsihice sunt cele clasice , date de majoritatea solventilor : iritabilitate , diminuarea capacitatii de concentrare si de memorare , labilitate emotionala , sindrom depresiv , tulburari de concentrare si de memorare , labilitate emotionala , sindrom depresiv , tulburari de somn , neuropatii periferice .

Benzenul este toxic cumulativ . Deprima maduva hematoformatoare inducand aplazie medulara ireversibila , care se manifesta clinic prin anemie , leucopenie , trombocitopenie si tulburari de coagulare , asa-numitul sindrom hemoragic , cu purpura , hemoragii profunde si epistaxis . Benzenul este cancerigen si poate induce leucemii benzenice .

Tratamentul in intoxicatia acuta produsa prin inhalare consta in sustragerea intoxicatului din mediul toxic , respiratie artificiala , oxigenoterapie si sustinerea functiilor vitale . In intoxicatia acuta produsa prin ingerare se recomanda aspirarea continutului gastric sub intubare .

Tratamentul intoxicatiei cronice este numai simptomatic . Detoxifierea este foarte lenta . In prezent se pune un accent deosebit pe prevenirea intoxicatiilor , depistarea precoce a cazurilor de intoxicatie si supravegherea nivelului de expunere .

1.3. Benzina

Obtinuta prin distilarea fractionata a petrolului , benzina este un amestec de peste 250 de hidrocarburi : alcani , cicloalcani si hidrocarburi aromatice , la care se adauga substante volatile ca izobutan sau izopentan pentru marirea cifrei octanice si tetraetilplumb ca antidetonant .

Intoxicatiile cu benzina se pot produce prin inhalare de vapori , prin ingerarea benzinei lichide sau prin contact cutanat . De obicei sunt intoxicatii acidentale , dar exista persoane care inhaleaza intentionat vapori de benzina pentru obtinerea unor efecte euforice .

Calea principala de expunere este cea respiratorie . Organele tinta ale benzinei sunt SNC si plamanii . Dupa inhalarea unei cantitati foarte mari de vapori de benzina , intoxicatul isi pierde brusc cunostinta , intra in coma profunda , convulsiva , si moare rapid .

Intoxicatia acuta propriu-zisa se caracterizeaza prin aparitia betiei hidrocarburice , care se manifesta prin logoree , ras , ameteli , cefalee , ataxie , tulburari de vorbire si de deglutitie . Aceasta stare evolueaza cu delir si apoi cu coma convulsiva .

La nivel respirator si ocular , benzina este iritanta . Irita conjuctivele , cauzeaza lacrimare si induce traheobronsita si edem pulmonar lezional .

Intoxicatia acuta prin ingerare se manifesta prin greata imediata , voma , dureri abdominale si diaree . In timpul vomei , exista riscul ca intoxicatul sa aspire vapori de benzina sau chiar benzina lichida si sa faca pneumonie chimica . Pe masura ce benzina se absoarbe in circulatia sistemica apare betia hidrocarburica si coma convulsiva ,

Tratamentul consta in scoaterea din mediul toxic , oxigenoterapie si tratament simptomatic : se sustin functiile vitale si se previn complicatiile pulmonare . In caz de ingerare se aspira continutul gastric sub intubare .

1.4. Hidrocarburile polinucleare cancerigene

Se gasesc in gudroanele carbunilor , funingine , fum , alimente prajite sau afumate sau pot rezulta in urma arderii unor cantitati mari de combustibil , poluand atmosfera in marile orase .

Toxicocinetica

Patrund in organism pe cale respiratorie sau pe cale digestiva . Se matabolizeaza prin epoxidare sub actiunea oxidazelor microzomiale ( OFMM ) . Sunt inductori enzimatici ai propriilor enzime de metabolizare , dar si ai enzimelor care metabolizeaza alti compusi .

Dupa expuneri prelungite , efectele toxice se insumeaza in timp si genereaza cancere , cu difeite localizari :

- la nivelul pielii ,

- la nivelul organelor genitale externe ( ex. cosari apare cancer al scrotului ) ,

- la nivelul organelor interne ( plamani , tub digestiv , ficat , rinichi , vezica urinara ) .

1.5. Hidrocarburile alifatice halogenate

Derivatii halogenati ai hidrocarburilor halogenate se mai numesc 'solventi clorurati ' . Sunt foarte buni solventi datorita liposolubilitatii lor crescute , dar utilizarea lor este in prezent limitata din cauza toxicitatii lor . Sunt substante volatile , putin inflamabile . Prezinta un mare interes in industria frigorifica si la fabricarea extictoarelor , in industria cauciucului , in industria lacurilor si vopselelor . Sunt utilizati de asemenea ca agenti de degresare si agenti de extratie .

Toxicocinetica

Solventii clorurati patrund in organism in special pe cale respiratorie si secundar prin piele sau prin ingerare . Sunt distribuiti prin intermediul sangelui in tesuturile bine vascularizate si in cele bogate in lipide ( creier , ficat , tesut adipos ) . Pot traversa bariera placentara . Fiind susbstante foarte volatile se elimina majoritar sub forma neschimbata pe cale respiratorie . Fractiunea care nu este exhalata urmeaza diferite cai de metabolizare , in principal la nivel hepatic .

Cloroformul se metabolizeaza in proportie de doar 10% , 90% eliminandu-se ca atare prin plamani .

CCl₄ se metabolizeaza in proportie de 50% . Formeaza radicali triclorometil , CCl₃ si clor monoatomic , Cl , foarte reactivi , care vor actiona asupra structurilor celulare invecinate antrenand o serie de procese toxice cum ar fi peroxidarea lipidelor . Ei sunt responsabili de aparitia efectelor toxice ca necroza , cancer sau citoliza hepatica .

Clorura de vinil , compus nesaturat , se metabolizeaza prin oxidare , formand un intermediar cu structura epoxidica , foarte reactiv si toxic , responsabil de necroza celulara si de potentialul mutagen si cancerigen al clorurii de vinil .

Simptomatologia intoxicatiilor

In expunerea acuta , solventii clorurati sunt narcotici , deprimand SNC . Unii dintre ei au fost utilizati ca anestezici . Inhalarea masiva a solventilor clorurati pune in pericol viata prin asfixiere , disritmii sau afectare hepatica fulminanta . Local sunt iritanti pentru mucoase si tegumente , producand dermatite de contact sau chiar arsuri chimice .

Intoxicatia acuta prin inhalare de cloroform evolueaza progresiv . Initial se produce iritatia cailor respiratorii superioare si a ochilor , urmata de excitare nervoasa , cu logoree , agitatie , confuzii , halucinatii . Apoi SNC este deprimat . Se produce paralizie senzitivo-motorie , care duce la abolirea sensibilitatii tactile si dureroase si la suprimarea reflexelor ( stare de anestezie ) . Se instaleaza coma . In final se produce paralizia centrilor bulbari : cardiac si respirator . Moartea este consecinta insuficientei respiratorii sau cardiocirculatorii . La doze mari , moartea poate fi imediata prin sincopa laringiana reflexa, numita sincopa alba sau sincopa adrenalino-cloroformica , datorita hipersecretiei de adrenalina indusa de cloroform .

Intoxicatia acuta prin inhalare de tetraclorura de carbon debuteaza nespecific cu cefalee , oboseala , ameteli , somnolenta . Dupa 2-6 zile de la expunere apare sindromul hepatorenal consecutiv necrozelor masive induse , manifestat prin fenomene toxice hepatice ( icter cu diateza hemoragica , hepatomegalie , atrofia galbena a ficatului ) si renale ( oligurie , hematurie , insuficienta renala acuta ) . Tot tardiv pot sa apara fenomene toxice pulmonare ( edem pulmonar acut lezional cu evolutie fatala ) si fenomene toxice cerebrale ( edem cerebral acut toxic exteriorizat prin convulsii ) . In intoxicatia supraacuta , evolutia este rapida : narcoza , coma , moarte .

In expunerea cronica , solventii clorurati pot afecta mai multe tesuturi sau organe :

tegumentele → produc iritatii si dermatoze de contact .

SN → determina pierderea reflexelor , tulburari de memorie si de comportament ,

Inima → induc disritmii ,

Ficat → provoaca citoliza , rar ciroza ,

Rinichi → induc glomerulopatie cronica ,

Sunt responsabili de eventualele cancere care pot sa apara .

Astfel , CCl₄ este hepatotoxica , nefrotoxica si neurotoxica in expnere cronica . In plus este toxic cumulativ si are potential cancerigen . Intoxicatia cronica cu CCl₄ se caracterizeaza prin :

o  Tulburari nervoase – cefalee , ameteli , insomnii , polinevrite ,

o  Hepatice – hepatita cronica sau cancer hepatic ,

o  Renale si

o  Hemoragice – sangerari ale mucoaselor consecutiv afectarii hepatice .

Tratamentul in intoxicatia acuta cu solventi clorurati consta in scoaterea intoxicatlui din mediul toxic , oxigenoterapie , sustinerea functiilor vitale , epurare gastrica cu admnistrarede carbune activat si tratament simptomatic . Cand functia renala este grav afectata se poate recurge la hemodializa .

In intoxicatiile cronice , tratamentul urmareste intreruperea expunerii si supravegherea regulata a functiilor nervoase , hepatice si renale , cu tratarea simptomatica a afectiunilor constante .

Alcoolii

Gruparea OH in sine nu este toxica , dar prin metabolizare se formeaza compusi cu diferite grade de toxiciate .

1.Metanolul

Este un lichid incolor , volatil , inflamabil , cu miros si gust asemenator etanolului . Este miscibil cu apa . Se utilizeaza ca solvent , agent de metilare , carburant , lichid antigel .

Majoritatea intoxicatiilor sunt acute accidentale , de tip epidemii , datorita ingestiei de bauturi alcoolice contaminate sau preparate cu metanol . De remarcat ca fermentatia drojdiilor nu produce metanol .

Toxicinetica

Metanolul poate patrunde in organism prin ingerare , inhalare sau absortie cutanata . Datorita hidrosolubilitatii sale difuzeaza rapid in toate tesuturile si in special in lichidele oculare care contin 99,7% apa .

Se metabolizeaza sub actiunea alcool-dehidrogenazei ( ADH ) la formaldehida , care sub actiunea aldehid-dehidrogenazei ( ALDH ) trece in acid formic . Acesta este degradat la anhidrida carbonica ( CO₂ ) sub actiunea unui sistem enzimatic folat-dependent .

Metanolul se elimina netransformat pe cale pulmonara in proportie de 10-30% si prin urina in proportie de 3-10% . Formiatii sunt degradati lent , astfel ca se acumuleaza in organism ; in parte se pot excreta prin urina .

Metabolizarea metanolului este lenta ; la fel eliminarea sa si a metabolitilor sai toxici . De aceea metanolul este considerat un toxic cumulativ .

Doze toxice

Dozele toxice variaza in limite largi , dependent de capacitatea de metabolizare a fiecarei persoane . Se considera ca 0.15 ml/kg de metanol pur ( 100% ) poate cauza toxicitate ( 10 ml la un adult de 65 kg ) .

Simptomatologia intoxicatiei acute prin ingerare

Metanolul este deprimant al SNC . Toxicitatea sa este cauzata in principal de metabolitii sai toxici , formaldehida si acidul formic , care produc acidoza metabolica , hipoxie tisulara si toxicitate oculara .

Dupa o perioada de latenta de cateva ore , intoxicatul manifesta o usoara stare de ebrietate , insotita de cefalee si vertij . In cazul ingerarii unor cantitati mici , pacientul poate fi asimptomatic .

In orice moment , dar tipic dupa 12-24 ore de la ingerare , se instaleaza brusc tulburari digestive ( dureri abdominale , greata , voma ) si tulburari vizuale : scade acuitatea vizuala , apare “viziunea unui camp de zapada “ , nevrita optica si orbire .

Datorita acumularii metabolitilor in organism se produce acidoza metabolica , deprimare severa a SNC , coma si moarte .

In caz de supravietuire , intoxicatul poate sa ramana cu sechele oculare importante .

Ingestia concomitenta de alcool etilic prelungeste perioada de latenta si atenueaza severitatea simptomatologiei si evolutia intoxicatiei cu metanol .

Tratamentul intoxicatiei acute urmareste blocarea metabolizarii metanolului la formaldehida si , in paralel , grabirea eliminarii metanolului din organism .

Daca nu a trecut mult timp de la ingerare se face epurare gastrica prin provocare de voma sau spalaturi gastrice .

Apoi se combate acidoza metabolica prin perfuzii cu bicarbonat de sodiu ( NaHCO₃ ) pana la alcalinizarea urinei .

Blocarea metabolizarii metanolului la formaldehida se face prin administrarea unui antidor specific: etanol sau 4-metil-pirazol .

Etanolul , avand afinitate mai mare decat metanolul pentru alcool-DH-aza , o blocheaza competitiv . Concentratia sanguina eficace este de 1g/L ; ea trebuie mentinuta pana la eliminarea completa a metanolului din organism si pana la disparitia acidozei metabolice .

4-Metil-pirazolul ( Fomepizol ) inhiba de asemenea metabolizarea metanolului prin inhibarea competitiva a alcool-DH-azei . Spre deosebire de etanol , nu deprima SNC , are efecte secundare mai putine si are durata de actiune mai lunga .

Un alt antidot care poate fi administrat este Calciu-Leucovorin ( tetrahidrofolat de calciu ) , un analog al folatului care grabeste degradarea formiatilor la CO₂ si H₂O prin sistemul enzimatic folat-dependent .

In cazurile grave , cand metanolemia depaseste 50 mg/100ml sau cand evolutia este rapida si pacientul nu raspunde la antidot , se recomanda indepartarea metanolului din circulatia sanguina prin epurare extrarenala ( hemodializa ) .

Etanolul

Etanolul sau alcoolul etilic este un lichid incolor , volatil , inflamabil , cu miros caracteristic si gust arzator . Este miscibil cu apa in orice proportie .

Se utilizeaza la obtinerea extractelor , a bauturilor alcoolice ( rezulta in urma fermentatiei naturale a glucidelor ) , ca solvent si ca agent dezinfectant .

Sunt frevente atat intoxicatiile acute , care pot fi voluntare sau accidentale ( mai ales la copii ) , cat si intoxicatia cronica voluntara , care este o toxicomanie si care se numeste alcoolism sau etilism .

Organismul uman contine cantitati mici de alcool etilic provenit din metabolismul intermediar sau din fermentatiile din tubul digestiv . Alcoolemia determinata de alcoolul endogen nu depaseste 2-3 mg‰ .

Toxicinetica

Patrunde in organism in principal prin ingerare si secundar prin inhalare sau prin piele . Absortia digestiva depinde de concentratia alcoolica a bauturii ( bauturile cu concentratia in alcool >40% sau <10% se absorb mai lent ) , de integritatea mucoasei gastrice , de prezenta alimentelor in stomac ( intarzie absortia ) , de prezenta CO₂ ( creste absortia ) , de stres ( intarzie absortia ) .

Se distribuie rapid in tot organismul , fara a se acumula . Trece bariera placentara .

Se metabolizeaza in ficat sub actiunea alcool-dehidrogenazei la acetaldehida , care sub actiunea aldehid-dehidrogenazei trece in acetat . Acetatul intra in ciclul Krebs , unde este degradat la CO₂ si H₂O .

Din alcoolul absorbit , 2-10% se elimina ca atare prin urina , aerul expirat , saliva si lapte . Restul se metabolizeaza si se elimina sub forma de CO₂ prin expiratie .

Doze toxice

Doza letala este considerata a fi de 300-400 ml alcool pur ingerat in mai putin de o ora sau de 5-8 g/kg . Limita comsumului zilnic de etanol care antreneaza instalarea dependentei se considera a fi de 60g . Limita consumului zilnic de etanol asociat riscului de ciroza este de 20 g .

Simptomatologia intoxicatiei acute

Etanolul deprima treptat SNC , in mod direct proportional cu concentratia sa in sange . Intoxicatia acuta evolueaza in trei faze , in functie de valoarea alcoolemiei :

a) Faza de excitatie corespunde unei alcoolemii de 0,5-1,5g‰ . Se manifesta prin euforie , logoree , expansiune , vasodilatatie periferica ce determina o falsa senzatie de caldura , comportament neretinut , scaderea acuitatii vizuale si auditive , ca si cea a reflexelor .

b) Faza de betie alcoolica corespunde unei alcoolemii de 1,5-2,5g‰ . Intoxicatul prezinta confuzii si incoerenta in gandire , dizartrie , sensibilitate diminuata , mers ebrios , accese de furie , uneori de violenta , varsaturi , hipoglicemie severa ce cauzeaza convulsii mai ales la copii si hipotermie .

c) Faza comatoasa corespunde unei alcoolemii de peste 3g‰ . Coma este in general linistita , insotita de semne de anestezie datorita actiunii narcotice a etanolului . Principalele semne caracteristice ale comei alcoolice sunt : hipotermia si midriaza . In timpul comei pot sa survina complicatii :

o  Insuficienta respiratorie si circulatorie acuta cu sfarsit letal ,

o  Accidente vasculare cerebrale ,

o  Pancreatite acute .

Trezirea din coma este urmata de cefalee , fenomenene de gastrita acuta si stare generala de rau .

Intoxicatia cronica , numita etilism sau alcoolism , este o toxicomanie majora . Se caracterizeaza prin :

Dependenta psihica foarte pronuntata ,

Dependenta fizica moderata ,

Toleranta redusa sau absenta ,

Sindrom de abstinenta grav .

In functie de frecventa cu care consuma alcoolul , alcoolicii se clasifica in :

o  Dependenti psihici – au iluzia ca alcoolul le poate trata suferintele psihice sau fizice ; beau tot timpul cate putin , fara sa ajunga la faza de betie totala ;

o  Dependenti fizici si psihici – nu se pot opri inainte de a ajunge in faza de betie totala ; au alcoolemie crescuta aproape permanent ;

o  Dependenti periodici sau dipsomani – simt rar nevoia de alcool , dar atunci il consuma in cantitati foarte mari .

Semnele si simptomele care apar in alcoolism se pot clasifica in manifestari neuro-psihice si manifestari organo-somatice .

Manifestarile neuro-psihice include tulburari de comportament si caracter , insomnii , tulburari carentiale : polinevrite , nevrita optica retrobulbara , encefalopatii .

Manifestarile organo-somatice cuprind fenomene digestive iritative ( gastrita , ulcer ) , tulburari hepatice ( degenerescenta grasa a ficatului ce evolueaza cu ciroza ) , tulburari cardiovasculare ( cardiomiopatie , hipertensiune ) , afectarea functiei reproductive , efecte nocive la descendenti . Etanolul induce sindromul alcoolic fetal , caracterizat prin nasteri premature , crestere retarda , retardare psihomotorie , malformatii .

Sindromul de abstinenta care se declanseaza la intreruperea consumului de alcool este grav si se manifesta prin tulburari neuro-psihice :

Tremuraturi asociate cu iritabilitate generala si simptome gastro-intestinale ( greata, voma ) . Apar dupa o scurta perioada de abstinenta , de obicei dimineata , si dispar dupa ingerare de alcool . Afecteaza in special extremitatile , muschii peribucali si limba . Intensitatea maxima a simptomelor se atinge la 24-36 ore de la intreruperea consumului de alcool .

Halucinatii vizuale sau/si auditive si cosmaruri asociate cu tulburari de somn .

Epilepsia alcoolica . Apar crize convulsive scurte la 12-48 de ore de la intreruperea consumului de alcool .

Delirum tremens este cea mai grava complicatie a alcoolismului . Se caracterizeaza printr-o stare de confuzie profunda ( halucinatii , tremuraturi , agitatie , insomnie ) , asociata cu o activitate crescuta a SNV ( midriaza , hipertermie , tahicardie , transpiratii ) . Criza apare brusc si se sfarseste la fel de brusc . Epuizat de hiperactivitatea si insomnia de cateva zile , cat a durat criza , pacientul cade intr-un somn profund , din care se trezeste lucid , linstit , extenuat si nu-si aminteste nimic din perioada deliranta . 15% din cazurile de delirum tremens sunt mortale .

Interactiuni ale etanolului cu alte substante

Etanolul este inductor enzimatic al enzimelor de metabolizare care intervin in bioactivarea unor substante toxice cum ar fi hidrocarburile polinucleare cancerigene , benzenul , nitro- si aminoderivatii aromatici etc. Consumul de etanol in timpul expunerii la aceste substante le accentueaza toxicitatea .

Este contraindicata asocierea etanolului cu alte deprimante SNC ( barbiturice , tranchilizante , neuroleptice , opiacee etc. ) deoarece se potenteaza reciproc si exista risc de deprimare puternica a centrilor vitali .

Induce efect antabus ( ca cel produs cu disulfiram ) la asocierea cu sulfamide hipoglicemiante , metronidazol , furazolidon , cloramfenicol .

Tratamentul intoxicatiei acute este simptomatic si consta in administrare de sedative daca intoxicatul este agitat , combaterea acidozei cu bicarbonat de sodiu , mentinerea temperaturii corpului prin invelire in paturi , administrare de ser glucozat si de fluide pentru combaterea hipotensiunii .

In coma alcoolica se recomanda respiratie artificiala . In cazurile cu alcolemii peste 5-6 g‰ se recurge la indepartarea etanolului din circulatia sanguina prin epurare extrarenala ( dializa peritoneala sau hemodializa ) .

Tratamentul alcoolismului

Se face un tratament medicamentos de dezintoxicare , asociat cu tratament psihologic ( psihoterapie individuala sau de grup ) .

Tratamentul de dezintoxicare consta in abstinenta progresiva insotita de aport suplimentar de vitamine B₁ si B₆ . Eventualele simptome neplacute care apar ( ex. Tremuraturi ) se trateaza simptomatic .

Se poate administra disulfiram ( Antalcool sau Antabus ) , care blocheaza aldehid-dehidrogenaza . In consecinta acetaldehida nu se mai metabolizeaza la acetat , se acumuleaza si determina aparitia unor simptome foarte neplacute : inrosirea fetei , stare generala de rau cu palpitatii , cefalee , tahicardie , hipotensiune , greata si voma . Reactiile sunt declansate dupa ingerarea unei cantitati foarte mici de bautura alcoolica si pot dura de la 30 de minute pana la cateva ore . Se recomanda ca acest tratament sa se efectueze numai sub supraveghere medicala.

3. Anilina si nitrobenzenul

Anilina se utilizeaza ca materie prima :

In sinteza colorantilor organici folositi la prepararea vopselelor , in industria textila si in tabacarie ,

In industria farmaceutica , cosmetica si fitosanitara ,

In industria cauciucului si a maselor plastice ,

La prepararea explozivilor etc.

Nitrobenzenul este lichid cu miros de migdale amare . S-au semnalat intoxicatii cu produse de cofetarie in care nitrobenzenul s-a adaugat ca falsificator al benzaldehidei , tocmai datorita mirosului sau caracteristic .

Totusi , intoxicatiile cu anilina si nitrobenzen apar cu predilectie in mediul profesional .

Toxicocinetica

Sunt substante puternic lipofile si volatile , proprietati care le confera o buna absortie pe orice cale de patrundere in organism : respiratorie , digestiva sau cutanata . Se distribuie cu precadere in tesuturile lipoide . Se metabolizeaza predominant la nivel hepatic .

Anilina este intens metabolizata prin oxidare la gruparea aminica aromatica cu formare de p-fenilhidroxilamina si prin oxidare la nucleul aromatic cu formare de aminofenol , care apoi se poate transforma in chinoimine . p-aminofenolul se poate conjuga cu acidul glucuronic sau cu ionii sulfat , formand compusi conjugati netoxici , excretabili prin urina .

Secundar , o mica fractiune din anilina absorbita se poate conjuga prin N-acetilare .

Nitrobenzenul este redus la anilina , urmand apoi aceleasi cai de metabolizare cu anilina .

Anilina se elimina renal sub forma de metaboliti conjugati . Traverseaza bariera placentara , dand intoxicatii la fat sau producand avort .

Nitrobenzenul se elimina in proportie de 50% netransformat pe cale pulmonara , iar restul pe cale renala sub forma de glucuronoconjugati sau chinonimine .

Intoxicatia acuta cu anilina sau nitrobenzen se poate produce prin proiectie masiva pe piele si mucoase , prin purtarea indelungata a hainelor imbibate sau prin inhalare de vapori sau aerosoli concentrati . Local au actiune iritanta . Dupa absortie apar efectele toxice sistemice care sunt asemanatoare datorita metabolitilor comuni ( fenilhidroxilamina , p-aminofenolul si chinoniminele ) cu actiune methemoglobinizanta . De aceea , simptomatologia este dominata de methemoglobinemie . Cianoza este simptomul major si apare rapid , devenind evidenta la concentratii mai mari de 15% metHb . Intre 15-40% metHb , semnele sunt cele caracteristice hipoxiei : cefalee puternica , greata si voma , confuzie , vertij , tulburari audio-vizuale si de echilibru . La concentratii de 40-60% metHb apare letargie si stupoare , iar la peste 60% metHb , coma si deces prin insuficienta respiratorie si cardiocirculatorie acuta .

Daca intoxicatul supravietuieste , apar tardiv :

Necroza hepatica , in special in cazul nitrobenzenului ,

Insuficienta renala acuta , datorita metHb care precipita in tubii renali ,

Anemie hemolitica .

In intoxicatia cronica , metHb-emia nu depaseste 15% . Semnele caracteristice sunt : cianoza fetei , encefalopatie usoara sau moderata , anemie hemolitica discreta , dermatite de contact . Nitrobenzenul coloreaza pielea in galben . Anilina induce specific cistita hemoragica ce poate evolua in timp , dupa 15 ani de expunere , cu cancer al vezicii urinare , iar nitrobenzenul induce specific necroza hepatica .

Tratamentul intoxicatiei acute consta in scoaterea intoxicatului din mediul toxic , oxigenoterapie , indepartarea hainelor contaminate si spalarea pielii cu multa apa si sapun . Pentru combaterea metHb-emiei se administreaza albastru de metilen 1% . Tratamentul symptomatic vizeaza in special tratarea insuficientei renale acute si a insuficientei cardiocirculatorii acute . In intoxicatia acuta cu nitrobenzen se poate administra N-acetilcisteina pentru limitarea necrozei hepatice . In cazurile foarte grave se poate opta pentru exsanguinotransfuzie .

4. Acidul cianhidric ( HCN )

Acidul cianhidric , numit si acid prussic , este un lichid incolor , volatile ( P_f = 26⁰C ) , cu miros de migdale amare . Se gaseste in natura sub forma de glicozizi cianogenetici in samburii unor fructe : mere , piersici , prune , caise , cirese , migdale amare . Cel mai important glicozid este amigdalina , care sub actiunea unei enzyme produsa de flora intestinala elibereaza glucoza , benzaldehida si cianura .

HCN se utilizeaza ca pesticide sau in sinteze chimice . Este present in gazele de cocserie , in fumul de tutun , in fumul rezultat din incendiile produse in spatii inchise .

Intoxicatiile acute sunt rare . Survin accidental in timpul incendiilor ( surse de HCN : lana , matasea , nitroceluloza , poliuretanii , cuciucul sintetic ) sau voluntar , in sinucideri ( au acces la substanta chimistii , fotografii , bijutierii ) sau crime ( prin contaminarea unor produse ) .

Expunerea cronica se intalneste in cazul fumatorilor , a consumatorilor de samburi ce contin glicozizi cianogenetici sau de bauturi distillate din prune , cirese , piersici , caise .

Toxicocinetica

HCN patrunde in organism pe cale respiratory ( simptomele apar imediat ) sau cutanata , iar cianurile pe cale digestiva ( simptomatologia debuteaza dupa cateva minute ) . Ajuns in sange se fixeaza pe hematii si este distribuit rapid in toate tesuturile . Nu se acumuleaza . Se metabolizeaza in proportie de 80% sub actiunea enzimei rodanaza la ioni tiocianat ( SCN^- ) , netoxici . Dar aceasta cale este cu mult depasita in caz de intoxicatie acuta . Secundar , ionul CN^- se combina cu hidroxicobalamina pentru a forma ciancobalamina ( vitamina B₁₂ ) . Se elimina pulmonar , sub forma de HCN , sau renal , sub forma de SCN^- .

Doze toxice

Moartea survine rapid prin inhalare timp de cateva minute la concentratii de 200-300 ppm HCN in atmosfera sau in timp de 30-60 minute la concentratii de 100-150 ppm HCN .

Doza letala de KCN sau NaCN este de ~200 mg pentru un adult .

Simptomatologia intoxicatiei acute

Ionul CN^- se leaga de ionii Fe⁺ si blocheaza citocromoxidazele , enzyme implicate in respiratia celulara . Se produce hipoxie .

CN- actioneaza extrem de rapid . In intoxicatiile supraacute , moartea survine in cateva minute prin stop cardio-respirator .

Formele grave de intoxicatie se caracterizeaza prin rau general cu vertij , angoasa , opresiune toracica , dispnee , apoi coma convulsive , cianoza , colaps , acidoza metabolic si stop cardiac . La persoanele care supravietuiesc , anoxia cerebral poate lasa leziuni cerebrale .

In formele usoare se observa agitatie , anxietate , senzatie de ebrietate si tahicardie .

Tratamentul intoxicatiei acute consta in administrare rapida de antidoturi :

o  Substante metHb-izante , deoarece CN^- are afinitate mai mare pentru metHb decat pentru citocromoxidaze . Se utilizeaza o trusa anticianura , comercializata sub denumirea Lilly Cyanide Antidote Kit , care contine :

o  Perle cu nitrit de amil pentru inhalare ( initiaza rapid oxidarea Hb la metHb ) ,

o  Fiole cu nitrit de sodiu ( NaNO₂ ) 3% pentru administrare i.v. ( continua producerea de metHb pana la maximum 40% ) ,

o  Flacoane cu tiosulfat de sodiu ( Na₂S₂0₃ ) 25% pentru administrare i.v. ( favorizeaza conversia CN^- la SCN^- ) .

o  Hidroxicobalamina ( leaga CN^- cu formare de cianobalamina , netoxica , excretabila pe cale renala ) in asociere cu Na₂S₂0₃ .

o  Kelocianor ( EDTA dicobaltic ) .

Se iau masuri de reanimare , in special ventilare asistata si oxigenoterapie hiperbara si sustinerea functiei cardiocirculatorii . Se combate acidoza , se administreaza anticonvulsivante etc.

Daca s-a ingerat cianuri , in plus se fac spalaturi gastrice si se administreaza carbune activat .