Brainstorming

Brainstorming

. Brainstorming-ul sau "evaluarea amanata" ori "furtuna de creiere" este o metoda interactiva de dezvotare de idei noi ce rezulta din discutiile purtate intre mai multi participanti, in cadrul careia fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute.

. Ca metoda de discutie si de creatie in grup, brainstorming-ul (brain = creier, storming = furtunos) a fost sistematizat in 1948 de catre profesorul de la Universitateadin Buffalo (SUA), Alexander Osborn. Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn in 1961 in lucrarea Applied imagination.

. Metoda "asaltului de idei" sau "cascada ideilor" are drept scop emiterea unui numar cat mai mare de solutii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, in speranta ca, prin combinarea lor se va obtine solutia optima. Calea de obtinere a acestor idei este aceea a stimularii creativitatii in cadrul grupului, intr-o atmosfera lipsita de critica, neinhibatoare, rezultat al amanarii momentului evaluarii. Altfel spus, participantii sunt eliberati de orice constangeri, comunica fara teama ca vor spune ceva gresit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de catre ceilalti participanti. Interesul metodei este acela de a da frau liber imaginatiei, a ideilor neobisnuite si originale, a parerilor neconventionale, provocand o reactie in lant, constructiva, de creare a "ideilor pe idei." In acest sens, o idee sau sugestie, aparent fara legatura cu problema in discutie, poate oferi premise aparitiei altor idei din partea celorlalti participanti.

. Branistorming-ul se desfasoara in cadrul unei reuniuni formate dinr-un grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinta eterogen din punct de vedere al pregatirii si al ocupatiilor, sub coordonarea unui moderator, care indeplineste rolul atat de animator cat si de mediator. Durata optima este de 20-45 de minute.

. Specific acestei metode este si faptul ca ea cuprinde doua momente: unul de producere a ideilor si apoi momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice).

. Regulile de desfasurare ale brainstorming-ului sunt urmatoarele (vezi si Crenguta Oprea, 2000, pp. 45-50):

- Cunoasterea problemei pusa in discutie si a necesitatii solutionarii ei, pe baza expunerii clare si concise din partea moderatorului discutiei;

- Selectionarea cu atentie a participantilor pe baza principiului eterogenitatii in ceea ce priveste varsta, pregatirea, fara sa existe antipatii;

- Asigurarea unui loc corespunzator (fara zgomot), spatios, luminos, menit sa creeze o atmosfera stimulativa, propice descatusarii ideilor;

- Admiterea si chiar incurajarea fomularii de idei oricat de neobisnuite, indraznete, lasand frau liber imaginatiei participantilor, spontaneitatii si creativitatii;

- In prima faza, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cat mai multe variante de raspuns si cat mai diverse;

- Neadmiterea nici unui fel de evaluari, aprecieri, critici, judecati din partea participantilor sau a coordonatorului, asupra ideilor enuntate, oricat de neasteptate ar fi ele, pentru a nu inhiba spontaneitatea si a evita un blocaj intelectual;

- Constructia de "idei pe idei", in sensul ca, un raspuns poate provoca asociatii si combinatii pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;

- Programarea sesiunii de brainstorming in perioada cand participantii sunt odihniti si dispusi sa lucreze;

- Inregistrarea discreta, exacta si completa a discutiilor de catre o persoana desemnata special sa indeplineasca acest rol (sau pe banda), fara a stanjeni participantii sau derularea discutiei;

- Evaluarea este suspendata si se va realiza mai tarziu de catre coordonator, cu sau fara ajutorul participantilor;

- Valorificarea ideilor ce provin dupa perioada de "incubatie" intr-o noua sesiune, a doua zi participantii puntandu-se reintalni;

. Pentru a initia o sesiune de brainstorming , Camelia Zlate si Mielu Zlate (1982, pp. 136-140) propun urmatoarele etape si faze:

. 1. Etapa de pregatire care cuprinde:

a) faza de investigare si de selectie a membrilor grupului creativ;

b) faza de antrenament creativ;

c) faza de pregatire a sedintelor de lucru;

. 2. Etapa productiva, de emitere de alternative crea-tive, care cuprinde:

a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbatut;

b) faza de solutionare a subproblemelor formulate;

c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuarii demersului creativ;

. 3. Etapa selectiei ideilor emise, care favorizeaza gandirea critica:

a) faza analizei listei de idei emise pana in acel moment;

b) faza evaluarii critice si a optarii pentru solutia finala.

. Avantajele utilizarii metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumeram:

- obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor rezolvitoare;

- costurile reduse necesare folosirii metodei;

- aplicabilitatea larga, aproape in toate domeniile;

- stimuleaza participarea activa si creaza posibilitatea contagiunii ideilor;

- dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin procesul evaluarii amanate;

- dezvolta abilitatea de a lucra in echipa;

. Limitele brainstorming-ului:

- nu suplineste cercetarea de durata, clasica;

- depinde de calitatile moderatorului de a anima si dirija discutia pe fagasul dorit;

- ofera doar solutii posibile nu si realizarea efectiva;

- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanti;

. Posibile teme pentru brainstorming:

- Educatia permanenta - promotorul dezvoltarii culturale, economice si sociale;

- Educatia adultilor - intre posibilitati si necesitate , intre cerere si oferta;

- Saracia - problema permanenta a omenirii? Modalitati de depasire;

- Omul si Universul - solutii pentru viitor in vederea optimizarii relatiilor lumii cu natura;

- Pamantul - o planeta vie, dar muritoare; cai de realizare a educatiei ecologice;

- Elevul - coparticipant le propria formare; cai de stimu-lare a interesului pentru scoala, invatatura, educatie;