Clasificarea textelor literare

CLASIFICAREA TEXTELOR LITERARE. CRITERII DE CLASIFICARE

Studiul limbii romane ocupa un loc insemnat in planul de invatamant al scolii de cultura generala. In primele clase, cele mai multe ore sunt rezervate acestei discipline. Importanta ce se acorda acestui studiu se explica prin numeroasele posibilitati pe care le ofera el pentru realizarea sarcinilor generale instructiv-educative ca si prin rolul pe care-l are limba in viata individului si in viata sociala.

Studiul limbii romane este calea necesara si conditia de baza pentru a realiza scopul fundamental al scolii de cultura generala. Procesul instructiv - educativ este in primul rand o actiune de dezvoltare a gandirii si de imbogatire a mintii elevilor cu noi cunostinte. Gandirea nu este insa posibila fara ,, invelisul material al vorbirii*. Ideile nu se pot naste si nu pot exista in mintea omului decat pe baza materialului lingvistic : cuvinte, propozitii, fraze. Aceasta inseamna ca nu se poate realiza scopul principal -dezvoltarea gandirii si transmiterea de cunostinte -fara o dezvoltare corespunzatoare a vorbirii copiilor, fara imbogatirea vocabularului lor si fara dezvoltarea posibilitatilor lor de exprimare in propozitii si fraze bine construite. Studiul limbii romane duce in mod firesc la crearea posibilitatilor dezvoltarii multilaterale a copiilor, le deschide acestora perspectiva unei vieti spirituale bogate si de nivel ridicat. Dezvoltarea multilaterala nu este posibila fara dezvoltarea vorbirii. Omul care nu are cuvinte nu are idei. Limbajul sarac inseamna gandire saraca si confuza, simtire saraca si fara expresivitate, capacitate creatoare saraca si fara valoare. Vorbirea permite omului sa-si sporeasca relatiile cu mediul inconjurator , sa-si consolideze aceste relatii cu natura si oamenii. Puterea fizica , intelectuala si morala a omului sporeste tocmai prin faptul ca prin limba el isi poate imbunatatii relatiile cu altii. Cel care nu are la indemana vorbirea necesara este stangaci si timid, pentru ca atunci cand e constient de aceasta lipsa, are sentimentul inferioritatii si neputintei sale. Scoala pregateste copiii pentru viata dar viata presupune existenta limbii. Nu poate participa din plin la viata cel ce nu stapaneste acest instrument de legatura si de progres social. In societate, fiecare individ este chemat sa aiba partea sa de contributie in care limba are un rol deosebit. Invatamantul este chemat sa pregateasca oamenii care sa serveasca sarcinile sociale. Copiii trebuie sa-si insuseasca instrumentul necesar in acest scop-limba poporului, sa fie stapani pe posibilitatile ei expresive, in forme sensibile. Despre importanta in viata a limbii si-au dat seama de multa vreme, nu numai filozofii , scriitorii, lingvistii, ci si poporul insusi care si-a concretizat parerea in zicatori, proverbe, ghicitori, ca acestea : ,, Limba indulceste , limba amaraste*, sau ,, Ce-i mai dulce ca mierea si mai amar ca fierea *, etc.

Alexandru Vlahuta spunea in una din poeziile sale :

,, Ca-n basme-i a cuvantului putere

El lumi aievea-ti face din pareri

Si chip etern din ambra care piere

Si iarasi azi din ziua cea de ieri

Aprinde-n inimi ura sau iubire

De moarte , de viata datator . *

In scoala noastra studiul limbii romane nu poate constitui un scop in sine, el este chemat sa contribuie alaturi de celelalte obiecte de invatamant la cunoasterea realitatii si la normarea elevilor cu posibilitatile necesare pentru transformarea ei. Sarcinile predarii limbii romane in scoala noastra sunt concrete. Ele trebuie sa normeze pe elevi cu temeinice cunostinte despre limba romana. Elevii invata sa vorbeasca inca de cand sunt mici, de la parintii lor. Ceea ce isi insusesc de la acestia sunt in primul rand cuvinte care numesc lucrurile si fenomenele inconjuratoare care cad sub simturile lor. Totodata ei invata sa foloseasca aceste cuvinte intr-un numar limitat de combinatii-propozitii si fraze menite sa satisfaca cerintele lor curente. Ei insusesc limba inainte de a o studia si pot ajunge sa o stapaneasca destul de bine chiar daca n-ar invata-o in mod special in scoala. Scoala are menirea sa clarifice in mod teoretic cunostintele empirice ale elevilor , sa le adanceasca si mai ale sa le completeze si corecteze. Ea are menirea sa unifice vorbirea elevilor din intreaga tara, in conformitate cu normele literare. In multimea numarului de cuvinte cunoscute de elevi, activizarea lor, precizarea sensului lor, dezvaluirea lor figurativ, cunoasterea uriasei polisemii pe care o au unele cuvinte din fondul principal al limbii noastre duce la dezvoltarea vocabularului fiecarui elev. Urmarim ca elevii sa fie nu numai beneficiarii limbii ci si creatori de limba. Cunoasterea temeinica a limbii romane poate si trebuie sa duca la dezvoltarea dragostei de patrie si de poporul care a creat-o. Limba este o sinteza a experientei de veacuri a poporului. In ea s-au cristalizat si durerile , bucuriile si idealurile pentru care a luptat poporul. Prin studiul ei copiii iau cunostinta de istoria patriei si poporului lor, se integreaza in viata spirituala a poporului .Usinsk spunea : ,, Insusindu-si limba materna copilul nu invata numai niste sunete conventionale ci soarbe putere si viata sufleteasca din tezaurul nepretuit al cuvantului matern. Cuvantul matern il ajuta sa inteleaga natura, il ajuta sa patrunda in caracterul oamenilor din jurul sau, sa cunoasca societatea in mijlocul careia traieste istoria si nazuintele ei, asa cum nu l-ar ajuta nici un istoric ; el il introduce in credintele populare , in poezia populara . ii da notiuni de logica si conceptii filozofice pe care nu I le-ar putea transmite fireste nici un filozof.* Dezvoltarea limbii se datoreaza in primul rand poporului. El a nascocit cuvinte, forme , a creat sistemul propriu de imbogatire , a diferentiat si precizat sensuri, etc. prin intermediul limbii se vede capacitatea creatoare a poporului nostru. Limba este un produs viu si trebuie pusa necontenit in legatura cu viata poporului.

Studiul limbii romane contribuie la dezvoltarea gandirii logice, a spiritului de observatie , a capacitatii de analiza , de comparare, de generalizare. Procesul continuu de observare, de comparare , de generalizare, daca este metodic facut contribuie in cea mai mare masura la atingerea scopului propus intr-o lectie-studierea unui text. Crearea priceperilor si deprinderilor de exprimare literara. Functia sociala a limbii impune calitatile pe care trebuie sa le aiba, claritate, precizie, conciziune, expresivitate, corectitudine, etc. Cine vorbeste vrea sa fie inteles, cine asculta vrea sa inteleaga. Cine vorbeste nu vorbeste numai pentru a-si comunica gandurile , ci pentru a produce un anume efect : sa convinga , sa impresioneze si sa-l determine la actiune. Prin limba, elevii trebuie sa transmita merite si idei. Vorbirea exprima atitudinea intelectuala si afectiva a celui care vorbeste. La sfarsitul perioadei de scolaritate vorbirea elevilor trebuie sa fie bogata in continut, logic inchegata, corect construita, clara , sa aiba preciziunea si concentrarea necesara , sa fie in acelasi timp nuantata si expresiva.

Studiul limbii romane nu este un scop ci un mijloc. Obiectul studiului nu e limba romana in general, ci limba romana literara si stilurile ei functionale. Studiul limbii se face in cadrul sistemului concentric, cerut de principiul accesibilitatii si de caracterul de sistem al limbii. Studiul limbii trebuie mereu imbinat si completat cu studiul literaturii. Operele literare ofera cele mai frumoase si mai potrivite modele de limba literara. Vorbirea elevilor trebuie sa fie nu numai corecta ci si bogata, nuantata si expresiva. Opera literara autentica are o functie social-educativa, sarcina ei fundamentala fiind educarea societatii prin mijloacele estetice proprii artei scrisului. Educatia estetica este partea componenta principala in procesul general de educatie morala si intelectuala prin studierea operelor literare. Componentele educatiei estetice urmarite prin studierea operelor literare sunt :

O prima componenta este receptivitatea ce trebuie dezvoltata la elevi si care in esenta consta in trairea elementara a continutului operei literare, in receptarea senzoriala si emotionala a acesteia.

Prin variatele teme ca munca independenta elevilor, se urmareste dezvoltarea imaginatiei reproductive. Majoritatea textelor din manualele de limba romana pentru clasele II-IV sau din cartile de lectura pentru elevii din ciclul primar se incadreaza intr-un gen si specie literara sau pot contine pasaje , replici din categorii diferite.

Genul este un concept fundamentala l teoriei literare referindu-se la opere similare prin modul de structurare a continutului printr-o suma de procedee estetice comune si prin modalitatea in care scriitorul se comunica pe sine, afirmandu-si prezenta in opera. Se cunosc trei genuri literare -genul liric, genul epic si dramatic.

In genul liric se exprima sentimentele prin metafore si simboluri. In genul dramatic, personajele iau tot locul autorului si-i lasa o interventie doar in indicatiile de regie. In genul epic prezenta autorului este partial inlocuita de aceea a personajelor , intr-o exprimare indirecta. Naratiunea presupunand o actiune , alterneaza in descriere. Genul epic este genul persoanei a treia si al timpului trecut. textele cele mai numeroase si mai accesibile pentru elevii din ciclul primar apartin genului epic. In manualele ciclului primar intalnim texte cu continut practic stiintific , texte cu continut literar texte cu continut istoric.

- cunoasca multe din aspectele caracteristice vietii, ale naturii si societatii , sa-si formeze convingeri si sentimente morale. Literatura constituie un mijloc puternic pentru largirea orizontului intelectual al elevilor. Din categoria textelor cu continut literar intalnim diverse feluri de genuri si specii : povestiri, poezii, fabule, proverbe, ghicitori, etc. Un text literar il capteaza si il atrage pe copil cu cat actiunea lui este mai concentrata, mai bine dozata si condusa catre punctul culminant si deznodamant. Copilul urmareste ,, cu sufletul la gura*, conflictul dintre bine si rau, in basme , legende, povestiri unde aceste doua elemente contradictorii sunt bine conturate. El se bucura sincer de succesul binelui, este tot timpul alaturi de eroul preferat. Exista, o participare activa, determinata de tendinta innascuta de a dori triumful binelui. Aceasta tendinta fireasca a copiilor ar putea fi utilizata ca punct de plecare pentru intelegerea modului in care autorul unei povestiri, al unui basm sau legende isi organizeaza gradat desfasurarea actiunii pana la punctul culminant si apoi la deznodamantul care da satisfactia deplina -triumful binelui . Unele texte deruleaza o desfasurare dramatica a unor intamplari din care elevii desprind inlaturarea logica, gradata si deseori dramatica a desfasurarii actiunii. Numeroase texte in care apare o naratiune au un subiect inchegat , prezinta un conflict dramatic, o infruntare intre doua forte puternice dintre care una iese invingatoare.

Un rol de seama in intelegerea textului epic il are expozitiunea, acre ofera cadrul natural, timpul si principalele personaje ale actiunii. Orice povestire are , la inceput , un moment scurt, de mica intindere, in care se face cunostinta cu locul , timpul si principalele personaje.

Textele de citire au continut istoric urmaresc in mare masura cultivarea unor sentimente nobile, in special patriotismul . prin natura lor au un anumit specific, determinat de marile lor resurse educative. Acest lucru se realizeaza atat prin continutul faptelor, evenimentelor infatisate , prin intelegerea semnificatiei acestora, cat si prin forma in care sunt realizate din punct de vedere al modului de exprimare. Prin continutul acestor texte, elevii iau cunostinta cu cele mai semnificativ momente din istoria milenara a poporului roman, despre lupta pentru libertatea nationala si dreptate sociala. Tot in continutul lor elevii afla despre maretele fapte de vitejie ale inaintasilor , cunosc figuri de eroi ai poporului roman. Contactul pe care elevii ciclului primar il fac cu unele dintre cele mai reprezentative momente din istoria poporului nostru, inca din primele trei clase, in cadrul lectiilor de citire si al

altor forme de activitate usureaza intelegerea cursului sistematic de istoria patriei pe care elevii il parcurg pentru prima data in clasa a IV-a. Citirea textelor cu continut istoric ajuta la familiarizarea elevilor cu unele dintre cele mai importante reprezentari si notiuni istorice cum sunt cele cu privire la cronologie -epoca, perioada, mileniu, secol, etc.; referitoare la viata economica -munca, unelte de munca, cu privire la organizarea sociala si viata politica -clase sociale, forme de stat, razboi drept si razboi nedrept ,etc. Tot din aceste texte elevii inteleg ca diferitele evenimente sociale se datoreaza unor cauze bine stabilite, care pot fi nu numai cunoscute ci si influentate. Daca unele date, fapte sau notiuni istorice pot fi uitate, semnificatia acestora, scopurile lor declanseaza puternice trairi afective, sentimente profunde de dragoste fata de patrie, fata de popor. Tinand cont ca in ciclul primar functia educativa este prioritara si ca formarea unor reprezentari si notiuni istorice este determinata de existenta unui fond afectiv corespunzator , abordarea acestor texte sa se faca in asa fel incat acestea sa-si aduca o contributie sporita la educarea patriotica a elevilor. Textele de citire cu continut istoric urmaresc in mare masura cultivarea unor sentimente nobile, in special a patriotismului. Acest lucru se realizeaza atat prin continutul faptelor, evenimentelor infatisate, prin intelegerea semnificatiei acestora, cat si prin forma in care sunt realizate, prin modul d exprimare. Este necesar sa avem in vedere ca sentimentele nu se invata asa cum se insusesc notiunile stiintifice. Ele nu se repeta spre a fi numerotate si reproduse , nu se povestesc ca , bunaoara , faptele , evenimentele istorice. Sentimentele se traiesc. Specificul textelor cu continut istoric este determinat atat de continutul lor, cat si de limbajul aparte al lor. Chiar in randul unor asemenea texte exista diferentieri prin legende, altele sunt creatii literare pe teme istorice, iar altele sunt apropiate , atat din punct de vedere al continutului , cat si al formei de prezentari. Pe de alta parte unele sunt in proza iar altele in versuri.

Legendele istorice au o mare valoare educativa, in special din punct de vedere al cultivarii unor sentimente de inalta vibratie sufleteasca. Explicand geneza unui lucru , a unei fiinte, a unui fenomen, caracterul aparte al unui eveniment istoric, evocand ispravi neobisnuite de obicei la elemente fantastice. Datorita acestor caracteristici, precum si al limbajului specific, legendele istorice prezinta unele dificultati in intelegerea lor de catre elevi. Dificultatile apar de obicei, in ce priveste intelegerea semnificatiei faptelor petrecute. Faptele din legenda , oricat de mult ar impresiona se pot uita in cele din urma, semnificatia lor, inteleasa corect, isi pune insa amprenta in intregul comportament al elevilor. Manualele de limba romana cuprind si texte care, fie integral, fie partial, se incadreaza in genul liric si care, datorita specificului pe care-l au, impun o maniera aparte in abordarea lor. Asemenea texte sunt lipsite de subiect-actiune , personaj care sa intruchipeze conceptii, sentimente, atitudini sau un anumit comportament. Cele mai multe dintre ele sunt in versuri si redau sentimentele si gandurile autorului, prin intermediul imaginilor artistice.

O alta categorie de texte in care predomina descrierea, caracterizarea prin infatisarea, cu precadere, in proza, a unor crampeie din natura, prin intermediul imaginilor artistice, le intalnim in manualele de clasele I-IV. Nici in aceste texte nu este vorba de actiune , subiect, de personaje, de infatisarea unor intamplari, evenimente , etc. Tocmai de aceea, asemenea texte vor fi abordate in maniera textelor lirice. Fragmentele devin tablouri , dar ideile principale pot aparea eventual sub forma telurilor ce se dau tablourilor. Peisajul patriei infatisat in chip maiestrit de condeiele nemuritoare , creeaza un sentiment de mandrie , iar cand in descriere se armonizeaza privelistea naturala cu monumentele vietii, patriotismul devine o sensibila si continua vibratie , prin elogiul deopotriva al darurilor pamantului ca si al faptelor omului. Asemenea texte sunt foarte variate. Incep de la descrieri pure ale naturii pana la descrieri care urmeaza , prin prezenta in continutul lor a unor vietuitoare,

Textul ,, Veverita * dupa Mihail Sadoveanu -clasa a III-a incadreaza descrierea padurii si a acestei gingase vietuitoare intr-o actiune scurta la care este martor si autorul , el insusi realizand povestirea. Fragmentele textului sunt sugerate de titlurile lor, formulate chiar in manual. In primul tablou elevii vor constata ca descrierea padurii era la sfarsitul iernii, lucru ce a fost necesar pentru a crea tabloul in cadrul caruia are loc actiunea care culmineaza printr-o descriere de mare valoare artistica, realizata chiar de autor. De fapt acest tablou reprezinta ideea intregului text care pune in evidenta sentimentele de profunda incantare ale omului in fata maretiei naturii si mai ales in fata acelui ,, ghem de blanita de culoarea flacarii cu coada stufoasa adusa pe spinare spre urechi, cu un capsor minuscul, in care licareau ochisorii ca doua boabe de ploaie ori de lacrimi *. Este evidenta insistenta autorului asupra culorii, asupra formei si ochilor , recurgandu-se asa cum se constata, mai ales la comparatii. Un alt text in care apare o vietuitoare la fel de gingasa este ,, Caprioara * de Emil Garleanu. Sacrificiul suprem al mamei pentru a-si salva puiul este mult mai bine apreciat si emotioneaza in mai mare masura, atunci cand moartea caprioarei este pusa alaturi de splendorile naturii care ne cheama la viata. Chiar si textele care au la baza o naratiune , scot in evidenta stari sufletesti care dau sensuri majore actiunii, personajelor participante la actiune. In literatura pentru copii si in manualele scolare exista numeroase texte epice -povesti, povestiri, legende, etc.; care contin fragmente, pasaje intregi strabatute de un puternic lirism si care nu pot fi trecute cu vederea chiar daca atentia principala este orientata fireste spre subiectul actiunii, nu pot fi neglijate descrierile care creeaza cadrul in acre se produc anumite intamplari ale elevilor si de intelegere deplina a mesajului textului. Uneori natura infatiseaza in aceste texte face parte integranta din povestire, este un tovaras de incredere al unor eroi indragiti. In ,, Monumentul de la Putna este realizat un tablou maret , dominat de figura lui Stefan cel Mare. Subiectul legendei este simplu. Actiunea se petrece pe un fond natural infatisat prin imagini de o mare valoare artistica si educativa, care-i vor face pe elevi sa poarte in minte si in suflet multa vreme acest tablou de o neasemuita frumusete. Scoasa din acest cadru natural figura lui Stefan cel Mare ar pierde , in fata copiilor, din maretia sa. Unele texte infatiseaza portrete realizate cu mijloacele descrierii cum este poezia,, Bunica * de St. O. Iosif. Este un portret sensibilizat de emotiile si amintirile poetului. Trasaturile fizice se impletesc cu cele spirituale , culoarea cu starile sufletesti surprinse dintr-un gest sau o lumina a privirii. Autorul realizeaza o reactualizare treptata a chipului bunicii, aduc de amintire prin acele cuvinte care sterg granitele dintre trecut si prezent. ,,Aevea parc-o vad aici *. Portretul fizic este pictat prin mijloace, pe cat de simple pe atat de precise ,, Cu parul nins, cu ochii mici *, in continuare compunand ,, Icoana firavei bunici *.

De remarcat pentru elevi este faptul ca in aceste texte portretul unei fiinte este realizat prin descrierea facuta de scriitor. Poetul reconstituie rin descriere , un personaj indragit si-si exprima direct starile lui sufletesti. In manualele de la cls. I-IV nu lipsesc nici textele cu continut practic stiintific. Aceste texte include textele cu continut de istorie, geografie, stiinte ale naturii . Textele cu continut istoric au la baza o naratiune si apartin genului epic. Ele insele sunt la randul lor diferite. Unele sunt realizate de scriitori cunoscuti, avand o mare valoare literar-artistica. O buna parte din textele care oglindesc aspecte din natura fac parte din lirica peisagista, in versuri sau in proza. Daca am avea in vedere domeniile realitatii pe care o oglindesc unele texte care apartin liricii peisagiste cum sunt : ,, portile de fier , ,,Delta Dunarii, ,,Drumul Oltului *, dupa Geo Bogza, ,,Fagaras *, dupa Ana Blandiana si altele sunt cu continut geografic. Asemenea texte au o valoare literar-artistica. Multe din notiunile si datele stiintifice pe care le contin sunt infatisate prin intermediul unor imagini artistice , care asigura declansarea unor sentimente estetice sau chiar moral-cetatenesti.

Valorificarea complexa a acestor texte se face prin folosirea in mod corespunzator a lecturii explicative ca forma de baza a analizei literare. Textele cu continut geografic se intrepatrund , in mare masura cu cele care are un continut din stiintele naturii. Unele din acestea oglindesc diferite aspecte ale realitatii. Forma in care sunt realizate le apropie de creatiile literare. Altele se incadreaza in genul epic. Foarte frecvent , animale, plante, obiecte sau fenomene din natura sunt personificate, atribuindu-li-se insusiri omenesti si comportandu-se ca atare. Si in aceste cazuri , forma in care sunt realizate textele respective determina in buna masura modul de a le citi si interpela. Notiunile stiintifice sunt infatisate prin intermediul unor figuri de stil. Elevii retin datele stiintifice din contextul in care ele sunt incorporate in naratiunea respectiva. Textele din manualele de citire ale claselor primare deschid drumul luminos al cunoasterii, al formarii constiintei , prin intermediul literaturii, al cartii. Lectiile de citire au menirea de a initia scolarii in tehnicile muncii cu cartea, au un atribut indispensabil al acestor tehnici il reprezinta caracterul lor polivalent, cerut de marea diversitate a expresiei tiparite.