Construirea capacitatilor sociale care apar

CONSTRUIREA CAPACITATILOR SOCIALE CARE APAR

Pentru multi parinti este foarte important ca copiii lor sa invete sa se joace cu si sa le faca placere sa fie in compania altor copii. Mai ales daca parintii sunt ei insisi foarte sociabili, va fi foarte dureros pentru ei sa-si vada copiii singuri si izolati. Poate ca ei simt ca copilul lor "se simte singur" si emotiile pe care parintii le asociaza cu "singuratatea" nu sunt unele pe care sa le doreasca pentru copilul lor.

Cand ne gandim pe cine alegem noi, ca adulti, pentru a ne petrece timpul si pentru a socializa, in general este acceptat faptul ca alegem sa fim in preajma oamenilor care sunt consolidanti pentru noi. Acesti prieteni pot fi consolidanti deoarece lor le place sa faca aceleasi lucruri sau sa vorbeasca despre aceleasi subiecte ca si noi. Ei ne pot face complimente, ne pot sprijini cand avem un necaz, sau ne pot oferi orice alt tip de consolidare generalizata. Si noi facem la fel pentru ei. De obicei nu alegem sa fim in preajma oamenilor care nu ne plac sau care sunt dusmanosi. Mai mult, in timp ce putem tolera mai multi oameni care in general nu ne consolideaza, pentru a lucra sau participa in diverse organizatii, noi nu alegem sa fim in preajma lor decat daca suntem nevoiti. In acest caz, valoarea consolidanta a activitatii sau a muncii poate compensa "neplacerea" de a suporta un individ. Ocazional, oamenii pe care i-am considerat initial "antipatici" s-ar putea sa ne placa mai tarziu dupa ce au fost "asociati" suficient cu alte conditii consolidante.

Daca intelegem si acceptam acest lucru, despre cauzele si persoanele pe care le alegem pentru a socializa, aceasta ne ofera o patrundere psihologica in felul in care i-am putea invata pe copiii nostri "capacitatile sociale". Primul pas important este de a asocia (imperechea) alti copii cu lucruri pe care copilul le gaseste placute (consolidare). Aceasta reprezinta aceeasi metoda pe care o folosim atunci cand il invatam prima data pe copil sa se bucure de compania adultilor. Descoperim ce tipuri de atingeri, sunete, miscari, gusturi si privelisti (stimuli) ii fac placere copilului si i le oferim fara sa asteptam nimic in schimb (consolidare non-contingenta).

Problema consta in faptul ca alti copii s-ar putea sa nu fie atat de interesati sau atat de priceputi in a oferi aceasta consolidare non-contingenta copilului. De fapt, copiii, prin propria lor natura minunata, au tendinta de a fi zgomotosi, activi, hotarati si destul de imprevizibili. Copiii mici au tendinta de a fi in mod natural "egocentrici" si mai ales ei ar lua decat ar da. Aceste comportamente naturale, copilaresti s-ar puteaa sa fie neplacute pentru unii copii cu autism datorata naturii sistemului lor senzorial. Daca se intampla asa, fortandu-i sa intre in contact cu copiii care se dezvolta normal pentru perioade lungi de timp ii putem face sa-i asocieze pe acesti copii cu conditii neplacute sau pedeapsa, facand astfel si mai greu procesul de invatare a acestor deprinderi sociale.

Mai mult, la probabilitatea ca copilul se va indeparta de copiii care se dezvolta normal, se adauga si faptul ca incercarile gresite de socializare pot de fapt sa conduca la cresterea comportamentului propriu stimulator. Este important sa retineti ca o incarcatura prea mare de informatie senzoriala poate fi intr-adevar destul de dureroasa pentru copilul cu autism. Cand copiii se afla intr-o situatie dureroasa, comportamentele lor proprii-stimulatoare au tendinta de a creste cu o masura de aparare impotriva supra-incarcarii. Asa cum stim, comportamentele proprii-stimulatoare se consolideaza automat. Cu atat mai mult ei se angajeaza in aceste comportamente, cu atat mai mult ele vor aparea si in viitor. Este crucial ca copilului sa nu i se permita numai "sa stea si sa se stimuleze" in clasa, respingand tot ce se petrece in jurul lui. Pentru observatorii nepregatiti, s-ar putea sa li se para ca copilul se pricepe bine sa se distreze singur, dar observatorii pregatiti pot face diferenta dintre joaca "stimulatorie" si cea solitara.

Ce ar trebui sa facem atunci? Sa tinem copilul izolat daca contactul cu alti copii pare sa fie neplacut? Autorul sugereaza ca nu este necesar acest lucru si ca de fapt este destul de important sa stabilim modificarile din mediul incoonjurator care ne-ar putea ajuta sa desensibilizam copilul autist fata de mediu. Scopul nostru nu este izolarea sociala ci o crestere treptata a abilitatii copilului de a tolera mediul inconjurator si de a invata sa se bucure de compania altor copii. Intre timp, daca asociem doar un singur copil cu consolidarea, acest lucru poate fi condus in timpul jocului sau in alte situatii controlate si monitorizate cu grija.

1. Modificati

Stabiliti daca se pot face unele schimbari in mediul inconjurator pentru a-i perminte copilului sa se simta in largul lui. Unele idei pe care le aveti in vedere cuprind urmatoarele. Daca copilul a manifestat sensibilitate la diferite tipuri de lumina, poate ca acest lucru poate fi schimbat. Li se permit copiilor sa sumble din centru in centru sau exista limite cu privire la numarul de copii care pot fi intr-un centru in acelasi timp? De multe ori, prezenta unui numar mai mic de copii in mediul inconjurator apropiat va fi mai tolerabila. Limitarea numarului de copii permisi in fiecare centru, folosind betele sau orice alte tipuri de materiale poate fi de ajutor. In timpul sedintelor in grup sau in cerc, copilul poate sta mai departe de restul grupului daca prea multa "apropiere" este greu pentru copil sa o tolereze. Daca vi se pare ca exista tendinta de a fi prea multa confuzie si imprevizibilitate in timpul sedintelor de tranzitie, poate ca copilul ar putea evolua chiar inainte sau chiar dupa ceilalti copii. Modificarile specifice care sunt necesarepot fi stabilite numai pe o baza individuala deoarecce fiecare copil cu autism difera in ceea ce priveste lucrurile pe care poate si pe care nu poate sa le tolereze.

Din nefericire, copilul nu este capabil sa ne spuna ce il deranjeaza astfel ca noi putem presupune pe baza comportamentelor lui in anumite si/ sau decoruri asemanatoare din trecut. In timp ce nu dorim sa-l supunem in mod intentionat pe copil la ceva ce el ar putea considera neplacut, noi trebuie de asemenea sa avem grija sa nu consolidam nici un compostament negativ prin indepartarea conditiilor aversive care urmeaza imediat dupa un composrtament negativ (consolidare negatva). Asadar, este mult mai bine sa va faceti un plan dinainte si sa evitati situatiile care pot fi dificile mai degraba decat sa reactionati dupa ce copilul "ne spune" ca nu se simte in largul lui prin singurul fel pe care il cunoaste.

2. Desenzibilizati

Pentru a-l desensibiliza pe copil fata de o clasa plina cu alti copii, luati-l in clasa pentru foarte scurte perioade de timp, consolidati mult inainte ca copilul sa arate vreun semn de "necaz" si plecati hotarat dupa ce l-ati consolidat. Gradat mariti perioadele timpului petrecut in clasa, pe masura ce copilul este capabil sa tolereze mediul inconjurator. De obicei este folositor sa aduceti in clasa toate consolidarile preferate ale copilului, macar la inceput pentru a asocia decorul cu consolidarea. Multi parinti au descoperit ca este de ajutor sa viziteze decorul cand nu nunt prezenti si alti copii. Copilul si parintele se joaca in acest decor cu toate jucariile preferate ale copilului si toate consolidarile favorite ii sunt acordate cu libertate. Asocierea "locului" il face sa fie mult mai usor tolerant atunci cand ajung ceilalti copii.

3. Asociati

Asocierea initiala cu alti copii este de cele mai multe ori condusa cel mai bine numai cu un singur copil prezent. Poate ca un copil un pic mai mare poate fi trecut pe lista pentru a ajuta sa-l invatati pe copilul autist. Unor copii le place intr-adevar sa fie "ajutor de profesor" si vor accepta bucurosi acest rol. Este important sa oferiti consolidare copilului care se dezvolta normal pentru eforturile sale. Intai, puneti-l pe copil sa-i livreze toate consolidarile preferate ale copilului fara nici o cerere. Jucati cu copilul autist jocurile preferate, incluzandu-l si pe copilul care se dezvolta normal . vorbiti cu copilul care se dezvolta normal despre cum ii place si cum nu-i place sa i se vorbeasca, sa fie atins, sa se joace, etc. si consolidati-l pe copilul care se dezvolta normal atunci cand el/ ea ia acesti factori in considerare atunci cand se joaca cu copilul.

Incercati sa treceti pe lista ajutorul unuia sau a doi copii din clasa daca copilul este inscris intr-o clasa cu copii care se dezvolta normal. Daca copilul este intr-un decor separat/ independent, verificati posibilitatile de a trece pe lista un copil de acesta varsta din scoala. Poate ca puteti recruta o clasa intreaga, cu anumiti copii care sa fie recompensati pentru completarea muncii lor sau pentru ca au demonstrat un comportament adecvat prin a le permite sa participe. Din nou, aveti grija ca consolidarea pentru copiii care se dezvolta normal sa fie foarte "densa". In curand, toti copiii din clasa normala se vor stradui pentru sansa de a deveni "un prieten special"! Acest tip de "curs special inverat" este de obicei foarte eficient pentru copilul autist care intampina greutati in a tolera diferite decoruri sau grupuri mari de oameni.

Profesorii pot fi de obicei de ajutor in a stabili care copii ar fi niste candidati buni. Chemati-i pe paritii copilului pe care vreti sa-l propuneti inainte de a vorbi cu copilul. In timp ce unii parinti s-ar putea sa se teama de o situatie sau o tulburare pe care nu o inteleg, cei mai multi sunt nerabdatori sa ajute. Aveti grija sa puneti accent pe beneficiile pentru copilul care se dezvolta normal, la fel si pe cele pentru copilul dumneavoastra. Lasati-l pe parinte sa afle ca profesorul l-a recomandat pe copilul lui datorita atitudinii lui altruiste si recunoasteti ca aceasta atitudine se datoreaza faptului ca parintele i-a oculat acest altruism ca fiind o valoare in propria lor casa! Oferiti-va sa va intalniti cu parintele inainte si permiteti-va sa va cunoasca copilul. Oferiti-le informatii despre autism in general si despre copilul vostru in particular. Uneori, marea majoritate a oamenilor au o conceptie gresita despre natura autismului si ca fiecare copil este atat de diferit incat nu este posibil ca ei sa il "cunoasca" pe copilul lor pe baza informatiilor primite din media. De obicei oamenii se tem de lucrurile pe care nu le inteleg astfel incat cu cat le dati mai multe informatii, cu atat mai putin parintii isi vor exprima ingrijorarile.

Copiii care se dezvolta normal si care se vor implica in astfel de roluri de sprijin de obicei castiga o gramada de incredere in sine si de mandrie de a-i ajuta pe ceilalti. Mai mult, acesta este de multe ori un prim pas in a intelege cum si de ce oamenii sunt toti diferiti si speciali. In acest timp, va fi usor sa-i convingeti pe parinti si pe profesori cat este de important pentru noi toti sa intelegem si sa fi sensibili la diferentele dintre noi.

Copiii care se dezvolta normal de multe ori incep sa-l sprijine in clasa pe copilul cu autism, la sala de mese sau pe terenul de joaca. De exemplu, copilul l-ar putea informa pe un alt elev sau pe profesor ca copilului cu autism "nu-i plac sunetele tari" sau ca "are nevoie de o pauza". Acest lucru poate fi foarte folositor pentru clasa in general deoarece deseori exista atat de multe lucruri care necesita atentia profesorului astfel incat el/ ea nu este capabil "sa se prinda" care sunt nevoile speciale ale copilului cu autism. Cu cat exista mai multi oameni care sa fie constienti si sensibili la comportamentele copilului, cu atat este mai probabil ca problemele sa fie rezolvate inainte de a incepe o criza! Mai mult, prieteniile lungi, stranse, sunt adesea formate intre copii, permitand oportunitati aditionale pentru copilul cu autism de a participa la decoruri sociale, cum ar fi zilele onomastice si zilele de joaca.

4. Solicitati (cereti)

O data ce copilul autist il observa pe prietenul lui pentru consolidare, invatati-l pe copilul care se dezvolta normal cum sa-l imboldeasca pe copil pentru a-si solicita consolidarile lui. Modelati tehnicile de imboldire adecvate, pe rand cu copilul care se dezvolta normal. Consolidati abilitatea copilului de a imboldi corect. Copiii pot invata foarte repede si pot deveni profesori minunati! Solicitarile timpurii ar trebui sa fie pentru copil cele mai puternice consolidari si situatiile multiple ar trebui sa fie imaginate pe parcursul intregii zile scolare. De exemplu, lasati-l pe copilul care se dezvolta normal sa-i livreze snacksurile la ora gustarii si jucariile cand este timpul de joaca.

Pentr "tinerii invatacei" sau pentru cei care de abia incep sa tolereze sa fie in compania altor copii, procesul de socializare ar trebui sa aiba loc gradat si cu atentie. Intimp ce produsul final pe care il dorim este acela ca copiii sunt capabili sa invete in acelasi decor, trebuie sa fim siguri sa il plasam pe copil intr-un cadru pe care el il poate tolera, la fel ca si sa invete in acest cadru.

Daca nu este posibil sa-l introduceti treptat pe copil intr-un decor de clasa, parintii au mentionat de multe ori succesul incepand cu acest proces treptat intr-o clasa care este indreptata spre o activitate preferata a copilului. De exemplu, un copil care iubeste muzica poate fi inscris cu suuces intr-o clasa de muzica pentru copii sau un copil caruia ii place miscarea poat fi inscris intr-o clasa de gimnastica.