Educatia formala

EDUCATIA FORMALA

Educatia formala este "sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include, in plus fata de studiile academice, o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala si tehnica cu activitate "full-time".

D.p.v. etimologic, termenul "educatia formala" isi are originea in latinescul "formalis" care inseamna "organizat", "oficial". In acest sens, educatia formala reprezinta educatia oficiala.

D.p.v. conceptual, educatia formala cuprinde totalitatea activitatilor si a actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional (in gradinite, scoli, licee, universitati, centre de perfectionare), in cadrul sistemului de invatamant, in mod planificat si organizat pe niveluri si ani de studii, avand finalitati educative bine determinate. Ea se realizeaza "in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, in timp si spatiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de invatare."

Educatia formala, ca forma oficiala, este intotdeauna evaluata social.

Evaluarea realizata in cadrul educatiei formale trebuie sa urmareasca dezvoltarea capacitatilor de autoevaluare ale elevilor si studentilor.

Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile culturii, stiintei, artei, literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, avand un rol decisiv in formarea personalitatii umane, conform dezideratelor individuale si sociale.

Critici si limite:

- centrarea pe performantele inscrise in programe lasa mai putin timp liber imprevizibilului si studierii aspectelor cotidiene, cu care se confrunta elevii;

-exista tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltarii-exersarii capacitatilor intelectuale si a abilitatilor practice;

-cufundarea intr-o calma monotonie si erodarea prin rutina a practicii didactice;

-orientarea predominanta spre "informare si evaluare cumulativa a proceselor instructionale"

-lipsa initiativei elevilor si slaba participare a parintilor in activitatile scolare fapt ce conduce si la o comunicare defectuoasa intre acesti agenti pedagogici importanti;

-dotarea materiala si tehnica insuficienta a salilor de clasa si a laboratoarelor din scoala care nu mai satisfac cerintele tot mai crescute ale elevilor conexati in permanenta la noi mijloace de transmitere, prelucrare si actualizare rapida a informatiilor;

Modalitati de inlature a carentelor semnalate la nivelul educatiei formale:

-descongestionarea materiei si crearea ocaziilor tot mai numeroase de afirmare a talentelor si a intereselor tinerilor, prin cresterea si diversificarea ofertei de optionale si de alternative educationale;

- sanse reale pentru fiecare unitate de invatamant de a-i determina propriul curriculum;

-posibilitatea utilizarii flexibile a segmentului neobligatoriu din programe in functie de nevoile locale de educatie si formare;

-asigurarea sinergiei dintre invatarea formala, nonformala si informala, in sensul deschiderii scolii inspre influentele educative nonformale si informale si gasirea modalitatilor optime de articulare intre acestea;

-armonizarea politicilor si practicilor privind instruirea initiala, si continua si regandirea tuturor nivelurilor si structurilor invatamantului din prespectiva educatiei permanente;

-integrarea rapida a noilor tehnologii comunicationale in procesul de invatamant.

EDUCATIA NONFORMALA

Educatia nonformala "orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii invatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal"

D.p.v. etimologic, termenul de educatie nonformala isi are originea in latinescul "nonformalis", preluat cu sensul "in afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate". Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o realitate educationala mai putin formalizata sau neformalizata, dar intotdeauna cu efecte formativ-educative.

D.p.v. conceptual, educatia nonformala cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in mod organizat, dar in afara sistemului scolar, constituindu-se ca "o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile acumulate informal".

Finalitati:

-sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura, imbogatind cunostintele din anumite domenii;

-sa creeze conditii pentru "desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate";

-sa sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;

-sa contribuie la recreerea si la destinderea participantilor precum si la petrecerea organizata a timpului liber;

-sa asigure cadrul de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati, de manifestare a talentelor;

Raportul dintre educatia nonformala si cea formala este unul de complementaritate, atat sub aspectul continutului, cat si in ceea ce priveste formele si modalitatile de realizare.

Evaluarea activitatilor desfasurate in cadrul educatiei nonformale este "facultativa, neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale."In conditiile extinderii cererilor de pregatire profesionala prin diferite forme de instruire nonformala, exista si situatii in care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.

Avantaje pedagogice:

-este centrata pe cel ce invata, pe procesul de invatare, nu pe cel de predare solicitand in mod diferentiat participantii;

-dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor activitati diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de aspiratiile lor;

-contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor, oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati;

-creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, intr-un mod placut, urmarind destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic;

-asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de varsta si pregatirii lor profesionale, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor;

-antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul tehnico- stiintific, valorificand oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare;

-este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, in favoarea strategiilor de apreciere formativa, stimulativa, continua;

-raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

Limitele:

-promovarea unui activism de suprafata, dependent doar de indeplinirea obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educatiei formale;

-avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot dezechilibra corelatia functionala dintre subiectul si obiectul educatiei;

-eludarea posibilitatilor de validare sociala reala a rezultatelor in raport cu "diplomele si certificatele" obtinute la nivelul educatiei formale."

Plecand de la ideea conform careia scoala nu este singurul loc unde poti invata, iau amploare activitatile desfasurate in afara sistemului formal care veneau in intampinarea dorintei de invatare a publicului larg, servind obiectivelor acestora si asigurand asistenta informationala si practica unor categorii sociale dezavantajate.

EDUCATIA INFORMALA

Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate si conduc catre o invatare informala. Cand aceste "experinte sunt interpretate de catre cei mai in varsta sau de catre membrii comunitatii ele se constituie in educatie informala." Educatia informala este procesul care se intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii, isi formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor cotidiene.

D.p. v. etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine din limba latina, "informis/informalis" fiind preluat cu sensul de "spontan", "neasteptat". Ca urmare prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan.

D.p.v. conceptual, educatia informala include ansamblul influentelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de timp din viata individului. Aceste influente spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate si organizate din punct de vedere pedagogic.