Educatia adultilor

Termenul de andragogie se refera la tehnologiile si metodele utilizate in invatarea la varsta adulta. Prin raportare la copii si adolescenti, adultii au nevoi si caracteristici specifice in invatare. Malcolm Knowles, unul dintre teoreticienii in domeniul educatiei adultilor prezinta patru asumptii asupra modului in care adultii invata. Astfel, adultii sunt caracterizati in procesul de invatare prin:

trecerea de la dependenta la autodirectionare in invatare

utilizarea experientelor personale anterioare pentru fundamentarea invatarii

disponibilitatea pentru invatare in conditiile in care trebuie sa isi asume noi roluri (ex. avansarea pe un nou post)

dorinta de a rezolva probleme si a aplica imediat cunostintele asimilate.

Astfel, pentru facilitarea invatarii adultilor se recomanda:

realizarea unui climat de cooperare in invatare

crearea de mecanisme pentru planificarea colaborativa a invatarii

identificarea punctuala a nevoilor de invatare ale grupului si a intereselor participantilor

formularea obiectivelor de invatare in functie de nevoile si interesele identificate

construirea unei secvente adecvate de activitati in vederea atingerii obiectivelor de invatare

punerea in practica a activitatilor prin selectare metodelor, materialelor si a resurselor potrivite in lucrul cu adultii

evaluarea calitatii si a aplicabilitatii experientelor de invatare pentru grupul de adulti cu care se lucreaza

Urmariti respectarea urmatoarelor principii in elaborare programelor de invatare pentru adulti:

1. Aspectele asimilate in procesul de invatare au aplicabilitate imediata in situatii reale de viata.

2. Participantii au un anumit nivel de control asupra experientelor de invatare.

3. Experientele anterioare si cele prezente ale persoanei influenteaza procesul de invatare la varsta adulta.

4. Adultii sunt implicati activ in procesul de invatare.

5. Un mediu confortabil, de respect pentru persoana, asigura premisele unei invatari eficiente.

Un alt aspect important in educatia adultilor este identificarea si valorificarea factorilor care motiveaza adultii in invatare si anume:

Relationarea sociala: realizarea de noi contacte profesionale, stabilirea unor relatii de prietenie.

Expectantele externe: indeplinirea unor cerinte profesionale impuse de organizatie, coordonatori (autoritati formale)

Avansarea profesionala: atingerea unui statut profesional superior prin raportare la nivelul de pregatire al colegilor din acelasi domeniu de activitate

Dezvoltarea personala: asimilarea de noi cunostinte si deprinderi pentru implinirea dorintelor si scopurilor proprii de dezvoltare personala.

Stimularea sociala: "evadarea" din rutina cotidiana, prin alegerea unor noi experiente de invatare.

Spre deosebire de copii si adolescenti, adultii au mai multe responsabilitati sociale si profesionale, care trebuie luate in considerare in planificarea experientelor de invatare. Barierele care pot aparea in educatia adultilor sunt: lipsa timpului pentru invatare, dificultati financiare, lipsa informatiilor cu privire la oportunitatile de invatare disponibile, carente in planificarea invatarii, probleme birocratice la locul de munca, dificultati in compatibilizarea vietii de familie cu activitatile profesionale.

Factorii motivationali cei mai frecventi in invatarea la varsta adulta sunt:

necesitatea certificarii unor competente profesionale

pregatirea pentru promovarea la locul de munca

adaptarea la noi responsabilitati si atributii la locul de munca

nevoia de optimizare a unor competente profesionale

3.1. Aplicatii ale principiilor educatiei adultilor. Tehnici de lucru cu grupul.

In continuare va prezentam cele mai importante tehnici de lucru cu grupul care pot fi utilizate in educatia adultilor.

Studiul de caz

a.  Definire - prezentarea, analiza detaliata si discutia unei situatii reale sau fictive, care este relevanta pentru problemele grupului.

b. Utilitate in invatare - pe baza analizei unei situatii reale sau fictive, membrii grupului invata mai multe despre:

particularitatile unui anumit tip de situatie (ex. daca se prezinta o situatie de conflict, participantii pot vedea si intelege care sunt particularitatile unei situatii de conflict);

o problema sau dificultate cu care se confrunta;

moduri prin care poate fi abordata si rezolvata un anumit tip de situatie;

modalitati de interactiune in cadrul grupului pentru generarea unor solutii cu privire la o situatie.

c.  Procedura

Identificati si analizati problemele sau dificultatile cu care se confrunta grupul cu care veti lucra si care pot fi abordate printr-un studiu de caz.

Alegeti o situatie reala (prin care ati trecut dvs. sau cineva cunoscut) sau construiti o situatie fictiva, care este relevanta pentru problemele identificate anterior.

In aceasta etapa este important sa:

cunoasteti cat mai multe detalii legate de situatie (cine a fost implicat?, ce s-a intamplat?, care au fost cauzele pentru care lucrurile s-au intamplat astfel?, care au fost consecintele situatiei?);

intelegeti situatia in ansamblul ei (cum se leaga diferite aspecte ale situatiei);

intelegeti relevanta situatiei pentru problemele grupului cu care lucrati dvs. (cu ce ii ajuta analiza situatiei?, ce lucruri pot invata din aceasta situatie?).

Prezentati situatia grupului. Situatia este prezentata suficient de detaliat pentru a fi inteleasa de membrii grupului. Acestia sunt incurajati sa puna intrebari de clarificare, daca nu au inteles anumite aspecte.

Formulati intrebari legate de situatie, pentru a-i ghida pe membrii grupului sa faca legatura dintre problemele lor si situatia prezentata. Aceasta este analiza si discutarea cazului. Ea se poate realiza in cadrul grupului mare sau grupul poate fi impartit in grupuri mai mici care lucreaza independent pentru a analiza situatia.

Verificati daca membrii grupului:

au inteles situatia si au identificat aspecte comune cu problemele / dificultatile lor;

au gasit punctele tari si punctele slabe pentru modul in care a fost abordata situatia;

au generat moduri alternative pentru a aborda o asemenea situatie.

Extrageti concluzii legate de problemele/dificultatile cu care se confrunta grupul, pornind de la solutiile si concluziile obtinute pentru cazul/situatia prezentata.

d. Avantaje

Participantii pot gasi puncte comune intre situatia prezentata ("cazul") si situatii similare cu care se confrunta

Participantii sunt implicati activ in analiza si gasirea de solutii pentru respectiva situatie

Daca se prezinta sub forma unui "caz" o situatie frecvent intalnita in cadrul grupului cu care se lucreaza, atunci participantii nu se vor simti atacati sau "certati" si vor putea intelege si discuta liber problema.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Cazul, situatia pe care o veti prezenta urmareste un anumit scop de invatare pe care l-ati stabilit pentru participanti. Este util sa va puneti urmatoarele intrebari "Cu ce ii ajuta pe participanti analiza unei situatii?" si "Ce vor invata participantii de pe urma analizei acestei situatii?". Tocmai de aceea, identificarea in prealabil a problemelor cu care se confrunta grupul va poate fi de mare ajutor.

Cazul pe care il alegeti sau il construiti trebuie sa fie legat relevant pentru membrii grupului, adica sa fie legat de experientele lor de munca, de contextul in care lucreaza, de relatiile de munca pe care le au.

Formulati in avans intrebari pentru analiza si discutarea cazului. Aceste intrebari vor ghida grupul spre gasirea unor directii de actiune, concluzii, solutii (acestea depind de scopul pe care vi l-ati stabilit anterior pentru acest studiu de caz).

Situatiile pe care le prezentati sunt cel mai adesea complexe si pot avea mai multe modalitati de solutionare. De aceea, este indicat sa va ganditi cu mare atentie la situatia pe care o veti prezenta, sa analizati toti factorii implicati si relatiile dintre acestia si sa anticipati intrebari ale participantilor.

2. Brainstorming

a. Definire - generarea a cat mai multor idei legate de un anumit aspect, de catre cat mai multi membrii ai grupului.

Principiile fundamentale ale brainstorming-ului sunt:

Orice persoana este capabila sa produca idei. In aceasta forma de lucru cu grupul, este important sa incurajam toti participantii sa formuleze cat mai multe idei, solutii.

Cantitatea dezvolta calitatea. Cu cat se genereaza mai multe idei, de cat mai multi participanti, cu atat va avea un mai mare succes sesiunea de brainstorming.

b. Utilitate in invatare - sunt generate cat mai multe idei, solutii, moduri de "a vedea" o situatie pentru a:

intelege cat mai bine acea situatie;

avea o baza mare de solutii, idei pentru abordarea situatiei;

implica toti membrii grupului in acest proces.

c.  Procedura

Prezentati membrilor grupului rolul unei astfel de sesiuni. Puneti accentul pe modul de interactiune in cadrul grupului; astfel:

nu criticam nici ideile emise de ceilalti, nici propriile noastre idei (autocritica);

ne exprimam opinia oral, liber si spontan relativ la tema aleasa, fara a respecta o anumita ordine, dar si fara discutii sau dezbateri lungi;

preluam ideile emise de catre ceilalti din grup si le dezvoltam.

Introduceti tema de discutie si notati toate ideile pe care le emit membrii grupului. Monitorizati respectarea regulilor pe care le-am prezentat anterior.

Sesiunea de brainstorming se incheie atunci cand nu se mai genereaza idei noi, sau cand se incheie perioada de timp pe care ati alocat-o acestei metode de lucru.

d. Avantaje

Ofera ocazia tuturor membrilor grupului pentru a-si exprima ideile

Pune in valoare pe toti membrii grupului

Incurajeaza abordarea creativa a unor probleme

Usureaza generarea unor idei noi, neasteptate.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Explicati clar rolul unei astfel de activitati de grup.

Explicati pe intelesul tuturor, regulile de desfasurare a unei sesiuni de brainstorming. Urmariti respectarea lor de toti participantii. Astfel veti preveni aparitia unor blocaje de comunicare in grup.

Implicati toti participantii in generarea de idei.

*Brainstorming cu schimb de roluri

Aceasta metoda se bazeaza pe principiile brainstorming-ului.

Definire: usureaza cautarea si generarea unor idei noi prin atribuirea unor roluri specifice membrilor grupului.

Procedura:

Puteti introduce acest tip de activitate intreband membrii grupului cum cred ei ca este vazuta o anumita situatie de persoane diferite (de exemplu, cum este vazut un nivel mic de productivitate al unei sectii de un muncitor din acea sectie, de seful sau direct si de managerul general al fabricii).

Se dau anumite roluri fiecarui membru al grupului. Membrii grupului sunt instruiti sa incerce sa se gandeasca la o anumita problema in modul in care cred ei ca s-ar gandi persoana al carui rol "il joaca". De exemplu, daca un membru al grupului are rolul managerului general al fabricii, el va incerca sa formuleze idei cu privire la o problema, punandu-se in pozitia acestuia.

Formulati o anumita problema si fiecare membru al grupului va genera idei in conformitate cu rolul pe care il joaca. Incurajati generarea a cat mai multor idei si pastrati o atmosfera deschisa si comunicativa in cadrul grupului.

Notati toate ideile pe o foaie de hartie.

La finalul activitatii puteti relua ideile care au fost formulate. Subliniati cat de diferit pot vedea mai multe persoane o aceeasi situatia. Intrebati membrii grupului cum s-au simtit "in pielea" unei anumite persoane.

Avantaje:

ofera ocazia participantilor de "intre in mintea" unei alte persoane, pentru a intelege cat de diferite sunt solutiile si ideile generate pentru aceeasi situatie de persoane diferite.

Jocul de rol

a. Definire - punerea "in scena" de catre doua sau mai multe persoane a unui scenete legata de o anumita tema a trainingului.

b. Utilitate in invatare

Ofera ocazia participantilor sa inteleaga care sunt consecintele actiunilor lor asupra altor persoane.

Ofera ocazia participantilor de a intelege care cum se simt si cum reactioneaza oameni diferiti la aceeasi situatie.

Asigura un cadru securizant, in care participantii pot sa discute despre anumite dificultati personale pe le considera in general ca fiind dificil de abordat.

Participantii pot intelege ca exista mai multe modalitati de a aborda si rezolva o situatie.

c.  Procedura

Desemnati "actorii" pentru jocul de rol. Pregatiti "actorii" astfel incat sa inteleaga care le sunt rolurile si care este situatia pe care o vor "juca".

Desemnati observatorii pentru jocul de rol. Pregatiti observatorii astfel incat sa inteleaga ce tip de situatie vor vedea. Oferiti observatorilor anumiti indicatori pe care sa ii urmareasca pe parcursul jocului de rol. Acesti indicatori sunt anumite comportamente ale "actorilor" care pot fi observate direct si care sunt relevante pentru situatia ce urmeaza sa fie "jucata".

Observati desfasurarea jocului de rol.

La finalul jocului de rol multumiti actorilor pentru participare. Intrebati-i cum s-au simtit in acea postura, cum li s-a parut ca au reactionat in situatie, cum au interactionat cu partenerul / partenerii de rol, etc.

Cereti observatorilor sa prezinte insemnarile facute pe parcursul jocului de rol, urmand indicatorii de observare pe care i-ati stabilit la inceput.

Discutati in grup diferitele aspecte care au fost evidentiate, din perspectiva observatorilor si din cea a "actorilor". Puteti identifica aspecte comune si diferente in ceea ce priveste cele doua perspective.

Stabiliti si notati ce lucruri noi au invatat toti participantii in urma acestui joc de rol. Extrageti concluzii si sugestii de actiune in situatii similare cu cea pusa in scena.

Identificati acele aspecte ale situatiei pe care participantii le considera utile pentru activitatea lor de zi cu zi si moduri prin care le pot pune in practica.

Realizati un sumar al activitatii, reluand atat aspectele noi pe care le-au invatat participantii, cat si utilitatea lor in viata de zi cu zi.

d. Avantaje

capteaza atentia intregului grup;

simuleaza situatii reale de viata.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Actorii trebuie sa inteleaga ce rol joaca si care este situatia pe care o pun in scena. Oferiti toate informatiile legate de aceste aspecte, pentru a usura "intrarea in rol" a acestora.

Pentru a fi util, un joc de rol implica spontaneitate din partea "actorilor". Pentru a-si "intra in rol", acestia trebuie sa aiba libertate de exprimare. De aceea, nu pregatiti in avans un scenariu legat de ceea ce ati vrea sa se intample in cadrul jocului de rol.

Demonstrarea

a. Definire - prezentarea si exersarea pas cu pas a unei tehnici, deprinderi prin care se poate face un lucru.

b. Utilitate in invatare

invatarea unei anumite deprinderi sau tehnici de lucru

exersarea pas cu pas a deprinderii / tehnicii de lucru de catre participanti

c.  Procedura

Introduceti aceasta metoda membrilor grupului. Puteti porni de la urmatoarea intrebare: "La ce ne foloseste sa demonstram o tehnica / deprindere de lucru?"

Prezentati materialele pe care urmeaza sa le folositi.

Realizati demonstratia tehnicii / deprinderii de lucru.

Repetati demonstratia tehnicii / deprinderii de lucru. Explicati pe intelesul grupului fiecare pas pe care il faceti.

Incurajati membrii grupului sa puna intrebari legate de secventele demonstratiei, modul de realizare a unor actiuni sau alte aspecte pe care ar dori sa le clarificati.

Cereti membrilor grupului sa exerseze sub supervizarea dvs. respectiva tehnica / deprindere de lucru.

Discutati cat de usoara / dificila a fost realizarea tehnicii. Oferiti feedback si sugestii legate de imbunatatirea modului de executie. La final realizati un sumar al aspectelor care au fost prezentate si discutate.

d. Avantaje

capteaza cu usurinta atentia membrilor grupului

scoate in evidenta partea practica a unei anumite deprinderi sau tehnici de lucru

ii implica in mod direct pe cei care invata, oferindu-le ocatia sa exerseze sub supervizare acea deprindere / tehnica de lucru.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Pentru realizarea unei demonstratii este important sa planificati in avans si sa apoi sa exersati de mai multe ori modul in care va propuneti sa prezentati tehnica de lucru.

Impartiti deprinderea / tehnica de lucru in segmente care pot fi usor explicate participantilor si sunt usor de inteles de catre acestia.

Acordati ocazia pentru a exersa tuturor membrilor grupului.

Oferiti feedback fiecarui membru al grupului care exerseaza tehnica de lucru, pornind de la modelul de executie oferit de dvs.

Simularea

a.  Definire - executia unei sarcini legate de munca in cadrul training-ului.

b. Utilitate in invatare

ii ajuta pe participanti sa invete cum se face un lucru in mod "real", fara a-si face griji in legatura cu eventuale greseli care pot aparea in timpul executiei;

este un mod eficient de a aplica cunostinte, de a invata noi deprinderi si de a analiza dificultati in cadrul unei situatii reale de munca.

c.  Procedura

Pregatiti participantii pentru simulare. Daca se executa o sarcina de munca care implica mai multe persoane, stabiliti care vor fi persoanele ce vor executa fiecare secventa a activitatii.

Prezentati cadrul general al simularii, scopul acesteia, regulile si timpul limita pentru executie. Aceste aspecte sunt legate de specificul sarcinii de munca care va fi simulata.

Urmariti realizarea simularii.

Dupa finalizarea simularii, intrebati participantii cum considera ca s-au descurcat pe parcursul sarcinii, care au fost aspectele pozitive in executia lor si dificultatile cu care s-au confruntat.

Discutati cu participantii ce au invatat din aceasta simulare si generati anumite sugestii si concluzii care sunt utile pentru realizarea sarcinii de munca.

Analizati impreuna cu participantii cat de relevanta este aceasta simulare a sarcinilor de munca pentru activitatea lor in fabrica. Identificati aspecte ale executeie care pot fi imbunatatite.

Realizati un sumar al discutiilor.

d. Avantaje

este o metoda practica de invatare.

implica toate abilitatile si cunostintele persoanei cu privire la acea situatie de munca.

ofera participantilor ocazia de a-si analiza direct executia unei sarcini de munca.

asigura feedback imediat persoanei, cu privire la modul in care a realizat sarcina de munca.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Realizarea unei simulari poate ocupa mult timp in cadrul training-ului.

Este indicat sa aveti o pregatire de profil, pentru a putea acorda un feedback acurat si util dupa executia sarcinii.

O simulare este totusi numai o "imitare" a unei situatii reale de munca. O serie de factori care influenteaza realizarea acelei sarcinii de munca in mod normal nu vor aparea in cadrul simularii ei.

Lucrul in grupuri mici

a.  Definire - un tip de activitate care permite participantilor sa isi impartaseasca experientele si ideile proprii pentru a rezolva o problema.

b. Utilitate in invatare

participantii au ocazia de a invata din experientele celorlalti membrii ai grupului.

promoveaza munca in echipa.

ajuta la formarea unor abilitati de rezolvare de probleme.

acorda membrilor grupului o responsabilitate mai mare in gasirea unei solutii.

c.  Procedura

Aranjati participantii in grupuri de 4 - 7 persoane.

Prezentati sarcina de discutie in termeni clari si oferiti clarificari suplimentare atunci cand membrii grupului nu au inteles anumite aspecte.

Cereti fiecarui grup sa isi desemneze: un lider, o persoana care noteaza temele discutate in grup si o persoana care va prezenta la final concluziile grupului.

Verificati din nou daca toate grupurile au inteles sarcina de discutie data de dvs.

Acordati grupurilor suficient timp pentru discutii. Interveniti in discutiile grupului numai daca va sunt adresate intrebari de catre participanti.

La final, cereti persoanelor desemnate de grup sa prezinte aspectele evidentiate in cadrul discutiilor (solutii la o problema, raspunsuri la o intrebare, un sumar al ideilor generate in grup).

Identificati teme comune si diferente in abordarea sarcinii de grupuri diferite.

Intrebati participantii ce au invatat din acest exercitiu si care este cum ar putea folosi aceste lucruri nou invatate in activitatea lor de zi cu zi.

d. Avantaje

Participantii au un control mai mare asupra modului in care rezolva probleme.

Participarea activa a tuturor membrilor grupului este puternic incurajata.

Aspectele teoretice ale training-ului pot fi clarificate prin discutii in cadrul grupului.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Formulati sarcinile de discutie in termeni clari, care sa fie intelesi de toti membrii grupului.

Precizati limitele de timp pentru realizarea unor sarcini de grup.

Precizati regulile de interactiune in cadrul grupului.

Incurajati participarea la discutii a tuturor membrilor grupului.

* Metoda Philips 6-6

O varianta a lucrului in grupuri mici este metoda numita "Philips 6-6".

Procedura

Impartiti grupul mare in grupuri de cate sase persoane.

Fiecare grup isi desemneaza cate un moderator.

Oferiti in scris fiecarei grupe o problema de rezolvat.

Dezbaterea pe marginea problemei respective dureaza 6 minute, la sfarsitul carora moderatorul fiecarui grup prezinta lista cu solutiile obtinute.

Prezentarea teoretica

a.  Definire - este o activitatea realizata de un specialist, care prezinta grupului informatii teoretice despre un anumit subiect.

Prezentarea teoretica a unui material implica in mod diferit grupul. Astfel, exista prezentari teoretice in care grupul este numai o audienta pasiva, care primeste informatiile. Exista insa si prezentari interactive ale materialului, in care grupul poate interveni cu intrebari si este provocat sa raspunda la intrebari.

b. Utilitate in invatare

Informeaza participantii cu privirea la aspectele teoretice legate de un anumit subiect.

Asigura o sinteza, o trecere in revista a unor materiale teoretice.

c.  Procedura

Introduceti tema teoretica. Explicati pe scurt participantilor ce urmeaza sa le spuneti (ce subiect?, care vor fi aspectele pe care le veti prezenta?, cum se leaga aceste aspecte?).

Realizati prezentarea. Utilizati materiale vizuale (flipchart, folii, etc.), pentru a oferi cat mai multa structura si claritate materialului.

La final, faceti un sumar al celor mai importante idei pe care le-ati prezentat.

Incurajati participantii sa puna intrebari in legatura cu subiectul prezentat.

d. Avantaje

Se poate parcurge mult material intr-o perioada redusa de timp.

Este util in lucrul cu grupuri mari de oameni.

Poate precede activitati mai practice cu grupul, asigurand o baza teoretica de pornire.

e.  Sugestii de implementare a tehnicii

Prezentarile teoretice se bazeaza in primul rand pe o comunicare unilaterala (numai de la cel care prezinta spre grup/auditoriu).

Participantii au un rol pasiv in comunicarea informatiilor (ei numai primesc informatii).

Persoana care tine prezentarea trebuie sa stie cum sa prezinte informatia intr-un mod atractiv, pentru a nu plictisi participantii.

Prezentarile teoretice nu sunt potrivite atunci cand scopul training-ului este dobandirea de noi deprinderi sau schimbarea unor comportamente ale participantilor.

Participantii vor retine foarte putine din informatiile care au fost prezentate numai intr-o forma teoretica. Pentru a va asigura ca s-au retinut anumite aspecte, este indicat ca prezentarea sa fie urmata de activitati practice, dupa modelele prezentate mai sus.