Educatia, invatamantul si societatea cunoasterii in sec. XXI: context, tendinte, reforme

Educatia, invatamantul si societatea cunoasterii in sec. XXI: context, tendinte, reforme

Educatia ansamblul influentelor exercitate asupra indivizilor umani, de regula copii si tineri, in evolutia si dezvoltarea lor, de catre alti indivizi umani, de regula adulti, indiferent daca aceste influente sunt intentionate sau spontane, explicite sau implicite, sistematice sau intamplatoare, dar avand un rol mai mare sau mai mic in formarea individului ca om social.

Notiunea de Societatea cunoasterii  este utilizata astazi in intreaga lume, fiind o prescurtare a termenului Societate bazata pe cunoastere. Societatea cunoasterii reprezinta mai mult decat societatea informationala, ingloband-o de fapt pe aceasta.

Dimensiunea europeana a aparut in limbajul politicilor educationale la Sf.anilor 80. In contextul art.149-150 ale Tratatului Uniunii Europene, dimensiunea respectiva se referea la eforturile de cunoastere reciproca, la schimburile si proiectele comune realizate de unitatile de invatamant din tarile UE.

1989- toate tarile Europei geografice au devenit membre ale Consiliului Europei.

Al treilea moment in evolutia dimensiunii eropene se desfasora in prezent. El se realizeaza prin apropierea celor 2 planuri (UE si CE), indeosebi dupa largirea considerabila a ambelor organizatii.

Dimensiunea europeana a educatiei nu trebuie sa limiteze posibilitatea tinerilor de a-si construi liber propria identitate. Pentru a putea alege insa, ei trebuie mai intai sa invete sa stie care sunt alternativele, in special in domeniul valorilor, unde orientarea este mai dificila mai ales daca se renunta la modele pentru a nu limita libertatea individului. In acest sens, dimensiunea europeana faciliteaza formarea identitatii culturale si morale a individului.

Documente si strategii UE si CE (Lisabona, Bologna, Copenhaga, Berlin)

In contextul unei preocupari strategice internationale in domeniul educatiei, putem vorbi de o strategie comuna a invatamantului , in contextul globalizarii, la care si Romania se raporteaza. Incepand cu anul 1997 s-au produs la nivelul Uniunii Europene progrese in realizarea efectiva a unui spatiu european extins al educatiei.

Conventia de la Lisabona, adoptata in 1997, are drept axa de referinta problema recunoasterii atestatelor si calificarilor obtinute in Europa in inv.superior. Dreptul la educatie este un drept fundamental al omului, generand progresul si detinand un rol vital in promovarea pacii si a tolerantei.

Se apreciaza faptul ca mobilitatea academica este dependenta de recunosterea studiilor, a certificatelor, diplomelor si titlurilor obtinute intr-o tara membra a Conventiei Europene. Fara a se anula principiul autonomiei institutionale, recunoasterea trebuie sa se fundamenteze pe criterii corecte, coerente si transparente, care sa vizeze valoarea. Recunoasterea se va face exclusiv in  baza cunostintelor si a aptitudinilor obtinute, fara discriminari de natura rasiala, culturala etc. Posesorii calificativelor eliberate intr-una dintre tarile apartinand zonei europene vor avea acces la o evaluare corecta a acestora. In cazul existentei unei diferente substantiale intre durata studiilor sau in ceea ce priveste programa de inv., pot fi invocate cerinte suplimentare.

Recunoasterea studiilor  finalizate in cadrul unui program de inv.superior se opereaza in cazul incheierii unui acord prealabil intre tari si numai pe baza certificatului ce contine rezultatele academice obtinute. Candidatii pot depune cereri de examinare pentru recunoasterea calificarilor si pentru admiterea in inv.superior.

Consecintele pozitive ale recunoastrii calificarii de inv.superior sunt accesul la studiile postuniveritare, posibilitatea utilizarii titlului academic si facilitarea integrarii pe piata muncii.

Persoanele deportate si cele cu statut similar aceluia de refugiat indeplinesc cerintele de baza pentru a avea acces la inv.superior la programele postuniversitare sau la angajarea in campul muncii, desi calificarile obtinute in una din tari nu pot fi dovedite prin documente.

In cadrul Conventiei se impune si un sistem oficial de evaluare a institutiilor si a standardelor calitatii. Astfel fiecare parte va elabora liste incluzand institutiile publice sau private acreditate in interiorul sau in afara teritoriului sau si va realiza descrieri concludente ale programelor inv.superior.

Aceste liste vor fi accesibile, urmand ca fiecarei parti sa ii revina obligatia de a pune bazele unui centru national de informare. O alta problema este aceea a suplimentului de diploma, elaborat de UNESCO. Implementarea va fi supraveghiata si promovata de Comitetul Conventiei, dar si de Reteaua Europeana de Centre Nationale de Informare.

Declaratia de la Bologna 1999

Declaratia de la Bologna, cunoscuta si ca 'Procesul (Agenda) Bologna' este o declaratie comuna a Ministrilor Educatiei din Europa Convenita la Bologna, 19 iunie 1999. A fost semnata de catre ministrii educatiei din 29 de tari europene cu ocazia Conferintei Confederatiei Rectorilor din Uniunea Europeana. Directiile luate de catre diverse reforme in ceea ce priveste invatamantul superior, lansate in acelasi timp in Europa, au dovedit hotararea multor guverne de a actiona pe ideea unei asigurari a unei mai bune compatibilitati si a unei comparabilitati a sistemelor de invatamant superior.

Semnatarii acestei declaratii se angajeaza in dezvoltara unor politici care sa atinga in cel mai scurt timp urmatoarele obiective:

Adoptarea unui sistem de diplome usor de comparat si de recunoscut, prin implementarea ideii de supliment la diploma, in vederea promovarii angajabilitatii cetatenilor Europei si competitivitatii internationale a sistemului de invatamant superior.

Adoptarea unui sistem bazat in mod esential pe doua cicluri, de 'undergraduate' si graduate'. Accesul la al doilea ciclu va necesita completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, care ar putea dura cel putin trei ani. Diploma primita dupa absolvirea primului ciclu va fi, de asemenea, relevanta pentru piata de munca europeana ca un nivel anume de calificare. Al doilea ciclu ar trebui sa duca spre diploma de master si/sau de doctor, asa cum se intampla in multe tari ale Europei.

Stabilirea unui sistem de credite echivalent cu sistemul ECTS. Creditele ar putea fi obtinute si in contexte care nu implica invatamant superior, care includ invatarea pe tot parcursul vietii, atat timp cat sunt recunoscute de catre universitate.

Promovarea mobilitatii prin depasirea obstacolelor catre exercitiul efectiv al circulatiei libere, punandu-se in special accent pe: studenti,profesori, cercetatori si personalul administrativ, recunoasterea si valorificarea perioadelor petrecute in concursul european, prin cercetare, predare si formare, fara a fi prejudiciatendrepturile lor statutare.

Promovarea cooperarii europene in asigurarea calitatii unei viziuni legate de ideea de a dezvolta criterii si metodologii comparabile. Promovarea dimensiunilor necesare europene legate de invatamantul superior, mai ales in ceea ce priveste dezvoltarea curriculara, cooperarea inter-institutionala, schemele de mobilitate si programele integrate de studiu, formare si cercetare.

Din partea Romaniei a semnat ministru Andrei Marga.

Declaratia de la Copenhaga 2002

In cadrul reuniunii de la Copenhaga, ministrii educatiei din Europa au analizat strategii si politici educationale de intensificare a cooperarii in domeniu, intre statele membre si statele candidate, pe baza concluziilor Consiliului European de la Barcelona din martie 2002 si a obiectivelor privind educatia si sistemele de formare profesionala stabilite de Conferinta de la Lisabona din aprilie 2002.

Conferinta si-a propus, de asemenea, adoptarea unei Declaratii comune privind cresterea cooperarii in domeniul educatiei si formarii profesionale in raport cu consolidarea dimensiunii europene, cresterea transparentei si dezvoltarea politicilor de informare siorientare profesionala, identificarea unor metode optime pentru recunoasterea calificarilor si a competentelor profesionale si asigurarea calitatii in educatie si formare profesionala.

Urmatoarele prioritati majore vor fi urmarite prin cooperarea sustinuta din domeniul educatiei si formarii profesionale:

Consolidarea dimensiunii europene in domeniul educatiei si formarii profesionale, cu scopul imbunatatirii cooperarii stranse care sa faciliteze si sa promoveze mobilitatea si dezvoltarea cooperarii inter-institutionale, parteneriatele si alte initiative transnationale, toate acestea pentru a accentua profilul european al educatiei si formarii profesionale in context international,

astfel incat Europa sa fie recunoscuta ca punct de referinta mondial pentru cei care invata.

Transparenta, informatie si orientare

-Cresterea transparentei in domeniul educatiei si formarii profesionale prin implementarea si rationalizarea retelelor si a mijloacelor de informare, inclusiv integrarea instrumentelor existente, cum ar fi CV european, completari ale certificatelor sau diplomelor (engl., diploma supplement), cadrul european comun de referinta pentru limbi si EUROPASS intr-un singur cadru.

-Consolidarea politicilor, sistemelor si practicilor care sprijina informarea,consilierea si orientarea, in special in ce priveste accesul la educatie si formare si transferabilitatea si recunoasterea competentelor si a calificarilor, pentru a sprijini mobilitatea geografica si ocupationala a cetatenilor din Europa.

Recunoasterea competentelor si a calificarilor

Cresterea sprijinului acordat dezvoltarii competentelor si calificarilor la nivel sectorial

Elaborarea unui set comun de principii privind validarea invatarii nonformale si informale, in scopul asigurarii unei mai mari compatibilitati intre abordarile din diferite tari si de la diferite niveluri.

- Promovarea cooperarii in domeniul asigurarii calitatii, punandu-se accentul in special pe schimbul de metode si modele, precum si pe criterii si principii comune ale calitatii in formarea profesionala.

- Luarea in considerare a nevoilor de invatare ale profesorilor si formatorilor in toate formele de educatie si formare profesionala.

Masurile ulterioare acestei declaratii vor avea in vedere urmatoarele aspecte, pentru a se asigura succesul si eficienta implementarii cooperarii europene in domeniul educatiei si formarii profesionale:

1. Implementarea unei cooperari sustinute in domeniul educatiei si formarii profesionale va deveni treptat o componenta a procesului ulterior raportului privind obiectivele.

2. Grupul de lucru existent la nivelul Comisiei, va continua activitatea in vederea asigurarii eficacitatii implementarii si coordonarii procesului de cooperare sustinuta in domeniul educatiei si formarii profesionale.

3. Atentia se va concentra pe domenii concrete in care activitatile au inceput deja, de exemplu, elaborarea unui singur cadru transparent, transferul de credite in formarea profesionala si elaborarea instrumentelor de calitate. Alte domenii, care vor fi in scurt timp incluse:

-orientarea pe tot parcursul vietii

-invatarea non-formala

-formarea profesorilor si a formatorilor in domeniul educatiei si formarii profesionale.

Comunicatul de la Berlin 2003

Pe data de 19 septembrie 2003 ministrii responsabili pentru invatamantul superior din 33 de tari ale Europei s-au intalnit in Berlin cu scopul de a analiza progresele obtinute in domeniu si de a stabili prioritatile si noile obiective pentru anii urmatori cu scopul de a accelera formarea Spatiului european de invatamant superior.

Ministrii au accentuat importanta tuturor elementelor Procesului Bologna pentru formarea Spatiului european de invatamant superior si au accentuat necesitatea de a intensifica eforturile la nivel institutional, national si european.

Ei s-au angajat sa:

-intensifice eforturile pentru a promova efectiv sistemele de asigurare a calitatii, pentru a accelera implementarea efectiva a sistemului bazat pe doua cicluri si pentru a imbunatati sistemul de recunoastere a titlurilor si a perioadelor de studii.

-sustina dezvoltarea in continuare a sistemului de asigurare a calitatii la nivel institutional, national si european.

Ei au accentuat necesitatea de a elabora criterii mutual acceptate si metodologii de asigurare a calitatii. Ei au accentuat ca responsabilitatea de baza pentru asigurarea calitatii in invatamantul superior apartine fiecarei institutii in parte si acest lucru formeaza temelia unei responsabilitatii autentice a sistemului academic in cadrul national.

Ei au cazut de acord ca pana in anul 2005 sistemele nationale de asigurare a calitatii sa includa:

-Definirea responsabilitatilor organelor si institutiilor implicate.

-Evaluarea programelor sau institutiilor, inclusiv evaluarea interna, analiza externa, participarea studentilor si publicarea rezultatelor.

-Un sistem de acreditare, certificare sau proceduri comparabile.

-Participarea internationala, cooperarea si organizarea retelelor.

Ministrii au incurajat tarile membre sa elaboreze un cadru de calificari  comparabile si compatibile pentru sistemele de invatamant superior, care ar cauta sa descrie calificarile in termeni de abilitati de lucru, pe nivele, conform rezultatelor procesului de invatare, competentelor si profilului.