Invatarea: delimitari conceptuale, conditii interne si externe, stiluri de invatare. Teorii ale invatarii. Aplicatii.

Invatarea: delimitari conceptuale, conditii interne si externe, stiluri de invatare. Teorii ale invatarii. Aplicatii.

CONCEPT

Prin invatare se intelege, in limbaj comun, activitatea efectuata in scopul insusirii anumitor cunostinte, al formarii anumitor deprinderi sau dezvoltarii unor capacitati.

In sens mai larg, social, invatarea inseamna dobandire de experienta si modificare a comportamentului individual.

In domeniul stiintelor educatiei, invatarea se defineste ca fiind munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de catre elevi, in vederea insusirii continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare dezvoltarii continue a personalitatii.

Invatarea poate fi definita ca act de elaborare de operatii si de strategii mintale/cognitive.

Aspectul procesual al invatarii -cuprinde momente sau procesele care compun o secventa de invatare.

In activitatea procesuala se disting urmatoarele etape:

- perceperea materialului

- intelegerea

- insusirea cunostintelor

- fixarea in memorie

- aplicarea

- actualizarea cunostintelor

- transferul cunostintelor

Aspectul motivational al invatarii -se refera la gradul de implicare a elevului in actul invatarii si in rezolvarea sarcinilor de instruire.

Motivatia invatarii reprezinta ansamblul mobilurilor care declanseaza, sustin energetic si directioneaza activitatea de invatare.Motivul declanseaza o anumita actiune, iar scopul reprezinta rezultatul scontat al actiunii.

In concluzie, putem defini invatarea scolara ca procesul de achizitie mnezica, de asimilare activa de informatii, de formare de operatii intelectuale, de priceperi si deprinderi intelectuale si motorii, si de atitudini.

CONDITII INTERNE SI EXTERNE

Pentru ca procesul de invatare sa se desfasoare in conditii optime, iar individul sa invete eficient, este necesara respecatrea anumitor conditii.

Aceste conditii ale invatarii eficiente se pot clasifica astfel:

- conditii interne

- conditiile externe

Conditii interne.

In procesul invatatrii sunt implicate majoritatea proceselor cognitive, volitive, afective, apoi atentia si limbajul, motivatiile, aptitudinile, interesele de cunoastere si profesionale, fiecare avand un rol bine definit.

Perceptiile, au un rol important in invatare, intrucat ofera materialul necesar reprezentarilor, memoriei si gandirii, diferentieaza un obiect de altul prin reflectarea structurii si a semnificafiei.

Este, necesar ca in procesul  invatarii profesorul sa aiba in vedere dezvoltarea la elevi a diferitelor tipuri de parceptie si mai ales a celei vizuale, intrucat aproximativ 90% din infomiatii ne vin pe aceasta cale. De asemenea, pe baza perceptiei se dezvolta si spiritul de observare, ca forma de organizare a acesteia. Perceperea activa a obiectelor si fenomenelor in procesul de invatatmant va fi insotita de explicatiile verbale ale profesorutui, pentru a completa prin informatii suplimentare imaginile elevilor asupra obiectelor si fenomenelor. Este foarte important ca in timpul observasrii, profesorul sa le caana elevilor sa verbalizeze ceea ce vad si sa manuiasca obiectele respective.

Reprezentarile, sunt importante in procesul invatarii  intrucat ofera materialul necesar gandirii pentru generalizari sub forma de notiuni, legi, reguli, principii, precum si memoriei, pentru a fi folosit mai tarziu prin actualizare.

Memoria, ca proces psihic de intiparire si stocare a informatiei, de reactualizare prin recunoastere sau reproducere a acesteia intr-o forma selectiva, constituie baza activitatii de invatare. Reproducerea prin mecanismul asociatiilor, repetarile concentrate cand materialul de invatat este redus ca volum si usor de inteles, fragmentarea lui esalonarea repetarilor cand este voluminos, cresc eficienta procesului de invatare. Folosind exercitiile de repetare logica si creativa, profesorul va avea in vedere dezvoltarea la elevi a memoriei voluntare, a rapiditatii, a volumului, promptitudinii si a fidelitatii acesteia. In acelasi timp, va cauta sa evite oboseala elevilor pe parcursul lectiilor, prin crearea de motivatii, caracterul inteligibil al continutului transmis si intelegerea semnificatiei acestuia, prin realizarea corelatiei senzorial-rational, folosind materialul didactic si metodele participative.

Deci, conditiile unei memorari eficiente sunt:

- cunoasterea de catre elevi a scopului memorarii (motivatia);

- intelegerea cunostintelor;

- repetarea perseverenta a materialului pentru fixarea temeinica;

- cunoasterea rezultatelor si autoreglarea.

Gandirea, ca proces psihosocial de reconstituire a ceea ce este unitar, de formare a conceptelor si structurilor operationale, de intelegere a realitatii si adaptare prin rezolvare de probleme, are un rol esential in procesul invatarii scolare.

Scopul invatarii scolare trebuie sa-1 constituie:

- intelegerea cunostintelor si a relatiilor dintre acestea;

- dezvoltarea operatiilor gandirii logice si mai ales a gandirii abstracte;

- dezvoltarea gandirii critice, interpretative si creative;

- formarea capacitatii de a reflecta si de a rezolva probleme.

Prin operatiile gandirii logice de analiza, comparatie, sinteza, generalizare, concretizare logica si euristico-algoritmica profesorul ii va ajuta pe elevi sa-si insuseasca notiuni, concepte, legi, reguli, principii alte generalizari, stabilind legaturi logice, de dependenta cauzala functionala intre obiectele si fenomenele studiate, patrunzand in esenta lor.

Imaginatia este un proces de constructie a unor imagini sau idei noi, prin combinarea experientei anterioare. Ea are un rol deosebit in elaborarea de produse noi, originale, sub diferite forme, materiale sau ideale.

Crearea de imagini noi are loc cu ajutorul unor procedee cum sunt: reorganizarea cunostintelor, combinarea si recombinarea lor, disocierea si fuzionarea in forme noi, metaforizarea, schematizarea, tipizarea, amplificarea, diminuarea, miniaturizarea, substituirea

Atentia. Prin atentie se realizeaza orientarea selectiva, tonificarea scoartei cerebrale si concentrarea proceselor psihice in scopul cunoasterii materialului de invatat, care este selectat si filtrat in functie de interese si motivatii. Eficienta invatarii depinde in mare masura de concentrarea si stabilitatea atentiei, de distributivitatea si flexibilitatea ei.

La om, capacitatea de prelucrare si stocare a informatiilor este mult mai mica decat aceea de receptare si ca urmare apar dificultati in procesul de invatare in cazul supraincarcarii cu material de invatat. Acest fenomen se manifesta in timpul lectiilor atunci cand tabla este prea incarcata cu date si idei ce cu greu pot fi intelese si sintetizate de elevi. Acestia nu pot avea o atentie concentrata mai mult de 15-20 minute. De aceea, la unele lectii mai grele, sunt necesare sarcini concrete de lucru, metode variate, materiale didactice si forme distractive.

Invatarea scolara se desfasoara pe baza unor conditii interne, in cadrul carora actioneaza o multitudine de factori, biologici si psihologici, determinandu-i eficienta sau ineficienta.

Factorii biologici, cu influente mai importante asupra procesului invatarii sunt: varsta, dezvoltarea mecanismelor neurodinamice ale invatarii, functiile analitico-sintetice ale creierului, irigarea cu sange a scoartei cerebrale, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, starea sanatatii organismului, potentialul genetic, somnul si bioritmul intelectual.

Factorii psihici sunt: stadiul dezvoltarii stnicturilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective si socio-morale, nivelul de inteligenta, aptitudinea scolara, aptitudinile speciale, spiritul de observare etc.

Conditiile externe includ o serie de factori socio-organizationali, temporali si psihoergonomici.

Eficienta invatarii depinde nu numai de conditiile interne ale invatarii, adica de procesele cognitive, afective, volitive, de motivatie, atentie, interese de cunoastere, aptitudini si atitudini, ci si de anumite conditii exteme, aproape tot atat de importante.

Statusul profesorului. Pregatirea profesorului pentru activitatile didactice conditioneaza in cea mai mare masura succesul scolar al elevilor. Aceasta pregatire incepe cu alcatuirea planificarii materiei de predat, unde va preciza la fiecare capitol numarul de lectii, scopul obiectivele operationale ce urmeaza a fi realizate, strategiile didactice, materialul didactic si instrumentele de evaluare a cunostintelor sau deprinderilor. Pe baza planificarii semestriale ii va elabora proiectele didactice tinand seama de prevederile programei scolare, de manual de nivelul de cunostinte al elevilor. Dupa fiecare lectie, este bine ca profesorul sa se autoanalizeze intrebandu-se cat a reusit sa transmita elevilor, daca acestia au inteles cunostintele predate si cum ar trebui sa procedeze la lectiile urmatoare. Dupa fiecare capitol, este bine sa se testeze elevii pentru a se convinge daca si-au insusit cunostintele necesare pentru a trece la capitolul urmator. De asemenea, va fi preocupat sa foloseasca cu precadere metodele active, angajand elevii in procesul de elaborare a cunostintelor si formarea deprinderilor.

Organizarea activitatii de invatare este o conditie externa pentru succesul scolar, care trebuie sa inceapa o data cu fiecare lectie pentru a realiza o invatare deplina a acesteia. In acest scop, in functie de continutul lectiei, dupa ce a realizat predarea unui obiectiv operational, profesorul va face fixarea cunostintelor prin chestionare orala, aplicatii practice, rezolvari de exercitii sau probleme, apoi va trece la obiectivul urmator, iar in final va face o fixare generala, dupa care va urma tema pentru acasa. La anumite lectii, va elabora fise de lucru pentru elevi, va organiza invatarea in grup, stabilind relatii de colaborare si ajutor reciproc intre elevi. Cunoscand ritmul de munca al fiecareia, va organiza activitatea independenta a elevilor, acestia primind sarcini concrete de lucru pe parcursul lectiei, iar pentru elevii cu aptitudini va folosi exercitii creative.

Conditiile externe includ si o serie de factori socio-organizationali, temporali si psihoergonomici.

Factorii socio-organizationali din mediul scolar, familial social se refera la modalitatile de organizare a procesului invatarii de catre scoala, profesor, familie, mass-media. Functionalitatea spatiilor scolare si diversificarea lor in functie de situatiile de invatare, schimbarea locurilor de invatare (cabinete, sali de clasa, laborator), atmosfera de munca din scoala si din clasa de elevi, orarul scolii (plasand obiectele mai grele miercuri si joi iar in timpul zilei intre orele 9-12 sau 16-19), materialul didactic, tehnicile audiovizuale si dotarea laboratoarelor si mobilierul influenteaza predarea si invatarea scolara.

O legitate bine cunoscuta este ca, cu cat gradul de organizare a materialului de invatat este mai mare, cu atat eficienta invatarii creste. Profesorul trebuie sa fie preocupat de modul cum trebuie organizata invatarea, astfel incat sa-i creeze fiecarui elev conditii sa invete, in raport cu posibilitatile lui, cu ritmul sau de munca intelectuala.

Principiul individualizarii invatarii trebuie sa serveasca intelegerii materialului de catre elev, sesizarii structurii lui interne, a elementelor esentiale si a legaturilor dintre cunostinte, intrucat se memoreaza mai rapid si se retine mai mult timp materialul inteles si integrat in cunostintele anterioare.

In predare, profesorul va avea in vedere ca materialul sa fie accesibil, adecvat nivelului de gandire si de cunostinte al elevului, sa fie structurat logic si prezentat in mod gradat: de la simplu la complex, de la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut. De asemenea, precizarea obiectivelor invatarii la fiecare lectie si cunoasterea lor de catre elevi, caracterul sistematizat al predarii, relevarea ideilor de baza, integrarea noilor cunostinte in cele anterioare, crearea unei motivatii optime a invatarii, receptarea materialului prin mai multi analizatori pentru a se realiza asociatii mentale complexe, folosirea metodelor activ-aprticipative, a unor intrebari-problema, a dezbaterilor, a confruntarilor de idei, aplicarea si transferul cunostintelor si mai ales informarea elevilor asupra rezultatelor invatarit sunt legitati cu efecte pozitive asupra randamentului scolar.

Elevul invata activ atunci cand:

- materialul predat este inteligibil, corespunde intereselor, atitudinilor, aspiratiilor, posibilitatilor lui intelectuale;

- isi propune scopuri mai indepartate pentru utilizarea cunostintelor;

- foloseste metode si tehnici de invatare logica.

Factorii temporali influenteaza si ei randamentul scolar:

- invatarea esalonata in timp este mai eficienta decat invatarea comasata;

- pauzele lungi sunt favorabile invatarii unui material dificil si deci se recomanda la inceput pauze mai scurte si apoi din ce in ce mai lungi.

La inceputul invatarii randamentul creste si dupa aceea scade treptat.

Timpul afectat invatarii creste intr-o masura mai mare decat volumul materialului.

Dupa o invatare intensa este recomandata o stare de inactivitate, odihna activa sau somn, iar daca dupa o asemenea invatare urmeaza o alta activitate, ce prezinta pentru elev un interes putemic, atunci eficienta invatarii materialului anterior scade.

Cercetarile au demonstrat ca, in situatiile de franare retroactiva, este necesar sa se succeada continuturi diferite intre ele, precum metode diferite de invatare pentru a se evita confuziile. De aceasta legitate trebuie sa tina seama profesorii in elaborarea planurilor de lectie, avand in vedere succesiunea adecvata a obiectelor de invatamant.

Factorii psihoergonomici decurg din relatia om-masina, intrucat in scoala moderna se utilizeaza pe scara tot mai mare tehnici audio-vizuale, calculatoare, masini de instruire si evaluare a rezultatelor, aparate, instrumente si utilaje, folosite in diferite procese de munca. Aceste resurse materiale ofera un potential ridicat de informare, motivare, activizare si formare a elevilor, contribuind la rationalizarea eforturilor depuse de cadrele didactice si de elevi, sprijinindu-i sa invete in ritmul lor intelectual, inlaturand monotonia, econornisind energie usurand adaptarea la noile tehnici din mediul muncii moderne. Acesti factori ofera un potential psihoergonomic ridicat, cu efecte pozitive asupra procesului de invatamant.

Pe langa acesti factori, mai exista o serie de factori dintre care amintim:

- factori stresanti

- factori fizici(zgomote puternice, aer poluat)

- factori fiziologici(starea sanatatii, subnutritia)

- factori psihosociali(supraincarcarea, relatiile tensionale) care scad randamentul scolar.

STILURI DE INVATARE

In opinia lui Kolb, stilul de invatare desemneaza caile concrete prin care individual ajunge la schimbari de comportament prin intermediul experientei traite, al reflectiei, experimentului si conceptualizarii.

Stilul de invatare implica o coerenta, o constanta a strategiilor, elevul adoptand o maniera particulara de a invata, independent de caracteristicile specifice sarcinilor de invatare.

Stilul specific unui anume elev, se aplica, in general, mai multor situatii, fiind stabil pe o perioada mai lunga de timp, stabililatea devenind, o nota distincta a acestor stiluri.

Stilurile de  invatare au un inteles mai larg decat stilurile cognitive, in sensul ca ele includ, pe langa, functionarea cognitiva si preferinte generale pentru diverse tipuri de situatii de invatare. Ele includ, nu numai elemente cognitive, ci si elemente afective si psihomotorii, structurate in mod specific la nivelul subiectului, inclusive anumite caracteristici ale instruirii si seturi de prescriptii instructionale care insotesc realizarea efectiva a invatarii.

Stilul de invatare este unic. Copiii au nevoie sa afle cum functioneaza creierul lor, pentru a achizitiona si procesa cat mai eficient o noua informatie, ce abilitati sunt necesare pentru a invata, cum abordeaza un examen, cum rezolva probleme, cum oameni diferiti invata in moduri diferite, cum pot aplica o strategie.

Elevii prefera sa invete in diferite moduri: unora le place sa studieze singuri, sa actioneze in grup, altora sa stea linistiti deoparte si sa-i observe pe altii. Altii prefera sa faca cate putin din fiecare. Multi oameni invata in moduri diferite fata de ceilalti in functie de clasa sociala, educatie, varsta, nationalitate, rasa, cultura, religie.

Stilul de invatare se refera la "simpla preferinta pentru metoda prin care invatam si ne aducem aminte ceea ce am invatat". Acesta ne arata calea si modalitatile in care invatam; se refera la faptul ca indivizii proceseaza informatiile in diferite moduri, care implica latura cognitiva, elemente afectiv-emotionale, psihomotorii si anumite caracteristici ale situatiilor de invatare.

Fiecare dintre noi are o capacitate de a invata in diferite moduri. Pentru a determina ce stil de invatare avem, trebuie observam modul in care invatam ceva nou.

A vorbi despre stilurile de invatare, despre modurile diferite de a cunoaste, despre diferentele intre cei care invata poate este mai putin important decat strategiile efective adecvate fiecarui stil de invatare si materialele de invatare specifice folosite. Specialistii subliniaza rolul deosebit pe care il joaca cadrele didactice, contributia acestora "in meseria de a-i invata pe elevi cum sa invete" adaptata nevoilor, intereselor, calitatilor personale, aspiratiilor, stilului de invatare identificat.

Wyman P., considera ca pentru a pentru facilita invatarea este necesar sa se inteleaga preferintele specifice stilului personal de invatare si sa se constientizeze care stil de invatare creeaza cea mai eficienta cale de a intelege si de a tine minte ceea ce alegem si decidem sa invatam.

Invatarea scolara este marcata de diferente individuale, de stiluri diferite in care elevii invata. Exista o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invata in moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invata; fiecare parcurge o situatie de invatare in maniera sa personala; fiecare reactioneaza in felul lui in fata unei sarcini de invatare; fiecare se angajeaza in chip personal in solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri si ritmul propriu de invatare; fiecare isi elaboreaza un stil de a gandi, de a memoriza etc. Elevi diferiti se folosesc de stiluri diferite. In activitatea lor de invatare independenta, ca si in activitatea din clasa, ei folosesc pe cont propriu asemenea stiluri. De exemplu, unii elevi invata mai bine un continut extrem de structurat, de secvential, altii, dimpotriva, principii generale; unii pot invata cantitati mari de detalii, chiar de mare finete, in timp ce altii - aspectele globale, de sinteza.

Important este ca asemenea diferente individuale stabile in maniera de a invata afecteaza ritmurile si calitatea invatarii si, mai ales, determina optiunea pentru o strategie sau alta de invatare - ca mod propriu si personal de a aborda o situatie de invatare. Stilurile au o valoare strategica, in sensul ca stiluri diferite genereaza ipoteze de actiune diferite, sugereaza proceduri de invatare diferite. Astfel, unul si acelasi stil lasa posibilitatea de a se opera cu mai multe strategii, ceea ce creeaza posibilitati sporite de adaptare la sarcina de invatare data. Din acest punct de vedere, elevii trebuie ajutati sa constientizeze stilurile lor cognitive sau de invatare si incurajati sa invete prin propriile lor mijloace, si nuin ultimul rand sa se ofere fiecarui elev tipul de sprijin cel mai potrivit stilului sau cognitiv.

Recunoasterea si intelegerea acestor diferente in stilurile de invatare personale necesita, acceptarea si utilizarea unei mari varietati de metode, procedee, materiale didactice de prezentare a continuturilor noi.

Existenta unor diferente clare si permanente intre stilurile de invatare este un aspect clar evidentiat in psihologia diferentiala. Pornindu-se de la aceste diferente Nelson si Chavais au emis o teorie a stilurilor cognitive de invatare. Aceasta teorie a fost de un real success, fiind stimulata de nevoia de  tratare diferentiata a elevilor, dar si de nevoia de individualizare si personalizare a elaborarii unor programe de instruire.

Tipologia stilurilor de invätare (cognitive

In urma studiilor  efectuate de Kolb si nu numai, se pot distinge urmatoarele stiluri cognitive, convertibile in stiluri de invatare:

- auditiv/vizual (sau mixt)/ kinestezic;

- dependent (de campul perceptiv, dependent in gandire de surse, dogmatic, convergent, adaptativ, cumulativ)/independent (de campul perceptiv, independent in gandire, divergent, explorator, analitic, comparativ, critic);

- inclinat spre imagine (cuprindere) generala/imagine focalizata;

- inclinat spre nivelare (a perceptiilor proprii)/accentuare, chiar exagerare, a diferentelor, a contradictiilor;

- de categorizare (conceptualizare) larga/categorizare ingusta;

- interpretare simplificata/multidimensionala;

- ganditor/implicat in real;

- orientat reproductiv (reactiv, conformist, preluator, imitativ, consumator)/orientat productiv (proactiv, creativ);

- holist (tinde sa creeze generalizari si sa stabileasca legaturi intre domenii)/serialist, analitic;

- global (utilizeaza strategii generale de abordare)/analitic (cauta detalii, amanunte);

- teoretic/practic (orientat spre actiune, concepe, proiecteaza, produce, construieste);

- deschis/inchis la nou, la inovatie;

- rigid (dogmatic, nedispus sa faca investigatii atunci cand considera ca a obtinut deja raspunsul corect)/flexibil;

- tolerant/intolerant (pentru experiente neconcludente, nerealiste);

- reflexiv/impulsiv;

- inclinat spre complexitate/simplicitate cognitiva;

- temerar (curajos, isi asuma riscul)/precaut;

- intensiv/extensiv.

Dupa cum se observa, exista mai multe stiluri de invatare. Desi exista variate clasificari ale stilurilor de invatare, o vom prezenta pe cea mai frecvent intalnita in literatura de specialitate.

Dupa modalitatea senzoriala implicata sunt 3 stiluri de invatare de baza:

- vizual;

- auditiv;

- tactil-kinestezic.

Atunci cand invatam, depindem de modalitatile senzoriale implicate in procesarea informatiilor. Pentru stilul de invatare auditiv, "inputul" este valoros, pe cand pentru celelalte doua, combinatia tuturor. Fiecare persoana are un mod primar de a invata.

Stilul de invatare vizual are urmatoarele puncte tari:

- Isi amintesc ceea ce scriu si citesc

- Le plac prezentarile si proiectele vizuale

- Isi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole si harti

- Inteleg cel mai bine informatiile atunci cand le vad

Stilul de invatare auditiv prezinta urmatoarele puncte tari:

- Isi amintesc ceea ce aud si ceea ce se spune

- Le plac discutiile din clasa si cele in grupuri mici

- Isi pot aminti foarte bine instructiunile, sarcinile verbale/orale

- Inteleg cel mai bine informatiile cand le aud

Stilul de invatare tactil-kinestezic se remarca prin punctele tari:

- Isi amintesc ceea ce fac si experientele personale la care au participat cu mainile si intreg corpul (miscari si atingeri)

- Le place folosirea instrumentelor sau prefera lectiile in care sunt implicati activi/participarea la activitati practice

- Isi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au facut o data, le-au exersat si le-au aplicat in practica (memorie motrica)

- Au o buna coordonare motorie

Dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa ;

Dupa modul de organizare a materialului de invatat, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica, prin modelare rezolvare de probleme, prin descoperire inductiva, deductiva analogica si pe secvente operationale;

Dupa operatiile si mecanismele gandirii implicate in invatare, deosebim: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare operanta, prin descriminare, asociere verbala, prin identificare;

In functie de continutul invatarii, adica de ceea ce se invata, deosebim: invatarea senzorio-motorie (invatarea deprinderilor), invatarea cognitiva (invatarea notiunilor), invatarea afectiva (invatarea con¬vingerilor, sentimentelor, atitudinilor) si invatarea conduitei moral-civice.

Forme de invatare

Invatarea spontana, neorganizata din cadrul familiei sau al profesiunilor

invatarea scolara se caracterizeaza prin aceea ca are un caracter sistematic, organizat, este dirijata de catre profesor, se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnici eficiente de invatare respectand principiile didactice si este supusa feed-back-ului, pe baza verificarii si evaluarii permanente a rezultatelor obtinute de elevi, fiind ameliorata prin corectarea greselilor.

Invatarea sociala consta in insusirea experientei social-istorice de catre tanara generatie, in scopul formarii comportamentului social. Exista de fapt, doua forme mari de invatare in care se incadreaza toate tipurile analizate mai sus: spontana si sistematica.

In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil propriu de invatare, si pe care, practicandu-1 sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.

Prof. trebuie sa evalueze corect diferite stiluri de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete folosind stilul sau specific. De exemplu, "copilul reflexiv nu trebuie facut sa se simta prost pentru ca este mai incet decat colegul sau, mai impulsiv".

De asemenea, profesorii trebuie sa stie ca stilul de invatare se intareste prin practicarea unor tehnici sau strategii de invarare specifice fiecarui stil.

Teorii ale invatarii

Teorii asociationiste: Teoriile asociationiste exagerau mult rolul asociatiilor, a acelor conexiuni stabilite intre doua imagini ori idei, daca se produc simultan si sunt intarite prin repetare. Pavlov a demonstrat prin coincidenta repetata a doi stimuli se produc in creier "legaturi temporare", pe care Thorndike le-a numit "conexiuni". Pavlov , a descoperit reflexul conditionat in timp ce studia problema digestiei. A constatat aparitia unei legaturi intre un centru senzorial si unul motor. Pavlov a reusit sa substituie stimulii astfel incat animalul saliva cand auzea un anumit sunet. Stimulul devine un semnal de hrana. Alt exemplu: puiul de vulpe descopera hrana dupa cotcodacitul gainilor.

Invatare prin semne este importanta pentru om : lumina rosie a semaforului inseamna oprire. Invatare unei limbi straine e o substitutie, de asta, data de semnale sonore.

Exeprimentul 2 : 2 caini, hranind numai unul, in timp ce se producea un semnal sonor puternic. Celalalt caine doar priveste. Si lui i se formeaza. un reflex salivar . Se demonstreaza rolul imitatiei in invatare. Vorbirea, mersul, manuirea unor obiecte casnice sunt invatareatate prin imitatia adultilor. Pedagogia sublineaza rolul fundamental al experientei profesionale. Pavlov a demonstrat si existenta reflexului innascut al orientarii.. Acest reflex de orientare este curiozitatea, trezirea interesului pentru un eveniment. Un elev devine atent cand cunoaste importanta intelegerii unui fenomen, pentru a putea fi notat bine.

Thorndike a stabilit "legea efectului prin care demonstreaza ca invatarea implica o succesiune de incercari si erori. Tentativele cu succes se retin, iar cele cu esec sunt inhibate. Invatare are la baza formarea de conexiuni in creier, rezultand doctrina "conexionism". J.Watson isi bazeaza psihologia sa pe raspunsuri (comportament), stimuli si situatii rezultand teoria behaviorismului . Invatarea antreneaza intrega viata psihica : procesele de cunoastere, afectivitatea, priceperile motorii, vointa.

Teoria invatarii cumulativ-ierarhice: Gagne a descris opt tipuri de invatare de complexitate crescanda:

- invatarea de semnale (tip Pavlov), cand sugarul incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei vizuala si nu doar dupa voce;

- invatarea stimul-raspuns (tip Thorndike), cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul. La un anume stimul stim sa inlocuim o miscare cu alta

- inlantuirea de miscari, cand o miscare o declanseaza pe cea urmatoare (de exemplu, mersul pe bicicleta, inotul, scrisul);

- asociatiile verbale sunt acelea foarte complexe, implicate in vorbire;

- invatarea prin discriminare, atunci cand facem distinctii fine (de exemplu, deosebirea dintre o insecta si un paianjen);

- invatarea conceptelor;

- invatarea regulilor (gramaticale, a formulelor matematice);

- rezolvarea problemelor constituie tipul de invatare cel mai complicat.

R. Gagne pastreaza influente din gandirea asociationista. Meritul sau este de a atrage atentia ca nu putem aborda o anumita tema, daca elevii nu si-au format in prealabil asociatiile, discriminarile, conceptele pe care ea le presupune. Profesorul trebuie sa gandeasca analitic un proiect de lectie, obiectivele propuse.

Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale (a lui J. Piaget): Piaget a studiat evolutia gandirii, formarea gandirii abstracte, demonstrand cum gandirea are loc mai intai in planul actiunilor reale, pentru ca treptat acestea sa poata fi efectuate mental.

Teoria operationala a invatarii: formarea operatiunilor mentale parcurge, cel putin in varsta scolara mica, urmatoarele etape:
- faza de orientare (in care copiii asista cum invatatorul aduna un grup de 3 bile, apoi altul de 4 bile, le reuneste si numara din nou, constatand existenta a 7 bile);

- faza actiunii reale, in care elevii insisi executa operatia cu betisoare sau alte materiale;

- faza verbalizarii aduna cu glas tare, fara sa mai foloseasca materiale;

- faza interiorizarii aduna in minte, la inceput mai incet, apoi din ce in ce mai rapid.

Elevul trebuie sa fie activ daca dorim ca gandirea sa se dezvolte, sa fie pus in fata unor probleme, mobilizandu-i toate resursele existente pentru formarea si dezvoltarea de operatii mintale.

Teoria genetic-cognitiva si structurala (Bruner): copilul descopera lumea dinafara lui in trei moduri:

- modalitatea activa realizata prin actiunea sa, prin manipulare libera, prin exersare;

- modalitatea iconica, bazata pe imagini;

- modalitatea simbolica.

Copilul utilizeaza treptat aceste modalitati, iar cand ajunge la deplina stapanire a modalitatii verbale inseamna ca a ajuns la maturitate intelectuala. Bruner este printre primii care au subliniat necesitatea problematizarii, ca metoda, si a invatarii prin descoperire.

Prin invatare se obtine o modificare a comportamentului. Limbajul reprezinta principalul cod de insusire, transmitere a informatiei ceaa ce confera invatarii un caracter constient .