Metode specifice de interventie in activitatea de consiliere si orientare

Metode specifice de interventie in activitatea de consiliere si orientare

Activitatea de consiliere si orientare are ca scop facilitarea dezvoltarii subiectului (elev/grup/clasa). Acest proces are la baza o serie de metode de interventie psihopedagogica. Fie ca activitatea este desfasurata individual (pentru a fi deplin eficienta) sau in grup/clasa, aceste metode nu sunt separate ci apar imbinate in realizarea scopului propus si eventual a temei formulate.

Activitatea de consiliere si orientare solicita din partea consilierului aptitudini si deprinderi de observare. Aceste deprinderi ofera sprijin in cunoasterea elevului, in intelegerea comportamentului acestuia constituind totodata o baza a alegerii modalitatilor de interventie. Capacitatea de observare se manifesta prin abilitatea de a vedea:

comportamentul nonverbal, ce reprezinta aproximativ 85% din comunicarea

elevului si este reprezentat printr-o diversitate de semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica.

Urmariti atent modalitatile de comunicare nonverbala; ele sunt expresia trairilor interioare ale subiectului!

Comportamentul verbal reprezentat prin: cuvinte-cheie, constructii-cheie

folosite de elev in discursul sau, sublinieri verbale prin ton (cu accent pe propria persoana), particularitati ale modului de gandire (optimist, pesimist, realist), stil verbal de a percepe lumea ("simt ca se intampla ceva', "nu miroase a bine"), ce ofera posibilitatea de recreare in profunzime a situatiei;

Nu ignorati accentuarile si cliseele folosite in comunicare; folositi-le pentru a-l

constientiza pe elev de problema reala!

Discrepante si contradictii in expunerea elevului: intre comportamentele

nonverbale (privire atenta, gesturi de nerabdare ba mainilor), intre afirmatii si comportamentul nonverbal ("Ma simt linistit" - batai ritmice din picior).

Fiti constient de retinerile elevului in a-si dezvalui trairile proprii sau de a-si pune in discutie propria schimbare!

Alaturi de capacitatea de observare a subiectului, consilierul trebuie sa dobandeasca si abilitatea de ascultare activa , care contribuie la incurajarea elevului/grupului in directia comunicarii. Baza ascultarii active o constituie comportamentul de asteptare manifestat prin:

Adoptarea unui limbaj corporal de asteptare;

Fiti expresivi, inclinati-va spre elev, folositi gesturi incurajatoare!

Stabilirea unui contact vizual adecvat;

Indreptati-va privirea spre elev/clasa!

Adecvarea calitatilor vocale - ton, ritm;

Potriviti tonul si ritmul vorbirii in functie de subiect, de situatie si context!

Constanta verbala;

Pastrati discutia pe aspectul supus dezbaterii; nu permiteti divagatii1

Lipsa de atentie;

Prefaceti-va neatent cand elevul divagheaza sau vede totul negativ!

Pastrarea tacerii;

Pastrati tacerea atunci cand elevul plange sau are un anumit ritm de tacere-vorbire!

Capacitatea de a recepta elevul cu acuratete vizeaza atat confirmarea ca acesta a fost

auzit cat si intentia de a-l incuraja, a-l face sa se simta inteles. In acest sens consilierul poate utiliza mai multe componente: incurajarea, parafrazarea, sintetizarea, reflectarea

Prin incurajare consilierul il determina pe elev sa continue prezentarea prin mijloace verbale (repetarea unor cuvinte-cheie sau a unor afirmatii ale elevului) sau neverbale (inclinari ale capului, gesturi invitative cu mainile). Consilierul va trebui sa aiba in atentie cantitatea de incurajari si corelarea acestora cu stilul elevului/clasei (unii simt nevoia stimularii, altii necesita dirijare din partea profesorului).

Parafrazarea vizeaza clarificarea problemelor. Tehnica are la baza patru dimensiuni pe care le poate folosi consilierul in activitatea sa:

folosirea unei fraze care sa reia modul elevului de a percepe realitatea 

(" Se pare ca tu vezi situatia astfel . ");

folosirea unor cuvinte-cheie sau formulari utilizate de elev pentru a descrie

situatia ("profesorul te persecuta");

extragerea esentei din ceea ce a spus elevul - consilierul va transforma

ceea ce a spus elevul confuz intr-o afirmatie clara, succinta (Pastrati ideea elevului dar nu o repetati!);

verificarea acuratetei - consilierul pune o intrebare scurta la final prin care

cere elevului sa spuna daca a surprins corect ideea ("Asta ai vrut sa spui?", "Te-am inteles bine?", "Asa a fost situatia?")

Sintetizarea acopera un volum mai mare de informatii; ea realizeaza clarificarea unor probleme mai complexe. Dupa receptionarea mesajelor verbale si nonverbale ale elevului pe o perioada de timp, consilierul selectioneaza conceptele si dimensiunile cheie si le retransmite elevului intr-o forma cat mai fidela.

Reflectarea sentimentelor face explicite pentru elev emotiile si sentimentele sale, care sunt implicit ascunse in cuvintele, sublinierile si comportamentele acestuia. Prin reflectare consilierul ajuta elevul sa se clarifice pe sine, adauga elemente specifice lumii emotionale a elevului.

Reflectarea confera dialogului dimensiunea emotionala. Scopul ei este acela de a-l face pe elev sa ajunga la elementul de baza in plan emotional, la ceea ce simte cu adevarat fata de o persoana sau un eveniment. Acest lucru se poate realiza prin mai multe variante:

utilizand o fraza care denota modul personal al elevului de a receptiona

informatia (auditiv, vizual, kinestezic: "Spuneai ca simti . ");

folosind o eticheta emotionala care sa traduca fie o stare clara fie una

ambivalenta ("Pari fericita si nefericita in acelasi timp");

folosind anumite timpuri ale verbului: "Ai fost trista . ", "Esti trista . ";

verificand - de cate ori e necesar - receptarea unui sentiment implicit ("Esti nemultumita, am inteles bine?").

Nu toti elevii apreciaza acestev reflectari, unii datorita introversiunii excesive, altii pentru ca vor gasi ca aceasta fragmenteaza conversatia.

Evaluarea aspectului pozitiv presupune identificarea aspectelor puternice din structura psihica a elevului in scopul dezvoltarii proprii. Necesitatea evaluarii aspectului pozitiv provine din faptul ca oamenii evolueaza pe baza aspectelor lor pozitive, nu a slabiciunilor lor. Accentuarea aspectului pozitiv urmareste sa-i ofere elevului sentimentul puterii/fortelor personale. Se poate realiza in mai multe moduri:

consilierul va intreba elevul despre un lucru pozitiv intamplat recent - va

comenta una din calitatile elevului;

va stimula orientarea pozitiva a elevului asupra unui detaliu ("Ai ramas

repetent. Iti amintesti ceva bun din anul scolar trecut, ceva care ti-a adus satisfactie?");

daca un elev repeta autoevaluari negative, acestea pot fi directionate spre

un punct de vedere mai pozitiv.

Secventele din consiliere prezentate (observare, chestionare, incurajare, parafrazare, reflectare, sintetizare) nu se succed rigid ci e nevoie de o adaptare a lor la nevoile, asteptarile elevului si conform situatiei respective.

III.5.   Strategie de interventie in activitatea de consiliere si orientare

Diversitatea problemelor cu care se confrunta elevii sau grupurile de elevi face

imposibila stabilirea unor tipare general valabile pentru rezolvarea acestora. Cu toate acestea se poate stabili o structura de pasi, etape, momente in incercarea de ameliorare sau rezolvare a problemelor cu care acestia se adreseaza consilierului scolar. O astfel de structura a fost propusa de expertii danezi Kerner Viinberg si Jens Christian Larsen sub forma unui model constand intr-o succesiune de cinci etape sau pasi. Acest model are in vedere atat identificarea problemei cat si actiunile concrete de solutionare a acesteia. Realizarea cu succes a fiecarei etape depinde de calitatea celorlalte.

Etapa I. Definirea, clarificarea problemei.

Descrierea insuficienta a problemei complica sau face imposibila continuarea consilierii. O mai buna clarificare si evidentiere a problemei existente va usura si imbogati adoptarea de solutii. Pentru aceasta e nevoie ca situatia - problema sa fie privita si explicata atat din perspectiva subiectului consilierii (elev, grup) cat si din perspectiva altor sisteme de baza (scoala, familie, comunitate). In urma analizei realizate in parteneriat, consilier - elev sau clasa, se va stabili problema care trebuie efectiv rezolvata.

Etapa 2. Amplificarea perspectivei.

Pentru a sprijini subiectul e necesara elaborarea de comun acord a noi perspective vis-a-vis de problema sa, ideile, principiile existente putand constitui o bariera in gasirea de solutii.E necesar un proces de autoanaliza al subiectului. Pe baza acestuiaconsilierul trebuie sa inteleaga sistemul de referinta al subiectului (valorile implicate) si sa ofere puncte de sprijin prin prezentarea mai multor variante de solutionare, fapt care va atenua teama de schimbare si va contribui la crearea unui camp perceptiv pentru autoanaliza mai detaliata.

Etapa 3. Formularea scopurilor intermediare.

Continutul acestei etape reprezinta un proces continuu, permanent. In urma inventarierii si descrierii cat mai multor modalitati in care subiectul si consilierul vad situatia si a identificarii de noi perspective prin sprijinirea subiectului de a iesi din imaginea tip in care se autopercepe (Cum ar arata situatia daca . ?), se ajunge la o clarificare a situatiei. Este etapa in care subiectul este ajutat sa-si gaseasca motive interioare sau exterioare. Impreuna cu consilierul isi va construi o structura motivationala bazata pe punctele sale forte, pe valorile proprii subiectului dar si pe cunoasterea slabiciunilor acestuia. Sunt evaluate solutiile alternative, consecintele si se formuleaza scopuri in conformitate cu ceea ce doreste subiectul, evitandu-se tendinta de a se impune solutiile de catre consilier ca fiind ale unui expert.

Etapa 4. Elaborarea si aplicarea planului de actiune.

Pentru scopuri diferite se elaboreaza alternative de actiune diferite. Pe baza acestora se construieste planul de actiune ce presupune: stabilirea unor scopuri masurabile, realizabile, dorite, etice; estimarea costurilor si a beneficiilor; estimarea timpului cerut pentru schimbare; autoresponsabilitate; disciplina. In realizarea planului de actiune se aplica principiul pasilor mici pentru a evita suprasolicitarea, pentru a putea crea permanent elemente de motivatie pozitiva.

Etapa 5. Evaluarea si urmarirea rezultatelor.

Evaluarea se realizeaza atat in timpul derularii planului de actiune cat si la finalizarea acestuia. Este important sa se stie daca scopul a fost realizat, daca metodele utilizate au fost adecvate, daca subiectul este pregatit pentru a se confrunta cu idei noi, cu situatii similare.