Autocunoastere si dezvoltare personala

AUTOCUNOASTERE SI DEZVOLTARE PERSONALA

Indrazneste sa devii ceea ce esti! Exista posibilitati minunate in fiecare fiinta. Convinge-te de forta ta. Sa stii sa spui mereu: nu depinde decat de mine.

Conceptul de autocunoastere se refera la procesul de explorare si structurare a propriilor caracteristici (de exemplu.s abilitati, emotii. motivatii, atitudini, credinte, mecanisme de aparare si adaptare. etc.) in urma caruia rezulta imaginea de sine a persoanei. Functionarea eficienta in mediul socio-profesional contemporan este facilitata de capacitatea de autocunoastere si autoreglare eficienta a persoanei.

Aspectele relevante ale autocunoasterii sunt:

imaginea de sine;

aptitudinile si abilitatile personale;

sistemul motivational al individului;

emotiile si mecanismele de aparare si adaptare;

autoeficacitatea perceputa.

Cunoasterea de sine se dezvolta o data cu varsta si cu experientele prin care trecem. Pe masura ce o persoana avanseaza in etate, dobandeste o capacitate mai mare de autoreflexie. Totusi, niciodata nu vom putea spune ca ne cunoastem pe noi insine in totalitate; cunoasterea de sine nu este un proces care se incheie o data cu adolescenta sau cu tineretea. Pusi in fata unor obstacole, a unor provocari, vom gasi de multe ori resurse de care poate nu eram constienti pana in acele momente.

Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual, dar suporta influente puternice de mediu.

Comunicarea interpersonala este una dintre sursele de autocunoastere. 0 comunicare eficienta poate asigura un climat securizant, facilitator al autodezvaluirii si intercunoasterii.

IMAGINEA DE SINE

este modul in care o persoana isi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale. In limbaj curent, imaginea de sine este parerea pe care o avem despre noi, despre 'cine suntem noi' si 'ce putem face noi'. Aceasta evaluare, fondata sau nu, a calitatilor si defectelor noastre, este un stalp al stimei de sine.. Imaginea de sine pozitiva este o forta interioara care ne permite sa ne bucuram de sansa noastra in ciuda obstacolelor si presupune a fi satisfacut de sine la un moment dat.

Pe masura ce copilul inainteaza in varsta si se confrunta cu situatii din ce in ce mai numeroase si mai diverse incepe sa-si dezvolte cunoasterea de sine. Acesta este un proces complex, care dureaza intreaga viata si care duce mai intai la conturarea, iar apoi la structurarea si imbogatirea imaginii de sine. Cu alte cuvinte, imaginea de sine este o reprezentare mentala a propriei persoane, un 'tablou' in care sunt incluse cunostintele despre sine (abilitati, comportamente, emotii, cunostinte, valori, etc.), si care ne ajuta sa ne reglam comportamentul in societate.

Imaginea de sine nu reflecta intotdeauna realitatea. O adolescenta cu o infatisare fizica atractiva se poate percepe cu fiind urata si grasa. Cu cat o persoana se percepe mai corect, isi interpreteaza caructeristicile mai precis si isi dezvolta convingeri mai realiste despre sine, cu atat si functionarea sa generala este mai buna. Imaginea de sine (Eul) nu este o structura omogena. In cadrul sau se pot diferentia mai multe componente:

eul actual, care se refera la ceea ce individul considera ca este intr-un anumit moment al dezvoltarii sale;

eul ideal, care reflecta ceea ce individul ar dori sa fie;

eul viitor. care exprima ceea ce individul poate deveni in viitor.

Eul actual este modul in care persoana isi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale la un moment dat. Eul actual are mai multe dimensiuni:

eul fizic (ce cred despre corpul meu);

eul cognitiv (ce cred despre modul in care gandesc, memorez, etc.);

eul emotional (ce cred despre emotiile si sentimentele mele);

eul social (cum cred ca ma percep ceilaiti);

eul spiritual (ce cred ca este important si reprezinta o valoare pentru mine).

Eul ideal este modul in care o persoana isi reprezinta mental ceea ce ar dori sa fie, dar este in acelasi rimp constienta ca nu are in prezent resursele reale sa devina. Eul ideal se exprima prin nivelul de aspiratie, adica nivelul la care si-ar dori sa ajunga persoana in viitorul mai mult sau mai putin indepartat. Ca multe idealuri, eul ideal uneori poate fi atins, alteori nu.

Eul viitor este modul in care o persoana isi reprezinta mental ceea ce poate deveni in viitor, folosind resursele de care dispune in prezent. Eul viitor se exprima prin nivelul de expectanta, adica nivelul la care este foarte probabil sa ajunga persoana, intr-un timp dat, folosind resursele pe care le are. De pilda, absolvirea liceului este un scop realizabil pentru cei mai multi dintre adolescenti (Eul viitor - imaginea proprie ca absolvent de liceu). Este important ca, in cursul formarii personalitatii lor, tinerii sa fie ajutati sa isi contureze un Eu viitor centrat pe calitatile si resursele de care ei dispun.

Modalitatile de manifestare a imaginii de sine negative sunt:

Evitarea.

Un elev cu o imagine de sine negativa poate adopta atitudini de genul 'Daca nu incerci, nu gresesti'. Retragerea si comportamentele timide, de evitare a confruntarii cu probleme sunt indici ai imaginii de sine negative.

Agresivitatea defensiva.

Un elev cu o imagine de sine negativa compenseaza atacand sursa frustrarii (de exemplu, il ironizeaza pe un coleg care a luat o nota mai mare).

Compensarea.

Un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizeaza importanta si incearca sa aiba succes la altele, pe care ajunge sa le considere mai importante.

Rezistenta.

Elevii incearca sa isi 'conserve' imaginea de sine si manifesta rezistenta la schimbari, chiar daca aceste schimbari pot fi in beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine negativa sunt mai rezistenti la schimbare, reducand astfel riscul unui esec in situatiile dificile.

Motivatia scazuta.

Un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsa de incredere in fortele proprii. In consecinta, el va fi mult mai putin motivat sa initieze sau sa se implice in diverse activitati, deoarece nu se va simti in stare sa le finalizeze cu succes.

STIMA DE SINE

reprezinta dimensiunea evaluativa a imaginii de sine si se refera la modul in care ne consideram ca persoane in raport cu propriile asteptari si cu ceilaiti (de exemplu, mai buni sau mai putin buni).Valoarea unei fiinte umane nu decurge din performantele realizate de aceasta intr-un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare, pe toate palierele vietii.

Copiii mici incep sa isi evalueze imaginea de sine pornind de la parerile si reactiile parintilor si educatorilor lor. Aprecierile sau criticile acestora sunt preluate si interiorizate de catre copil, ducand la formarea unei stime de sine scazute sau ridicate. Stima de sine ridicata reflecta recunoasterea valorii intrinseci a oricarei fiinte umane, autoaprecierea si increderea in fortele proprii.

Satisfactia stimei de sine consta in sentimentul de a fi iubit si sentimentul de a fi competent; de aceea, toata viata, de-a lungul activitatii noastre, cel mai adesea cautam sa satisfacem cele doua mari nevoi. In egala masura indispensabile stimei noastre de sine: sa ne simtim iubiti (apreciati, simpatizati, populari, doriti) si sa ne simtim competenti (performanti, inzestrati, capabili).

Desi cerintele exagerate fata de copil pot duce la o stima de sine scazuta, nici lipsa oricaror cerinte sau constrangeri nu este utila dezvoltarii acestuia deoarece reduce implicarea in sarcini. Se poate vorbi astfel despre un nivel optim al cerinfelor impuse copilului. Astfel, cerintele:

trebuie sa fie suficient de ridicate ca sa motiveze copilul;

nu trebuie sa fie prea ridicate pentru a nu genera stress si emotii negative inutile.

Abuzul emotional si fizic reprezinta obstacole majore in formarea stimei de sine. Principiile preventiei abuzului emotional sunt:

Ascultarea activa a copilului;

Perceperea copilului ca pe o persoana valoroasa si speciala;

Oferirea de sprijin in asumarea de responsabilitati si decizii personale;

Evitarea etichetarilor;

Evitarea criticilor adresate persoanei;

Evitarea judecarii;

Dezvoltarea stimei de sine a elevului si a sentimentului de competenta;

Invatarea  modalitatilor de a face fata situatiilor de stres.

APTITUDINILE

Aptitudinile reprezinta potentialul unei persoane de a obtine performantelor intr-un anumit domeniu.

Spunem despre o persoana ca are aptitudini superioare intr-un domeniu daca identificam un potential al acesteia de a obtine performante superioare in acel domeniu.

Tipuri de aptitudini:

a) Dupa nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi: .

aptitudini generale - sunt acele aptitudini care permit obtinerea de performante superioare in mai multe domenii.

aptitudini speciale - sunt aptitudinile care permit obtinerea de performante superioare intr-un numar mai restrans de domenii.

b) Dupa clomeniul in care se manifesta, aptitudinile pot fi:

cognitive - reprezinta capacitatile individului implicate in prelucrarea informatiei: abilitatea generala de invatare, aptitudinea verbala, aptitudinea numerica, aptitudinea spatiala, aptitudinea de percepe a formei, aptitudinea decizionala;

sociale - se refera la capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale si de a utiliza reguli sociale pentru mentinerea relatiilor

- profesionale

- academice

- artistice

- muzicale

Aceste aptitudini sunt masurate de BTPAC (BATERIA DE TESTE PSIHOLOGICE DE APTITUDINI COGNITIVE). BTPAC-ul este cel mai recent instrument de masurare a aptitudinilor cognitive, cuprinde 23 de teste de ultima generatie pentru a masura 8 aptitudini cognitive.

Dezvoltarea aptitudinilor prin urmare se poate realiza prin invatare si exersare si implica dezvoltarea:

a) volumului si organizarii cunostintelor;

b) bazei de strategii rezolutive;

c) metacognitiei.

SISTEMUL MOTIVATIONAL AL INDIVIDULUI

Motivatia se refera la acele stari si procese emotionale si cognitive care pot declansa, orienta si sustine diferite comportamente si activitati. Ceea ce motiveaza oamenii pentru realizarea comportamentelor sunt:

a) nevoia de a mentine echilibrul de functionare fizica si psihica (de exemplu, fiziologice, de securitate si stima de sine).

b) nevoia de a se adapta la mediu (de exemplu, nevoia de exprimare si relationare, de autocontrol si influenta asupra mediului).

c) nevoia de dezvoltare personala (de exemplu, nevoia de cunoastere, autonomie, competenta, autorealizare).

Cei mai buni indicatori ai motivatiei sunt reactiile si conduitele pe care le declanseaza. Acestea pot fi de apropiere fata de o anumita activitate sau de evitare a ei.

Strategii de sustinere motivationala

Acest tip de strategii se aplica cu preponderenta copiilor care deja au o motivatie relativ pozitiva pentru studiu si dezvoltare personala, dar care trec prin perioade de blocaj sau atenuare motivationala, care au diverse dileme decizionale sau stari motivationale conflictuale. Adesea este usor sa se declanseze o  stare motivationala, dar foarte greu sa se mentina pentru o perioada mai indelungata de timp. Prin strategiile de sustinere motivationala se vizeaza;

Asigurarea confortului fizic si psihic bazal - daca echilibrul fizic si psihic bazal nu este asigurat, organismul va aloca foarte multe resurse energetice si cognitive spre rezolvarea acestor deficite.

Cresterea sentimentului eficacitatii personate si al stimei de sine - credintele despre propria eficacitate in invatare - fie ea generala sau referitoare la domenii specifice de activitate - sunt factori esentiali in declansarea si sustinerea motivatiei pentru studiu.

Formarea unor atribuiri realiste ale succesului si esecului (respectiv ale asteptarilor de reusita)

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate in optimizarea motivatiei pentru sustinerea activitatii:

a) Dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv;

b) Formularea unor scopuri specifice;

c) Crearea unei retele de suport:

d) Evitarea suprasolicitarii printr-un management eficient al timpului.

AUTOEFICACITATEA

Omul incearca sa controleze evenimentele care ii afecteaza viata. Aceasta tentativa de control este vizibila in majoritatea activitatilor intreprinse, producand beneficii personale si sociale. Incapacitatea de a controla evenimentele determina o stare de incertitudine care, in multe cazuri, poate duce la stari de teama, ingrijorare, apatie si depresie.

Autoeficacitalea perceputa reprezinta convingerile oamenilor despre propriile abilitati necesare pentru atingerea obiectivelor si indeplinirea sarcinilor propuse.

Autoeficacitatea influenteaza:

Paternul de gindire - Capacitatea individului de a-si stabili scopuri este influentata de anticiparea scopurilor propuse si autoevaluarea capacitatii lor proprii;

Procesele motivationale;

Procesele afective;

Procesele de selectie - Din cauza convingerilor despre propriile abilitati, indivizii pot evita sau nu situatiile si activitatile pe care le considera incontrolabile. Prin astfel de selectii, ei ajung sa cultive anumite abilitati, interese, retele sociale care ulterior pot influenta cursul vietii lor.

Persoanele cu un sentiment puternic de auto-eficacitate:

- abordeaza sarcinile dificile ca fiind mai degraba provocari decat amenintari care ar trebui evitate;

- se implica mai mult in activitati;

- isi stabilesc obiective mai complexe si mai provocatoare, perseverand pana la finalizarea acestora;

- in cazul unui esec, ei sporesc efortul depus si isi recapata mai repede sentimentul de autoeficacitate;

- de obicei atribuie nereusitele unui efort insuficient, cunostintelor deficitare sau lipsei unor abilitati care pot fi dobandite in timp;

- abordeaza situatiile amenintatoare cu sentimentul ca le pot (le vor putea) controla.

Dezvoltarea autoeficacitatii:

a) obtinerea unor succese repetate.

b) inlature indirecta (observationala) - ea se bazeaza pe observarea anumitor modele sociale.

c) procesul de persuasiune - persoanele care pot fi convinse pe cale verbala despre posesia abilitatilor necesare realizarii unei sarcini, se implica mai mult.

d) informatiile despre starile lor emotionale si somatice - indivizii tind sa interpreteze propriile reactii la stress si situatii tensionate ca fiind semnele unor abilitati insuficient dezvoltate sau inexistente.

BIBLIOGRAFIE

1. Lemeni, Gabriela; Miclea, Mircea - Consiliere si orientare, Cluj-Napoca, 2004

2. Baban, Adriana, Consiliere educationala, Cluj-Napoca, 2001

3. Salomia, Elena; Marcinschi, Marcela - Ghidul carierei mele, Humanitas, Bucuresti, 2003

4. Baban, Adriana; Petrovai, Domnica; Lemeni, Gabriela - Consiliere si orientare, Humanitas,  Bucuresti, 2002