Autocunoastere si dezvoltare personala

AUTOCUNOASTERE SI DEZVOLTARE PERSONALA

Cunoasterea si acceptarea de sine sunt variabile fundamentale in functionarea si adaptarea optima la mediul social, in mentinerea sanatatii mentale si emotionale. Familia si scoala sunt institutii cheie care creeaza cadrul in care copii si adolescentii se pot dezvolta armonios in functie de interesele si aptitudinile proprii. In aceste institutii elevul incepe sa se descopere pe sine, sa-si contureze o imagine despre propria persoana, sa-si dezvolte increderea in sine.

Afectiunea, aprecierea, respectul nu trebuie conditionate de performantele scolare sau de alta natura (ex. sportive). Atata timp cat scoala va aprecia doar elevii performanti, pentru majoritatea elevilor ea ramane o institutie care "ameninta" imaginea de sine si starea de bine. Conform psihologiei umaniste dezvoltata de Carl Rogers si Abraham Maslow, fiecare persoana este valoroasa in sine. Prin natura sa, omul are capacitatea de a se dezvolta si de a-si alege propriul destin, de a-si valida calitatile si caracteristicile pozitive in masura in care mediul ii creeaza conditiile de actualizare a sinelui. Acceptarea neconditionata (indiferent de performante) si gandirea pozitiva (convingerea ca fiecare persoana are ceva bun) sunt atitudini care favorizeaza dezvoltarea personala. Aceste atitudini fundamentale, alaturi de  empatie, respect, caldura, autenticitate si congruenta sunt conditii esentiale nu numai pentru un psiholog dar si pentru educator sau parinte.

Invatamantul modern, centrat pe elev, are ca filozofie teoria psihologiei umaniste iar principiile sale aplicative sunt :

fiecare elev este unic si are o individualitate proprie;

fiecare elev doreste sa se simta respectat ;

nu pretinde atitudini si comportamente similare din partea elevilor ;

respecta diferentele individuale ;

incurajeaza diversitatea ;

nu generalizeaza comportamente prin etichete personale si caracterizari globale ale persoanei ;

evalueaza comportamentul specific ;

exprima deschis increderea in capacitatea de schimbare pozitiva ;

nu face economie in aprecieri pozitive ale comportamentelor elevilor ;

subliniaza rolul stimei de sine ca premisa in dezvoltatea personala ;

recunoaste rolul esential al sentimentului de valoare personala in sanatatea mentala si emotionala.

1. Cunoasterea de sine si imaginea de sine

Cunoasterea de sine se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care trecem. Pe masura ce inaintam in varsta, dobandim o capacitate mai mare si mai acurata de auto- reflectie. Cunoasterea de sine nu este un proces care se incheie odata cu adolescenta sau tineretea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveala dimensiuni noi ale personalitatii sau le dezvolta pe cele subdimensionate. Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual, dar suporta influiente puternice de mediu.

Imaginea de sine este o reprezentare mentala a propriei persoane sau o structura organizata de cunostiinte declarative despre sine care ghideaza comportamentul social. Imagine de sine presupune constientizarea a "cine sunt eu " si a "ceea ce pot sa fac eu ". Imaginea de sine influienteaza atat perceptia lumii cat si a propriilor comportamente. O persoana cu o imagine de sine saraca sau negativa va tinde sa gandeasca, sa simta si sa se comporte negativ. Imaginea de sine nu reflecta intotdeauna realitatea. O adolescenta cu o infatisare fizica atractiva se poate percepe ca fiind urata si grasa si invers.

Imaginea de sine (Eul) nu este o structura omogena. In cadrul imaginii de sine facem distinctia intre Eul real, Eul viitor si Eul ideal.

Eul real sau Eul actual este rezultatul experientelor noastre, cadrului social si cultural in care traim. Cuprinde :

Eul fizic : structureaza dezvoltarea, incorporarea si acceptarea propriei corporalitati. Imaginea corporala se refera la modul in care persoana se percepe pe sine si la modul in care ea/el crede ca este perceput de ceilalti. Cu alte cuvinte, imaginea corporala determina gradul in care te simti confortabil in si cu corpul tau. Daca imaginea ideala a Eului corporal este puternic influientata de factori culturali si sociali (silueta) si nu corespunde Eului fizic, poate genera sentimente de nemultmire, neincredere, furie, izolare. Disprepanta dintre Eul fizic real si cel cultivat de mass - media determina numarul mare de tulburari de comportament alimentar de tip anorexic. Baietii recurg tot mai mult la anabolizante pentru a castiga in greutate si masa musculara.

Eul cognitiv se refera la modul in care sinele recepteaza si structureaza continuturile informationale despre sine si lume si la modul in care opereaza cu acestea. Sunt persoane care retin si reactualizeaza doar evaluarilor negative despre sine, altii le reprima, iar unii le ignora. Unii fac atribuiri interne pentru evenimente negative, astfel incat se autoculpabilizeaza permanent, in timp ce altii fac atribuiri externe pentru a-si mentine imaginea de sine pozitiva.

Eul emotional (Eul intim sau Eul privat) sintetizeaza totalitatea sentimentelor si emotiilor fata de sine, lume si viitor. De multe ori, persoana nu doreste sa isi dezvaluie sinele emotional decat unor persoane foarte apropiate. Cu cat o persoana are un Eu emotional mai stabil cu atat va percepe lumea si pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu ameninta imaginea de sine. Autodezvaluirea emotionala nu este perceputa ca un proces riscant sau dureros. In general, Eul emotional al adolescentilor este labil. Curajul, bravura, negarea oricarui pericol pot alterna cu anxietati si nelinisti extreme. Copiii si adolescentii trebuie ajutati sa-si dezvolte abilitatea de a identifica emotiile traite si de a le exprima intr-o maniera potrivita situatiei, fara teama de ridicol sau de a-si expune "slabiciunile", ceea ce consta in inteligenta emotionala.

Eul social (Eul interpersonal) este acea dimensiune a personalitatii pe care suntem dispusi sa o expunem lumii ; este "vitrina" persoanei. Unii dintre noi avem un Eu social de tip "cactus" (ma simt in siguranta doar cand sunt ofensiv si belicos), altii ca o "mimoza"(atitudine defensiva este cea care imi confera protectie) sau ca o planta care infloreste sau se usuca in functie de mediul in care traieste (reactionez in concordanta cu lumea inconjuratoare. Cu cat discrepanta dintre Eul emotional si cel social este mai mare, cu atat gradul de maturizare al persoanei este mai mic. O persoana imatura se va purta in general intr-un anumit fel acasa, intre prietenii apropiati si in alt mod (care sa o securizeze) in cadrul interactiunilor sociale.

Eul spiritual reflecta valorile existentiale ale unei persoane. Din acesta perspectiva, persoanele sunt caracterizate ca fiind pragmatice, idealiste, religioase, altruiste, pacifiste.

Eul viitor (Eul posibil ) vizeaza modul in care persoana isi percepe potentialul de dezvoltare personala si se proiecteaza in viitor. Eul viitor cuprinde aspiratiile, motivatiile, scopurile de durata medie si lunga. Eul viitor este o structura importanta de personalitate deoarece actioneaza ca factor motivational in comportamentele strategice, in acest caz devenind Eul dorit. Eul viitor incorporeaza si posibilele dimensiuni neplacute de care ne este teama sa nu le dezvoltam in timp ( de ex. alcoolic, singur, ratat) si in acest caz poarta denumirea de Eu temut. O persoana optimista va contura un Eu viitor dominat de Eul dorit, pentru care isi va mobiliza resursele motivationale si cognitive. Eul temut, comportamentele evitante si emotiile negative vor caracteriza o persoana pesimista. Fiecare din cele doua Eu-ri viitoare are atasat un set emotional - incredere, bucurie, placere, in cazul Eu-lui dorit ; anxietate, furie, depresie, in cazul Eu-lui temut.

Eul ideal este ceea ce ne-am dori sa fim, dar in acelasi timp suntem constienti ca nu avem resurse reale sa ajungem. Cand ne apropiem sau chiar atingem asa numitul ideal, realizam ca dorim altceva si acel altceva devine ideal. Alteori, Eu-ul ideal nu poate fi atins niciodata (ex. inaltime). Daca o persoana se va cantona in decalajul dintre Eul real si cel ideal are multe sanse sa traiasca o permanenta stare de nemultumire, frustrare si chiar depresie. Dominarea imaginii de sine de catre Eul ideal este  un fenomen destul de frecvent la adolescenti, ei dorind sa devina personaje celebre si se simt total dezamagiti de propria personalitate si viata. Este bine ca adolescentii sa faca diferenta dintre Eul ideal si Eul viitor, cel din urma continand elemente realiste, deci realizabil. Eul ideal poate avea un rol pozitiv doar in masura in care jaloneaza traiectoria Eului viitor si nu se interpune ca o finalitate dorita.

2.Metode de autocunoastere

O metoda eficienta de cunoastere de sine este asa numita tehnica SWOT (initialele de la cuvintele din limba engleza strengths # puncte tari, weakness # puncte slabe, opportunities # oportunitati, threats # amenintari ). Metoda presupune identificarea de catre elev :

a cat mai multe puncte tari in personalitatea sa, in convingerile, atitudinile si comportamentele sale  ( de ex. nu fumez, imi place natura, am multi prieteni, iubesc animalele, sunt vesel si optimist, am umor, dorm bine, ma simt iubit de parinti etc. ). Este important ca elevul  sa nu considere "puncte tari" doar calitati deosebite sau succese mari (de ex. sunt primul in clasa, sunt campion la atletism).

a doua sau trei puncte slabe pe care ar dori sa le diminueze cat de curand sau poate chiar sa le elimine. (sunt dezordonat, ma enervez repede) ; nu este necesar sa se epuizeze lista cu puncte slabe personale. Scopul este de a incerca ca acestea sa fie  depasite si nu ca elevul sa fie coplesit de ele. Este important sa evitam etichetarea lor ca defecte : cuvantul neajuns sau punct slab permite elevului sa perceapa posibilitatea de remediare. Punctele slabe sa nu fie descrise in termeni generali ( de ex. nu sunt bun, nu sunt inteligent, nu sunt generos) ci sa se refere la aspecte concrete, observabile (de ex. am rezultate scolare slabe la chimie).

a oportunitatilor pe care se poate baza in dezvoltarea personala ( de ex. : am un frate mai mare care ma poate ajuta, am prieteni suportivi, am parinti care ma iubesc, am camera mea, invat la o scoala buna, am resurse financiare, am acces la informatii). Se va discuta modul in care aceste oportunitati pot si trebuie sa fie folosite :

a amenintarilor care pot periclita  formarea unei stime de sine pozitive. (de ex. : renunt usor, conflicte in familie, parinti divortati, situatie financiara precara, parinte decedat, boala cronica). Se va discuta modul in care aceste amenintari pot influienta stima de sine, daca sunt amenintari reale sau imaginare si cai prin care ar putea fi depasite

Autocunoastere si intercunoastere

Comunicarea interpersonala este una dintre sursele de autocunoastere. Un cunoscut model teoretic care explica relatia autocunoastere - intercunoastere este cel numit "fereastra lui Johari". Modelul ne ajuta sa intelegem proportia dintre informatiile pe care le stim noi despre noi insine, capacitatea noastra de autodezvaluire si modul in care ne percep altii. Are forma unei ferestre, in care fiecare din cele patru zone are o anumita semnificatie. Prima zona cuprinde informatii care imi sunt accesibile atat mie cat si celorlalti. Cea de-a doua zona cuprinde informatii pe care ceilalti le-au sesizat la mien, fara ca eu sa fiu constient de ele. Astfel o persoana poate afla mai multe lucruri despre sine prin atentia acordata feed - back -ului pe care il dau celelalte persoane. Zona a treia cuprinde informatii pe cae numai eu le constientizez si le stiu despre mine, dar nu sunt dispus sa le exteriorizez, ele sunt inacesibile pentru celelaltte persoane. Zona a patra cuprinde informatii care nu imi sunt accesibile nici mie, nici celorlalti. Pot accesa aceste informatii, pot sa aflu mai multe despre mine, doar daca imi dezvolt abilitatile de autocunoastere. Dimensiunile "ferestrei" sunt relative, in functie de starea afectiva a persoanei, natura relatiei cu interlocutorul, subiectul in discutie.

Figura 1. Fereastra lui Johari

Exista mai multe stiluri de autodezvaluire si receptare de feed - back de la altii. Stilul I descrie o persoana care nu este receptiva la feed back ul celorlalti dar nici nu este interesata sa faca dezvaluiri personale. Persoana pare necomunicativa si distanta. Stilul II descrie o persoana care este deschisa la primirea de feed -back de la celelalte persoane dar nu este interesata in autodezvaluiri voluntare. Nu are destula incredere in ceilalti si nu se exprima prea mult pe sine. Stilul III descrie persoanele care sunt libere in autodezvaluiri dar care nu incurajeaza feed - back -ul celorlalti. Nu sunt interesate sa cunoasca  opinia celorlalti despre ei insisi, reducand capacitatea de autocunoastere. Stilul IV descrie o persoana care este deschisa la auto- dezvaluiri si la primirea de feed - back din partea celorlalti. Are incredere in opinia celorlalti si in opinia personala, devenind astfel un bun comunicator.

Autodezvaluirea este un tip de comunicare specifica mai ales relatiilor apropiate de comunicare. Apare in grup restrans, in contextul relatiilor interpersonale pozitive si se maturizeaza in timp.

Stima de sine

In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Stima de sine se refera la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de "buni" ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu altii.

Stima de sine pozitiva este sentimentul de autoapreciere si incredere in fortele proprii. Copii cu stima de sine scazuta se simt nevalorosi si au trairi emotionale negative, de cele mai multe ori cauzate de experiente negative.

Exista o relatie de cauzalitate intre formarea stimei de sine la elevi si acceptarea neconditionata ca atitudine a profesorului sau adultului in general. Mesajul de valoare si unicitate transmis de adult este foarte important in prevenirea neincrederii. Un esec nu trebuie perceput ca un simptom al non - valorii, ci ca o situatie ce trebuie rezolvata.

Pentru prescolari sursa cea mai importanta pentru formarea stimei de sine o constituie evaluarile parintilor. Mesajele transmise de acestia sunt interiorizate de catre copil, conducand la sentimentul de iandecvare sau adecvare ca persoana. Esecul parintilor in a diferentia intre comportament si persoana (etichetarea copilului dupa comportament) duce la formarea unei imagini de sine negativa. Alte elemente care duc la imagine de sine negativa sunt :gesturile de interzicere, amenintarile cu abandonul ("daca nu faci .. nu te mai iubesc"), deficite ale stilului de relationare parinte  - copil.

La copiii scolari, sursa de formare a stimei de sine se extinde la grupul de prieteni, scoala, alte persoane din viata lor.

Elevii cu stima de sine pozitiva .

isi asuma responsabilitati

se comporta independent ;

sunt mandri de realizarile lor ;

realizeaza fara probleme sarcini noi ;

isi exprima  atat emotiile pozitive cat si pe cele negative ;

ofera ajutor si sprijin celorlalti colegi ;

Experientele din copilarie care dezvolta o imagine de sine echilibrata :

este incurajat, laudat ,

este ascultat ;

i se vorbeste cu respect ;

i se acorda atentie si este imbratisat ;

are performante bune in activitati extrascolare si scolare ;

are prieteni de incredere ;

Elevii cu o stima de sine scazuta

sunt nemultumiti de felul lor de a fi ;

evita sa realizeze sau sa se implice in sarcini noi ;

se simt neiubiti si nevalorosi ;

ii blameaza pe ceilalti pentru nerealizarile lor ("profesorul a fost nedrept cu mine");

pretind ca sunt indiferenti emotional ("Nu ma intereseaza ca am luat nota 4 la ")

nu pot tolera un nivel mediu de frustrare ("nu pot sa invat","nu stiu cum sa rezolv problema") ;

sunt usor influientabili ("prietenii mei cred ca este bine sa fumez")  ;

bu isi asuma responsabilitatim este prea "cuminte";

pare rebel, nepasator.

Experientele din copilarie care formeaza o imagine de sine scazuta :

este des criticat ;

i se vorbeste pe un ton ridicat

este ignorat, ridiculizat ;

ceilalti asteapta sa fie intotdeauna "perfect"

are esecuri in activitati scolare si extrascolare ;

comparatii frecvente intre frati ;

5.Dezvoltarea stimei de sine

Copiii cu stima de sine crescuta reusesc sa faca fata mai bine situatiilor si comportamentelor de risc cum ar fi consumul de substante, relatii interpersonale nesanatoase, esecurilor.

Adultii trebuie sa fie suportivi in ce priveste identificarea, exprimarea si controlul emotiilor negative :

Incurajarea copiilor in exprimarea propriilor emotii intr-un mediu sigur, aprobator. Daca un elev este furios pe un profesor, acesta nu trebuie sa devina defensiv sau sa-l puna la punct. Sentimentele trebuie acceptate ca situatii de viata firesti ("stiu cat de nervos esti pe mine si ca nu iti place sati sa spuna ce sa faci").

Copiii trebuie sa fie invatati sa-si foloseasca imaginatia in exprimarea emotiilor ("ce ti-ar fi placut sa-i spui celui care te-a enervat")

Povestirea unei situatii asemanatoare traite de adult ("cand eram de varsta ta")

Trebuie invatati sa se accepte pe ei chiar si cand se simt abatuti sau dezamagiti ("nu ai castigat meciul dar actiunile tale au fost mai corecte ca de obicei. Cu inca putin antrenament vei fi cel mai bun")

Ce trebuie sa faca profesorii pentru dezvoltarea stimei de sine :

1. Sa exprime expectante rezonabile fata de varsta copilului. Nu este rezonabil ca un copil de 3 ani sa fie certat pentru ca a varsat o cana de lapte.

2.Sa planifice din timp activitatile. Cand stiti ca apar situatii mai dificile pentru elevi, faceti tot posibilul sa-i ajutati sa le depaseasca. Daca anticipati nevoiele copiilor, probabilitatea ca ei sa fie mai cooperanti va creste.

Sa formuleze clar ceea ce asteapta de la elevi.

Sa se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor. Cand se discuta cu un copil, fiti siguri ca ati adus in discutieatat aspectele pozitive cat si cele negative.

Sa se ofere posibilitati si optiuni elevilor de cate ori este posibil ; acest lucru da sentimentul controlabilitatii si ca urmare ei se vor opune mai putin. "mai avem destul timp sa mai facem o problema la matematica. Va rog sa alegeti voi care va fi aceea".

Sa ofere recompense. Scopul pe care trebuie sa-l atinga elevul trebuie sa se poata realiza depunand un efort rezonabil. Recompensa nu trebuie sa fie extravaganta.

Atitudinile negative fata de sine sunt generate atat de comportamentul  celorlalti cat si de modul personal de a gandi fata de propria persoana. Distorsiunile cognitive sunt deprinderi negative de a folosi frecvent anumite ganduri in interpretarea eronata a realitatii. Exista mai multe tipuri de astfel de modalitati gresite de a gandi despre sine:

suprageneralizarea : pornind de la un singur eveniment, de la o premisa, se construieste o adevarata regula generala, universal valabila :"daca am luat un 2 la chimie, inseamna ci nu voi fi capabil niciodata sa trec semestrul". Astfel se blocheaza dezvoltarea personala si limiteaza alternativele.

etichetarea : se aseamana cu suprageneralizarea, diferenta fiind instrumentala : etichetarea inseamna folosirea de adjective stereotipe, pe cand suprageneralizarea implica folosirea regulilor.

filtrarea : inseamna a acorda atentie doar aspectelor negative, fara a lua in calcul ceea ce este pozitiv. Indicii filtrarii sunt acele cuvinte cheie care devin laitmotivul tuturor situatiilor de viata : pierdere, incorectitudine, abandon.