Analiza existentiala - depresia

Analiza existentiala - depresia

Depresivul  cand este depresiv nu se plange.

A-l face sa planga este un moment de cotitura → vindecare. Sa-l stimulam in aceasta directie.

Depresia care se lamenteaza, care se plange are componente isterice.

Alte moduri de intelegere a depresiei

Schultz: depresia este o atitudine nucleara, subiectul adoptand o atitudine de blocaj al vietii. Este o atitudine de fond care se situeaza in spatele oricarei forme de depresie, indiferent de etiologia ei.

In ce consta aceasta atitudine ?

- provine dintr-o supravalorizare a trairii, de unde niciodata nu poti ajunge la nivelul ei.

"Nu pot sa ma bucur, asa cum se bucura ceilalti",

"Trairea mea nu este la nivelul trairilor celorlalti"

"Daca nu pot sa ma bucur ca ceilalti, inseamna ca sunt un nimic, fara valoare".

→ teama, sentimentul de culpa, conduita de evitare.

V.v.Gebsattel: depresia ar fi distrugerea prezentului trait, o atitudine vicioasa, depresia fiind o reactie vis-a-vis de amenintarea si distrugerea lumii.

Depresia este un sentiment de vid.

Depresivul nu are prezent. El este cufundat intr-un trecut si un viitor mizerabil.

El traieste in trecut. Anxiosul este in viitor. Istericul se situeaza intr-un vesnic prezent.

Frankl: depresia este perceptia golului, a abisului, peste care pot cadea, in care sunt scufundat.

Ce apare in prim plan a unei atitudini depresive ?

1) - o supunere, o inferioritate, o atitudine de fond de vasalitate fata de tot ce ma inconjoara => o hiperadaptare.

Atitudinea de hiperadaptare duce la o atitudine de agatare, ceea ce devine deranjant. Spaima depresivului este lipsa, absenta de relatie.

supraadaptarea

o supunere la destin (este defetist)

Depresivul se lasa batut din capul locului.

se supune in fata autoritatilor, neconditionat

Atitudinile de supunere rezulta din sentimentul profund ca el nu este destul de valoros pentru aceasta lume, nu este indreptatit sa aibe pretentii vis-a-vis de lume.

Depresivul ii vede pe toti de jos in sus, de pe o treapta inferioara.

Imaginea ideala de sine a depresivului = supunerea si punerea sa intr-un plan secundar (atitudinea servitorului).

Aceasta forma de ideal a depresivului este si cultivata social.

Exemplu: cum este sotia ideala = ea trebuie sa inteleaga totul, sa fie dispusa la absolut tot, nimic nu trebuie sa o surprinda. Daca nu e asa → depresie.

2) atitudinea de expectanta, de dorinta (o traire in dorinta)

Exemplu:

"ce frumos ar fi daca sotul meu ar veni cu un buchet de flori."

"ce frumos ar fi daca as trai in ."

"il iubesc, nu se poate ca el sa nu ma iubeasca"

Isi ia dorinta drept realitate → are si mai putine bucurii (si sansa de a avea bucurii, sansa de a fi surprins de viata o pierde pentru ca isi doreste si viseaza bucuriile, iar atunci cand ele devin realitate, depresivul nu se mai bucura de ele).

traieste lumea pe alaturi, caci aceasta tendinta de a-si lua de bune dorintele il face ca in momentul implinirii sa le considere deja implinite.

intra intr-o lenta pasivitate, devine din ce in ce mai pasiv, devine supus fata de cei care pot sa-i indeplineasca dorintele

apare si o rigidizare a depresivului, dorinta fiind foarte mare, foarte ardenta → nu se poate bucura de variante sau ceva asemanator.

3) modul in care sunt atenti la ei insisi

Cand intra pentru prima oara in depresie sau premergator depresiei, depresivii se lasa neglijati, se lasa tratati prost, trecuti cu vederea. Cand intra in depresie o fac ei insisi.

Exemplu: femeile depresive se orienteaza intotdeauna dupa sot, niciodata dupa propria vointa sau propria parere sau dorinta. Acest fapt, de a ma plia pe celalalt face ca depresia sa fie o aparare impotriva unei pierderi existentiale.

TERAPIA DEPRESIEI

1) Relatia terapeutica

Relatia cu depresivul trebuie sa fie caracterizata de o prezenta empatica si de acordare a intregii atentii, adica, depresivului trebuie sa-i oferim prezenta empatica.

Aceasta acordare de atentie din partea terapeutului si acceptarea grijulie din partea lui stimuleaza pacientul sa-si acorde el insusi mai multa atentie. Astfel el vine   intr-un contact cu viata, pe dinauntru el fiind un sloi de ghiata care incepe sa se topeasca. Poate sa se indeparteze cat de cat de structurile normative care l-au condus pana acum.

Depresivul nu se intreaba daca ii place sau nu, terapeutul intreaba cat de mult ii place ce se intampla.

Producem o incalzire interioara, prin relatie realizandu-se o prima intrare in viata, prin intermediul terapeutului.

2) Orientarea spre prezent

Este foarte greu sa-l aduci in prezent, aici si acum, cu picioarele pe pamant.    Vede prezentul doar la ceilalti, la el e rau.

Se incepe cu managementul de structurare, la modul concret, al situatiei lui de viata actuala.

Atentie:

depresivul este cu mare deficit energetic.

atentie la perioadele de liniste, structurarea zilei;

analiza comportamentului de somn "E bine a te odihni putin dupa masa"

a-l despovara. Il aducem "aici si acum"

El nu se justifica niciodata, dar noi putem sa il justificam (putem sa ii spunem ca e bolnav si ca trebuie sa se odihneasca). Aceasta depinde de imprejurari.

"Nu esti nebuna, dar observ ca esti epuizata, ai avea nevoie de odihna".

In esenta, este important sa-l despovaram de ceea ce putem sa-l despovaram.

Putem face si trimiteri biografice pentru a vedea cum a facut si in alte situatii de viata.

Ex. povestea Elizei cea desteapta - cand a fost curtata de un tanar, si pusa in situatia de a aduce vin din beci, ea nu mai venea, deoarece plangea, cu gandul la maritisul ei, la faptul ca va avea o fiica, care va creste mare si va fi la randul ei curtata, si trimisa in beci dupa vin, va fi ucisa de toporul care sta deasupra butoiului.

stimularea si incurajarea utilizarii propriilor abilitati ale clientului si a sarcinilor simple.

Depresivul crede ca el "nu poate nimic". Discutam cu el despre ce se poate face, concret (lucruri mici pentru el si pentru ceilalti).

3) Prelucrarea structurilor cognitive si atribuirile gresite, a proiectiilor

Ruminatiile depresivului → cercuri vicioase.

prelucrarea acestor ruminatii, prelucrarea unor activitati repetitive care duc la epuizare (mecanismul psihologic = vrea sa fie bun → duce la epuizare → da gres → creste efortul → epuizare)

4) Exersarea luarii de atitudini, adica a face apel, a pune in act propriile capacitati, abilitati.

Este specific A.E.

Persoana intra in ceea ce face.

Exemplu: "Nu vorbim despre frica in general ci despre frica ta, personala, care e numai a ta".

a) autodistantare: modul de abordare a lipsei bucuriei si a sentimentelor negative pe care depresivul le are.

- bucuria constitue un mod de orientare, suntem atrasi de lucruri care ne fac bucurosi. Ne orienteaza spre viu, spre viata.

Faptul de a nu te mai putea bucura este resimtit ca un fel de ratare, insucces cu viata. Urmarea este ca depresivul devine si mai depresiv, se intristeaza de faptul ca nu se mai poate bucura.

In terapie: il desprindem de aceasta tanjire a lui dupa bucurie.

Depresivul ajunge sa-si doreasca cea mai buna bucurie si aceasta bucurie nu mai vine.

Il consiliem sa nu mai alerge dupa aceasta bucurie, sa alerge spre ceea ce stie (cunostintele anterioare) si pe feeling, in procesul de alegere = intre ceea ce este corect pentru el si ceea ce ii aduce prejudicii.

Se produce o detensionare de aceasta asteptare permanenta a unei emotii pozitive. Ruperea acestui cerc vicios (al depresiei din cauza depresiei) este un element foarte important in tratamentul depresiei.

Aceasta desprindere de scopul vizat, nu se pot produce fiind lipit de noi insine.  El trebuie sa se autodistanteze.

b) autoacceptarea: a iesi din lumea dorintelor si sa se angajeze in ceea ce face,  in mod concret, in acel moment sau sa nu faca.

Atitudinea abordata in aceasta situatie ii permite in acelasi timp sa observe ceea ce este valoros in acel moment pentru el. Actiunea ascunde in ea si adevarata pretuire pe care nici nu o banuieste.

Se poate observa care este in acel moment propriul fel de valorizare a lucrurilor din jurul meu → se realizeaza separarea de acel TREBUIE → ii permit sa se vada asa cum este si sa se ia ca atare.

c) gasirea, descoperirea de valori

- cautam pozitivul in negativ

"Unde sta forta in ceea ce vad eu ca slabiciune"

- este vorba de strapungerea depresiei pana in nucleul sau negativ.

- sa se ajunga la intelegerea comportamentului intentional deoarece felul de raportare la viata devine evident in faptele noastre.

Exemplu: "faptul pozitiv este ca ai ragaz sa te reincarci energetic, sa te uiti la tine, sa te intelegi, sa te odihnesti"

Exemplu:

O doamna care sufera de depresie de mai multa vreme, primeste o invitatie de la o prietena cu care nu s-a vazut de multa vreme. Ideea reintalnirii o bucura. Cumpara un buchet de flori, ajunge la locuinta prietenei, dar ajunsa in fata usii nu suna, se intoarce pur si simplu si pleaca. Dupa acest eveniment ii merge din ce in ce mai rau. Devine depresiva, devine autoagresiva, disperata, chiar si de psihoterapia care urmeaza. Rumineaza pe tema suicidului.

Care a fost pentru ea elementul pozitiv care a facut-o sa mearga pana la usa ?

Ce s-a intamplat in ea in timp ce mergea spre acel loc ?

Si dupa aceea ?

Intrebata ulterior: toata intamplarea ia aratat ca este o ratata, nu e in stare de nimic.

Cum am proceda in continuare:

- primul pas: sa ajung sa o inteleg, sa caut verigile lipsa

Este vorba de a vedea secventa evenimentelor pana la punctul culminant al episodului: De ce s-a intors ?

Tehnic merg: Ce inteleg, ce nu inteleg ?

"Eu as putea fi o povara pentru ceilalti "

"As putea sa le stric cheful "

- pasul II: dupa ce inteleg → In baza a ce a luat decizia ?

Cum putem vedea unde se situeaza pentru pacienta o valoare ? - intr-o perspectiva realista a situatiei ei actuale.

Depresivul trebuie pus in relatie cu el insusi, astfel isi redobandeste propria persoana si devine din nou capabila de un contact real.

Esential este faptul care deriva de aici: terapia isi atinge efectul doar acolo unde ma inteleg eu pe mine.

Nu este doar o ratare ceea ce constituie o ratare.

Intotdeauna avem prezenta si o "persoana" care decide si care nu este determinata doar patologic.

In orice ratare exista si un temei pozitiv cu care persoana respectiva este in acord. Acest temei trebuie scos la suprafata si valorizat.

d) gasirea Pozitiei Personale

- faciliteaza luarea de atitudine

- scopul: a face trecerea, a conduce emotia primara a depresivului intr-o emotie integrata.

Presupune 3 pasi:

PP1 - pozitia spre inafara

PP2 - Pozitia spre inauntru

PP3 - pozitia spre pozitiv

PP1 - Este corecta aceasta, dupa ce recunosc acest lucru ?

PP2 - Daca ar fi intradevar asa, ce as pierde eu in acest caz partial ?

PP3 - Ce se intampla in aceasta situatie ?

- Sunt aici ca sa dovedesc ceva sau sa fac ceva ?

Exercitiu:

Afirmatie: "Eu fac intotdeauna ceva gresit iar ceilalti sunt intotdeauna corecti"

- aceasta implica ca eu nu pot → daca eu nu pot se instaleaza o descurajare ("Asa nu-mi place sa traiesc").

Aparent nu pare coerenta trecerea de la un gand la altul. De fapt este o dispozitie.

PP1

"Dupa ce recunoasteti dvs.acest lucru ?"

"Este intradevar asa ?"

"Cu ce instrument masurati daca ceva este corect sau incorect ?"

=> silindu-l sa vada realitatea reala, il silesc sa nu-si mai puna mainile la ochi →   ii devine limpede aceasta atitudine de dorinta.

Este posibil sa-l facem sa vada continutul fenomenului in care se afla si sa-si prezinte pozitia lui vis-a-vis de suferinta (de acest lucru).

PP2

"Daca ar fi intradevar asa, ce importanta ar avea acesta pentru dvs.?"

"Daca ceilalti sunt mai buni decat dvs., ce va fura, ce va ia (propria imagine, despre mine)

"Pot sa-mi permit acest lucru, sa mi-l asum ?"

"Pot sa-mi asum posibilitatea de a face ceva gresit ?"

"As putea ca macar in aceasta situatie concreta sa suport faptul ca toti ceilalti sunt mai buni decat mine ?"

Se incearca o obiectivizare a realei disponibilitati, a efectivelor capacitati.    Sa-i aratam ca macar o data poate sa greseasca.

PP3

"Sunt aici ca sa nu fac greseli sau ca in sfarsit sa fac acest lucru, sa-mi asum riscul de a face chiar si greseli".

"Ma duc la examen ca sa nu gresesc sau sa-mi asum riscul de a arata ce stiu, de a da totul din mine".

Este vorba de a nu face greseli sau de chestiunea in sine ?

"Sa comiti este mai bine decat sa omiti" - Frankl

5) Concretizarea responsabilitatii

Depresivul are tendinta de hipervalorizare a lucrurilor.

Aceasta trebuie scazuta.

Depresivul are tendinta de a-si asuma responsabilitatea pentru tot. Astfel apare o suprasolicitare si in acelasi timp o frustrare (responsabilitatea pe care si-o asuma nu este realista, il depasesete).

Se impune o revizuire a acestui fenomen si a normelor dupa care se ghideaza.

Responsabilitatea implica 3 lucruri:

I.     o relatie, pentru ca daca nu este o relatie este vorba de o datorie, o obligatie, o constrangere.

II.       o capacitate obiectiva de a face acel lucru

III.     libera vointa de a face acel lucru de bunavoie

In astfel de conditii este o adevarata libertate.

Este foarte important de a-l despovara in acest fel de hiperresponsabilitate.

"Cu ce anume sunt in relatie ?"

"De ce anume sunt in stare ?"

Depresivul are tendinta, o extrem de mare sensibilitate fata de suferinta celorlalti incat o ia asupra lui libera vointa => il face si mai depresiv.

De multe ori persoane cu structuri depresive imbratiseaza profesii de intrajutorare → ajutarea celorlalti = functii compensatorii pentru acestia, se ajuta prin ceilalti.

Scopul teapeutic in aceasta faza este de a se ajunge la o maxima concetizae in taiile pacientului, in a-l aduce cu picioaele pe pamant.

La nevoie, in acest pas, vobim la concret cu pacientul.

6) Prelucrarea raporturilor valorice si atitudini vis-a-vis de valori.

Sa-l incurajam sa faca ceva bun pentru el.

Depresivul merge pe epuizare, pentru el nimic nu e bine.

"Nimic nu este bun, ce nu este bun si pentru mine"

"Ca ceva sa-l recunosc de bun, trebuie sa fie bun si pentru mine. In rest este ideologie"

7) Terapia de profunzime: trebuie prelucrate inductiile negative a valorii fundamentale

- ce e de prelucrat: trebuie prelucrate inductiile negative ale valorii fundamentale = doliul, trebuie stimulata furia vis-a-vis de istoria lui, de suferinta, pierderile si deficitele de valori, de iubire, pe care le-a trait, totodata traumatizarile suferite care au dus la zdruncinarea in ochii lui a valorilor vietii.

Presupune: cultivarea capacitatii de desprindere de figurile paterne, idealurile sale, valorile care le-a pierdut, saracia de relatii pe care a avut-o, sa-si consolideze atitudinea fundamentala vis-a-vis de valoarea fundamentala = VIATA

Psihosomatica:

depresia ? → boli autoimune

→ blocaje energetice pe coloana vertebrala