Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
In opinia lui Restian A (1997), practica medicala are ca fundament interpretarea comunicarii non-verbale, observatia atenta. Informatiile non-verbale pe care le transmite pacientul sunt de natura fizica, biologica, medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical, prin informatiile non-verbale pe care le culege, medicul aduna date semiologice esentiale pentru demersul sau diagnostic, date cu valoare aproape absoluta in specialitati ca dermatologia sau neurologia. Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii valoroase in multe afectiuni. Pacientul la randul sau examineaza si urmareste medicul in tot ceea ce inseamna atitudinea sa.
Medicul nu trebuie sa uite niciodata ca prin comportamentul sau el comunica ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca medicul este atent, interesat de relatarea sa, ii apreciaza atitudinea calma si rabdatoare, vocea adaptata situatiei. Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de ignorare pe care o are uneori un medic. Rudica T si Costea D subliniaza faptul ca medicul trebuie sa fie atent la propriile-i gesturi si reactii (clatinarea capului, aerul nelinistit etc.) pe care bolnavul le interpreteaza imediat, dar despre care nu indrazneste sa vorbeasca.
Comunicarea nonverbala este procesul de transmitere a informatiei fara a folosi cuvinte. Cuprinde felul in care o persoana isi foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei, privirea, gesturi ale bratelor si ale mainilor, pozitia, si diferite miscari ale picioarelor. Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica - adica unele calitati cum ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia; greseli de vorbire; si pauze sau tacere. De foarte multe ori, intelegem sentimentele celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii nonverbale. Exemple medicale frecvente sunt tensiunea discursului in cazul pacientilor anxiosi sau hipomaniacali, tonul lipsit de inflexiune al celor foarte deprimati. Pacientii bolnavi, de cele mai multe ori "au vocea slabita"; putem masura starea sanatatii unei persoane dupa cum ii suna vocea ("A trecut printr-o operatie, dar glasul ii suna bine!").
O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de miscare, adica pastrarea distantei: cat de mult ne apropiem fizic in timp ce vorbim cu prietenii sau partenerii de afaceri, iubite sau pacienti.
Alte componente cum ar fi ingrijirea personala, imbracamintea, si mirosurile (exemplu: transpiratia, alcoolul, tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara a fi nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor in intelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca comunicarea nonverbala a pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie constient de ea. Asta nu inseamna ca mesajele nonverbale sunt neconcludente; de fapt, pot fi chiar mai exacte decat mesajul verbal, tocmai pentru ca sunt neintentionate si necenzurate. Cu toate ca este interesant sa observi aspecte ale comunicarii nonverbale, te poti intreba ce sa faci cu observatiile facute. Cautati consistenta; identificati comportamentele nonverbale si decideti daca exista punte de legatura intre acestea si mesajul verbal transmis de pacient. Cand aceste legaturi exista, comunicarea este mai mult sau mai putin directa. Iar daca exista discrepante, trebuie facut un efort pentru descifrarea mesajului corect.
Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de constiinta de sine si disciplina. Este deosebit de important modul in care reactionezi la anumite urgente ce pot aparea in spital in timpul consultatiei. Trebuie sa arati ca atentia iti este concentrata asupra pacientului privindu-l in ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a faptului ca, in alta parte, situatia este destul de grava.
GESTURI |
POSIBILE INTERPRETARI |
"Acoperisul" inseamna unirea lor cu degetele intinse si varfurile degetelor in contact, ca o turla de biserica. |
Increderea sau siguranta a ceea ce se spune |
Usoara ridicare a mainii sau a degetului aratator, tragerea lobului urechii, sau ducerea degetului aratator la buze. |
Dorinta de a intrerupe pe cel care vorbeste. |
Bratele cazute inerte pe langa corp |
Lipsa sperantei; cererea ajutorului este zadarnica. |
Evitarea raspunsului prin dregerea vocii (tuse sine materia) |
A respinge sau a nu fi de acord cu ceea ce se spune. |
Ridicarea unui deget la buze. |
Dorinta de a reprima(suprima) un comentariu facut. |
Incrucisarea bratelor (a se observa modalitatea in care sunt incrucisate si tensiunea musculara, prezenta in special in maini). |
Un gest defensiv, indicand respingerea, un sentiment de nesiguranta, sau pur si simplu o pozitie confortabila |
Intensificarea tensiunii musculare, "sindromul pulpelor albe" |
Teama sau tensiune |
Incrucisarea picioarelor |
Incercarea de a te inchide sau proteja impotriva a ceea ce se spune, sau o pozitie confortabila. |
Picioarele neincrucisate, leganate inainte si inapoi stand pe scaun |
Receptivitate la ceea ce se spune |
Doua dintre ele necesita comentarii. Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din doua faze. Ambele maini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre alta; sunt miscate usor inspre exterior, cu degetele departate si aratatorul si degetele usor indoite, ca si cum ar fi gata sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, mainile cazand apoi lipsite de vlaga in poala.
Gestul acesta inseamna ca pacienta se simte fara putere in fata problemei sau situatiei respective. Prima parte poate insemna cererea ajutorului, in timp ce a doua parte (hipotonia sau retragerea) accentueaza inutilitatea primirii oricarui ajutor.
Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci cand nu sunt prezente mucus sau flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce implica o usoara frecare cu partea dorsala a degetului aratator. Aceste gesturi inseamna ca pacienta nu este de acord sau respinge afirmatiile facute. Spre exemplu: "Cum merg lucrurile acasa?". Pacienta raspunde: "Bine", isi regleaza vocea si isi freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna: "De fapt, lucrurile nu merg atat de bine acasa."
Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Pacientul face o pauza inainte de a raspunde intrebarii medicului sau inainte de a da urmatoarea replica. De ce face aceste pauze? Cauzele pauzelor includ:
Amintirea timpului exact
Timp pentru formularea limbajului
Cenzurarea unor informatii
Crearea unui efect (masurare)
Pregatirea de a spune o minciuna
COMPONENTE ALE PARALIMBAJULUI |
|
Componenta |
Exemple |
Frecventa vorbirii |
Inceata, rapida, deliberata |
Pauzele |
Lungi, scurte, neadecvate |
Pauze/Ritmul discursului |
Automat, ezitant, discurs fluent |
Tonul |
Inalt, mediu, jos |
Volumul |
Mare, scazut, cu variatii multiple |
Articularea |
Clara, precisa, de nedeslusit |
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |