Comportamentul prosocial

Comportamentul prosocial

1. Precizari conceptuale

Nefiind obiect de studiu al psihologiei sociale decat de cateva decenii, foarte multe lucrari de specialitate nici nu-l mentioneaza; totusi, el figureaza in Dictionarul de Psihologie sociala, aparut in 1981, cu sensul foarte larg de comportament orientat spre valorile sociale. ( Chelcea, S., in Neculau,A., coord., 1996, pag.444)

In sens restrans este definit drept comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fara a astepta o recompensa externa sau actiunea care nu aduce beneficii decat celui care primeste ajutorul.

Exista 3 conditii necesare pentru a identifica un comportament prosocial:

Sa existe intentia de a ajuta

Libertatea alegerii - deci sa nu fi fortat a da ajutorul

Sa nu existe o recompensa externa.

2. Comportamentul prosocial - modele explicative

Va invit sa raspundem impreuna urmatoarelor intrebari :

1. De ce ii ajutam pe ceilalti este vorba despre un comportament innascut sau de unul dobandit?

.Sociobiologia aduce un prim raspuns paradoxal: existența unei baze genetice pentru altruism. De ce paradoxal ? Pentru ca altruismul contravine legii biologice a supravietuirii celui mai puternic, sau legii selectiei naturale.

Daca introducem insa ipoteza supravietuirii prin inrudire, comportamentul prosocial poate fi inteles. Ii ajutam pe ai nostri, deoarece membrii aceleiasi familii au gene comune  si astfel asiguram transmiterea propriilor gene. Dar, e adevarat ca nu ajutam doar pe cei care ne sunt rude. Multe acte de intr-ajutorare se bazeaza pe similaritate, or similaritatea, fie ea chiar de trasaturi exterioare presupune si o asemanare genetica. Desi insuficient fundamentata, retinem ipoteza sociobiologiei cum ca ar exista o baza genetica pentru altruism.

Un al doilea model explicativ este oferit de socializare si functionarea normelor sociale. O norma sociala - morala, religioasa, juridica - reprezinta o prescriptie a comportamentului dezirabil din punctul de vedere al unui grup social.

De ce sunt comportamentele prosociale incurajate si promovate de societate? Pentru ca omul, fiind prin excelenta o fiinta sociala trebuie sa traiasca in grup iar comportamentele prosociale sunt orientate spre protejarea valorilor fundamentale pentru existenta si echilibrul unui grup social. In acest sens s-au sedimentat trei tipuri de norme sociale:

• norma responsabilitatii sociale - care pretinde ca oamenii sa-I ajute pe cei care depind de ei. Ne consideram cu atat mai obligați sa acordam ajutor cu cat cei care au nevoie de el sunt mai dependenți de noi: copii, parinți in varsta, persoane pe care nu le cunoaștem, in masura in care percepem dependența lor de noi. Ne subordonam normei responsabilitații nu pentru a fi recompensați, ci pentru ca ne simțim satisfacuți cand atingem standardele morale interne. Nerespectarea acestei norme se soldeaza cu apariția unui sentiment de vinovație. (Chelcea, 2006,p.71).
• norma reciprocitatii care cere ca daca ai fost ajutat, sa ajuti pe binefacatorii tai. Altfel spus: cand ii ajutam pe alții facem o investiție, și apoi așteptam dividendele. (Chelcea, 2006,p.71). Norma reciprocitații funcționeaza cu precadere in grupuri mici, comunitați și este strans legata de norma echitații.
• norma echitatii sau justitiei sociale - care arata ca trebuie sa existe o stare de echilibru intre doi actori sociali, echilibru care se realizeaza atunci cand ceea ce da si ceea ce primeste A este egal cu raportul dintre ceea ce da si ceea ce primeste B. (atunci cand raportul este perceput ca inechitabil de catre cei implicati se incearca restabilirea acesteia fie pe plan comportamental, fie pe plan pur psihologic - rationalizari, justificari, etc.).

.Teoria invațarii sociale

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca si alte tipuri de comportament, cel prosocial este invatat in timpul socializarii timpurii.

Invatarea se realizeaza prin doua cai:

1. mecanismul direct al intaririi prin recompense si pedepse. In masura in care un comportament este recompensat, acesta se va fixa, iar comportamentul pedepsit va tinde sa se stinga.
2. mecanismul indirect al invatarii prin model. Funcționeaza nu doar in cazul copiilor, care imita parinții ori alți adulți semnificativi. In performarea comportamentelor prosociale un rol important il are expunerea la modele sociale. Observarea unor persoane care acorda ajutor altora sau care se implica in acțiuni de voluntariat marește probabilitatea de a face și noi același lucru. Un experiment de teren a probat acest lucru: un complice al experimentatorului oprește mașina in afara carosabilului și cere ajutor celorlalți participanți la trafic pentru depanarea automobilului. Cand anterior participanții la trafic observasera ca cineva a acordat ajutor intr-o situație similara (regizata), numarul celor care au oferit asistența pentru depanarea automobilului a fost simțitor mai mare.

Acest model explicativ este propus de Thibaut si Kelley si se numeste " modelul schimbului social" sau " paradigma costuri - beneficii".

Acest model face o paralela intre relatiile economice pe care le intretin indivizii si relatiile interpersonale, aratand ca relatiile interpersonale sunt cel mai bine intelese daca pornim de la tendinta fieasca a oamenilor de a-si maximiza beneficiile si a reduce costurile comportamentului lor. Aceasta teorie contrazice ideea ca la baza comportamentului social ar sta altruismul, deoarece el nu exista si e vorba intotdeauna despre propriul nostru interes.

Cea mai mare parte a asa ziselor acte altruiste nu sunt decat un profund egoism mascat.

Motivatia actelor altruiste poate consta in nevoia egoista de reputatie.

Majoritatea gesturilor de ajutorare a altor persoane nu reprezinta altceva decat satisfacerea nevoii de superioritate de statut, de a marca dependenta celorlalti de tine

Chiar conduitele cotidiene ce par dezinteresate a da bani cersetorilor, de exemplu, au la baza motivatii egoiste - disconfort, teama, etc.

Cea mai consistenta explicatie a altruismului in termeni de costuri - beneficii este aceea ca atunci cand indivizii percep ca in interactiunea cu ceilalti comportamentele lor strict individuale si egoiste determina o pierdere a utilitatii pentru ei insisi, sunt inclinati a lua in considerare efectele acestor comportamente asupra celorlalti si sunt dispusi sa le inlocuiasca cu acte altruiste. Este in joc un calcul pur pragmatic.

In sprijinul acestei teorii vin datele experimentelor de teren care arata ca frecvența ajutorarii este invers proporționala cu costul comportamentului. Datele statistice comentate de catre Bibb Latane și John M. Darley (cf. Chelcea,S.,2006,p.75) sunt graitoare:

Frecvența raspunsurilor la diferite solicitari

. Al cincelea model explicativ - il contrazice pe anteriorul și apartine lui D. Batson care spune ca doar empatia si altruismul pot explica comportamentele prosociale. Desi autorul nu neaga faptul ca uneori motivatiile noastre sunt egoiste, el arata ca atunci cand suntem empatici, cand compatimim o alta persoana o vom ajuta indiferent de interesele noastre. Desi altruismul, ca orice alta trasatura de personalitate, este foarte mult influentat de context, totusi definitia personalitatii altruiste ar fi acea combinatie individuala de trasaturi care produce un comportament de ajutorare intr-o mare varietate de situatii.

3. Factori care influențeaza comportamentul prosocial.

2. Cand ii ajutam pe ceilalti?

3.1.Rolul factorilor emotionali

Starile emotionale pozitive cresc comportamentele de ajutorare, ceea ce se explica prin aceea ca

atunci cand ne aflam intr-o astfel de stare vedem latura insorita a vietii si suntem cuprinsi de generozitate la adresa publicului larg

starile de bine se cer a fi prelungite,  ori fapta de a ajuta, fiind un sentiment placut, prelungeste starea.

prin contrast, ceilalti ne apar mult mai nefericiti - si suntem dispusi sa-I ajutam

Starile negative - in cazul acestora, fiind foarte centrati pe noi si pe problemele noastre si mult mai putin dispusi sa le acordam ajutor celorlalti. E adevarat si ca, uneori, suntem totusi dispusi sa facem fapte bune pentru a contrabalansa starile noastre afective negative.

3.2.Modelele de rol

In a acorda ajutor conteaza si modelele de rol pe care le furnizeaza societatea, de exemplu, eroismul pentru barbati si afectivitatea pentru femei. Astfel, barbații vor acorda cu predilecție ajutor in acele situații care le pun in evidența latura eroica, iar femeile, pe cea suportiva.

3.3.Mediul fizic si demografic

starea vremii- se pare ca suntem mai inclinați sa ne manifestam ca buni samariteni atunci cand vremea este frumoasa, ca și cum am incerca sa reducem dezechilibrul dintre frumusețea naturii și urațenia anumitor situații.

zgomotul si aglomeratia - imping spre agresivitate, ca atare nu vor favoriza comportamentele prosociale.

mediul rural vs. mediul urban - in mediul rural, acolo unde comunitatea mai conteaza ca factor de control social, frecvența comportamentelor prosociale este mai mare, fața de aglomerarile urbane, unde individul și actele sale sunt ascunse sub masca anonimatului.

prezenta celorlalti in context - stimuleaza (pentru ca e dezirabil social sa ajuti) dar si inhiba prin mai multe mecanisme, principalul fiind:

4. Efectul de martor

In anul 1964, o tanara este ucisa in plina strada, scena fiind urmarita de la ferestre de o mulțime de martori. Totuși nimeni nu intervine. Judecand acest tragic experiment natural ne vom pune probabil intrebari grave cu privire la natura umana. Explicația o constituie insa efectul de martor. (Brehm,S., Kassin, S., 1989)

Efectul de martor arata ca, cu cat mai multi martori exista la un eveniment cu atat mai putin probabil este sa intervina cineva. Explicația este aceea ca, pe de o parte, se produce o difuzie a responsabilitatii, pe de alta parte existand presiunea la conformitate din partea grupului -atunci cand nimeni nu intervine, nu intervii nici tu.

5. Ajutorarea celuilalt ca proces decizional stadial

Acordarea ajutorului in situatii de urgenta, a constituit tema predilecta in psihologia sociala, intrucat e vorba despre un timp relativ scurt de observat, intervine clar variabila independenta si se pot inregistra cu destul de multa precizie efectele acestei interventii. Ajutorarea celuilalt este un proces stadial, cuprinzand la cei mai multi autori, 4 faze.

Prima faza este perceptia nevoii de ajutor - in legatura cu aceasta e de notat faptul ca exista situatii din care transpare clar urgenta nevoiii de ajutor ( o casa care ia foc, un batran care cade,etc.) si altele ambigue ( un zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin). Evident, in oricare caz, perceptia propiuzisa este totdeauna insotita de interpretari si definiri ale contextului.

Dupa perceptie si interpretare asumarea responsabilitatii personale este in legatura cu internalizarea normei responsabilitatii sociale, precum si altor factori ce tin de situatie sau de caracteristicile celui care ar putea da ajutor - de exemplu, proximitatea spatiala sau psihologica. De asemenea , te simti in mai mare masura obligat in a interveni intr-o situatie ce necesita ajutorul, daca te consideri competent. Responsabilitatea se accentueaza in cazul in care asistenta acordata presupune cunostinte din profesia pe care o ai.

A treia faza consta in estimarea costurilor si beneficiilor - ceea ce in acest context presupune nu doar raportul dintre propriile pierderi si castiguri ci si la raportul dintre acestea si ale beneficiarului de ajutor. Costurile sunt prezente nu doar cand ajuti ci si cand te sustragi de la a o face, judecata celorlati, asupra faptului ca puteai interveni dar nu ai facut-o ducand la disconfort psihologic si la micsorarea stimei de sine.

Ultima faza, inainte de actiunea efectiva este decizia pentru o varianta sau alta de ajutorare.

Pe oricare dintre palierele enumerate, se poate renunta la decizia de a actiona ca urmare a interventiei unui obstacol sau altuia.

In fine, in a acorda sau a refuza acordarea ajutorului conteaza felul in care il percepem pe solicitantul de ajutor. Sigur ca acest proces este la randu-i influențat de atribuirile facute, de propriile stereotipii și prejudecați, de experiența noastra, etc. Literatura de specialitate consemneaza doua principale conditii ce tin de cel ce are nevoie de asistenta prosociala, care au functie selectiva in acordarea de ajutor.

Prima este similaritatea - ea poate fi de religie, rasa, statut socio - profesional, etc

A doua conditie ce faciliteaza acordarea de asistenta este daca solicitantul merita a fi ajutat sau nu. Suntem aici in plin proces atributional. Astfel, este mai sigur ca vom acorda ajutor vecinului caruia i-a luat foc caza din cauza unui scurt circuit, decat celui care a provocat un incendiu prin comportamentul sau neglijent, de a adormi cu țigara intre degete.

S-a mai constatat si o asimetrie intre sexe in privinta acordarii ajutorului - barbatii ajuta femeile, iar femeile se ajuta intre ele.

6. Diferitele forme de altruism

Daca admitem faptul ca in societatea moderna interesul individual are intotdeauna prioritate in fața interesului colectiv, iar grija fața de comunitate reprezinta doar o idée buna pentru a fi fluturata in discursuri, altruismul devine problema unei culturi a carei regula o constituie egoismul. Așa cum am vazut, suntem altruiști in anumite situații, contexte, tipuri de relații și egoiști in altele. Altrismul pur - care ar implica acțiunea contra interesului propriu, deci o oarecare doza de iraționalitate - este destul de rar. Se pot distinge trei clase sau forme de altruism care ar corespunde expresiei, cumva bizare, de altruism egoist. Acestea sunt (cf. Moscovici,S.,1996):

• Altruismul participativ
• Altruismul fiduciar
• Altruismul normative

6.1.Altruismul participativ

Acest tip de altruism este caracteristic societaților extreme de bine articulate și integrate, in care cooperarea este intensa și permanenta. Este vorba despre un angajament fara rezerve al fiecarui membru in vederea supraviețuirii ansamblului social. Pe scurt, se poate admite ca este vorba despre un altruism exersat in favoarea familiei, Bisericii, patriei, etc. Ca atare, altruismului participativ ii este propriu sa fie un altruism fara celalalt, el neadresandu-se unui individ anume, particularizat in mod subiectiv, ci comunitații in ansamblul sau, oricare ar fi participanții. Comunitatea respectiva in sine este cea care are valoare pentru noi și cea prin care, la randu-ne ne valorizam. Daca ma identific cu un anume grup social, a fi altruist in acest cadru inseamna, pana la urma, sa ma protejez pe mine și propria identitate.

6.2.Altruismul fiduciar

Fiduciar vine de la fiducia, care inseamna incredere. Vom numi, alaturi de Bateson(1987), altruism fiduciar actele altruiste destinate susținerii unei relații intre persoane și reducerii distanței dintre ele Moscovici(1988) considera ca atunci cand oamenii stabilesc intre ei o relație de intrajutorare, ceea ce cauta ei, de fapt, este un anumit grad de incredere, cu atat mai necesar cu cat sunt mai straini unul fața de celalalt. Doar in condițiile existenței acestei increderi ei pot fi siguri ca sensul și valoarea gestului vor fi apreciate de beneficiari. Decepția care survine atunci cand un gest al nostru nu este urmat de o conduita asemanatoare din partea celuilalt actor al relației este, in fapt, dezamagire de sine insuși - caci un gest cu adevarat altruist nu așteapta recompensa.

Altruismul absolut nemotivat nu exista, insa. Chiar daca nu este vorba despre recompense externe, exista recompense interne suficient de puternice spre a motiva unele gesturi. Fie ca este vorba despre empatie, fie ca este vorba despre sentimentul de bine pe care il incercam atunci cand facem un bine, fie ca este vorba despre creșterea respectului fața de noi inșine.Altruismul fiduciar contribuie mai ales la satisfacerea ego-ului nostru.

6.3.Altruismul normativ

Este vorba, in acest caz, despre actele altruiste in care intervine, ca un al treilea actor, norma societații sau a culturii in interiorul careia se petrece interacțiunea.Pana la urma, orice societate are un ansamblu de reguli privind situațiile in care trebuie ajutat cel aflat in suferința și persoanele care merita ajutate - copiii, batranii, cei aflați in situații critice, etc. Numeroase instituții - aziluri, camine, ajutorul de șomaj, ș.a., - apar ca fiind instituții de altruism normativ.ele sunt fundamentate pe o reprezentare sociala a comportamentelor menționate, a clasificarilor de ajutoare care trebuie acordate sau a sacrificiilor la care trebuie sa consimțim.

Dincolo de formele instituționalizate ale altruismului, cercetari experimentale au demonstrat ca indivizii care și-au insușit norma de responsabilitate se angajeaza mai mult intr-o relație altruista fața de cei care au interiorizat-o mai puțin. Intr-o cercetare ampla, Staub (1974) a dat spre completare studenților sai o serie de scale, conținind masura responsabilitații sociale. Intr-un test practic ce verifica daca aceste masuri precizeaza un comportament de ajutorare, autorul le-a dat studenților ocazia de a-și oferi ajutorul intr-o situație de urgența, dupa cateva saptamani de la completarea chestionarelor. Rezultatele au fost clare toate indica o legatura intre adeziunea la norme și comportamentul de ajutorare.

Rezumat:

Comportamentul prosocial este definit ca fiind comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fara a astepta o recompensa externa. Cu privire la natura lui, sunt teorii care susțin existența unei baze biologice a acestui comportament, dupa cum altele susțin ca la baza sa se afla funcționarea normelor sociale, ori invațarea sociala. Unele teorii susțin ca toate actele noastre aparent altruiste, au o motivație egoista, pe cand altele susțin ca doar altruismul pur și empatia pot explica comportamentul prosocial. Exista o suma de factori - starile emoționale, modelele de rol, factorii demografici - cu impact asupra comportamentului prosocial, iar ajutorarea este un proces decizional stadial, care se poate intrerupe in oricare dintre etapele sale, in funcție de modul in care interpretam situația. S.Moscovici vorbește de existența a trei forme de altruism altruismul paicipativ, cel fiduciar și cel normativ.

Concepte cheie:

Comportament prosocial - comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fara a astepta o recompensa externa.

Efectul de martor - arata ca, cu cat mai multi martori exista la un eveniment cu atat mai putin probabil este sa intervina cineva.

Altruismul participativ- este caracteristic societaților extreme de bine articulate și integrate, in care cooperarea este intensa și permanenta. Este vorba despre un angajament fara rezerve al fiecarui membru in vederea supraviețuirii ansamblului social.

Altruismul fiduciar - actele altruiste destinate susținerii unei relații intre persoane și reducerii distanței dintre ele

Altruismul normativ - actele altruiste in care intervine, ca un al treilea actor, norma societații sau a culturii in interiorul careia se petrece interacțiunea.

Teme pentru seminarii:

• Gandiți-va la unul dintre cele mai altruiste gesture facute de voi. Care este motivația ultima a acestor gesturi?
• De ce este nevoie de altruism in condițiile in care egoismul ne aduce beneficii
• Dați exemple de gesturi care se pot subsuma conceptelor de altruism participativ, altruism normativ și altruism fiduciar.

Bibliografie pentru capitolul VI:

Aronson,E., Wilson,T.D., Akert, R.M, 1998, Social Psychology, New York, Longman.

Brehm,S., Kassin,S., 1990, Social Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston.

Chelcea,S.(coord), 2006, Psihosociologie - teorie și aplicații, Editura Economica, București.

• Iluț, P., 2004, Valori, atitudini și comportamente sociale, Editura Polirom, Iași.

Neculau, A., 1996, Psihologie sociala - aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași.

Neculau, A. 2004, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iași.

Radu,I., Iluț,P, Matei,L, 1994, Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca.

Moscovici,S., ( coord)., 1998, Psihologia sociala a relațiilor cu celalalt, Editura Polirom, Iași.