Cultura, enculturatia si personalitatea

Cultura, enculturatia si personalitatea

Omul obisnuit, ca si savantul, are ca principala preocupare reflectia asupra realitatii, pe care o reconstruieste continuu, impartasind si altora productiile sale cognitive. In evolutia sa, individul este definit de natura sa sau contextul cultural in care este plasat?  In timp, acestei controverse i s-au gasit solutii distincte.

O sub categorie a comportamentului socio-uman este cultura , care reprezinta ansamblul modurilor de a gandi, simti si actiona,invatate si impartasite prin mecanisme nebiologice de catre un numar semnificativ de persoane sau de catre o colectivitate distincta (popor,natiune,grup de popoare).

Pe de alta parte cultura este aceea care deosebeste specia umana de toate celelalte specii animale,chiar daca unele din acestea pot avea si rudimente de cultura. Cultura reprezinta comportamentul sociouman-cultural, spre deosebire de cel biologic, cu tot ce ea construieste, dar nu se dezvolta decit datorita, totusi, anumitor proprietati biologice remarcabile ale omului, in special ale creerului sau care are un mare disponibilitate informationala. De aceea, daca originea biologica a comportamentului cultural nu poate fi pusa la indoiala, cultura este o constructie care se ridica mult deasupra biologicului, atit cit se va putea tine cont de limitele biologice ale omului la un moment dat in istorie.

Odata cu era informatiei vor aparea desigur multe elemente noi ale culturii datorita tehnologiei informatiei, cartii si documentelor electronice, internetului, tehnologiilor vorbirii, tehnologiilor bioelectronice si bioinformatice, inteligentei artificiale si agentilor inteligenti informatici, mediului ambiant inteligent, aparitiei constiintei artificiale. Vor apare schimbari in viata intelectuala, sociala si politica.

Comportamentalistii, in maniere diferite, au insistat asupra predominantei achizitiilor si a culturii in detrimentul innascutului, al naturii. Pentru W. MCDougall (1908), faptele sociale se insinueaza in natura umana; Flozd Allport (1924) atrage atentia asupra rolului decisiv al invatarii si achizitiilor sociale.

Cultura ar fi un factor psihologic fundamental in edificarea personalitatii, natura psihologica a individului putind fi pusa in evidenta numai prin apelul la determinantii culturali ai mediului, prin enculturatie.

Enculturatia este procesul prin care individului internalizeaza caracteristicile unei anumite culturi: internalizeaza normele si valorile grupului (comunitatii sau societatii) in care se naste si traieste. Enculturatia se desfasoara, dupa unii autori, numai in adolescenta si copilarie, insa cercetari recente au demonstrat ca individul invata de-a lungul intregii sale vieti prin ceea ce numim "educatie permanenta". Este un concept similar cu socializarea: prin intermediul culturii, un individ invata sa devina "functional" in cadrul unei societati. Enculturatia si socializarea sunt produse initiate de la nastere de catre altii. Prin observatie, prin mecanismul recompenselor si pedepselor, dar si prin participarea la actiunile din propriul grup, individul invata valorile si normele corespunzatoare.