Metodele psihologiei economice

METODELE PSIHOLOGIEI ECONOMICE

Orice domeniu stiintific ce si-a instituit o identitate si-a dezvoltat in timp, in mod firesc, si un sistem de metode investigative.

Evolutia in plan metodologic a fost favorizata de maturitatea Psihologiei si a Sociologiei, intr-o asemenea masura incat se afirma uneori ca Psihologia economica nici nu ar avea metode proprii.In perioada interbelica, Dimitrie Todoran aprecia ca semn de progres aparitia unor ramuri psihologice aplicative, cu referire expresa la cea care studiaza comportamentul economic.

Astazi, prospectele unor universitati occidentale plaseaza Psihologia in aria stiintelor aplicative (ex.Lancaster University, Postgraduate Prospectus Entry, 2005 - 2006), iar Marketingul este raportat la stiintele conducerii, fiind un modul contingent cu, dar distinct fata de Stiintele Sociale.

Capitolul al III-lea al cartii "Psihologie economica", de T.Pruna, dedicat metodelor, defineste patru categorii axate pe : 1) observatie, 2)experiment, 3)teste, 4 )anchete, incluzand interviul si chestionarul.

Toate metodele au in comun delimitarea ipotetica a unor variabile (sau dimensiuni) ale comportamentelor manifeste sau sau ale potentialitatilor pentru anumite actiuni ; planul cel mai complex abordat este cel al personalitatii (comportamentului vanzatorului, actionarului, industriasului, negociatorului etc. si al relatiilor interpersonale).Avandu-se in vedere ca toate problemele Psihologiei economice vizeaza sisteme fuzzy, datele investigatiilor sunt procesate statistic pentru definirea unor "invariante - tendinte".

Astazi, produsele, marcile, reclamele, politicile economice se bazeaza pe metode de investigare a pietii,a tipului de cumparator, procedeelor de oferta sau lansare, prin contacte directe si indirecte, pe esantioane bine stabilite ca reprezentative.

O carte de referinta in domeniu dateaza inca din 1969 : Katona, G, Analyse psyhologique du comportament economique, Paris, Payot, contine numeroase cazuri de reusita si esec in esantionarea populatiei pentru previzionarea comportamentelor economice si electorale.

Tehnica esantionarilor a evoluat semnificativ spre diferentiere si eficienta in predictie.Institutii specializate, de anvergura nationala, perfectioneaza continuu atat "universul" anchetei (continutul), cat si esantionarea, sub dublul aspect, al calitatii si marimii, care sa asigure o marja de eroare admisa.Se impune atentiei o taxonomie a esantioanelor : aleatoare simple, aleatoare stratificate, multistadiale, de tip panel (fixe, stabilite pentru anchete succesive, periodice, cu continut similar, pe aceeasi tema); sunt paneluri pentru studiul produselor noi, deci stabilite circumstantial, si paneluri pentru inregistrari sistematice, pentru identificarea puterii de cumparare a unui produs sau grupe de produse, pozitia pe piata a unui brand (marca), structura demografica, profesionala, regionala, pe varsta si gen a pietii.Se pot defini astfel : loialitatea fata de un produs ori pentru o marca, efectele reclamelor de diferite tipuri.

Cercetarile de profil au relevat si o "dinamica interna" a esantionului fix :acesta se poate schimba ca valoare de predictie ; datorita gradului mai inalt de informare asupra efectelor, persoanele chestionate devin nereprezentative pentru populatia vizata.Pentru corectare, esantionul este completat, dezvoltat sau perfectionat printr-o noua stratificare.

Instrumentele de ancheta, interviul si chestionarul, comporta o grija speciala.In cazul interviului, discutia dintre "operator" si "intervievat" are o tema si un scop stabilite dinainte si bine clarificate pentru cei doi interlocutori.In general, obiectivele sunt : informarea publicului cu privire la produse aflate pe piata sau in curs de lansare, culegerea de date privind atitudinea fata de produse sau servicii aflate deja pe piata sau in curs de aparitie, aprecierea modurilor de prezentare (directa sau in reclama), diverse aspecte de viata contingente intereselor si motivelor personale relative la produsele in discutie.

Interviul poate fi dirijat, cand subiectul trebuie sa raspunda prin "da", "nu stiu" sau "nu" la intrebari formulate punctual.Interviul nondirectiv, permite interlocutorului sa relateze idei, atitudini, opinii, fapte, ce urmeaza sa fie supuse unei analize calitative.Acest al doilea tip de discutie se preteaza la "adancire" sau aprofundare, ceea ce solicita operatorul la o gandire productiva : sa valorifice raspunsul subiectului pentru formularea de noi intrebari (si acestea tot deschise) ; "productia" de intrebari declansata ad-hoc vizeaza fapte, reactii afective, interpretari, cauzalitate.Subtilitatea discutiei se bazeaza pe incredere reciproca, atitudine calda si intelectiv - adaptativa.

Chestionarul are aceleasi functii si tipologie, aplicabile unor esantioane largite.Conceperea chestionarului trebuie sa exceleze in claritate, accesibilitate (potrivirea cu nivelul de cultura al clientului), atat in cadrul intrebarilor inchise (cu variante de raspuns impuse de autor), cat si a celor "deschise" sau libere.Nuantarea raspunsurilor este asigurata de scalarea raspunsului, pentru exprimarea intensitatii atitudinii (de obicei cinci trepte).Chestionarul are si o organizare a intrebarilor cu orientare spre fapte, personalizare, opinii, enunturi explicative, puterea sugestiva nedorita etc.

Practica administrarii chestionarelor a avut la inceputuri caracter conceptual, vizand factorul uman implicat in schimbul economic.Treptat, relatia "Operator" - "Subiect" a devenit sistematica, instrumentata de un "carnet de conturi", in care intervievatul, in solitudinea sa marcheaza valori si tendinte in consumul de bunuri si servicii.

In ultimele decenii, problematica Psihologiei economice se interfereaza cu cea a instruirii si educarii in materie de comportament si competenta economica.Tematica Simpozionului stiintific international "Educatie economica.Actualitate si perspectiva", Bucuresti, 2003, este edificatoare pentru pressing-ul problematicii globale, locale, conjuncturale, de perspectiva si personologice.