Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte nu poate fi revendicata de nimeni fiind dorinta tuturor. Pentru a sustine si duce la implinire o nazuinta ca aceasta - universala - textul cere acoperire pretutindeni si oricand. De-aceea fiecare se descopera ori patimeste sub cuvinte. Avem aici dorinta fara de margini sau careia nu i se gasesc limite si cuprinsa totusi in gandul omului.
La pagina celei mai de temut neimpliniri din cursul vietii sta esecul nevoii de-a te salva ori prelungi in timpul caruia esti dator sa i te daruiesti la vreme. Nu altceva zice convins basmul :
A fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi care voind sa aiba copii au facut de mai multe ori tot ce trebuiau sa faca pentru aceasta. Au umblat pe la vraci si filosofi ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca si ei copii dar in zadar.
Tot ce este mai important in viata noastra se afla la un pas de ignoranta omului. Destinul nu se vrea condus ci urmat. Acela care vrea sa il caute e nevoit sa-si coboare ochii de la cer pe drumul unde fara indoiala va porni insotit de tot ce-l exprima si apara :
In sfarsit auzind imparatul ca este la un sat aproape un unchias dibaci a trimis sa-l cheme dar el raspunse trimisilor ca are trebuinta sa vie la dansul. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si luand cu dansii vreo cativa boieri mari, ostasi si slujitori s-au dus la unchias acasa.
Cel ce se vrea parinte nu asculta ci cauta sa-si forteze destinul :
Unchiasul cum i-a vazut de departe a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis :
- Bine ati venit dar ce umbli imparate sa afli ? Dorinta ce-o ai o sa-ti aduca intristare.
- Eu nu am venit sa te intreb asta - zise imparatul - ci daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai.
- Am - raspunse unchiasul - dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos insa parte n-o sa aveti de el.
Ce inseamna aceasta daca nu aducerea in viata parintilor a unei fiinte fara de ursita si prin urmare nesortita la a veni pe lume ? Bucuria le acopera judecata :
Luand imparatul si imparateasa leacurile s-au intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare.
Rostul dat ori nu e o poveste de cuvintele careia nu e bine sa te atingi asa cum fac cei doritori de-a se numi si ei parinti. Pruncul rebel isi face din lacrimi oglinzi in care vorbele lumii n-au ce cauta si nici ce vedea :
Mai-nainte de-a veni ceasul nasterii copilul se puse pe un plans de n-a putut nici un vraci
sa-l impace. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume dar nici asa
n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.
Fiinta lipsita de soarta isi cauta rostul venirii pe lume care - neprevazut - ajunge prin disperare fagaduit :
In sfarsit daca vazu si vazu ca nu tace imparatul ii mai zise :
- Taci dragul tatei ca ti-oi da Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte.
Dorinta tuturor mereu visata si acum rostita se loveste de taramul dorului provocandu-i acea rana in care orice gand-plans isi lasa cuvintele devenind mut :
Atunci copilul tacu si se nascu.
Fat-Frumos simte in inima dorului pulsul timpului promis si caruia trebuie sa i se ofere :
- Tata a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere.
Portile deznadejdii sunt deschise cuvintelor straine de orice limba si care vin din disperare :
Auzind aceasta imparatul s-a intristat foarte tare si i-a zis :
- Dar bine fiule de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit ? Si daca ti-am fagaduit a fost numai ca sa te impac.
In realitate fatul acela frumos sau cel fara de nume se declara din randul celor de pana la nastere anume sau Fat-Frumos. Intre el si lume se pune hotar peste care nu se mai poate trece :
- Daca tu tata nu poti ca sa-mi dai ceea ce mi-ai promis apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut.
Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia fiindca ziceau boierii :
- Tatal tau de-acum inainte e batran si o sa te ridicam pe tine in scaun si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie.
Muntele apare din Marea Rostire :
N-a fost cu putinta nimeni sa-l intoarca din hotararea sa ramanand statornic ca o
Piatra in Vorbele lui.
Fat-Frumos coboara in memoria timpului apus unde-si descopera chemarea. Adevarul spre care el porneste e tanjit de toti. De-aceea la orizontul povestii eroul priveste ca-n ochii nostri de vreme ce stie ca trebuie sa-si ia din viata celorlalti portia de timp in drumul lui catre taramul fagaduintei :
Imbracat ca un viteaz cu palosul in mana calare pe calul ce-si alesese isi lua ziua buna de la toti boierii cei mari si cei mici, de la ostasi, de la toti slujitorii curtii, care cu lacrimi in ochi il rugau sa se lase de-a face calatoria aceasta ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sai.
Tot ce il leaga de lumea parasita vine sa ii tina smerit urma :
Dand pinteni calului iesi pe poarta ca vantul si dupa dansul carele cu merinde, cu bani si vreo 200 de ostasi pe care-i orandui-se imparatul sa-l insoteasca.
La un moment dar eroul e hotarat si deci sortit a ramane doar cu gandul liber pe drumul luminii la marginile nimicului :
Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunge in pustietate, Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si luandu-si ziua buna ii trimise inapoi oprindu-si pentru dansul merinde doar cat a putut duce calul. Si apucand calea spre rasarit s-a dus, s-a dus si s-a tot dus . . .
Raul face parte din viata si daca cineva incearca sa-l paraseasca e nevoit sa-l infrunte. Fat-Frumos trebuie si el sa treaca prin ura lumii de care vrea sa uite insa aceasta cauta sa-l retina si deci intr-un fel ori altul sa-l domine. Pe drumul vesnicului inceput blestemele tin la nesfarsit calea gandului pornit sa-si avertizeze eroul :
- Gheonoaia e-atat de rea incat nimeni nu calca pe mosia ei fara sa fie omorat. Scorpia e mai rea decat sora-sa si are 3 capete . . .
Cine poarta de grija cugetului se stie in paza gandului :
Se dadura calul si Fat-Frumos spre odihna dar pandea cand unul, cand altul.
Eroul invinge rautatile Pamantului fara sa si le impace (nici) cu gandul ce i se destainuie :
- Nu pot sa traiasca la un loc. Blestemul parintilor le-a ajuns . . .
Daca ele sunt invinse tot nevatamate si deci mereu aceleasi ies din lupta contra cugetului :
- Fat-Frumos - ii zise Gheonoaia - de nu era calul te mancam fript. Acum insa m-ai mancat tu pe mine . . . Si-n timp ce ea gemea de durere el ii scoase piciorul pe care-l pastra in traista, i-l puse la loc si-ndata se vindeca. El ii dadu Scorpiei - la randul ei invinsa capul ce i-l luase cu sageata si care se lipi indata cum il puse la loc.
Vine si cel de pe urma timp de vreme ce eroul se vede-n preajma dorintei tuturor unde clipa se odihneste intr-un vesnic anotimp :
Se dusera pana ce ajunsera la un camp cu flori unde era numai primavara. Fiecare floare era cu deosebite de mandra si c-un miros dulce de te imbata. Tragea un vantisor care abia adia.
Tot raul (spre bine) din lume impresoara visele si mai cu (bagare de) seama pe acela in pragul caruia zaboveste gandul tuturor :
Aici statura ei sa se odihneasca iar calul ii zise :
- Trecuram cum trecuram pana aici, stapane. Avem insa sa dam peste o primejdie mare si care daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam de dansa apoi suntem voinici. Mai-nainte de aici este Palatul unde locuieste Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte. Aceasta casa e inconjurata cu o padure deasa si-nalta unde stau fiarele cele mai salbatice din lume. Ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte.
Rostul lumii e singurul pe care gandul desi nu il poate invinge ori schimba trebuie sa si-l asume ceea ce e totuna cu a-l depasi :
- Cu fiarele cele mai salbatice din lume nu e chip a te bate (nici dincolo de ea) si ca sa trecem prin padure e peste poate. Noi insa ne vom sili dac-om putea sa sarim pe deasupra.
