Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
STILURI DE COMUNICARE EDUCATIONALA
Comunicarea reprezinta una din trebuintele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor, fiind o modalitate esentiala de interactiune psihosociala, un schimb de mesaje intre interlocutori menit sa realizeze o relatie interumana durabila pentru a determina mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup. Comunicarea interumana se realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbale prin care se schimba mesaje, pentru a influenta, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt.
A comunica eficient si expresiv cu ceilalti inseamna:
- sa convingi;
- sa poti dezvolta gandirea, afectivitatea si personalitatea;
- sa informezi inteligibil si sa intelegi corect semnificatia mesajului;
- sa sesizezi si sa constientizezi reactiile, atitudinile si modificarile comportamentale ale auditoriului.
Procesul de predare-invatare se prezinta ca un proces de comunicare, evenimentele implicate fiind emitentul in calitatea sa de informatie, de agent, apoi, receptorul reprezentat de cel care percepe, intelege, accepta informatia si isi regleaza comportamentul in raport cu semnificatia ei si mediul reperezentat de contextual in care se realizeaza comunicarea.
Comunicarea didactica este de tip social, cadrul didactic transmitand grupului de copii mesajul sub forma de informatie, aceasta prezentandu-se ca un ansamblu de date si indicatori care modifica starea interna a sistemului receptor, provocand un raspuns in functie de sistemul emitator.
Tipuri de comunicare
Comunicarea poate fi clasificata in functie de mijloacele folosite, de natura semnelor utilizate in codarea informatiei si selectarea canalului predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat.
Cea mai frecvent utilizata este comunicarea verbala, informatia fiind codificata si transmisa prin cuvant oral sau scris, utilizand aspectele specifice acestuia: fonetic, lexical, morfosintactic.
Al doilea tip de comunicare este comunicarea paraverbala, informatia fiind codificata si transmisa prin elemente ce insotesc cuvantul dar care au semnificatii distincte. Din aceasta categorie fac parte: caracteristicile vocii, particularitatile de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza, tacerea.
Un rol si o functionalitate distincta revine comunicarii nonverbale care insoteste comunicarea verbala. Comunicarea nonverbala se bazeaza atat pe elemente innascute cat si pe elemente invatate.
Aceste tipuri de comunicare actioneaza in procesul instructiv-educativ simultan sau complementar cu o anumita dominanta, in functie de sarcina didactica sau obiectivul educational urmarit. Randamentul comunicarii verbale este conditionat de continutul informational strict si precis delimitat dar si de comunicarea para-si nonverbala care asigura terenul pentru mesajul verbal.
Comunicarea realizata in cadrul procesului instructiv-educativ este o comunicare instrumentala, direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare.
Factorii care pot influenta comunicarea in grupurile de copii sunt:
a) conditiile in care se realizeaza comunicarea:
- conditii operatorii: capacitatea mesajului de a fi pertinent in raport cu mesajul transmis anterior;
- folosirea unor termini sensibili si semnificativi pentru copii;
- mesajul sa fie readaptat reactiilor copiilor, ceea ce presupune controlul prin feed-back;
- acceptarea afectiva a educatoarei de catre copii;
b) marimea grupului: grupurile mici creeaza conditii optime de comunicare;
c) structura grupului
d) pozitia spatiala in procesul comunicarii;
e) coeziunea grupului.
Stiluri de comunicare educationala
Stilul directiv
Folosirea stilului directiv este utila si eficace in urmatoarele situatii:
. Atunci cand cel care comunica are cunostinte si competente superioare in domeniul aflat in discutie si interlocutorul ii recunoaste aceasta superioritate;
. Cu noii angajati, aici putand fi asimilati si elevii, carora, lipsindu-le experienta, sunt gata sa accepte instructiunile liderului;
. Pentru conducerea persoanelor carora le lipseste motivatia sau care au un grad redus de autonomie, acestea preferand sa accepte un rol pasiv in comunicare si sa obtina de la un lider dominator si bine informat siguranta si stimulii pe care nu le au din interior;
. Atunci cand apare o situatie de criza in care este preferabila o actiune hotarata si asumarea deciziei de catre o persoana cu incredere in sine;
. In comunicarea cu grupuri mai mari de 20 persoane (clasa de elevi), deoarece in acest caz scopul intalnirilor este acela de a prezenta informatii sau de a convinge, mai curand decat de a schimba idei;
. Atunci cand sunt posibile doar interactiuni scurte intre interlocutori, ca in situatiile de criza.
Stilul egalitarist
Este eficace in urmatoarele cazuri:
. Atunci cand liderul urmareste sa construiasca spiritul de echipa si sa intareasca intelegerea si apropierea dintre membri echipei;
. Cand se comunica in grupuri mici, mai ales atunci cand se elaboreaza decizii complexe care necesita schimburi si generare de idei, precum si discutii prelungite pentru obtinerea consensului;
. In demersul de depasire a rezistentei la schimbarile organizationale.
Stilul structurativ
Este foarte util in medii complexe. Daca sarcinile sunt foarte flexibile, pot apare dificultati in identificarea si rezolvarea problemelor. Stilul structurativ ajuta la sistematizarea si ordonarea acestor situatii complexe. Chiar si dupa elaborarea strategiilor, politicilor, planurilor, procedurilor care stabilesc structura necesara desfasurarii activitatii, utilizarea stilului structurativ este necesara pentru clarificarea, interpretarea si transmiterea acestei structuri.
Utilizarea stilului structurativ in situatii simple si medii stabile constituie o pierdere de timp si energie si blocheaza creativitatea. O alta utilizare gresita a acestui stil o constituie ascunderea in spatele regulilor si regulamentelor in locul infruntarii deschise a problemelor. Aceasta produce frustrare si nemultumire in randul interlocutorilor celui care foloseste un astfel de comportament.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |