Teste de inteligenta

Inteligenta a fost definita foarte diferit de numeroasele curente si scoli psihologice ce s-au conturat mai ales in secolul XX, initial multi autori confruntand conceptele de gandire si inteligenta.

Ed. Claparčde intelegea prin inteligenta aptitudinea generala de a rezolva probleme incluse in diferite situatii adaptative.

J. Piaget a preluat si a dezvoltat aceasta idee, considerand inteligenta subordonata adaptarii care se realizeaza prin asimilare si acomodare de procese intelectuale.

Th. Ribot credea ca inteligenta este un proces foarte complex, care poseda numeroase deprinderi intelectuale (numite mai tarziu algoritmi) si stocaje de cunostinte care stau la baza formarii cunostintelor.

C. Spearman a considerat inca din 1904 ca inteligenta este un proces cu o structura complexa ce contine un factor general (G) si factori specifici (S) (deviza numarului de inteligente). Factorul G (general) este cel mai des intalnit in structurile existentiale.

In 1890 J. Mc. Keen Cattell elaboreaza o serie de teste cu aceeasi destinatie, utilizarea notiunii de test apartinandu-i de atunci.

Iar la Paris, Rossolimo incearca elaborarea unor probe psihologice pe seama descoperirii conceptelor inteligentei.

La testele de inteligenta se obtin coeficienti de corelatie diferiti datorita prezentei factorilor specifici (S).

Legat de aceasta, dupa opinia lui C. E. Spearman actul de cunoastere implica perceptia si observatia, educatia, ca si prezenta lor suprema evidentiata prin corelatiilor si ordonarea lor.

K. J. Holzinger si H. Harman (1938) au fost adeptii variantei multifunctionala (factor general, factori de grup si factori specifici ai i J. P. Guilford are realizat complexitatea si diferentierea factoriala a inteligentei, identificand in inteligenta trei dimensiuni:

1.    operatii (evaluari convergente,divergente,    cognitive);

2.    continuturi (straturi figurale simbolice, semantice si actionale care acopera adaptarea inteligentei cu caracteristicile existentiale);

3.    produse (mutatii, clase, relatii, sisteme, transformari si duplicatii).

Inca L. L. Thurstone (1935) era de parere ca se poate vorbi de factori comuni (dimensionare multifactoriala).

L. L. Thurstone considera flexibilitatea inteligentei asemanatoare cu plasticitatea, precum rigiditatea asemanatoare lipsei de flexibilitate. El pune accent si pe factorii de globalizare prin care se fac integrari mai complexe ale situatiei lor.

L. Thorndike observa corect trei feluri de inteligenta (facand distinctie intre ele):

1.   inteligenta concreta (specifica subiectilor cu randament mare in activitati practice si obiective);

2.    inteligenta abstracta (foloseste simboluri matematice verbale, meditative si discutii filosofice);

3.    inteligenta sociala (presupune o adaptare rapida la caracteristicile mediului social si la schimbarile acestuia).

Activitatea intelectuala nu are un randament neintrerupt, oscilatiile datorandu-se unor diversi factori (starea psihica, starea fizica, conditii ecologice). In mod coret cercetarile au pus in evidenta faptul ca elevi foarte buni nu au intotdeauna nivelul cel mai ridicat de inteligenta.

Capacitatea de a rezolva probleme nu este in acceptia unora mai putin importanta decat creativitatea, care se mobilizeaza in fata necunoscutului si a probabilului, fiind vorba de planuri si aspecte diferite. In acest sens, s-a dovedit faptul ca exista scolari oligofreni care pot rezolva foarte bine probleme aritmetice cu diferite grade de dificultate pe care nu le pot rezolva persoane cu inteligenta normala.

La inceputul secolului XX a existat tendinta generica de schimbare a mentalitatii oamenilor. De asemenea s-a pus accent tot mai mult pe valoarea sociala a scolarizarii, militandu-se pentru invatamantul primar obligatoriu, urmat de alte atitudini benefice.

A.Scala Binet-Simon(Test de dezvoltare analitica a inteligentei)

In stransa legatura cu Scala B-S este necesar a  prezenta unele aspecte ale depistarii handicapului mintal si conceptele de "etate mentala", "etate cronologica" si "coeficient de inteligenta".

Problema depistarii handicapului mintal

Scopul initial al lui A. Binet si Th. Simon a fost de a elabora o metoda psihologica de "diagnostic stiintific al starilor inferioare ale inteligentei". Dificultatea consta in faptul ca, inainte de a se stabili metoda, era necesara o definire mai precisa a naturii subnormalitatii intelectuale. Caracterizarile si metodele de examen folosite de clinicieni, sau de profesori, erau subiective si faceau referiri la aspecte variate, astfel incit era imposibila o anumita generalizare.

In literatura de specialitate a epocii incepuse sa se schiteze ideea ca "idiotia" este efectul unei opriri in dezvoltarea psihica, dar Binet si Simon sint de parere ca disproportia dintre gradul de inteligenta si virsta nu este singura caracteristica, fiind prezente si unele deviatii in dezvoltare. A doua dificultate era aceea de a stabili un criteriu obiectiv de determinare a inteligentei. Cu toate rezervele aratate mai sus in legatura cu corespondenta dintre un subnormal si un copil normal de o virsta mai mica, aprecierea nivelului intelectual nu se putea face - in stadiul respectiv al evolutiei stiintelor - decit printr-o astfel de comparare. In consecinta, Binet si Simon elaboreaza o serie de probe de dificultate crescinda, corespunzatoare nivelelor dezvoltarii intelectuale la normali, pentru a stabili astfel cu citi ani este un individ in intirziere, sau in avans. A treia problema cu caracter general era aceea a fixarii domeniului de probe care, intr-un examen cu durata limitata, puteau da informatii despre aspectul esential al subnormalitatii, si anume, despre nivelul scazut al inteligentei (Rosca, 1972).

In definirea inteligentei Binet si Simon incep prin a o delimita de "aptitudinea scolara", de capacitatea de a insusi cunostinte in scoala, cu metodele folosite acolo. Aceasta distinctie este necesara  pentru ca reusita scolara cere - pe linga inteligenta - atentie, caracter, motivatie si anumite deprinderi. Ultimele aspecte nu pot fi puse in evidenta intr-un examen al inteligentei, a carui durata nu e bine sa depaseasca 30-40 de minute; in plus, copilul nu-si manifesta deficientele de atentie, de motivatie, in toata amploarea lor.

Binet si Simon considera ca exista dreptul "de a suspecta" de intirziere mintala orice copil care pina la 9 ani are doi ani de intirziere scolara, sau trei ani de intirziere scolara dupa ce a depasit aceasta virsta, daca ea nun poate fi explicata prin numarul mare de absente, sau prin alte cauze evidente. Utilizarea acestui criteriu nu inseamna o reducere a inteligentei la cunostinte, la memorie; scoala insasi constituie in mediu fata de care copilul trebuie sa se adapteze, iar reusita in studiu este indiciul unei astfel de capacitati de adaptare (Rosca, 1972). Desi concepe inteligenta ca o aptitudine generala, ce permite adaptarea optima la mediu, Binet admite ca nereusita in adaptarea la conditiile scolare este uneori determinata de un alt aspect al inteligentei decit cel masurat de el, adica decit ritmul dezvoltarii intelectuale; nereusita poate fi cauzata de faptul ca nu este dezvoltata inteligenta solicitata in scoala, adica inteligenta verbal-abstracta, de particularitati ale caracterului, de conditiile de mediu in care se dezvolta copilul. Inteligenta fiind conceputa ca un complex, probele trebuie sa fie eterogene, pentru a cuprinde cit mai multe fatete ale ei.

Etatea mintala

Rezultatul obtinut de un subiect la Scala metrica permite stabilirea nvelului dezvoltarii sale intelectuale, exprimat in EM. Daca, de exemplu, in urma insumarii reusitelor unui copil se obtine un nivel mental global (EM) de 6 ani mintali, aceasta inseamna ca dezvoltarea sa mentala corespunde nivelului atins de copilul cu etatea cronologica (EC) de 6 ani si normal dezvoltat din punct de vedere intelectual. Unicul indice psihometric folosit de Binet este etatea mintala. El stabileste avansul (accelerarea) sau intirzierea (retardarea) in dezvoltarea intelectuala, fata de dezvoltarea normala, prin diferenta dintre Ec si EM. Astfel, daca copilul cu EM=6 ani are EC=9 ani, inseamna ca el prezinta o intirziere mintala de 3 ani (EC-EM) (Zorgo si Radu, 1975).

EM, exprimind numeric nivelul dezvoltarii intelectuale, permite compararea dezvoltarii acesteia cu nivelul dezvoltarii afective, motrice sau chiar fizice, exprimate prin EC. In pofida indicatiilor lui Binet, in practica psihodiagnostica s-a ajuns deseori la asimilarea copilului intirziat mintal cu cel normal de aceeasi EM, desi EM identica poate sa ascunda diferente structural-functionale importante. Cercetarile ulterioare arata caracterul nefondat al acestei identificari. Compararea EM cu EC la acelasi subiect, desi necesara, este insuficienta pentru diagnosticarea intirzierii mentale. Aceeasi diferenta (EC-EM) de trei ani, de exemplu, are semnificatii diagnostice variabile, in functie de virsta reala a copilului examinat: ea denota o intirziere mentala cu atit mai grava, cu cit EC este mai mica. Binet arata ca in diagnosticarea intirzierii mentale, trebuie sa se ia in considerare atit nivelul mental (EM) cit si virsta copilului (EC). Dar el n-a reusit sa depaseasca indicele diferentei lor. Astfel, intrebarea "cum sa combini aceste doua elemente?" formulata de Binet (1905) n-a primit raspuns de la autorul ei. Raspunsul se formuleaza de catre Stern in 1912, dupa moartea lui Binet (1911). EM impartita la EC da coeficientul de inteligenta: CI = EM/EC, adica ritmul dezvoltarii intelectuale (Zorgo si Radu, 1975).

Coeficientul de inteligenta

Terman, adaptind Scala Binet-Simon pentru populatia americana (1916), impune calculul coeficientului de inteligenta in utilizarea Scalei metrice. Odata cu aceasta el incetateneste determinarea nivelelor intelectuale prin intervale de coeficienti de inteligenta. Terman inmulteste citul dintre EM si EC cu 100 (pentru a nu se opera cu numere zecimale), formula coeficientului de inteligenta devenind: CI = EM/EC x 100. CI este un indice de virsta care consta in raportul dintre doua performante: performanta reala a subiectului (exprimata prin EM) si cea asteptata, in functie de etatea sa cronologica. Un copil cu EC = 10 ani si EM = 8 ani, de exemplu, parcurge in 10 ani "drumul" pe care copilul normal il parcurge in 8 ani. Raportul dintre drumul parcurs in mod real (EM) si timpul necesar parcurgerii lui (EC), deci CI, exprima viteza dezvoltarii intelectuale (Zorgo si Radu, 1975).

Stabilitatea relativ mai mare a CI in indicarea nivelului intelectual, fata de EM, schimbatoare prin definitie (ca efect al dezvoltarii), precum si usurinta calcularii lui, i-a determinat pe psihologi sa utilizeze curent CI (numit uneori cu acronimul din limba engleza I.Q.) in practica psihologica.

Prezentarea Scalei Binet-Simon (B-S)

Scala B-S se bazeaza pe ideea ca inteligenta se dezvolta cu virsta, in asa fel incit succesiunea etatilor copilariei poate fi considerata o adevarata "scala" de masurare a ei. Procesul unitar al construirii Scalei B-S cunoaste trei etape succesive - 1905, 1908 si 1911 - de-a lungul carora se observa transformari fundamentale ale ei, atit in privinta scopului urmarit cit si in finetea realizarii instrumentului.

Scala B-S 1905

Aceasta prima forma a scalei raspunde unui scop mai limitat: depistarea copiilor intirziati mintal. Principiul scalei consta in a adresa copiilor un numar de intrebari de dificultate crescinda si a realiza astfel, pe baza reusitelor, o "clasificare ierarhica" a subiectilor: cel care raspunde doar la intrebari usoare este mai putin dotat intelectual fata de cel care rezolva si intrebari situate la nivele mai mari de dificultate. Binet si Simon alcatuiesc o lista de 30 de probe (teste) pe care o aplica unei populatii spitalizate de intirziati mintal, nu atit in scopul validarii ei, ci pentru a verifica gradele intirzierii mintale, cunoscute a priori: "idiotul" este intirziatul mintal care nu ajunge la insusirea limbajului oral, "imbecilul" nu poate insusi limbajul scris, iar "debilul mintal", care invata scris-cititul, este incapabil de abstractizari (Zorgo si radu, 1975). Termenii pusi intre ghilimele nu se mai folosesc astazi, fiind preferati cei de handicap mental profund, sever si usor.

Scala B-S 1908

Contine modificari calitative fata de lista de probe din 1905, datorita introducerii perspectivei genetice in masurarea inteligentei. Scala B-S 1908 este primul test de dezvoltare care permite clasificarea ierarhica a copiilor normali dupa criteriul reusitei. Nivelele mintale examinate prin intermediul scalelor de la 3 la 13 ani sint definite nu prin imaginile statice ale "idiotului", "imbecilului" si "debilului mintal" ci prin virstele copilariei. Testele sint grupate in nivele, etati mintale, dar numarul testelor variaza inca de la o virsta la alta ( de exemplu, in timp ce la 7 ani sint cuprinse 5 teste, la 13 ani sint doar 2). Calcularea nivelului mintal (EM) cuprinde doua momente: a) se stabileste etatea de baza, adica virsta cea mai mare la care subiectul rezolva, cu exceptia cel mult a unui test, toate probele; b) daca deasupra acestui nivel mental mai rezolva 5-10 teste, se adauga inca un an mintal la etatea de baza; respectiv 2 ani, daca numarul testelor rezolvate deasupra etatii de baza este mai mare de 10. Acest mod de calcul este complicat si greoi, lipsit de precizia pe care o va permite ultima forma a scalei (Zorgo si radu, 1975).

Scala B-S 1911

Devenita forma clasica a Scalei Binet-Simon, nu mai aduce modificari esentiale, ci imbunatatiri tehnice, fata de versiunea din 1908, principiul de construire raminind acelasi. Scala definitiva cuprinde 54 de teste, grupate in 11 nivele mintale (8 nivele mintale de la 3 la 10 ani inclusiv, 12 ani, 15 ani si nivelul adult), diagnosticate cu cite 5 teste, exceptie facind EM de 4 ani ( 4 teste). Aceste imbunatatiri permit calcularea mai precisa a EM. Etatea mentala de baza este nivelul la care subiectul rezolva toate probele. Pentru rezolvarea corecta a fiecarui test, situat la nivele superioare etatii mintale de baza, se adauga 1/5 de an. De exemplu, daca un copil rezolva toate probele de la 7 ani ani, 4 de la 8 ani si 2 de la 9 ani, etatea sa mintala va fi de 8 ani si 1/5, adica aproximativ 8 ani si 2 luni mintale (Zorgo si Radu, 1975).

Iata seturile de probe ale scalei, impreuna cu functiile si operatiile mintale pe care Binet si Simon le considerau implicate in rezolvarea lor (dupa Kulcsar, 1980):

Numirea zilelor . . . . .gradul de insusire a unor notiuni de timp

Copierea a 2 desene . . . . . . . ..memorie intuitiva imediata

Ordine verbale . . . . . . . . .functie reglatoare a limbajului

Data zilei . . . . . . ..gradul de insusire a unor notiuni de timp

Lunile anului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . idem

Repetarea a 6 cifre . . . .stabilitatea atentiei atentiei; capacitatea de memorare mecanica

Repetarea unei propozitii . . . . . . . .memorie verbala imediata

Formarea unei propozitii . . . . . ..gindire asociativa, inventivitate

Asezarea de greutati . . . ..comparatie la nivelul actiunilor concrete

Repetarea a 3 cifre in mod invers . . stabilirea atentiei, memorie mecanica imediata, capacitate de restructurare

Notiuni opuse . . . . . . . . . . . . ..operativitatea notiunilor

Probleme de calcul mintal II . . . . . . ..deprinderi intelectuale

Fapte diverse . . . . . . . . . . . . . experienta cotidiana

Probleme de calcul mintal I . . . . . . . deprinderi intelectuale

Lacune in desene . . . . . . . ..spirit de observatie, reprezentari

Critica frazelor absurde . . . . . . . .criticismul gindirii verbale

Joc de combinare . . . . . . . . . . ..gindire concret-intuitiva

Asemanari din amintire . . . . . . . . capacitate de comparatie

Combinatii spatiale . . . . . . . . imaginarea mintala a actiunii

Repetarea a 4 cifre in ordine inversa . .stabilitatea atentiei, memorie mecanica imediata, capacitate de restructurare

Aratarea asemanarilor . . . . . . . . ..capacitate de comparatie

Intrebari grele . . . . . . . . . capacitate de intelegere verbala

Figurile lui Abelson . . . . . . . .functia reglatoare a limbajului

Poveste in imagini . . . . . ..spirit de observatie, gindire cauzala

Cautarea mingii . . . ..capacitate de anticipare, de planificare mintala a activitatii

Reproducerea de cuvinte in ordine inversa . stabilitatea atentiei, memorie mecanica imediata, capacitate de restructurare a unei serii de informatii

Probleme de calcul mintal III . . mobilitatea gindirii, deprinderi intelectuale

Cuvinte fara legatura . . . . . capacitate de combinare verbala; gindire logica

Repetarea unei propozitii . . . . . . . ..memorie verbal-logica

Caracterul compozit al Scalei B-S nu se datoreaza "neglijentei", ci in primul rind conceptiei "globaliste" a lui Binet despre inteligenta. Diversitatea testelor scalei se justifica prin insasi diversitatea inteligentei. Caracterul compozit nu este propriu numai scalei in ansamblul ei, el se regaseste la nivelul fiecarui test. Testele luate izolat nu vizeaza o anumita functie intelectuala ci totalitatea probelor surprinde inteligenta in ansamblul ei, in mod global. In ciuda diversitatii testelor Scalei B-S, ele pot fi grupate in teste verbale si nonverbale. Scala B-S este un test predominant verbal de inteligenta globala. Aceasta neechilibrare ii defavorizeaza evident pe copiii cu tulburari de limbaj, ceea ce constituie una dintre limitele scalei (Zorgo si Radu, 1975).

Se observa, de-a lungul celor trei etape de construire ale scalei B-S, o preocupare permanenta pentru diferentierea factorilor innascuti de cei dobinditi in masurarea inteligentei. Deoarece scopul lui Binet este sa masoare nu atit bagajul de cunostinte cit aptitudinea care conditioneaza achizitionarea lui, el incearca sa elimine din testul propus probele care vizeaza cunostintele. In ciuda eforturilor, reusita la probe este determinata in mare masura de factorii social-educativi. Astfel, criticile la adresa scalei B-S subliniaza ca ea masoara inteligenta prin evaluarea cunostintelor. In vederea depasirii acestui neajuns, Cattell incearca construirea unor teste de inteligenta, independente de influentele culturale. Dar rezultatele obtinute de aceste incercari nu elimina influentele culturale ci le reduc doar in mod considerabil.

Scala B-S fundamenteaza practica testelor mintale si totodata, prin introducerea perpectivei genetice promoveaza o metodologie care se impune in dezvoltarea ulterioara a psihologiei copilului.

Revizii: Stanford- Binet - 1916

Scara etalonata s-a extins la 90 itemi pe o arie larga de la 3 la 19 ani, plus un nivel adult mediu si unul adult superior.
Ponderea tipurilor de caracteristici psihice solicitate in testele de inteligenta

B.Matricile Progresive Raven

In acest curs sunt prezentate primele scale de masura a inteligentei generale elaborate de J.C. Raven, insistindu-se pe varianta pentru copii - Matricile Progresive Colorate.

Istoria Matricilor Progresive Raven

Testul "Matricilor Progresive Standard" (MPS) elaborat de J.C. Raven in colaborare cu L.S. Penrose in 1938, revizuit in 1947 si 1956, este un test omogen de inteligenta generala. Matricile Progresive Standard (seriile A,B,C,D si E) sint construite astfel incit sa acopere nivele variate (slab-mijlociu-bun) ale abilitatii mintale si sa fie aplicabile la toate virstele (copii-adulti-batrini), indiferent de nivelul de scolarizare, nationalitate sau conditie fizica.

In 1947 J.C. Raven construieste "Matricile Progresive Colorate" (MPC) publicate in 1949, revizuite in 1956, destinate examinarii inteligentei generale a copiilor (5,5 -11 ani) si a batrinilor (65-85 ani).

In practica examinarii inteligentei generale a aparut insa necesitatea elaborarii unui test fidel si sensibil de eficienta mintala, aplicabil la persoane cu capacitati intelectuale bune si foarte bune, in vederea stabilirii diferentelor interindividuale intre persoane cu aptitudini superioare. Testul "Matricile Progresive Avansate" (MPA) elaborat de J.C. Raven in 1943, revizuit in colaborare cu G.A. Foulds in 1947 si 1962 serveste acestui scop practic, si poate fi aplicat incepind de la virsta de 11 ani. Testul Raven (in toate variantele sale) evidentiaza o componenta a functionarii cognitive executive, si anume rationamentul visuospatial de tip inductiv. La aceasta conlucreaza structurile cerebrale implicate in ceea ce se numeste generic "memorie de lucru", si anume ariile 9 si 46 din dorsolateralul prefrontal, aria 10 din fronto-polar, ariile 24 si 32 din girusul cingulat anterior, si zone din infero-temporalul anterior. Aceste arii realizeaza activarea din memorie a unor informatii, manipularea lor in scopul rezolvarii sarcinii si monitorizarea acestui proces in scopul controlului posibilelor erori. Toate aceste procese se bazeaza, in primul rind, pe circuite dopaminergice.

Matricile Progresive Colorate

MPC construit pentru examinarea copiilor (5,5-11 ani) poate contribui la evaluarea gradului de maturitate scolara, la descifrarea etiologiei insucceselor scolare, la diagnosticarea timpurie a deficientei mintale, la cunoasterea abilitatii mintale a deficientilor auditivi, la examinarea persoanelor cu tulburari grave de vorbire (afazie, bilbiiala, etc), precum si a strainilor care nu cunosc limba. De asemenea, se utilizeaza la virstele mai inaintate ( 65-85 ani) in scopuri clinice (de exemplu, stabilirea deteriorarii mintale) si antropologice (studii de antropologie comparata). MPC examineaza potentialul intelectual si mai putin volumul de cunostinte.

Prezentarea testului. Testul consta din trei serii (A, Ab si B) de cite 12 matrici. Seriile A si B din MPC si MPS sint identice, cu exceptia faptului ca seriile A si B din MPC sint prezentate pe un fond colorat. Seria Ab nu are corespondent in testul MPS. Fiecare matrice este formata dintr-o figura sau o succesiune de figuri abstracte. In coltul din dreapta jos lipseste un fragment, sau unul din elementele componente ale matricii. Segmentul care lipseste este dat, intre alte desene mai mult sau mai putin asemanatoare, in partea de jos a foii, subiectul trebuind sa-l indice (vezi figura).

Probele din cadrul unei serii sint de dificultate crescinda, dar ele se rezolva pe baza aceluiasi principiu pe care subiectul trebuie sa-l descopere. Datorita faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de usoara, subiectul intelege sarcina cu o instructie prealabila minima si-si exerseaza tehnica de rezolvare in insusi cursul probelor. Pentru ca proba sa fie mai atractiva si sa mentina atentia copiilor, figurile sint desenate pe un fond viu colorat. In plus, in afara de prezentarea testului sub forma de caiet (obiectul studiului de fata), s-a creat o varianta in care sarcina apare mai clara, deoarece matricea este data sub forma unei plansete, iar piesele, intre care se gaseste cea adecvata, sint mobile, completarea avind loc in mod practic.

Principiile care stau la baza construirii testului. In dezvoltarea activitatii intelectuale, Raven indentifica, in urma unor studii experimentale premergatoare construirii testului, 5 stadii sau momente cruciale:

copilul devine capabil, inainte de toate, sa distinga figurile identice de cele diferite si apoi pe cele similare de cele nesimilare.

Ceva mai tirziu, el apreciaza corect orientarea figurii atit in raport cu propria sa persoana, cit si fata de obiectele din cimpul perceptiv.

Mai tirziu reuseste sa perceapa ca formind un intreg doua sau mai multe figuri distincte, izolate.

Apoi copilul poate sa analizeze elementele, caracteristicile intregului perceput si sa faca distinctie intre ceea ce este dat in test si ceea ce trebuie sa adauge el insusi.

In cele din urma, copilul ajunge sa compare schimbarile similare in caracteristicile percepute si sa adopte comparatia ca metoda logica de gindire.

Matricile lacunare (3x12) si figurile eligibile (6x12) pentru "intregirea" matricilor sint construite in scopuri diagnostice definite. Acestea pot fi intelese prin analiza calitativa a itemilor (3x12), respectiv a alegerilor corecte si gresite in raport cu momentele cruciale ale dezvoltarii activitatii intelectuale la copii. In partea de sus (in stinga) a fiecarui tabel (tabelele vor fi anexate in varianta fotocopiata nu se regasesc pe CD) sint prezentate, in ordinea importantei (de la stinga la dreapta), acele operatii mintale fundamentale care conditioneaza intelegerea si rezolvarea problemelor prezentate in mod succesiv. Operatia esentiala este subliniata prin majuscule. In partea de jos (in stinga) a fiecarui tabel sint grupate, dupa tipul de greseala comisa, toate figurile care pot fi alese de subiect pentru completarea matricilor. Figurile sint ordonate in 5 grupe iar interiorul primelor patru se analizeaza mai nuantat. In partea de sus (in dreapta) a fiecarui tabel sint calificate (cu litere) cele 6 figuri eligibile si prin aceasta se arata si greseala de rationare, de gindire in cazul alegerilor inadecvate. Din partea de jos ( in dreapta) a fiecarui tabel se poate afla frecventa celor 11 tipuri de alegeri ("a-x") in fiecare serie (A, Ab si B).

Kulcsar (1975) spune ca MPC este destinat sa evalueze, in primul rind, claritatea capacitatii de observatie, gindirea clara si nivelul dezvoltarii intelectuale a persoanei. Raspunsurile gresite nu pot fi utilizate in mod satisfacator in vederea evaluarii cantitative a disfunctiei mintale. Ele indica doar unde, in ce, si eventual, de ce esueaza subiectul. Gradul de incredere al concluziilor desprinse in urma analizei greselilor depinde, pe de o parte, de natura greselilor si, pe de alta parte, de numarul lor. Analiza greselilor are o semnificatie psihologica mai redusa in cazurile in care se greseste in prea putine sau in prea multe alegeri, fata de acele cazuri in care cca. jumatate din raspunsuri intr-un fel sau altul sint gresite, adica cota totala variaza intre 15-27 puncte.

Rezultatul obtinut la MPC (cota totala) desi depinde in primul rind de operatiile mintale, de calitatile inteligentei, reusita este conditionata si de factori nonintelectuali de personalitate (anxietate, stabilitate - instabilitate emotionala, motivare, trasaturi temperamentale). Pe de alta parte, diferiti subiecti pot realiza aceeasi performanta prin mecanisme intelectuale diferite, ceea ce pentru psiholog nu este indiferent. Semnificatia psihologica a scorului total se desprinde numai cu conditia relevarii mecanismelor psihice prin care s-a ajuns la rezultatul respectiv. Ceea ce este posibil numai prin interpretarea rezultatului final in raport cu comportamentul global al subiectului, manifestat in situatia de examinare.

C.Scala de inteligenta pentru copii Wechsler(W.I.S.C.)

Prezentarea demersului elaborarii scalelor Wechsler ca masura a inteligentei globale, pornindu-se de la limitele scalei Binet-Simon, insistindu-se pe scala pentru copii scolari WISC.

Intr-o lucrare de referinta, Ursula Schiopu arata ca:

,,Nu multi stiu ca David Wechslers-a nascut in anul 1896 la Bucuresti. El a elaborat o serie de teste de inteligenta ce se aplica individual, fiind o baterie de testare analitica a inteligentei. David Wechsler a elaborat inca din anul 1939 o versiune pentru adulti pe care o revizuieste in anul 1955, iar in anul 1949 realizeaza o versiune a testului pentru copii si prescolari (op. Cit., pp. 159-180 selectiv).

Bateria pentru copii se numeste, WISC cea pentru adulti se numeste WAIS, iar cea pentru prescolari se numeste WIPSI. Bateria Wechsler are 2 parti, prima cu 5 grupari. Prima grupare are 30 itemi de dificultate gradati privind cunostintele foarte generale, intrebarile fiind saturate in factori sociali si culturali. Pentru reusita maxima se acorda 30 de puncte. A doua grupare cuprinde 14 itemi ale caror semnificatii trebuie intelese; se coteaza cu cate 2 puncte un item, ceea ce inseamna in total 24 puncte. Daca raspunsul nu este clar si corect, se da doar un punct. Daca la 3 itemi consecutivi se greseste, se dau 0 puncte si se intrerupe testarea. Itemii acestei secvente sunt mai complecsi, se refera la semnificatii incluse in reactii umane. Pe langa factori sociali de intelegere, sectiunea aceasta solicita si atitudini morale (apud Ursula Schiopu, 2002).

Desi Bateriile Wechsler au uzanta individuala, ele se folosesc foarte frecvent. In 1999 a inceput sa circule o noua varianta ,adica o revizuire a probelor care se impusese de mult timp

Validitatea variantei pentru scolari este foarte buna, punand in evidenta subiectii cu diverse grade de handicap intelectual. In orice caz testele Wechsler dau diagnostice de mai mare finete decat bateria Stanford-Binet in cazurile de psihopatii (apud Ursula Schiopu, 2002, p. 151).Aceleasi teste Wechsler permit stabilirea indicelui de deteriorare si ,,indicelui de pierdere (evident mai ales dupa varsta adulta ori varsta a III-a).

Istoricul Scalelor de Evaluare a Inteligentei globale elaborate de David  Wechsler

David Wechsler a observat ca deficienta de baza in aplicarea scalelor de tip Binet-Simon la adulti deriva din utilizarea notiunii de virsta mintala in exprimarea nivelului intelectual. Pina la 13 ani notiunea de virsta mintala are o acoperire in realitate deoarece diferentele dintre nivelele de virsta succesive sub aspectul procentului rezolvarii probelor de inteligenta, sint mai mari decit cele din cadrul unei virste. Cu alte cuvinte, la copii "virsta mintala" constituie unitatea de masura a avansului sau a intirzierii in dezvoltarea intelectuala. Ulterior insa, diferentele intre indivizii de o anumita virsta pot fi mult mai pronuntate decit cele dintre doua virste succesive. Wechsler de asemenea, a observat ca a existat un dezacord in ceea ce priveste fixarea virstei mintale presupusa maxima pentru adult. Caracterul artificial al acestor limite reiese din faptul ca nu pentru toate probele de inteligenta notele medii inceteaza sa mai creasca dupa 14-16 ani. El considera ca nici pentru perioada copilariei exprimarea nivelului intelectual in termeni de virsta mintala nu este pe deplin adecvata (Rosca, 1972).

De exemplu, un copil in virsta de 5 ani cu virsta mintala de 7 ani, nu are "acelasi fel de inteligenta" cu un copil de 10 ani, care are virsta mintala tot de 7 ani. Aceeasi lipsa de nuantare se vadeste si atunci cind virsta mintala este utilizata pentru a se calcula coeficientul de inteligenta; de exemplu, un copil de 5 ani cu etatea mintala de 6 ani are un I.Q. de 120; o astfel de valoare obtine insa si un copil de 10 ani cu etatea mintala de 12 ani, dar in timp ce la primul avansul mintal este de 1 an, la cel de-al doilea avansul este dublu; cu alte cuvinte, semnificatia I.Q. depinde de virsta cronologica a subiectului (Rosca, 1972).

Pornind de la consideratiile amintite, Wechsler creeaza in 1939 o scala pentru adulti si adolescenti, numita Wechsler-Bellevue (aplicabila intre 10 si 60 de ani, in care insa se dau norme incepind cu virsta de 7,6 ani valabile in examenul intirziatilor mintal). In 1949 apare varianta revizuita. Deoarece populatia care a servit pentru etalonare a fost insuficienta ca volum si nereprezentativa pentru intrega populatie, se publica in 1955 o varianta revizuita numita WAIS ( Wechsler Adult Intelligence Scale), in care nu se aduc modificari in structura scalei, dar se amelioreaza continutul probelor, instructiunilor si, mai ales, esantionul de etalonare (1700 de persoane intre 16 si 64 de ani).

In 1949 apare o scala pentru copii, numita WISC ( Wechsler Intelligence Scale for Children)(intre 5 si 15 ani), iar in 1967 o alta forma consacrata celor intre 4 si 6,6 ani, numita Wechsler Pre-school and Primary School Intelligence Scale (WPPSI).

Pentru WISC etalonarea s-a facut pe cite 100 de baieti si 100 de fete la fiecare nivel de virsta, examinati in limitele de o luna sau o luna si jumatate. S-a tinut seama de proportia sat-oras, de ocupatia tatalui, de aria geografica. In timp ce in metodele de tip Binet-Simon probele variaza la diferitele virste in continut, iar uneori chiar in natura lor, in scarile Wechsler se renunta la gruparea probelor pe virste mintale, ele fiind inseriate, in cadrul subtestelor componente, in ordinea dificultatii crescinde; fiecare subiect inainteaza cu rezolvarea pina la limita accesibila lui si primeste cota corespunzatoare virstei sale, conform tabelelor date de Wechsler.

O alta modificare costa in faptul ca subtestele sint grupate in doua scale, una verbala si alta de performanta, astfel incit se poate determina atit un nivel intelectual global, pe baza rezultatelor la ambele scale, cit si nivelele diferentiate. In plus, se poate face o comparare a capacitatii de rezolvare a diferitelor tipuri de subteste, ceea ce are o valoare clinica.

In 1974 apare o noua varianta numita WISC-R, pentru copii intre 6 si 17 ani, ce curpinde tot 2 scale, una verbala si una de performanta. Aceasta varianta o vom prezenta in acest material.

Descrierea Scalei WISC

Scala verbala: cuprinde subscalele de informatii generale, comprehensiune, rationament aritmetic, similitudini, memoria numerelor (Digit Span) si subscala de vocabular.

Informatii generale, cuprinde 30 de intrebari referitoare la cunostinte curente, din diferite domenii. Testelor de acest gen li s-a adus obiectia ca volumul de cunostinte al unei persoane depinde nu numai de capacitatile sale intelectuale, ci si de prezenta unor conditii cultural-educative, care sa permita achizitionarea lor. Pentru a se reduce la minimum dependenta calitatii raspunsurilor de oportunitatile educative ale subiectului, s-a incercat sa se aleaga fapte a caror cunoastere nu implica un studiu special, date ce pot fi asimilate in contactul cotidian cu mediul, prin mijloacele uzuale de informare, prin lectura, etc.; in acest fel proba ar pune in evidenta interesul pe care un om il are pentru mediul sau. Iata una din cele mai usoare intrebari din scala: "Cite urechi ai?", iar una dintre cele mai grele este: " Din ce este extras aluminiu?". Testul ne da citeva tipuri de raspunsuri acceptate. De exemplu, la ultima intrebare, nu este suficient daca copilul raspunde " minereu".

Similitudini, prezinta 19 itemi, perechi de cuvinte, si se cere copilului sa spuna ce au in comun obiectele, fiintele sau fenomenele indicate de cuvintele fiecarei perechi. Wechsler este de parere ca, daca se face o buna selectie a cuvintelor, proba nu este influentata de factorul limbaj, fiind unul din cele mai bune subteste de inteligenta, deoarece pune in evidenta aspecte ale procesului de gindire, prin nivelul asemanarilor pe care subiectul le poate stabili, nivel de care se tine seama in cotare. Subtestul de similitudini are o corelatie ridicata cu scala in ansamblu. Iata citeva din perechile de cuvinte utilizate: "Prin ce se aseamana PIANUL si CHITARA?; Prin ce se aseamana PISICA si SOARECELE?". De exemplu, in ultimul caz, subiectul primeste punctajul maxim daca da un raspuns care sa cuprinda faptul ca ambele animale, mamifere, creaturi, fiinte vii, vertebrate, au singe cald.

Scala de rationament aritmetic, cuprinde 24 de probleme al caror continut se refera la situatii curente. Copilului i se cere sa rezolve mintal o serie de probleme de aritmetica prezentate in forma verbala. La primii 5 itemi i se prezinta o serie de imagini ( de exemplu citeva pasari), copilul trebuind sa rezolve diverse probleme legate de acestea ( sa numere pasarile); la urmatorii itemi pina la 18 el trebuie sa rezolve mintal diverse probleme date de examinator ( "Daca tai un mar in jumatate, cite bucati voi obtine?"); iar la itemii 19-24 i se prezinta problemele scrise pe cartonase, copilul trebuind sa citeasca cu voce tare problema, exceptie facind cazul in care copilul are tulburari de citire. El va trebui intii sa citeasca cu voce tare problema iar apoi s-o rezolve mintal, fara a se ajuta de creion si hirtie (de ex.: "Daca 3 bomboane costa 5 lei, cit vor costa 24 de bomboane?").

Valoarea acestui subtest este diminuata de faptul ca rezolvarile sint dependente de conditiile educative, de specificul activitatii uzuale a subiectului; de asemenea, reusita poate fi influentata de fluctuatiile atentiei, de oboseala sau de reactiile emotionale. Corelatia intre acest subtest si scala in general este de valoare medie. Rezultatul la acest subtest combinat cu cel de la informatii generale dau adeseori indicatii precise despre reusita scolara a subiectului (Rosca, 1972).

Subtestul de vocabular, consta din 30 de cuvinte prezentate oral, subiectul trebuind sa spuna la fiecare cuvint ce inseamna. De exemplu: " Ce este in CEAS?, Ce este o UMBRELA?". Initial, data fiind teama ca nivelul de rezolvare al probei ar fi influentat de gradul de instruire al subiectului, ea a fost utilizata numai ca o incercare suplimentara sau ca un subtest alternativ. Ulterior insa, s-a considerat ca subtestul de vocabular este necesar in orice examen complet de inteligenta, el are o corelatie redusa cu scara in ansamblu, dar are valoare mai ales in stabilirea deteriorarii mintale.

Subtestul de comprehensiune se compune din 18 intrebari ( de ex.: " Ce faci daca te tai la deget?"), la care sint necesare, pentru a raspunde, dupa expresia autorului, "anumite informatii practice si aptitudinea generala de a evalua experienta anterioara". Calitatea raspunsurilor ar pune in evidenta masura in care subiectul dispune de un anumit "bun simt" in judecarea situatiilor.

Memoria cifrelor ( Digit Span), consta in prezentarea orala a 8 serii de numere (prima contine doua elemente iar celelalte cresc fiecare cu cite un element), ce trebuie repetate exact. Dupa ce subiectul nu mai reuseste sa retina doua serii succesive, se trece la a doua grupa, alcatuita dupa acelasi principiu si i se cere sa repete fiecare serie in ordine inversa. Acest subtest evidentiaza functionarea memoriei de lucru, componenta de baza in ceea ce numim "inteligenta fluida", si care coreleaza cu functionarea operatiilor aritmetice si a limbajului, cu principiul conservarii masei si volumului, precum si cu rationamentul inductiv si deductiv.

Scala de performanta cuprinde urmatoarele subscale: Codul, completarea de imagini, cuburile lui Kohs, aranjarea de imagini, ansamblarea de obiecte si labirintul.

Codul este un test de substitutie cu larga circulatie in masurarea inteligentei, si consta din linii in diferite pozitii ce trebuie asociate cu figuri geometrice. El are valoare clinica deoarece este slab reusit de catre nevrotici si indivizi instabili emotional.

Completarea de imagini. Subiectului i se prezinta 15 cartonase, pe fiecare dintre ele fiind desenat un obiect sau o scena, din care lipseste un fragment, ce trebuie denumit. Rezolvarea implica atit recunoasterea obiectului, cit si determinarea faptului daca elementul absent este sau nu esential. Dupa parerea lui Wechsler acest subtest este unul din cele mai bune din scala de performanta (dupa cuburile lui Kohs).

Cuburile lui Kohs. Copilul trebuie sa reproduca niste modele-mozaic desenate pe cite un cartonas, folosind cuburi colorate; patru fete ale acestora au o singura culoare (rosie, albastra, alba, galbena), iar doua fete au doua culori, despartite in diagonala (albastru-galben, rosu-alb). Wechsler considera ca acest subtest este cel mai bun in scala de performanta, ca are o corelatie buna cu scala in ansamblu, si chiar cu unele subteste verbale (de exemplu, cu cel de informatii generale, si cu cel de vocabular), ceea ce s-ar explica prin faptul ca probele amintite fac apel la functiile analitice si sintetice. Acest subtest este deosebit de util in punerea in evidenta a handicapului mental.

Aranjarea de imagini Se prezinta serii de cite 3-6 imagini pe teme din viata sociala, care trebuie aranjate in secventa temporala adecvata, constituind astfel o scena cu sens. Testul pune in evidenta capacitatea subiectului de a intelege situatia in ansamblu, de a desprinde o idee directoare. Rareori subiectii care aranjeaza corect imaginile sint cu handicap mental, chiar daca au rezolvat slab alte subteste. Avind in vedere faptul ca imaginile au teme din viata sociala, rezolvarea probei ar implica, spune Wechsler o "anumita inteligenta sociala", dar ea este influentata si de volumul sau de natura experientei personale.

Ansamblarea de obiecte Se utilizeaza figuri decupate - un om, un profil, o mina - ale caror piese sint prezentate intr-o ordine neregulata, dar predeterminata. Testul prezinta calitatea de a pune in evidenta unele particularitati de gindire - de exemplu, cei cu handicap mental nu-si formeaza o ipoteza in legatura cu ceea ce urmaresc, ci opereaza prin incercari si erori.

Labirintul. Consta din 8 labirinte de dificultati crescinde. Subiectul trebuie sa traseze drumul de la punctul de pornire pina la iesire, fara a ridica creionul si fara a se intoarce inapoi. Acest subtest evidentiaza capacitatea de planificare a subiectului.

Factorii Scalei WISC

Una dintre cele mai frecvente analize la care au fost supuse scalele Wechsler a fost analiza factoriala. Din aceasta analiza au reiesit trei factori durabili si consistenti: comprehensiunea verbala, organizarea perceptiva si protectia fata de distractori. Fiecare dintre cele 12 subteste s-a gasit ca fiind "incarcat" cu unul dintre acesti factori, dupa cum urmeaza ( dupa Reynolds si Kamphaus, 1990):

Comprehensiune verbala

Informatii generale

Similaritati

Vocabular

Comprehensiune

Organizare perceptiva

Completare de imagini

Aranjare de imagini

Cuburile Kohs

Asamblarea de obiecte

Labirintul

Protectia fata de distractori

Calcul aritmetic

Memoria numerelor

Codul

Primii doi factori evident au o relatie cu scalele Verbala si de Performanta. Al treilea factor a fost numit "Protectia fata de distractori" pentru a urma precedentul creat de Cohen in 1959 pentru celelalte teste Wechsler; in plus, cercetarile facute cu copii hiperactivi au aratat ca terapia medicamentoasa (cu Ritalin) duce la descresterea distractibilitatii si imbunatatirea memoriei si a performantelor aritmetice. Acest factor este cu valoare diagnostica ridicata, de asemenea, pentru copii si adolescenti cu retard mental, pentru copii cu tulburari de invatare sau de comportament si unele categorii de pacienti psihiatrici adolescenti ( Reynolds si Kamphaus, 1990).