Tema : ASPECTE ALE OMONIMIEI BILINGVE -
CUVINTE "FALSI - PRIETENI"
CUPRINS
Introducere ..
Capitolul 1
UNIVERSUL TRADUCERII ..
§ 1. TRADUCEREA CA ACTIVITATE UMANA
§ 2. IMPORTANTA TRADUCERII PENTRU CULTURA
OPINIILE MARILOR OAMENI DE CULTURA
DESPRE TRADUCERE
Capitolul 2
ASPECTE ALE TRADUCERII CUVINTELOR IMPRUMUTATE
§ 1. PROBLEMA IMPRUMUTURILOR .
§ 2. REDAREA OMONIMILOR BILINGVE IN
TRADUCERE .
CONCLUZII .
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Problema traducerii este una din cele mai vechi in istoria si teoria limbii .
Izvorind dintr-o necesitate practica imediata , activitatea de traducere a avut la inceput caracter oral, asa - numita "interpretare" sau "talmacire". Apoi traducerea s-a extins la texte scrise .
De fapt, pina nu demult problema traducerii nu trezea discutii, intrucit se socotea , ca limba , in special lexicul ei , e un simplu inventar de cuvinte , care isi au corespondente adecvate in alte limbi .
Procedeul traducerii incepe cu determinarea genului operei , intrucit de caracterul acesteia depinde alegerea vocabularului redarea diferitelor nuante ale cuvintului : una dintre conditiile de baza pentru traducerea literaturii artistice, de exemplu, este cunoasterea la perfectie a limbii , a culturii ,a istoriei poporului precum si a obiceiurilor acestor descrise in original, in caz contrar , traducatorul risca sa denatureze trasaturile caracterului, specificul national al creatiei inspirate a scriitorului . Deci una dintre cele mai de seama de realizare a traducerii adecvate este buna cunoastere a celor doua limbi si culturi .
Traducatorul trebuie sa fie atent la alegerea echivalentelor. Doua cuvinte pot fi echivalente in dictionarul bilingv, dar totdeauna pot fi folosite ca echivalente la traduceri si atunci traducatorul trebuie sa gaseasca echivalent contextual . De aceea alegerea la intimplare din dictionarul bilingv a echivalentelor cutarui sau cutarui element al originalului duce la greseli propriu-zise , la schimonosiri de sens.
Cea mai mare dificultate la alegerea cuvintelor o constituie polisemia , omonimia si sinonimia .
Din categoria acestora fac parte greselile generate de traducerea asa numite "falsi-prieteni" ai traducatorului.
"Falsi-prieteni" sunt numite acele cuvinte care apar in exprimare cu sensuri pe care nu le au. De obicei, greselile apar atunci cind se traduce dintr-o limba in alta sau in situatii de bilingvism , cind sensurile cuvintelor sunt confundate . De exemplu, cuvintul baton este folosit de vorbitorii basarabeni cu sensul de "franzela" preluat din limba rusa. In DEX insa , vom gasi explicatia cuvintului baton : bucata de vanilie , de ciocolata , de ceara etc, lunguiata sau in forma de bastonas . Un alt cuvint care este frecvent folosit de vorbitorii basarabeni este cuvintul sud. Se foloseste in contextul a plecat la sud , avindu-se in vedere prin sud judecatoria.
Problema cuvintelor falsi-prieteni nu a fost destul amplu studiata . Dar am putea numi citiva autori care s-au ocupat de aceasta problema : Budogov B. , Copceag Dumitru , Aculenco - care este autorul unui amplu dictionar englez -rus si rus - englez , acest dictionar are si o prefata mare , si postfata . Aici , mai ales in postfata autorul ia in discutie problema cuvintelor "falsi - prieteni". La fel s-a ocupat de aceasta problema Muraviov , care este si el autorul unui dictionar (rus - francez ) .
In prezenta lucrare ne-am straduit sa mentionam care sunt problemele cuvintelor "falsi - prieteni" , care sunt cazurile aparitiei acestor greseli si in ce situatii apar ele. Ca sa realizam acest scop am luat drept exemple cuvinte din engleza , franceza , rusa si romana si le-am comparat. Lucrarea data este alcatuita din doua capitole . Capitolul I este intitulat "Universul traducerii". La rindul sau primul capitol este impartit in doua paragrafe :
§ 1. "Traducerea ca activitate umana". In acest paragraf am vorbit despre istoria traducerii , care este definitia traducerii , care sunt dificultatile de care se ciocnesc traducatorii.
§2. "Importanta traducerii pentru cultura. Opiniile marilor oameni de cultura despre traducere". Aici am vorbit despre importanta traducerii si care era atitudinea oamenilor de cultura fata de traducerile din alte literaturi ;
Cel de-al doilea capitol se numeste "Aspecte ale traducerii cuvintelor imprumutate ."
§ 1. "Problema imprumuturilor". Aici am mentionat care e importanta imprumuturilor cuvintelor straine, din ce limbi a primit romana imprumuturi .
In § 2. "Redarea omonimelor bilingve in traducere" am discutat problema cuvintelor "falsi - prieteni" , am concretizat care sunt aceste cuvinte si de ce se comit greseli la traducerea lor.
Pentru realizarea scopurilor propuse in aceasta lucrare am utilizat metode diferite : metoda analizei si metoda comparativa .
Lucrarea se incheie cu o bibliografie selectiva.
CAPITOLUL I
UNIVERSUL TRADUCERII
§ 1. TRADUCEREA CA ACTIVITATE UMANA
Secolul al XX - lea este numit secolul vitezei , secolul cinematografiei , secolul calculatoarelor electronice , dar mai este numit si secolul traducerii .
Activitatea de traducere are vechi traditii. Ea este generata de existenta pe glob a mai multor limbi si va fi necesara atita timp , cit omenirea nu va dispune de o limba unica pentru comunicare.
Izvorind dintr-o necesitate practica imediata, activitatea de traducere a avut la inceput caracter oral, asa - numita "interpretare" sau "talmacire" . Apoi traducerea s-a extins la texte scrise.
Practica traducerii depindea de textul ales. Astfel traducerea unui text religios , care era considerat sacru, nu trebuia sa adauge si nici sa omita ceva fata de originalul despre care se credea ca are origine divina. Traducerea unui text laic era mai degraba o imitatie sau o adaptare , care uneori mergea pina la schimbarea personajelor si modificarea subiectului . Scopul urmarit de asemenea traduceri era , in primul rind, de natura estetica.
De imbinarea celor doua atitudini fata de original s-au nascut caracteristicile traducerii literare moderne , care a luat de la traducerea religioasa respectul si scrupulozitatea fata de original ,iar de la traducerea de imitatie si adaptare a pastrat grija pentru aspectul estetic al traducerii.
Referitor la posibilitatea traducerii , de-a lungul istoriei s-au confruntat doua opinii care au ajuns pina in zilele noastre:
1. Pe de o parte , pornindu-se de la o conceptie naiva cu privire la identitatea idiomurilor , s-a ajuns la principiul teoretic ca se poate traduce orice si in intregime . Punctul acesta de vedere are o raspindire mai larga in special pina la perioada Renasterii si este justificat de stadiul de dezvoltare al cunostintelor lingvistice.
2 . Pe de alta parte , dezvoltarea activitatii de traducere din perioada Renasterii , cu interesul ei pentru antichitate si mai ales noile cerinte pe care le pune in fata traducerii perioada de trezire a constiintei nationale , scot in evidenta greutatile practice ale traducerii. Tendinta de a pastra culoarea locala si nevoia de a-l transpune pe cititor intr-o alta tara si in alta epoca , subliniind totodata intreaga originalitate a operii traduse , aduc pe traducator in fata unor probleme noi si uneori poate fi greu de rezolvat . Pe plan teoretic constiinta acestor greutati a generat ideea ca o traducere completa niciodata nu este posibila.
In mod curent traducerea este asociata cu transpunerea operelor literare dintr-o limba in alta , de aceea anume in legatura cu traducerea literaturii artistice s-au facut multe aprecieri pertinente , dar si mai multe speculatii , atit de literati , cit si de lingvisti. Intrebarea devinita sacramentala mai persista inca : ce este totusi traducerea , o stiinta sau o arta ? Referitor la textele artistice s-ar putea afirma ca traducerea este o arta bazata pe stiinta , iar interpretarile facute de lingvisti au stat nu arareori la baza experientelor concrete ale traducatorilor .
Nici chiar definitia traducerii nu poate fi data cu foarte mare usurinta. In sens larg , ea poate fi considerata ca procesul transformarii unui mesaj emis intr-o limba , in acelasi mesaj, dar formulat in alta limba , cu conditia ca sunt pastrate toate (sau relativ toate) calitatile mesajului initial.
De fapt, pina nu demult problema traducerii , nu trezea discutii, intrucit se socotea , ca limba , in special lexicul ei , e un simplu inventar de cuvinte , care isi au corespondente adecvate in alte limbi. Dupa cum o dovedesc cercetarile contemporane , de fapt, fiecare limba isi are un mod al sau individual de a oglindi realitatea ambianta , intr-un fel al sau organizeaza datele experientei . Limbile in mod diferit segmenteaza realitatea exterioara si o caracterizeaza in mod diferit , iar drept rezultat doua tablouri ale lumii obiective, prezentate de doua limbi oarecare , de obicei, nu coincid.
Intr-o acceptie simplista se crede ca traducerea inseamna a gasi pentru cuvintele unei limbi cuvinte - echivalente in alta limba . Considerindu-se ca lexemele sunt un fel de "etichete" ale obiectelor , fenomenelor, calitatilor, actiunilor, etc. , se poate ajunge foarte usor la ideea eronata ca traducerea ar fi un simplu schimb de "etichete". Ferdinand de Saussure observa in acest sens ca "pentru unii oameni limba , redusa la principiul sau esential, este o nomenclatura , adica o lista de termeni ce corespund cu tot atitea lucruri" ; si alti cercetatori atentioneaza ca limba nu este o traista de cuvinte.
Martinet afirma ca : "a invata o limba nu inseamna sa pui noi "etichete" pe niste obiecte cunoscute , ci sa te obisnuiesti sa analizezi astfel obiectul comunicarii lingvistice."
Ideea cum ca fiecare limba iti are un mod al sau specific de analiza a faptelor din lumea ambianta prezinta o obiectie teoretica serioasa impotriva posibilitatii de a realiza o traducere .
De buna seama, daca se admite , ca limbile difera intre ele nu numai dupa aspectul lor exterior - printr-un vocabular individual si printr-o structura gramaticala specifica , ci si prin felul de a organiza continutul semantic al lexicului , oameni ce vorbesc limbi diferite nu prezinta in acelasi mod lucrurile .
