I. Eminescu in viziunea lui G.Ibraileanu si imbinarea Natura
Iubire
II. Geneza poeziei
Poezia "Lacul" apare la 1 Septembrie 1876 in revista Convorbiri Literare apoi, inclusa in volumul "Poezii" aparut in 1883.
Geneza poeziei se afla in versul "Langa lacul cel albastru incarcat cu flori de nufar" din basmul popular "Calin Nebunul". Aceasta imagine se regaseste intr-o varianta a poemului "Calin (file din poveste)" : "Langa lacul cel albastru incarcat cu nuferi mari" devenit "Langa lacul care-n tremur, somnoros si lin se bate"
"Lacul" este o creatie lirica de dragoste si de natura, o idila cu elemente de pastel in care se imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de frumusetile naturii.
:
III. Structura poeziei.
Poezia este formata din 5 catrene organizate gradat ca sarea sufleteasca , de la dorinta arzatoare de a -si intalni iubita pana la durerea sfasietoare a poetului.
Poezia are o armonie deosebita, muzicalitatea fiind realizata prin aliteratie si asonanta.
Aliteratiile contin repetarea silabei "sa"(sa sarim) si a consoanei "s" (sa scap). Asonantele sunt realizate prin accentuarea vocalei "A"(unduioasa, apa).
Pentru a spori armonia versurilor acestor doua figuri de stil li se alatura rima de tip "abcb" in care rimeaza versul al II-lea cu al IV-lea, ritmul trohaic si masura de opt silabe.
IV. Semnificatia titlului
Natura are o foarte mare importanta in desfasurarea actiunii poeziei. Nu numai ca lacul reprezinta cadrul iubirii romantice, dar prin natura se sugereaza si impresiile, emotiile, starile de spirit ale autorului astfel incat rolul acestuia este cu atat mai mare. Astfel, modul in care este intitulata poezia ," lacul", reprezinta de fapt in mod simbolic insasi dragostea, subiectul poeziei eminesciene.
V. Tema poeziei .
Reprezinta dorinta iminenta a eului liric de a-si intalni iubita care il face sa ajunga pe un taram indepartat al gandului unde incearca sa o descrie (investind sentimente pe care el le crede comoara sufletului) , intr-un cadru rustic natural.
VI. Interpretarea textului
Actiunea este plasata intr-un cadru natural apropiat de perfectiune, un cadru natural de inceput de lume, un paradis terestru. Astfel, codrii duc cu gandul la vesnicie, la timpuri de mult trecute pe care codrul impietrit le-a privit, iar apa albastra, tresarind in cercuri albe, a lacului sugereaza puritate, poate chiar puritatea "inceputurilor". Barca, luntrea mica, deja poate anticipa ceea ce va urma prin romantismul si intimitatea prezentei sale pe lac. Si momentul zilei este unul sacru , seara , "sub lumina blandei lune", luna fiind un motiv romantic eminescian, un martor al iubirii perene.
In acest decor mirific un indragostit de plimba "de-a lung de maluri", asteptandu-si iubita. Isi doreste ca ea sa vina, "din trestii sa rasara", si din acest moment poezia devine o singura exprimare a unei dorinte si a unei aspiratii la dragoste. El viseaza ca, impreuna cu iubita sa petreaca momente de mare intimitate, impreuna in luntrea mica, "inganati de glas de ape". Dragostea lor reciproca este plina de armonie, perfecta, idilica, inefabila, umpland pe cei doi indragostiti de bucurie si farmec. Cadrul natural parca se face partas la iubirea celor doi indragostiti, apa lin se unduieste si tresare in cercuri albe, pure precum sentimentele lor, nuferii galbeni inspira fericire, luntrea mica pluteste, inganata de un "glas al apelor" si de un fosnet al vantului prin trestii aproape muzical, vegheata de "mandra luna".
Ultima strofa reprezinta insa revenirea la realitate. Indragostitul realizeaza ca iubita nu ii este alaturi si ca toate clipele minunate sunt menite sa ramana doar un vis. Un sentiment de singuratate, de zadarnicie, de mahnire si de suferinta il cuprinde ( "in zadar suspin si sufar" ). Dar, cu toate ca poezia surprinde un moment de iubire neimplinita, atmosfera generala pe care o degaja versurile este una de seninatate si calma resemnare. Aceasta senzatie se datoreaza imaginilor vizuale si auditive ale naturii. In primele strofe ale poeziei, natura inspira bucurie, fericire, culori calde, lumina blanda, fosnete line si unduiri albe ( lacul albastru cu unduiri albe, nuferii galbeni ) .Cu toate ca in ultimele versuri, toate motivele fericirii sunt daramate, peisajul ramane si este perceput acelasi ca si cum sentimentele si atmosfera nu s-au pierdut si raman aceleasi (lacul este tot albastru, incarcat de nuferi galbeni ).
VII. Figurile de stil preponderente:
. Personificare ( "lacul[..] tresarind, lacul[..] tremura, "glas de ape", "apa sune" )
Lacul este personificat de-a lungul intregii poezii deoarece s-a stabilit o relatie intre natura si sentimentele poetului. Astfel, lacul reprezinta un fel de oglinda a gandurilor sale , Eminescu realizand asta cu ajutorul personificarilor.
. Inversiunea ( "lacul codrilor albastru", "blandei lune", "lin fosneasca",
"unduioasa apa" )
Epitete ( "lacul[..] albastru", "nuferi galbeni", "cercuri albe",
VIII Elemente argumentetive speciei pastel si elemente argumentative speciei idila
Poezia "Lacul" fiind o idila- pastel , imbina elementele de traire interioara a sentimentului de iubire cu cele ale naturii, cu care intra in concordanta deplina.
Elemente de idila: sunt exprimate verbe cu o mare incarcatura emotionala: "parc-ascult" , "parc-astept" , "sa sara" , "sa cada" , "suspin", "sufar".
Elemente de pastel se compun din imbinarea imaginilor vizuale cu cele auditive, natura eminesciana fiind in armonie desavarsita cu sentimentul de dragoste. Imaginile vizuale apartin atat naturii terestre -lacul ,trestiile, nuferii- cat si celei cosmice ,luna ,vantul.
Idila este o specie a genului liric de dimensiuni relativ reduse , in care poetul infatiseaza o poveste de dragoste (iubitul,iubita) idealizara si proectata in mijlocul cadrului natural.(aici lacul, codrul ,elementele naturii ).
Pastelul este specia lirica ,in care poetul descrie un tablou de natura apeland la imagini vizuale si auditive ,precum si la figuri de stil specifice.
