Samanatorismul si ideologia literara. Primatul etnos-ului ( al specificului national) si al eticului si eclipsarea principiului estetic.

Samanatorismul si ideologia literara. Primatul etnos-ului ( al specificului national) si al eticului si eclipsarea principiului estetic

In raport cu fenomenul literar samanatorismul cultural- ideologic se manifesta sub doua aspecte: a. unul este cel al ieologiei literare, al militantismului literar si al fixarii unor normative (de aplicat in creatia literara); b. celalalt este cel al creatiei propriu-zise.

Noua directie in literatura este marcata de un militantism pe doua coordonate:  etnica (nationala) si etica - in defavoarea esteticului (trecut in plan secund).

In principal, samanatorismul promoveaza un militantism literar pe coordonata etnosului ( a specificului national).

Crezul samnatorist fiind fundamentarea unei culturi nationale ("Avem un stat national fara o cultura nationala, ci o spoiala straina: frantuzeasca" - afirma Iorga),  intregul esafodaj ideologic slujeste aceasta "tendinta nationala" spre care este orientata si literatura. Preocuparea directiei samanatoriste este salvarea fiintei nationale de factori care-i periclitau existenta si identitatea: patrunderea si adaptarea unei civilizatii straine (europene) si implicit a unor tendinte moderniste externe in arta si in literatura. Intr-o epoca agitata de nazuinte nationale, samanatorismul a considerat ca apelul la factorul- etnos va crea un liant pentru toti cei "de-un sange si de-o lege" (Iorga), pentru apararea fiintei nationale. Ca atare, ideologia culturala samnatorista sustine primatul ideii nationale (a etnosului) in cultura (si literatura). Afirmarea necesitatii unei culturi nationale vine intr-o continuitate de idei, in primul rand pe filonul ideologic invocat si recunoscut de samanatoristi, cel al Daciei literare. "Trebuie opera de cultura nationala prin literatura" sustine cu convingere N.Iorga Spiritul national trebuia cautat in primul rand in cultura populara, iar arta si literatura au datoria de a se orienta spre zona ruralului, a culturii populare, care poarta cu sine chintesenta specificitatii.

Principiul samanatorist este cel al afirmarii unei literaturi nationale, militante, cerute de comandamentele momentului istoric. Sunt idei afirmate ferm, convingator si in mod repetat de principalii animatori ai miscarii samanatoriste: mai intai G.Cosbuc, Al. Vlahuta, I. Slavici, Ilarie Chendi si apoi, hotarator N.Iorga. "E ceasul literaturii militante si nu al literaturii pierdute in visuri mistice"(facea aluzie polemica la inceputurile literare simboliste) (N.Iorga, Educatia nationala si literatura militanta, in "Floarea darurilor", vol.II, nr.31, 1907, p. 482) N. Iorga, I.Chendi, Sextil Puscariu au subliniat frecvent ideea ca arta, literatura au fost intotdeauna expresia unei epoci, "instrument" activ .

Calitatea de literatura cu reprezentativitate nationala inseamna, in ideologia samanatorista, orientarea literaturii exclusiv spre rural, spre cultura populara traditionala, spre trecutul istoric (una din caracteristicile noii directii literare: este necesitatea incorporarii in literatura a trecutului istoric, incarcat de lupte si de traditie - Iorga). Reprezentativitatea etnica (nationala) apartine exclusiv ruralitatii traditionale, satul ca permanenta de valori, singurul mediu care reflecta nealterat spiritul national. Satul samnatorist este arhaic, izolat in structuri milenare, patriarhal, idilizat ca lacas al armoniei si depozitar de valori si virtuti ale trecutului. Se milita deseori pentru osmoza intre dimensiunea istorica si cea a apologierii satului idilic. N. Iorga accentueaza intr-un articol din 1904, Povestitorii de ieri si cei de azi, "schimbarea noua care s-a facut" si care trebuie cautata in "iubirea pentru neam si tara, in realitatea, in trecutul si idealele lor, inspiratia noua ce s-a trezit si se imputerniceste zi de zi din cunoasterea intreaga a literaturii, a cantecului poporului, din dezgroparea rabadatoare a trecutului din infratirea tot mai deplina a romanilor"(in Samanatorul, 12 martie 1904 - apud O lupta literara, vol. II, p. 115). O astfel de directie literara este solicitata lumii creatorilor. Ilarie Chendi proiecteaza in articolul Alti prozatori tineri viitorul unei literaturi "in care taranul roman, cu pamantul, limba si poezia sa, este temeiul"( in Viata literara si artistica, an I, nr.20, 1907, p. 132); in sens il elogiaza pe O.Goga, pentru ca a stiut sa se integreze organic "intr-o lume mai buna si mai ademenitoare, la vatra taranului, in atmosfera lui de gandire naiva si romantica"(Ibidem, p.37).

→ Conform ideologiei literare samanatoriste orientarea artei si literaturii (militante) spre idealul national asociaza cu necesitate obiectivul de moralizare si educare; astfel principiul national (etnic) se intrepatrunde cu principiul etic. Literatura trebuie sa indeplineasca functii morale si moralizatoare. Literatura - comenteaza Iorga -" poate sa aiba si la noi, ca la toate popoarele culte, o mare misiune reformatoare", scriitorii sunt "educatori permanenti catre moralitate si ideal, catre credinta in neam" (Educatia nationala si literatura militanta, in Floarea darurilor, vol.II, nr.31, 28 octombrie, 1907, p. 482), "reprezintantii celei mai intransigente discipline morale" (N.Iorga, Ce-am dorit sa fie scriitorii si ce sunt, in "Neamul romanesc literar", an III, nr.43-44, 13 noiembrie, 1911, p. 673-674). Prin promovarea principiului etic, directia samanatorista se autoevalua drept "un curent intelectual sanatos, normal si logic, care sta in legatura cu intreaga noastra dezvoltare sufleteasca", prin contrast cu naturalismul si simbolismul  considerate curente "fara folos moral", "curente bolnave", "literatura falsa"(N.Iorga, Literatura falsa, in Samanatorul, 22 iunie 1903; si in O lupta literara, vol. I, p. 23) Ce anume putea sa asigure - in viziunea samanatorista - implinirea aceste doua normative fundamentale: reprezentativitatea nationala si moralitatea (sanatatea etica), in literatura? Numai ruralitatea atesta un nivel inalt de moralitate, ofera modelul de "sanatate" morala (amenintata de imixtiunile civilizatiei urbane, industrial-capitaliste). Simion Mehedinti exalta "directia sanatoasa a literaturii noastre" care "isi cauta sursa de inspiratie in curatia vietii rurale" (Cronica, in "Samanatorul", an V, nr.18, 1 mai, 1905, p.300). Ion Scurtu evidentiaza drept caracteristica a noii miscari literare ceea ce numea "cufundarea in puritatea vietii satesti", afirmand ca "poetii si prozatorii nostri tineri isi scalda sufletele cu multumire in frumusetile naturale de la tara si-n bielsugul sufletului taranesc" (Ion Scurtu, Curentul popular si generatia tanara, in Fat-frumos, an I, nr.17-18, 1904, p. 262).

Scotand in evidenta, in prim-plan cele doua principii: etnic si etic, determinante pentru arta si literatura, samanatorismul trece in mod deliberat intr-un plan secund sau eclipseaza principiul estetic (valoarea artistica intrinseca a creatiei literare).

Prioritatea acordata etnicului (nationalului) si eticului in defavoarea esteticului va constitui continutul unuia dintre cele mai puternice reprosuri aduse samanatorismului de celelalte curente culturale ale epocii. Situarea esteticului, a valorii artistice a operei literare intr-un plan secund, in favoarea celorlalte doua principii de prim-plan justifica promovarea frecventa a unor opere literare mediocre ale unor scriitori "de mica cultura"(cum ii numeste G.Calinescu); ceea ce nu inseamna ca toata literatura samanatorista atesta mediocritate artistica, valorica. Literatura samanatorista nu poate fi redusa la productia minorilor; are zone valorice mai joase, dar si zone marcate de altitudine