Comisia Europeana

Comisia Europeana

§1. Infiintare

123. Apreciata in general ca fiind executivul Comunitatii, Comisia Europeana este o institutie de decizie, alaturi de Consiliu si Parlament, cu atributiile cele mai vaste, prin care apara interesele comunitare, dincolo de interesele statelor membre. "Comisia Comunitatilor Europene reprezinta institutia cea mai originala a sistemului comunitar indeplinind atributiile unui adevarat executiv, prefigurand viitorul guvern european supranational" . Ca institutie administrativa si politica, Comisia Europeana nu este doar gestionarul actiunilor comunitare, ci prin competentele si misiunile pe care le are, ea este artizanul procesului de integrare europeana.

Istoria Comisiei Europene incepe la 18 aprilie 1951, cand la Paris a fost semnat Tratatul CECO, intrat in vigoare la 25 iulie 1952, prin care a fost instituita Inalta Autoritate. Termenul de Comisie, pentru a desemna executivul unei Comunitati, a fost folosit in Tratatele CEEA si CEE, semnate la Roma in 25 martie 1957, din motive strategice, pentru a masca atributiile supranationale ale acestei institutii. Din 1957 si pana la intrarea in vigoare a Tratatului de fuziune (semnat la 8 aprilie 1965 si intrat in vigoare la 1 iulie 1967), cele trei Comunitati europene au avut fiecare cate un executiv, respectiv Inalta Autoritate pentru CECO si cate o Comisie pentru CEEA si CEE.

Prin Tratatul de fuziune, numit si "Tratat instituind un Consiliu unic si o Comisie unica pentru Comunitatile Europene" a fost creata o singura Comisie pentru toate cele trei Comunitati.

§2. Componenta Comisiei Europene

In principiu, numarul membrilor Comisiei Europene, la fel ca si in cazul celorlalte organe institutionale, este variabil, modificandu-se in functie de numarul statelor membre.

In prezent, Comisia este compusa din 25 de membri, cate unul din fiecare stat membru, politicieni de frunte alesi pe criteriul competentei. "De retinut ca, criteriile principale in desemnarea membrilor Comisiei sunt competenta lor deosebita recunoscuta si garantiile de independenta care sunt neindoielnice si care trebuie sa fie furnizate in interesul comunitar, dat fiind ca, desi trebuie sa fie nationali ai unor state, ei nu le reprezinta pe acestea. De aceea, in indeplinirea indatoririlor lor, ei nu trebuie sa solicite, nici sa accepte instructiunile vreunui guvern sau ale vreunui organism si se vor abtine de la orice acte incompatibile cu caracterul functiilor lor, fiecare stat membru angajandu-se sa respecte acest caracter si sa nu caute sa influenteze membrii Comisiei in exercitarea sarcinilor lor"[2].

125. Mandatul membrilor Comisiei Europene. Membrii Comisiei Europene (comisarii) sunt numiti pentru o perioada de cinci ani (ca si in cazul membrilor Parlamentului European), cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Situatiile in care mandatul unui comisar inceteaza sunt: motiune de cenzura a Parlamentului; demisia din oficiu; demisie voluntara; decesul.

In cazul motiunii de cenzura a Parlamentului, votata cu o majoritate de doua treimi din totalitatea voturilor exprimate, se ajunge la demisia in bloc a Comisiei. Intr-o asemenea situatie intreaga procedura de numire a Comisiei se reia, iar mandatul noii Comisii expira la data la care ar fi expirat mandatul celeia pe care o inlocuieste.

Demisia din oficiu a unui comisar poate fi ceruta de Comisie in ansamblul ei ori de catre Consiliu Uniunii Europene. Insa pronuntarea, in oricare dintre aceste doua situatii, intra in competenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

126. Conducerea Comisiei Europene este asigurata de catre un presedinte si doi vicepresedinti, ajutati de un Secretariat general. Presedintele este desemnat cu sase luni inainte ca mandatul sau sa inceapa, de catre guvernele nationale si este aprobat de catre Parlamentul European. Apoi, presedintele numit este consultat de catre guvernele nationale, pentru desemnarea celorlalti membri ai Comisiei. Comisia astfel constituita, inainte de a-si incepe activitatea, este supusa unui vot de investitura in Parlamentul European, consolidandu-si astfel legitimitatea democratica. Vicepresedintii sunt desemnati, dintre comisari, de catre guvernele statelor membre, dupa procedura numirii membrilor.

Comisia este un organism de tip guvernamental cu activitate permanenta. In structura ei intra: membrii Comisiei (comisarii); serviciile; organele auxiliare. Comisia este un organism colegial, in sensul ca deciziile pe care le ia fiecare comisar, in domeniul lui de responsabilitate, sunt considerate decizii ale Comisiei.

§3. Atributiile Comisiei Europene

Aspecte generale. Competenta Comisiei Europene este definita printr-o serie de atributii circumscrise unor domenii de mare interes comunitar. Rolul Comisiei Europene este, in plan politico-juridic, de a asigura infaptuirea interesului comunitar. Pe langa responsabilitati administrative, ea este un organ de reflectie, de initiativa, de lucru si de executie. Sintetizand prevederile Tratatelor institutive, din aceasta perspectiva, literatura de specialitate vorbeste de urmatoarele categorii de atributii mai importante:

a) atributii in procedura legislativa comunitara, avand atat monopolul puterii de initiativa legislativa, cat si competente legislative proprii;

b) atributii de urmarire a respectarii dreptului comunitar, atat de catre statele membre, cat si de catre celelalte institutii comunitare;

c) atributii de organ executiv al Uniunii Europene;

d) atributii de reprezentare si de negociere a acordurilor si intelegerilor internationale.

129. Atributii legislative. Ca organ responsabil de integrarea europeana, Comisia isi exercita atributiile legislative sub doua aspecte.

Pe de o parte, detine monopolul initiativei legislative. Potrivit procedurii comunitare, reglementata in Tratatele institutive, pot fi adoptate acte normative necesare pentru infaptuirea obiectivelor comunitare, numai pe baza propunerilor facute de Comisia Europeana. Numai Comisia are competenta de a formula propuneri catre Consiliul U.E. si catre Parlamentul european. Propunerile pot fi realizate sub forma proiectelor de act normativ, dar si sub forma enunturilor de principii, ori sub forma textelor programatice. Atributia de organ de initiativa legislativa exercitata de Comisie, are si unele limite. Referindu-se la aceste limite, intr-o lucrare sintetica foarte interesanta, Dacian Cosmin Dragos noteaza: "Comisia europeana detine monopolul initiativei legislative in sfera primului «pilon», cel comunitar, initiativa care este transmisa spre decizie Consiliului U.E. In cazul celui de-al doilea «pilon», Comisia este doar asociata initiativei Consiliului U.E., iar in cel de-al treilea ea imparte aceasta atributie cu statele membre" .

Pe de alta parte, Comisia Europeana dispune si de putere normativa proprie, pentru anumite domenii, expres indicate prin textele tratatelor, respectiv uniunea vamala si concurenta. Pentru a-si indeplini obligatiile, "Comisia poate emite decizii individuale (precum si recomandari sau avize), adresate statelor sau intreprinderilor comunitare, prin care intervine in anumite domenii, cum ar fi concentrarile economice" .

130. Atributia de "gardian" al Tratatelor. "In virtutea acestei functii, Comisia vegheaza, alaturi de Curtea de Justitie, ca dreptul european sa fie aplicat corect, respectat de catre toate statele membre ale Uniunii Europene"[5].

131. Atributii executive. Ca organ executiv al Uniunii, Comisia pune in executare actele normative emise de Consiliul U.E. sau de catre acesta in codecizie cu Parlamentul european. Pentru aceasta, Comisia Europeana se foloseste de puterea normativa proprie pentru a adopta regulamente, directive si decizii, precum si recomandari sau avize.

Atributii de reprezentare. Ca exponent al interesului comunitar, Comisia reprezinta Uniunea Europeana atat in plan intern, cat si in plan extern.

In plan intern, ea reprezinta acest interes in raport cu celelalte institutii comunitare, cu statele membre, cu persoanele juridice si cu persoanele fizice. Prin actiunile sale, Comisia trebuie sa urmareasca echilibrul acestor raporturi, astfel incat interesul comunitar sa primeze.

Ca organ reprezentativ in plan extern, Comisia primeste delegare din partea Consiliului UE, pentru a negocia tratatele internationale pe care le incheie Uniunea.