Definitia dreptului constitutional

Definitia dreptului constitutional[1]

Fenomenul de putere institutionalizata, caracteristic societatii organizate statal a determinat o impartire traditionala a dreptului in drept public si drept privat, inca din antichitate, dupa criteriul apartenentei sau non apartenentei subiectelor raportului juridic la o autoritate publica, in sensul larg de detinator de putere. Dreptul public este dreptul care se aplica autoritatilor publice si raporturilor dintre autoritatile publice si persoanele private, iar Dreptul privat este dreptul care se aplica raporturilor dintre persoanele private.

Intr-o definitie generala, Dreptul public este ansamblul normelor juridice, care reglementeaza constituirea si functionarea autoritatilor publice, precum si raporturile dintre autoritatile publice si persoanele private. Rezulta din aceasta definitie, ca cel putin unul dintre subiectele raportului de drept public este o autoritate publica. Acest subiect poarta numele de subiect calificat.

Dreptul public prezinta doua caracteristici esentiale:

I. Dreptul public promoveaza interesele generale, care constituie scopul necesar al autoritatilor publice, pe cand dreptul privat arbitreaza interesele particulare;

II. Dreptul public este, in principiu, un drept al raporturilor de inegalitate, deoarece interesul general trebuie sa predomine asupra interesului particular. Datorita acestei superioritati a interesului general fata de interesul individual, autoritatile publice dispun de mijloace juridice de constrangere si de forta publica, ceea ce le permite sa-si impuna vointa. In dreptul privat partile se afla pe pozitii de egalitate juridica, operand initiativa individuala si acordul liber de vointa.

In procesul de dezvoltare a dreptului, atit dreptul public cit si dreptul privat s-au divizat, la rindul lor, in diverse ramuri de drept, dupa anumite criterii, dintre care cel mai utilizat este criteriul obiectului sau al materiei reglementarii. Astazi, este unanim acceptat faptul ca, Dreptul constitutional este o importanta ramura a Dreptului public, existand opinii care considera dreptul constitutional chiar ramura principala a dreptului, intrucat prin normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice[2].

Din analiza conditiilor istorice in care au aparut primele Constitutii scrise, precum si din continutul acestor Constitutii, rezulta urmatoarele aspecte:

Marii ginditori ai sec.XVIII au constientizat realitatea ca, puterea, pentru a fi acceptata de societate trebuie sa se bazeze pe un sistem de principii fundamentale care sa corespunda sistemului de valori social-politice recunoscut. Astfel, s-a ajuns la o categorie importanta de norme juridice, normele-principii, care au fost incluse in Declaratii de drepturi sau in Constitutii, ca fundament pentru intregul sistem statal.

Principiile fundamentale trebuiau insa aplicate, garantate si promovate prin intermediul puterii organizate statal. Aceasta putere trebuia sa fie eficace pentru a-si putea realiza misiunea, dar in acelasi timp trebuia sa respecte si sa perpetueze sistemul de valori social-politice. De aici, interesul deosebit pentru organizarea puterii statale, care a dus la crearea normelor cu caracter specific privind instaurarea, mentinerea si exercitiul statal al puterii. Intrucat aceasta categorie de norme are cel putin aceeasi importanta pentru functionarea intregului sistem social ca si normele-principii, normele cu caracter fundamental privind instaurarea, mentinerea si exercitiul puterii statale au fost incluse, de asemenea, in Constitutii.

O experienta indelungata a demonstrat ca orice putere are tendinta sa abuzeze, astfel incat a aparut necesitatea protectiei individului impotriva abuzului de putere. Se ajunge astfel la necesitatea definirii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. In mod firesc, s-a considerat ca acest deziderat se poate realiza, in modul cel mai eficient, prin norme juridice incluse in Constitutie.

Ansamblul acestor norme prezinta o configuratie proprie si o permanenta evidenta, caracteristici ce il individualizeaza in ansamblul normelor de drept public. Se cristalizeaza astfel obiectul unei ramuri distincte a dreptului public, ramura care a fost denumita 'Drept constitutional'.

Putem deci, defini dreptul constitutional, intr-un mod mai explicit, dupa cum urmeaza: Dreptul constitutional este ramura dreptului public formata din normele juridice care consfintec principiile fundamentale, esentiale ale regimului social-politic al unei tari, reglementeaza relatiile sociale fundamentale care se stabilesc in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii, definesc si garanteaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor pentru a-i proteja impotriva tendintelor de abuz ale puterii.

La modul cel mai general, Dreptul constitutional poate fi definit ca dreptul fundamental ce reglementeaza puterile statului