Federalizarea uniunii europene

Uniunea Europeana este mai putin decat un stat , dar mai mult decat o organizatie internationala, problema acesteia ramanand cea a identitatii sale.

Statul este o entitate fizica si juridica ce cuprinde un teritoriu demarcat prin granite si controale ale miscarilor persoanelor, bunurilor si capitalurilor, o suveranitate asupra teritoriilor, persoanelor si resurselor din interiorul granitelor,o legitimitate prin care autoritatea este recunoscuta de popor si de alte state si o independenta politica.

Suveranitatea a aparut in secolele XV-XVII si exprima suprematia suveranilor, a conducatorilor unei tari fata de populatia guvernata si suveranul e recunoscut ca atare si nu accepta egali in randul populatiei din interiorul tarii si suprematia suveranilor fata de conducatori altor tari, nu accepta existenta unor superiori in afara granitelor.

Organizatiile internationale sunt entitati in cadrul carora coopereaza diferite tari, grupuri de interes,corporatii si guverne. Acestea promoveaza cooperarea voluntara si coordonarea intre membrii, dar care n-are nici autonomie nici autoritate de a-si impune regulile in fata membrilor.

Uniunea Europeana e mai mult decat o organizatie pentru ca institutiile sale au capacitatea de a emite decizii cu putere de lege, membrii sai nu sunt egali ca putere si deciziile se iau prin folosirea unui vot. Aceasta are autoritatea de a negocia in numele membrilor in anumite domenii si in functie de gradul in care e impartita intre statele participante se disting mai multe grade de cooperare si exista doua opinii dominante, federalismul si confederalismul.

Confederalismul este un sistem de organizare in care doua sau mai multe state/organizatii suverane isi mentin identitatea, dar confera puteri unei autoritati central, din motive de securitate si eficienta. Confederatia este o asociere de state suverane ce constituie un singur stat in care transferul de putere este limitat,; este un tratat international intre statele membre. Autoritate centrala este slaba, ea depinzand de vointa statelor membre. Exista o relationare directa intre cetatenii acestora si guvernele nationale si dreptul statelor membre la aderare sau la retragere atunci cand doresc. Membrii confederatiei sunt suverani din punct de vedere intern si extern, iar baza legala o reprezinta  un tratat semnat de ele.

Federalismul este un sistem de organizare administrative in care puterea e impartita intre guvernul central si statele member, forta lor venind de la cetatenii acestora.

Federatia este un stat suveran in care puterea e impartita intre autoritatea federala, centrala si autoritati locale, regionale si presupune existenta unui guvern local cu putere in domeniul educatiei, culturii si un guvern national cu putere in politica externa si de securitate. Aceasta are o singura moneda, o singura forta de aparare si o constitutie scrisa ce e reprezentata de Constitutia si nu anuleaza existent altor constitutii in statele membre.

Modificarea Constitutiei nu necesita aprobarea fiecarui stat membru ci inregistrarea unei majoritati definite strict. In interiorul Uniunii Europene pentru britanici, federalismul este o centralizare excesiva, iar pentru germani sau italieni este o descentralizare , o impartire a puterii intre niveluri administrative diferite astfel incat nivelul superior sa pastreze doar puterea necesara. Federatia cuprinde o impartire a puterilor intre autoritatile federative si cele ale statelor membre, se respecta principiul separarii puterilor in stat, imposibilitatea statelor member de a se retrage.

In cadrul federatiei statele membre pierd atribute ale suveranitatii in favoarea institutiilor federale.

Uniunea Europeana are atat trasaturile unei confederatii cat si pe cele ale unei federatii.

Atribute de confederatie ale Uniunii Europene:

Cetatenii statelor membre sunt legati de guvernul national, nu de institutiile europene

Nu exista un sistem de taxe desi Uniunea Europeana percepe taxe cum sunt cele vamale, la import, pe venit, proprietate, profit

Institutiile cheie Comisia, Consiliul de Ministrii, Consiliul European, Curtea Europeana de Justitie sunt investite de liderii si guvernele statelor membre

Nu exista nici un sistem militar European

Cetatenii se identifica cu simboluri nationale desi exista si europene (steaguri, embleme, etc.)

Atribute de federatie ale Uniunii Europene

Exista un sistem de tratate si de legi ce se aplica direct de teritoriul Uniunii

Exista domenii politice precum comertul, mediul, agricultura in care statele membre au dat autoritate acesteia

Exista un Parlament ales de cetateni si cu cat puterea sa creste cu atat puterea legislativelor nationale scade

Comisia Europeana poarta negocieri cu statele in numele celor membre in domeniul commercial

Uniunea are o moneda proprie ce a inlocuit monedele nationale si simbolurile

Exista un buget ce da independenta financiara institutiilor europene.

Specificitatea federalismului European deriva din suprastatatilitate. In cadrul Uniunii Europene exista o simbioza intre interesele nationale si cele europene. In cei 50 de ani de existenta ai Uniunii Europene , aceasta simbioza nu a slabit statele membre si identitatile lor ca state nationale, ci le-a intarit din punct de vedere economic, politic si a politicii in lume.

Integrarea suprastatala s-a dovedit a fi foarte benefica statelor membre atat pe plan intern cat si extern, fiecare si impreuna devenind mai puternice.

Originalitatea sistemului comunitar consta in echilibrul dinamic dintre institutiile comunitare propriuzise(Comisia si Parlamentul European) si cele reprezentand interesele nationale (Consiliul) si in existenta in cadrul lor a unei componente de suprastatalitate. Consiliul are o natura dubla: institutie comunitara si for de reprezentare a statelor. Are vointa proprie distinct de cea a fiecarui membru al sau , este compusa din membrii guvernelor statelor membre si este perceput ca un for de aparare a intereselor acestuia.Comisia are rol de catalizator al interesului comun.

Federalismul Interguvernamental

Federalismul interguvernamental implicit:

Proiectele ce urmareau unitatea europeana incep sa apara odata cu Primul Razboi mondial.Cu ocazia celui de-al 2-lea Razboi Mondial proiectele se "democratizeaza" (la ele participa elitele, oamenii politici, intelectualii, clasele sociale). Dezbaterea se transforma in una politica , devenind parte a programelor electorale care vor duce la Tratate ce stau la baza constituirii Comunitatii Europene.

Conceputul de "Uniune de state-natiune"a lui Jacques Delors desemneaza o realitate politica singulara precum este Uniunea Europeana, cu alte cuvinte o uniune de caracter federal care asociaza voluntar state ce au decis sa-si exercite in comun suveranitatea. Procesul politic este unul federalist, caracterul federalizant consta in participarea politica a reprezentantiilor cetatenilor , popoarelor europene pe langa state.

Federalismului interguvernamental este acceptat ca un model propriu al UE, nu ca o formula de compromise intre cele doua extreme federal-interguvernamental. Se trece de la un federalism interguvernamental implicit, tranzitoriu, la unul explicit ce se formalizeaza prin Tratatul Constitutional. Pentru prima data se imagineaza un model adevarat de federalism interguvernamental prin Tratatul Uniunii Europene de la 1984 care prevedea doua moduri prin care UE lua decizii in scopul implinirii obiectivelor proprii:actiune comuna si cooperare intre state. Desi a fost aprobat de Parlamentul European, Tratatul din 1984 nu a intrat niciodata in vigoare pentru ca statele membre nu au dorit-o. Odata cu Tratatul de la Maastricht de la 1992 se legitimeaza modelul federalismului interguvenamental prin impartirea Tratatului in trei parti: una pentru gestionarea comunitara a politicilor europene si celelalte doua pentru cooperarea interguvernamentala in materie de politica externa si de secruitate comuna si, respectiv, afaceri interne si justitie.

De la federalismul implicit la cel explicit

In cadrul Comunitatii Europene modelul federal implicit era prezent prin diferite elemente particulare precum sistemul institutional. Trecerea de la federalismul implicit si invers la cel direct, explicit si asimetric a reprezentat de fapt trecerea de la Comunitatea economica la Uniunea Politica.

Federalismul explicit este federalismul intergvernamental care amesteca cooperarea interguvernamentala cu intergrarea si supranationalitatea. Acesta a evoluat pe masura ce UE a capatat competente in politicile sectoriale ordinare (agricultura, comert, piata interna, transporturi) si politicile inalte (moneda, aparare, politica externa si interna, economie, coeziune sociala). Pentru prima data in istoria UE modelul propus de Conventie stabilea ca federalismul interguvernamental este propriu Uniunii Europene si ca trebuie sa se treca la faza explicita care sa dezvolte un model federal paralel cu un proces constitutional.

Federalismul asimetric trebuie inteles in dublu sens. In primul rand pentru ca UE este formata din state unitare cu o structura complexa, iar unele din ele au regiuni cu largi competente legislative. Numai acesta caracterizat printr-un sistem de guvernare multi-level si de exercitare in comun a suveranitatilor pe respectivele nivele este compatibil cu o astfel de asimetrie. In al doilea rand este vorba de un sistem eterogen in care nu toate statele membre participa la toate politicile si-n acelasi ritm.

Redefinirea Uniunii prin extindere si aprofundare

Aprofundarea si extinderea sunt cele doua dimensiuni de redefinire ale Europei. Redefinire pentru ca se depasesc frontierele occidentale, modelul fiind cel federal, iar documnetul care-l va formaliza va fi o Contitutie.

Aprofundarea

Un bun exemplu de aprofundare il reprezinta aparitia monedei unice-euro. Euro este un catalizator politic ce a contribuit la consolidarea ideii de reforma politica; este un elemnt federalizant pentru ca hotararea de a crea moneda este una federala. Politica monetara europenaa este prima dintre politicile comune care se realizeaza conform unor metode federale si de catre o institutie federala- Banca Centrala Europeana. Uniunea Economica si Monetara este un factor federalizator ce reclama crearea unui Guvern Economic European( o mai mare coordonare si aprofundare politica).

Extinderea

Integrarea europeana a beneficiat inca de la inceput de un model federal in baza caruia s-a desfasurat intrega ,,aventura" economica comunitara. La Copenhaga in anul 1993 s-a stabilit inceperea formala a negocierilor de aderare a PECOS pe baza unor criterii obligatorii de accedere in UE. Sunt trei categorii de criterii si anume: politice- statul candidat sa aibe o structura democratic proprie statului de drept, sa asigure protectia drepturilor omului si sa garanteze drepturile minoritatilor; economice- existenta unor economii de piata functional, a pietei libere capabile sa reziste concurentei din UE; institutionale- capacitatea institutiilor de a asimila si aplica in totalitate acquis-ul comunitar.

In anul 2002 Coniliul European clarifica alte probleme politice si institutionale necesare pentru finalizarea proceselor in curs.

Extinderea reclama aprofundarea (constitutionalizare) modelului, datorita numarului mare de tari si eterogenitatii aduse de extindere. Scopul acesteia reprezinta exportul modelului de mentinere a pacii si realizarea bunastarii economice si sociale la nivelul intregului continent.

Efectul federalizator al euro

Euro exista din punct de vedere international de la 1 ianuarie 1999 si in circulatie de la 1 ianuarie 2002; si reprezinta succesul proiectului politic al UE in tripla sa dimensiune:pace, prosperitate, model social si federal. Euro este succesul unei strategii politice ce ne duce cu gandul la constituirea in viitor a unei federatii europene. Apare ca un simbol al identitatii europene intre cetatenii UE, dar si pentru cei din exterior. A determinat o mai mare coeziune sociala si o mai mare implicare a cetatenilor in proiectele politice europene. A reclamat o aprofundare a Constitutiei europene.

Alain Lamassoure (2001) considera ca euro este unul din motoarele care au impulsionat dinamica europeana din ultima vreme. Moneda unica europeana intareste rolul UE in relatiile comerciale si economice internationale. Este emblema UE in relatiile cu restul lumii si este simbol exterior al identitatii europene.

Euro simbolizeaza coeziunea modelului regional European. Este prima expresie a modelului federal, model ce reclama o metoda federala. Euro are in sine un efect federalizator: realizarea Uniunii Economice si Monetare care reclama ,, more Europe".

Consolidarea federalismului interguvernamental si a procesului constitutional

Caracteristica principal a oricarui proces constitutional o reprezinta definirea unui proiect politic prin formularea unui set de principiI, stabilirea raportului de putere si a mecanismelor institutionale. Federalismul interguvernamental este modelul politic al Constructiei Europene. Procesul a fost impulsionat de cuplul franco-german care a propus aprofundarea modelului federalismului interguvernamental propriu UE si califica UE ca pe o federatie state-natiuni.

Federalismul interguvernamental este o metoda ce permite manifestarea celor doua extreme (federalismul si interguvernamentalismul), continand elemente ale fiecareia, dar si o diviziune.

In art.1 al Proiectului de Tratat Constitutional, in februarie 2003 apare: ,, prezenta Constitutie, care se naste din vointa popoarelor si statelor din Europa de a construi un viitor comun, creaza o Uniune( . .) in sanul careia se vor coordona politicile statelor membre si care va gestiona, pe baza unui model federal, unele competente comune". Apare clar natura federal-interguvernamentala a modelului. Redactarea articolului care a fost aprobat de catre toate statele membre cu care s-a intra in CIG a fost putin diferita (federal s-a inlocuit cu comunitar) ,,Uniunea va coordona politicile statelor membre( . .) si va exercita, conform modelului comunitar, competentele ce i-au fost transferate". Cu toate acestea este descris acelasi model-federal a carui particularitati se gasesc in multe aspect ale procesului politic la care ne referim: la nivelul actorilor care sunt federali si interguvernamentali; in existenta asa numitelor,,cercuri" de actori care se aliaza pentru obtinerea anumitor pozitii in negicieri; in modelul institutional special care prevede o unitate organic, dar si o functionare duala; in politica externa comuna, sistem perfect compatibil cu mentinerea politicilor bilaterale nationale.

Au existat dezbateri care s-au incris in logica aprofundarii modelului federalismului interguvernamental si care s-au referit la continutul celor doua variabile ale respectivului model: ,,more-federalism" versus ,,more-interguvernamentalism".

Cea mai tensionata dezbatere este dezbaterea clasica federalism versus interguvernamentalism.

Scopul activitatii Conventiei era adoptarea unui model in care toate aspiratiile politice sa se regaseasca; asta pentru ca Europa inseamna democratie, iar democratia toleranta. Dezbaterile cele mai intense au fost cele cu privire la reforma arhitecturii institutionale si a politicilor externe comune. Pe de o parte se cerea consolidarea Comisiei Europene si a presedintelui( se cerea intarirea legitimitatii democratice prin alegerea sa de catre PE). Ideea a fost sprijinita de statele mici care doreau impreuna cu Germania intarirea rolului Presedintelui Comisiei Europene.

Pe alta parte Blair si Chirac doreau alegerea unui Presedinte permanent al Consiliului Europei care sa conduca UE la nivelul strategiilor de dezvoltare timp de patru ani,dintre fostii sefi de stat sau guvern a membrilor UE. Aceasta dezbatere a fost respinsa de statele mici care se vedeau marginalizate de la conducerea Consiliului European.

Propunerea franco-germana de arhitectura institutionala, prezentata in 2003 avnsa idea unui presedinte permanent a Consiliului European de catre PE a Presedintelui Comisiei Europene si dadea satisfactie ambelor parti. Federalismul reprezinta garantia eficacitatii si a succesului integrarii, obiectivul comun al Declaratiei de la Haga din 1948 si al Declaratiei Schuman din 1950.

Noutatea dezbaterilor ce au avut loc in cadrul Conventiei privind Viitorul Europei este propunerea redactarii unei Constitutii.

Tratatul Constitutional dezvolta, explica si aprofunda federalismul interguvernamental: aproba un Tratat care teoretic era un tratat si practic o Constitutie; explica modelul federal al contructiei europene si accentueaza dezvoltarea federalismului (federalismul interguvernamental reprezinta o dezvolatre a federalismului prin disparitia treptat a interguvernamentalismului); pune accent pe componenta sociala in cadrul politicilor comune; odata cu consolidarea federalismului interguvernamental se consolideaza si rolul UE in plan international; din punct de vedere institutional , federalismul interguvernamental este mai explicit prin intarirea rolului Comisiei si al Consiliului.

FEDERALIZAREA UNIUNII EUROPENE

BIBLIOGRAFIE:

. IORDAN GHEORGHE BARBULESCU, UNIUNEA EUROPEANA DE LA NATIONAL LA FEDERAL, ED. TRITONIC, BUCURESTI

. GABRIELA DRAGAN, UNIUNEA EUROPEANA INTRE FEDERALISM SI INTERGUVERNAMENTALISM. Politici comune ale UE, EDITURA ASE.