Principiile generale de drept

Principiile generale de drept

Preliminarii. In cea mai mare parte a literaturii de specialitate, principiile generale de drept sunt acceptate ca izvoare ale dreptului comunitar atat prin unele prevederi ale tratatelor comunitare, cat si, mai ales, prin jurisprudenta CJCE. Sunt insa si puncte de vedere diferite asupra felului cum ele pot fi asumate. Iata, pe de o parte, pozitia lui Emanuel Corneliu Mogirzan: "Aceste principii sunt reguli de un inalt grad de generalitate, ce reflecta conceptii si valori esentiale ale dreptului si ale justitiei, carora li se supun atat ordinea juridica comunitara, cat si cea a statelor membre. Ele au fost consacrate prin jurisprudenta Curtii de Justitie"[1]. Iata, apoi, opinia lui Stelian Scaunas: "principiile generale de drept (international sau national) care, comunitarizate, adica supuse finalitatilor comunitare, devin principii de drept comunitar, alaturi de cele consacrate in textele tratatelor comunitare, sunt veritabile instrumente de reglementare fundamentala a comportamentelor celor carora li se adreseaza. Consideram insa ca acestea nu sunt izvoare distincte ale dreptului comunitar, pentru ca principiile nu sunt ele insele forme exterioare de exprimare a dreptului, ci tratatele ori legile care le consacra. Faptul ca jurisprudenta Curtii de Justitie recurge deseori la aceste principii, nu le confera automat caracterul de izvoare ale dreptului, ceea ce nu inseamna ca ele vor pierde din valoarea lor fundamentala si din pozitia lor superioara in raport cu normele dreptului derivat" .

77. Categorii de principii. Totusi, recurgerea la autoritatea principiilor generale ale dreptului, pentru instituirea unor izvoare de drept, este justificata de noutatea si complexitatea domeniului dreptului comunitar. Altfel spus, normele cu valoare de principiu, care s-au impus ca izvoare ale dreptului comunitar sunt, in primul rand, rezultatul interpretarii textelor Tratatelor Comunitare in perspectiva sistemica si teleologica. Asa se explica de ce este facuta distinctia intre mai multe categorii de principii. Pot fi amintite in acest sens:

a) principii generale de drept, ca modalitati de manifestare a exigentelor dreptului natural, caracteristic spatiului european. Aceste principii sunt asumate in masura in care nu sunt incompatibile cu statutul Comunitatilor Europene;

b) principii comune legislatiei statelor membre, precum: principiul legalitatii, principiul respectarii dreptului la aparare, principiul ierarhiei normelor juridice etc.

c) principii emanate din Tratatele Comunitare si din jurisdictia CJCE, promovate independent de ordinea juridica nationala.

Dreptul comunitar se completeaza principial, sub aspectul izvoarelor de drept, cu drepturile fundamentale ale omului, inscrise in documentele europene. "In acest sens, recunoscand ca particularii trebuie sa se bucure in ordinea juridica comunitara de o protectie echivalenta cu cea care le este oferita de sistemele juridice nationale, Curtea a indicat ca ea insasi asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului inspirandu-se din traditiile constitutionale comune statelor membre si din instrumentele internationale relative ale drepturilor omului (Conventia europeana a drepturilor omului) la care statele membre sunt parte. Cu timpul, Conventia europeana sus-amintita a devenit o sursa importanta a dreptului comunitar, si chiar TUE si Tratatul de la Amsterdam fac referire la dispozitiile sale. Folosind principiile enuntate in Conventie, judecatorul comunitar nu mai trebuie sa cerceteze el insusi principiile comune ale statelor membre aplicabile domeniile libertatii de circulatie a persoanelor, libertatii exercitarii de activitati profesionale, libertati de expresie si de informare etc." .