Statutul parlamentarilor

Statutul parlamentarilor[1]

Puterea exceptionala ce revine parlamentelor si calitatea cu totul aparte a celor care le alcatuiesc au determinat elaborarea unor statute ce garanteaza existenta unui regim special, chemat sa le asigure alesilor independenta in exercitarea mandatului parlamentar. Nu este vorba de acordarea unor drepturi exceptionale sau a unor privilegii particulare, ci de o protectie a parlamentarilor pentru a putea reprezenta, nestingheriti, interesele nationale.

Fundamentul drepturilor si prerogativelor parlamentarilor se regaseste in ipostaza acestora de reprezentanti ai poporului. Statutul parlamentarilor cuprinde: imunitatile parlamentare, incompatibilitatile si indemnizatiile.

Imunitatile parlamentare au ca scop protejarea membrilor parlamentului fata de actiunile represive ale fortei publice si fata de anumite actiuni  judiciare. Ele sunt garantii in fata eventualelor abuzuri din partea executivului, a organelor admini-strative sau a organelor judecatoresti. In acest sens, esentiala este imposibilitatea privarii de liberate si a tragerii la raspundere juridica a parlamentarului pentru actele sau faptele savarsite in limitele mandatului sau si cu prilejul exercitarii acestuia.

Incompatibilitatile sunt reguli care interzic parlamentarului sa exercite, pe durata mandatarului sau o alta functie sau ocupatie, atat in scopul garantarii independentei si al asigurarii disponibilitatii sale, cat si pentru a-l feri de tentatia abuzului si a coruptiei. Regulile, in aceasta materie, sunt diferite, in functie de sistemul constitutional.

Indemnizatiile parlamentarilor reprezinta sume de bani pe care acestia le primesc pe durata mandatului[2]. Desi mandatul parlamentarilor este considerat pretutindeni gratuit si onorific, practica a creat un sistem de indemnizare, pentru a compensa veniturile de care este privat parlamentarul pe timpul exercitarii man-datului si pentru a i se asigura conditiile materiale necesare indeplinirii mandatului.