ANALIZA POTENTIALULUI TURISTIC AL ZONEI "TARA BARSEI"

Prezentarea zonei turistice "Tara Barsei"

1. Localizarea si prezentarea zonei turistice "Tara Barsei"

Judetul Brasov este situat in zona de sud-est a Transilvaniei, in interiorul arcului carpatic, pe cursul mijlociu al Oltului. Din punct de vedere geografic ocupa cea mai mare parte a depresiunilor Fagaras si Brasov.
Principalele masive muntoase ale judetului, integrate in circuitul turistic intern si international cu spatii de cazare, agrement si practicare a sporturilor specifice sunt:
-Masivul Piatra Mare ofera atat obiective turistice naturale deosebite cat si posibilitati de lansare cu parapanta;
-Masivului Bucegilor, Parc Natural de interes national, ofera posibilitati de practicare a drumetiilor montane, snowdoardului, alpinismului, dar si a schiului; de asemenea, prezinta peisaje atractive cu spectaculoase vai glaciare si cabane de creasta;
-Prin relieful impunator al crestei calcaroase in lungime de 25 de kilometri, masivul Piatra Craiului, declarat Parc National, este unic in Carpatii Romanesti, Sunt oferite turistilor cazare in cabane si refugii montane, precum si in modernele pensiuni din localitatile limitrofe;
-Un alt masiv muntos il reprezinta Muntii Ciucas, zona prezinta spectaculoase forme de relief megalitice. Prezinta oferte de tip agroturistice doar in localitatile de la baza masivului, dat fiind faptul ca aceasta zona este mai putin amenajata. Aflata in prezent in curs de legiferare ca parc natural;
-Muntii Persani, mult mai scunzi, cuprind oferte turistice in zona nord vestica a judetului constand in arii protejate si monumente ale naturii, obiective istorice, culturale si monumente de arhitectura,
-Ca si Muntii Ciucas, Muntii Fagaras, se afla in prezent in curs de legiferare ca parc national, sunt cei mai inalti si spectaculosi munti din Romania.
Judetul Brasov concentreaza in limitele sale munti impunatori, rezervatii naturale de arbori si pajisti, plante si animale ocrotite, statiuni balneo-climaterice, chei, conditii pentru practicare sporturilor de iarna, etc.

Raurile, lacurile, mlastinile imbogatesc atractia turistica a cadrului natural, diversificand oferta pentru turism (agrement, pescuit, vegetatie specifica, interes cinegetic). Masivele impadurite (Fagaras, Piatra Craiului, Postavarul, Piatra Mare), vsile (Timis, Tarlung, Olt) absorb si ele un flux turistic important.
Resursele culturale, comunitare si de patrimoniu ofera o combinatie deosebita de arhitectura, cladiri de patrimoniu, monumente si evenimente comunitare. De o importanta deosebita este municipiul Brasov,unul din cele mai bine pastrate orase medievale, unde centrul istoric arhitectural este conservat intr-o stare buna (Biserica Neagra, cartierul Schei, Piata Sfatului, zidurile de aparare ale vechii cetati impreuna cu turnurile si bastioanele).

Din indepartate vremuri, dar mai ales de la inceputul secolului al XIV-lea, datorita pozitiei sale geografice privilegiata, ce il situa inaintea Sibiului, Bistritei, Clujului, Sighisoarei si a altor orase din Transilvania , Brasovul ajunsese un important centru mestesugaresc si comercial care avea intense relatii economice cu Tara Romaneasca si Moldova, inca din timpul domnitorilor Vlaicu Voda si Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare.

Bresle puternice, intre care se aflau aurarii, tesatorii, armurierii, au facut ca Brasovul sa nu ramana doar un punct al comertului de tranzit ci si un infloritor centru mestesugaresc. Locuitorii, harnici si cu un dezvoltat simt practic l-au inzestrat cu echipamente caracteristice oraselor medievale europene: ziduri de cetate si bastioane, turnuri exterioare de supraveghere si paza, depozite si piete, ateliere, pravalii, hanuri, biserici si spitale.

Ca bastioane ale apararii cetatii Brasovului au fost ridicate la sfarsitul secolului al XV-lea Turnul Negru si Turnul Alb.

La poalele Tampei ne intampina Bastionul Tesatorilor si Poarta Ecaterina.

In centrul istoric al Brasovului , se afla Casa Sfatului ce dateaza din anul 1420 care apartinea breslei cojocarilor, casa Hirscher sau Podul Mestesugarilor care impreuna cu piata veche este cea mai cunoscuta efigie a Brasovului.

In imediata apropiere a acestora se inalta impunatoarea Biserica Neagra, cea mai mare cladire in stil gotic din sud-estul european care este recunoscuta pentru valoroasa colectie de covoare orientale din secolul XVI- XVII si cu cea mai mare orga din sud - estul Europei, cu 4.000 de tuburi . Constructia acestui edificiu a fost inceputa in anul 1385 si a fost terminata abia dupa 100 de ani.

Partea ce mai veche a orasului este Scheii Brasovului, dominata de silueta zvelta a Bisericii Sf. Nicolae, adevarata catedrala a ortodoxismului, ctitorie a unui sir de voievozi din Valahia si Moldova.

Tot aici, cu peste cinci secole in urma a luat fiinta Prima Scoala Romaneasca si in secolul al XVI-lea, diaconul Coresi isi tipareste primele carti in limba romana.

Nota arhitecturii medievale se regaseste frecvent si in celelalte localitati din judet pentru ca, expusi la dese atacuri straine locuitorii acestor meleaguri au inaltat, in secolele XIV - XV, cetati ale caror ruine domina si azi inaltimile din Rasnov, Rupea si Feldioara.

Majoritatea satelor locuite odinioara de sasi pastreaza si azi biserici fortificate, lacasuri de ruga si adapost, incaperi de locuit, scoala, mestesuguri si camari in care comunitatea pastra in siguranta proviziile. Cea mai mare de acest gen fiind la Prejmer, dar si cele de la Viscri si Homorod sunt la fel de interesante.

Structura populatiei

Populatia totala stabila a judetului Brasov la data ultimului recensamant de 589.028 de locuitori, din care 74% locuiesc in municipii si orase, iar 26% in mediul rural.

Din populatia totala a judetului Brasov 48,1% sunt persoane de sex masculin iar 51,9 % sunt persoane de sex feminin.

Structura populatiei pe nationalitati, potrivit liberei declaratii a persoanelor recenzate a fost urmatoarea : romani, 87%, maghiari 9%, germani 0,8% alte nationalitati 3,2%.

Structura populatiei dupa religie, inregistrata la acelasi recensamant din anul 2002 a fost urmatoarea : ortodoxa 85%, romano - catolica 4%, greco - catolica 1%, reformata 2% , evanghelica 3% si alte religii 5%.

Resurse naturale:

Cadrul natural al judetului Brasov este generos cu un relief deosebit de variat care ofera de la sud spre nord zone montane cu munti semeti imbracati in verdele padurilor de conifere, zone de dealuri subcarpatice cu paduri de foioase, pasuni si fanete si zone depresionare cum sunt cele ale Barsei, Fagarasului si Oltului cu intinse si manoase suprafete agricole.

In cadrul judetului padurile detin o pondere ridicata, ele reprezentand peste 35,3 % din intreaga suprafata.

Resursele naturale al judetului dintre care amintim : zacamintele de carbune( lignit ) la Vulcan, marmura de la Sinca Veche, calcarul de la Brasov, Codlea, Zarnesti si Racos, bazaltul si andezitele de la Racos si Padurea Bogatii, gresia de la Teliu, argilele refractare din Brasov si Cristian , apele termale de la Codlea si cele iodo-sodice de la Persani, Rotbav si Homorod, apele minerale de la Zizin, intregesc cadrul natural si peisagistic deosebit al acestor meleaguri.

Scurt istoric al "Tarii Barsei"

In epoca bronzului, in arealul Tarii Barsei, se detaseaza Cultura Noua.

In aceasta epoca, indeosebi in Transilvania, se constata o bogata activitate legata de metalurgia bronzului, multiplicandu-se lucratul pe loc al metalului, prin folosirea tiparelor pentru turnat topoare. Acum apare o ceramica noua, de tip Wiettenberg-Sighisoara (cca 1700-1300 i.Hr.).

In perioada cuceririi romane, in spatiul Tarii Barsei existau asezarile geto-dace Cumidava (Rasnov) si Angustia (Bretcu), o cetate de pamant si lemn in Tara Oltului, la Arpasu de Sus, in zona existand dinasti geti, ca Rubobostes - sec.I i.Hr. (M-tii Persani - Racos) si Oroles - cca 200 i.Hr. (in arealul Depr. Intorsura Buzaului). In perimetrele actualelor localitati: Baraolt, Sanpaul, Odorheiu Secuiesc si Cincsor, existau castre pentru trupe auxiliare. Ca asezari daco-romane, celei de la Cumidava (Rasnov) i s-au adaugat altele, de secol III-IV, la Comalau, Sfantu Gheorghe si Mugeni, sincrone cu cele din Podisul Tarnavelor: Biertan, Brateiu, Medias.

In secolele III-VI existau asezari daco-romane la: Cumidava, Comalau, Sfantu Gheorghe, Murgeni, Brateiu - s-a descoperit ceramica dacica, de secol IV-V, Medias, etc. Obiecte crestine s-au identificat la Rotbav, Targu Secuiesc, Poian, Mercheasa, Sighisoara, Biertan, Sanmiclaus, etc.

In perioada popoarelor migratoare, asezari ale autohtonilor existau la Oituz, Comalau, Sfantu Gheorghe, Biertan, Brateiu, Medias, Sebes Alba. Descoperiri hunice s-au facut la Brasov, iar Feldioara, Rasnov, Cartisoara, Sibiu si Sibiel aveau si cetati (sec.IX-XIII).

,,Nu una si nu putine hoarde au navalit in aceste parti, in timpul acelor lungi veacuri, caci mai intai au fost hoardele cele care au alungat pe romani de aici si ele insele s-au asezat in aceste locuri, apoi Attila, cu hoardele lui dupa Attila, poporul slav Dupa toate aceste navaliri a urmat din nou navalirea altor hoarde, cu care s-au luptat ungurii cu rumanii aceia din Maramures si de la Olt''. (Miron Costin, Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei)

Slavii sunt blanzi si binevoitori cu oaspetii si-i duc pe rand din loc in loc, unde au nevoie. Au o multime de animale de tot felul si de roade, care zac in gramezi, mai ales mei. Locuiesc in paduri si pe langa rauri, mlastini si balti greu de patruns si isi fac mai multe iesiri la locuintele lor. Duc o viata de jaf si le place sa-si incerce dusmanii in locuri incurcate, inguste si intunecoase. (Mauricius, Arta militara, sec.VII)

Invazia tatarilor apare intr-o gravura ce apartine lui J.Thuroczi - Cronica Hungarorum, sec.XV.  

Istoria bisericilor fortificate din Tara Barsei, care numara circa 50 de obiective, este in mod indisolubil legata de prezenta cavalerilor teutoni la inceputul secolului al XIII-lea (1211-1225) in aceste tinuturi. Istoriografia cu privire la aceasta problematica nu s-a pus inca de acord daca unele dintre bisericile fortificate au fost sau nu construite de Ordinul Teuton. Dintre acestea cele mai des comentate sunt cele de la Prejmer si Harman, asupra carora exista numeroase lucrari, dar care inca nu au oferit un raspuns definitiv.

Calugarii razboinici

Cavalerii Teutoni reprezentau un ordin militar german. Acestia erau de fapt calugari razboinici care depuneau juraminte de saracie, castitate si supunere, precum si juramantul de a lupta impotriva musulmanilor. Disciplina, antrenamentul si tenacitatea cu care isi indeplineau misiunea ii faceau adversari de temut. Cu timpul, ordinele au inceput sa primeasca daruri in bani si teritorii, transformandu-se in organizatii puternice si de renume international. Ele si-au construit castele pe Pamantul Sfant, precum forturile Cavalerilor de Malta din Marquab si Crac de Chevaliers, ale caror ruine impresionante pot fi vazute si astazi in Siria.

Zona Tara Barsei a fost donata in anul 1211, cavaleriloe teutoni, de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei, cu rolul de a apara granita de sud-est a regatului de navalirile cumane. Teutonii au ridicat aici castele si biserici fortificate si au adus colonisti din Sfantul Imperiu Romano-German. In anul 1224 cavalerii au incercat sa iasa din alianta cu ungurii si sa subordoneze Papei. In acest context, regele maghiar i-a evacuat, un an mai tarziu, din Tara Barsei, ei indreptandu-se spre Prusia. Colonistii germani au ramas inca 800 de ani, pana an secolul XX, intemeind unul dintre cele mai puternice districte, din punct de vedere militar si economic.

In urma Marii Uniri din 1918, Tara Barsei a intrat in componenta Romaniei Mari.

Bisericile fortificate din Tara Barsei

Dintre bisericile fortificate din Transilvania, cele din imprejurimile Brasovului sunt, poate, cele mai spectaculoase, datorita faptului ca in secolul al XV-lea si apoi la inceputul secolului al XVI-lea au fost puternic intarite pentru a face fata deselor incursiuni turcesti. Fortificarea lor a fost posibila si gratie cresterii economice pe care a inregistrat-o fiecare dintre comunitatile din aceasta regiune in cursul secolelor XV-XVI.

3.Prezentarea obiectivelor turistice din "Tara Barsei"

3.1.Prezentarea obiectivelor naturale

Masivul Piatra Craiului

Devenit Parc National incepand cu anul 1990, rezervatia naturala care cuprinde Masivul Piatra Craiului a fost instituita in scopul ocrotirii florei si vegetatiei specifice masivelor calcaroase. Aici vegeteaza una din speciile ocrotite care se dezvolta per un areal restrans - garofita Pietrei Craiului, alaturi de argintica, floarea de colt, etc.

Fauna este reprezentata de specii ocrotite, cum sunt cocosul de munte si capra neagra.

Zona constituie un important obiectiv turistic datorita peisajului natural si salbei de pesteri aflate aici: Pestera Ursilor, Pestera Liliecilor (Badichii sau Pestera Mare din satul Pestera), Pestera Dambovicioarei.

Cheile Prapastiile Zarnestilor, Cheile Plaiului, Dambovicioara, Brusturet, fenomenele carstice de la Zaplaz si Ceardacul Stanciului, intregesc frumusetea peisajului natural.

Punctual fusilier Carhaga

Pe o suprafata de 1ha, in regiunea Muntilor Persani, se afla Rezervatia paleontologica Carhaga.

Aceasta a fost descoperita in anul 1935 si cuprinde o bogata fauna fosila din cretacicul inferior, care ilustreaza trecutul geologic al tarii noastre.

Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

In regiunea Depresiunii Fagaras se intinde, pe o suprafata de aproximativ 399ha, o rezervatie floristica ce adaposteste Dumbrava Narciselor, formata din exemplare rare de stejari si specii de arbori si arbusti, ca: zalogul, crusinul, plopul tremurator, mesteacanul s.a., la umbra carora creste predominant narcisa, numita aici coprina.

In trecut, zona era acoperita cu paduri intinse de fag si gorun, iar in portiunile mai joase, de paduri de stejar, care au fost defrisate pentru marirea suprafetelor agricole.

Tampa

Muntele Tampa apare in pozitie dominanta, in sudul orasului Brasov si la nord de Valea Racadaului, orasul fiind consacrat de mult sub numele de Orasul de la poalele Tampei. Avand altitudinea absoluta de 955 m si pe cea relativa de 360 m, acesta este un pinten al Postavarului, alcatuit predominant din calcare.

Oronimul provine din limba traca si are intelesul de stanca abrupta, sasii numind-o Zinne, iar ungurii, Czenk. Muntele este acoperit in intregime de o padure compacta, de amestec, fiind o rezervatie complexa, naturala si peisagistica, cu suprafata de 1203 ha, din care 188,2 ha constituie Rezervatie Stiintifica a Academiei. Este singura rezervatie naturala din lume, de acest tip (peisagistica si floristica), situata in centrul unui oras si singura rezervatie peisagistica din judetul Brasov - ea se afla la 865m altitudine.

Aici au fost descrise pentru prima data doua endemisme romanesti (specii care traiesc numai intr-un anumit teritoriu): crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) si obsiga barsana (Bromus marcensis), alaturi de care cresc laleaua pestrita, papucul doamnei, coada iepurelui, specii de rasinoase, de foioase, precum si arbusti, ca: sangerul, cornul, alunul, socul, paducelul. Pe versantul nordic se intinde o padure deosebita, formata din mai multe specii de valoare ornamentala si stiintifica, cum ar fi: fagul, carpenul, stejarul, teiul, ulmul de munte, frasinul, zada, pinul, etc. Versantul sudic, care este puternic insorit si mai uscat, adaposteste ochiuri de stepa (cu colilie, paius), in care incercarile de plantare de arbori au dat gres, in mare parte - cauza consta in insolatia puternica datorata expozitiei sud-estice si solului calcicol (rendzina). De asemenea, Tampa adaposteste multe specii de pasari, mamifere - urs, veverita, apar vipere, corbi si insecte - aici s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din Romania.

Statiunile forestiere intalnite aici apartin zonei fagetelor pure, versantii fiind repezi, iar substratul este format predominant din calcare, carora li se adauga, in secundar: gresii, conglomerate calcaroase si trahite. Acestea sunt roci vulcanice, reprezentantele de suprafata ale sienitelor - apar rar in masivele din tara, renumite fiind cele din Saua Curmaturii (intre Tampa si Dealul Melcilor) si din Muntele Bunloc, in Masivul Piatra Mare. Trahitul (gr. trakhy - aspru, cu asperitati) este o roca vulcanica efusiva, neutra, in alcatuirea caruia domina sanidinul, urmat de feldspatii alcalini si plagioclazi, iar in secundar apare si biotitul si hornblenda. Acesta prezinta o textura fluidala, avand mineralele orientate intr-o singura directie si o culoare cenusie.

Avand in vedere faptul ca Tampa face parte din zona verde a orasului Brasov, in urma cu circa 110 ani au fost plantati pini, molizi, zade, indeosebi in treimea superioara, care au infrumusetat peisajul, marind valoarea estetica a cadrului natural din jurul orasului. In anii dictaturii comuniste, pe versantul nordic, coniferele au fost astfel plantate, incat de pe inaltimile din jur, se putea citi numele de trista faima - STALIN.

Versantul sud-estic poarta numele de Dosul Tampei, atinge pe culme 870 m altitudine si este orientat spre cartierul Valea Cetatii (Racadau).

Muntele Tampa poate fi urcat pe poteci, pe mai multe variante:

Drumul Cavalerilor - batut pe vremuri de cavalerii teutoni, calare, pe versantul nord-estic, pe Pajiste - astazi acest drum este marcat cu banda albastra si scoate drumetii in Saua Tampei si apoi pe varf. In secolul XI exista aici o constructie locuita de calugari benedictini, iar in secolul XIII este pomenita Cetatea Brassovia, a teutonilor, care au fost izgoniti, dupa circa 14 ani traiti pe meleaguri barsene, datorita tendintelor expansioniste, nesupunerii in fata regilor unguri si icercarii lor de a deveni autonomi. Au mai ramas, semn peste veacuri, doar resturile unei temelii spre apus, sub varf, catre marginea prapastiei, care trebuie cautate cu atentie. Aici se gasesc si urmele unei si mai mici bazilici (Sf. Leonhard), care era cuprinsa intre zidurile cetatii. Urcusul spre Tampa poate fi si o parte a ascensiunii spre Masivul si Varful Postavaru, mult indragit de brasoveni si nu numai.

Drumul celor 25 de Serpentine se desfasoara pe sub linia de telecabina, pe o lungime de 2950 m si este marcat cu triunghi rosu. Acesta a fost construit de catre Ocolul Silvic al orasului, in anul 1837 si a fost refacut de primarie, in anul 1958. Scurtarea drumului pe serpentine si taierea acestora, indeosebi de catre cei tineri, favorizeaza eroziunea liniara si instalarea rigolelor si ravenelor care distrug poteca principala. In circa o ora, acesta ne conduce pe piscul Tampei, care prezinta o splendida terasa, amenajata in anul 1873. Putin mai jos de varf functiona o mica si cocheta cabana-bufet, situata intr-o grota si cu o terasa exterioara, numita Bethlen, de unde se putea contempla Brasovul si un larg sector din Tara Barsei.

Drumul Scarilor sau Treptele lui Gabony este marcat cu triunghi galben, porneste din Saua Curmatura si dupa ce ocoleste spre stanga cateva case, pe Strada Dobrogeanu Gherea, ajunge la intersectia cu poteca din sudul Tampei, cea care incinge muntele pe versantul dinspre cartierul Valea Cetatii (Racadau), trece pe la Izvorul lui Ion (Tesatorilor), pe la Bufetul Iepure si Saua Tampei. Drumul lui Gabony trece apoi pe langa o grota, cu inaltimi de 1,60-2,50 m, care consta dintr-o intrare prevazuta cu grilaj metalic mobil, asemanator unei ferestre. Patrunzand in ea, dupa circa 9 m, apare o bifurcatie: inainte galeria continua alti circa 9 m, cotind usor spre dreapta si se infunda, in peretele terminal fiind vizibile mici tuburi de presiune si dizolvare. La dreapta, din punctul de bifurcatie, dupa circa 6 m se vede lumina ce patrunde din exterior, printr-un alt grilaj, pe unde s-ar putea iesi din grota, daca acesta nu ar fi ferecat. Treptele au fost durate in piatra de Francisc Gabony, intre anii 1930-1931, fapt consemnat pe o placa, montata pe un perete calcaros, din stanga potecii. Pe traseu se trece pe langa o banca din piatra, ridicata in cinstea senatorului Oskar Alesius, pe care sunt gravate, in piatra, cuvintele: HUIUS VIAE SAXO ANNIS MDCCCLXXXVIII-MDCCCXCVI INCISAE AUCTORIS. Solid concepute, unele fiind din beton, aceste trepte au fost prevazute cu balustrade metalice, majoritatea prezentandu-se, inca, bine conservate, dupa peste un veac de existenta, altele trebuind a fi refacute. Subminarea potecii de catre siroire si gravitatie, a determinat ingustarea ei, iar unii dintre stalpii de beton, legati intre ei de balustrade din metal masiv, se prabusesc, antrenand si dizlocarea celorlalti. Apar portiuni abrupte, aproape verticale, iar in peretii care marginesc poteca se pot remarca numeroase diaclaze, orizontale si verticale, precum si lapiezuri.

Poteca traverseaza culmea, trecand de pe versantul nordic, pe cel sudic si iese in sectorul estic al ochiului de stepa, unde se poate observa cum procesele de siroire, favorizate de potecile create de fluxul mare al turistilor care escaladeaza muntele, au determinat instalarea de rigole si ravene, inca putin profunde. Este portiunea de stepa situata la cea mai mare altitudine din tara, unde apar plante specifice Baraganului si Dobrogei: colilie, paius, negara, tufisuri de maces si porumbar. Incercarea de plantare a copacilor, indeosebi pini, in acest ochi de stepa nu a dat roade, datorita solului calcaros (rendzina) si insolatiei puternice favorizata de expoziti sud-estica. In portiunea superioara-estica, interfluviul situat pe cumpana apelor, respectiv Culmea Tampei, are latimi medii de doar 5-6 m, in multe sectoare poteca trecand pe capete si fete de strat calcaroase. In sectorul central, culmea se lateste, suprafata ocupata de conifere este mai compacta, iar aici se afla Restaurantul Panoramic, statia de telecabina si un releu TV, in estul caruia, in anul 2009 a fost montat si un turn (antena) a Romtelecom; in preajma acestora este un catarg cu tricolor, iluminat cu reflectoare si de la inceputul anului 2004 a fost instalat un laser de mare putere, care lumineaza, noaptea, intregul oras. De la acesta, drumul de culme coboara intr-o inseuare, datorata unei linii de falie, de la care continua spre dreapta spre punctul de belvedere si in fata, spre varf. Aceasta sa nu trebuie confundata cu Saua Tampei, situata la 855 m, in portiunea sud-vestica a muntelui, cea care face racordul cu Culmea Paticel, 882 m. Turistii se pot apropia de aceasta, conducand masina pe drumul spre fostul bufet numit La Iepure. Se pot vedea santuri care tradeaza buna intentie de a se trage curent spre stalpii care erau prevazuti pe vremuri cu felinare, instalatia fiind in prezent functionala, dupa o intrerupere de circa 30 de ani. La fel de bine arata si terasa din punctul de belvedere, grota de aici (Bethlen), fiind varuita si inchisa cu un grilaj. Aceasta are o profunzime de 6 m, latimea de circa 4 m, iar tavanul se afla la aproximativ 3 m. Se pot observa trei bazine, in care, pe vremea cand aici functiona o terasa-restaurant, era tinuta bautura, la rece si o cruce executata cu prilejul implinirii a 10 ani de la infiintarea C.J. Brasov., instalata in iunie 2002 - sponsorizarea lucrarilor a apartinut Regiei de Drumuri - Brasov. Pentru anul 2010, cand se implinesc 775 de ani de la intemeierea orasului Corona s-a propus ca Sfanta Maria sa devina ocrotitoarea Brasovului, iar aici sa fie instalata o statuie a acesteia.

Paralel si la o altitudine inferioara cu Aleea de Sub Tampa, se afla Promenada de Sus, langa zidurile vechii Cetati a Brasovului, unde se pot observa Bastionul Postavarilor, Turnul Pulberariei, Bastionul Funarilor (Franghierilor) si Bastionul Tesatorilor, care au fost de curand restaurate. In preajma acestora se afla Complexul de Agrement, Clubul Elevilor si cateva terenuri de baschet, intens folosite de tineretul brasovean.

Promenada de Sus, este de fapt Aleea Filimon Sarbu (sau G. Cosbuc?), paralela cu cea descrisa anterior si ea functioneaza ca zona de agrement a brasovenilor, inca de la sfarsitul secolului XIX. Apar ca obiective: statia inferioara de telecabina, situata la 640 m altitudine relativa. O cursa dureaza 2 minute si 20 de secunde, putand fi urcate pe culmea Tampei 20 persoane/cabina si 440 persoane/ora. Viteza de deplasare este de 6 m/s, iar lungimea traseului de 573 m. In zilele de luni si marti statia este in revizie, iar in restul zilelor circula intre orele 9,30-17.

Pe Aleea de sub Timpa se afla Complexul Sportiv, modernizat si inaugurat in anul 2009, Restaurantul Casa Padurarului, terminat in anul 2004, cladirea anterioara fiind pradata si incendiata in anul 2002?. Spre est apare cladirea Apeductului municipiului Brasov, executat intre anii 1891-1892, dupa planurile si sub conducerea inginerului-sef al orasului, Christian Kertsch. In limba germana apare gravat: Wasserwerk der Stadt Kronstadt - erbaut im Jahre 1893. Zona promenadei de la poalele Tampei a fost reamenajata in perioada 2003-2004, din initiativa aceluiasi presedinte al C.J. Brasov, domnul Aristotel Cancescu, utilizandu-se si fonduri externe. In anul 2003 Brasovul a obtinut 4 milioane euro prin programul RICOP, cu o cofinantare a Consiliului Judetean de peste 22 miliarde lei si aproape un milion de euro fonduri PHARE si O.N.U., pentru amenajarea zonelor istorice ale Brasovului.

De pe Tampa, in zilele senine, se poate distinge, cu ochiul liber, intreaga Depresiune a Barsei, Pasul Timisului, cu Piatra Mare, Postavaru, Magura Codlei si Piatra Craiului, iar jos, in vale, orasul si ruinele vechilor fortificatii, renovate de curand.

Cetatea Brassovia de pe Tampa

Indestructibil integrat in peisajul brasovean, Muntele Tampa adapostea cu veacuri in urma o cetate puternica, numita Brassovia (Brasovia). Urme ale acestei cetati se mai vad si azi, pe versantul sudic al pintenului montan.

Cetatea de pe Tampa (955m) a fost ridicata in perioada prezentei cavalerilor teutoni pe aceste meleaguri (dovada este si numele de Drumul Cavalerilor, una dintre potecile pe care se poate urca, in cel mult o ora, in portiunea superioara a muntelui; cavalerii urcau acest drum, calare, pana in cetate). Cetatea a fost construita in perioada 1212-1218, de catre cavalerii teutonilor, fiind menita sa apere frontiera regatului.

Cercetarile arheologice, efectuate aici, au adus informatii despre structura cetatii, scotand la iveala si vestigii din epoca bronzului. Locul ales pentru constructia ei era strategic - se afla la 900m altitudine absoluta si la 375m altitudine relativa (fata de centrul burgului medieval). Datorita configuratiei terenului, avea forma triunghiulara, marginindu-se pe doua laturi cu coaste abrupte, iar pe cea de-a treia, cu un teren mai putin inclinat, cu posibilitati de fortificare. Grosimea zidurilor varia intre 70-80cm si 1,70m. In interiorul cetatii se aflau rezervoare de apa, sapate in piatra, precum si o capela. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca cetatea a servit drept adapost, in vremuri de primejdie, pentru romanii care locuiau pe atunci in Schei.

Documentele atesta faptul ca Mircea cel Batran, inaintea declansarii razboiului cu turcii, in anul 1397 si-a adapostit familia in aceasta cetate.

In 1421, cetatea a devenit loc de refugiu pentru populatia Brasovului, amenintata de sultanul Murat II. In acelasi an, cetatea este data ca zalog sultanului, turcii dominand de pe inaltime intreg orasul.

In anul 1425, Cetatea Brasovia a rezistat unui puternic asediu, iar la 19 noiembrie 1445 (1455?), Iancu de Hunedoara, aflat la Brasov, a dispus daramarea ei, pentru a nu cadea in mainile turcilor, care o puteau fructifica ulterior. Brasovenii au folosit piatra rezultata in urma demolarii pentru fortificarea zidurilor din jurul orasului.

Tampa este rezervatie peisagistica, singura din lume situata in centrul unui oras. Muntele se inalta la circa 400m deasupra Brasovului si adaposteste numeroase specii de pasari, mamifere si insecte. Aici s-au descoperit aproximativ 35% din totalul speciilor de fluturi existente in tara si tot aici au fost consemnate pentru prima data crucea voinicului si obsiga barsana, plante endemice in Romania.

In anul 1870 sub varful Tampei era o terasa-restaurant, parte din ea fiind in Grota Bethlen si o balustrada din piatra, executata in 1873. Initial el dispunea doar de o mica veranda inchisa, din care se patrundea in restaurantul propriu zis - aprovizionarea se facea cu asinii - o fereastra cu numeroase geamuri permitea admirarea panoramei orasului. Dupa 1905 Restaurantul Bethlen a fost mult extins, cu un pavilion inchis, suspendat peste abruptul stancos, dinspre oras, al Tampei. Acesta a fost distrus de un incendiu iscat in anul 1977.

In anul 1896, cu prilejul aniversarii unui mileniu de la infiintarea regatului apostolic maghiar, administratia austro-ungara a ridicat pe varful Tampa, Monumentul sau Coloana Mileniului (impropriu denumit de unii Monumentul lui Arpad). Avand circa 20m, acesta era vizibil din orice punct al orasului. El a fost distrus in anul 1916, in urma luptelor purtate pentru cucerirea Brasovului, de catre Armata Romana. Soclul cilindric, avariat, a supravietuit in aceasta stare pana in anul 1960, cand s-a dispus inlaturarea lui completa.

Rezervatia naturala Prejmer

Amplasata la 20 km NE de Brasov, in raza comunelor Harman (4 km S) si Prejmer (2 km E), padurea Prejmer este constituita din trupurile Fantana Rece (5,2 ha), Harman (68,8 ha) si Prejmer (178,5 ha) si constituie zona tampon si de protectie a rezervatiei naturale Padurea si mlastinile de la Prejmer, cu rol de protectie a speciilor rare si a conditiilor actuale de inmlastinire a solului.

Padurea propriu-zisa constituie zona tampon a rezervatiei si are rolul de a preveni in continuare inmlastinirea solului si de a proteja ecosistemele naturale existente in rezervatie.

Rezervatia Dealul Cetatii (Lempes)

Dealul Lempes se afla la cca. 20 km de Brasov, intre Harman (4 km E) si Sanpetru (2 km S), fiind o rezervatie didactica, cinegetica a Facultatii de Silvicultura din Brasov. Padurea Dealul Lempes face parte din Complexul Sanpetru-Harman-Prejmer si este ocrotita pentru interese multiple, de natura stiintifica, experimentala, cinegetica, turistica si de agrement.

Padurea Lempes constituie zona tampon de protectie a rezervatiei stiintifice propriu-zise, care este situata in afara fondului forestier.

Pe versantii insoriti, apare vegetatia tipica de stepa, cu plante ca : rogozul pitic (Carex humilis), colilia (Stipa pulcherima), drobul (Cytisus procumbens), deditei (Pulsatilla montana) s.a., iar in poienile padurii de stejar, se intalnesc : stanjenei (Iris hungarica, I. caespitosa), zambile salbatice (Hyacinthus leucophaeus), iar spre marginea padurii vegeteaza migdalul pitic (Amygdalus nana), visinul mic (Cerasus fructicosa), porumbarul (Prunus spinosa), s.a., specii caracteristice silvostepei din Romania.

Mlastina Arinise de la Stupini - de D. Parascan si M. Danciu, 1976

Mlastina eutrofa Arinise este situata in apropierea localitatii Stupini (jud. Brasov), unde molinietele actuale s-au instalat in preajma unor zavoaie cu arin, intr-un loc indepartat de principalele cai de comunicatie. Extinsa pe o suprafata mica (greu de identificat printre culturile agricole din jur), fiind descoperita relativ tarziu de botanisti. Mlastina nu era cunoscuta de botanistii de renume care au intreprins studii si cercetari legate de flora Depresiunii Brasov, in secolul XIX si inceputul sec. XX : Baumgarten (1816), Schur (1858), Simonkai (1886), Moesz (1905) si B. Zolyomi (1939) - acestia au studiat doar plantele din mlastinile similare din Prejmer si Harman.

Julius Romer (1910), desi mentioneaza Primula farinosa din fanetele inmlastinite de la Stupini, mult mai extinse odinioara, se pare ca nu stia de acest mic areal.

Rezervatia Bucegi

Tot in cadrul judetului Brasov, intra si o parte din rezervatia principala din Bucegi (cca. 768 ha), ce cuprinde padurile ce imbraca poalele versantului nordic, intre Glajaria si culmea Tiganesti, jnepenisurile de pe platoul nordic, abrupturile din zona alpina a muntilor Bucsoiu, Malaiesti, Padina Crucii si Tiganesti.

Rezervatia Piatra Craiului Mare

Cea mai rara floare din acest masiv este garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), endemism la nivelul planetei, care a starnit admiratia naturalistilor prin frumusetea ei si nedumerirea lor, prin faptul ca nu seamana cu nici o alta garofita. Ion Simionescu, cu pana sa de literat neintrecut o descrie astfel : Petalele rasfrante larg sunt de un ros de carmaz sters. Pe ele sunt trase dungi, in lung, de un ros mai inchis, iar spre launtrul florii, o rotita de dantela fina, cu ochiuri mici de aceeasi culoare mai inchisa. Urmeaza apoi un cerc alb, cu raze iarasi rosii, iar in mijloc, un joc de verde si alb neintrecut . Micuta Dianthus callizonus poate fi luata ca tipul artei, intrebuintata de natura, pentru pictarea unei flori .

Pozitia izolata a Pietrei Craiului si substratul sau calcaros explica comorile sale floristice. Dupa dr. ing. Al. Beldie, 1952 (cf. T. Toader si C. Nitu, 1976), silvicultor si naturalist de exceptie, vegetatia masivului este caracterizata prin numeroase elemente calcicole, in majoritatea cazurilor, endemisme carpatice, sau locale : paiusul carpatic (Festuca carpathica), garofita (Dianthus spiculifolius) si Sesleria haynaldiana, plante endemice din Carpatii Sudici. Alaturi de acestea vegeteaza : flamanzica (Draba compacta), struna cocosului (Cerastium transsilvanicum), s.a., endemisme din Muntii Brasovului, ciocul cocostarcului (Geranium caeruleum var. Caroli-Principis) si in special garofita Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) si drobusorul (Isatis transsilvanica), endemisme proprii Pietrei Craiului. Din aceste motive si nu numai, in acest masiv s-a creat Rezervatia Naturala Piatra Craiului Mare, avand un caracter complex : floristic, faunistic si peisagistic, cu o suprafata de 1251 ha. Rezervatia cuprinde o flora bogata si variata, ce caracterizeaza masivele calcaroase din Carpatii Meridionali, formand asociatii vegetale specifice masivului, sau comune si altor munti ca Bucegi, Piatra Mare sau Postavaru.

Garofita Pietrei Craiului creste doar pe branele si stancariile inierbate si insorite din zona alpina inferioara, sau la limita superioara a pajistilor alpine, mai ales pe versantul vestic al masivului, care domina valea Dambovitei. A fost descoperita in anul 1853, de botanistii transilvaneni Kotschy si Schot, care i-au dat numele de Dianthus callizonus, adica garofita cu prea frumoase brauri - T. Opris, 1972 (cf. T. Toader si C. Nitu, 1976). Aceasta garofita reprezinta o unitate izolata din punct de vedere sistematic, in care se gasesc intrunite, caracterele a doua grupe sistematice ale genului, alpini si glauci, fiind probabil o specie relicta, care a evoluat izolat pe aceasta creasta montana singuratica - N. Salageanu si E. Pop, 1965 (cf. T. Toader si C. Nitu, 1976).

Intre varful cel mai inalt al masivului, numit La Om sau Piscul Baciului (2238 m) si varful Timbalul Mare, cresc plante rare, in conditii climaterice vitrege : Sesleria coerulans, rogozul (Carex sempervirens var. pumila), argintica (Dryas octopetala). Se remarca prezenta a numeroase palcuri de tisa (Taxus baccata), intre Valea Crapaturii si Padina lui Calinet.

Pestera Dambovicioara

Situata in portiunea sudica a Pietrii Craiului, zona Rucar-Dambovicioara, se caracterizeaza printr-un relief carstic variat si spectaculos. Raurile care coboara din Muntii Fagaras, Piatra Craiului si Leaota, au sapat in calcarele de aici, vai inguste si adanci, dand nastere pe un teritoriu restrans, celui mai mare complex de chei din tara, comparabil doar cu cel din carstul Muntilor Aninei. In aceasta arie restransa, sunt cca. 350 de pesteri, de dimensiuni mijlocii si mici (grote), descoperite in majoritate de temerarii speologi din Campulung Muscel (cercul Piatra Craiului) si de cei profesionisti din Bucuresti (cercurile Focul Viu si Emil Racovita).

Localnicii o cunosteau inca din 1579, an in care a fost atestata documentar, pe vremea lui Mihnea Turcitul. Prima sa descriere ii apartine lui J. Fridvalski (1767), care face primele descrieri ale unei pesteri din Valachia, in cartea sa intitulata : Mineralogia magni Principatus Transilvaniae. In prima jumatate a sec.XIX, este cotata cu 250 m, cu mentiunea ca este cea mai vizitata pestera, alaturi de cele de la Meresti, Meziad, Polovragi si Ialomitei. Incepand din aceasta perioada, pesterile, prin misterul si frumusetile lor, incep sa atraga marele public, aparand primele tendinte de amenajare pentru demararea turismului subteran (pe prim plan se situa P.Ialomitei, urmata de Dambovicioara). Primele cercetari complexe si detaliate, efectuate pe baze stiintifice, apartin cercurilor speologice Avenul si Silex din Brasov. Incercarile speologilor brasoveni, Fr. Thomas si W. Gutt, de a gasi o alta comunicare cu exteriorul, au ramas fara rezultat. Primul plan detaliat al pesterii este intocmit de T. Constantinescu, in 1973, studii ulterioare fiind facute de M. Bleahu si colaboratorii sai (1976).

Invaluita in aura unei legende locale, pestera ar fi locasul unui pustnic, care subjugat de frumusetea plaiurilor muscelene, a vietuit acolo vreme indelungata. Imaginatia fertila a localnicilor, asociind formele concretiunilor interioare cu presupusul cadru ambiental al sihastrului, le-a botezat cu un remarcabil simt plastic: altarul, patul, cuptoarele pustnicului, salonul, biblioteca, sala dantelelor, iar prin extindere, cu referiri la cadrul natural specific zonei : sala liliecilor, cerbul, tapul, berbecul, pielea sarpelui, aripa vulturului, barlogul ursului, etc.

Pestera Dambovicioara (numita si pestera nr. 125), se afla la 1 km nord de satul omonim, in preajma soselei care strabate cheile, in stanga Vaii Dambovicioara, in Cheile Mici ale acesteia, numite si Cheile Pesterii. Se afla la fosta gura a Paraului Pesterii sau Ciocanul, care o dreneaza si care si-a croit in portiunea finala un nou traseu, iesind putin in aval. Ea se gaseste la 12 m deasupra albiei, la o altitudine absoluta de 870 m, prezentind o denivelare de +31 m. Avand aspectul unei galerii putin ramificate, cu un traseu usor ascendent, pestera este accesibila vizitarii, datorita tavanului situat la 3-5 m, cu latimi intre 3 si 4 m si faptului ca din 1980 este iluminata tip alee. Acest aspect este valabil pina in punctul numit La Taras, situat la 150 m dupa intrare, de unde tavanul incepe sa se apropie de planseu, iar traseul devine pronuntat ascendent - in aceasta portiune, galeria scunda ne obliga la un mers aplecat sau taras. Aproape de fund, exista un horn de 12 m, care ajunge foarte aproape de exterior. Puternicul curent de aer care se simte din punctul La Taras, inspre horn, dovedeste ca exista in mod sigur si o alta comunicare cu exteriorul, prin fisuri, neaccesibila omului. In ciuda notorietatii sale, este o pestera modesta ca dimensiuni si infatisare, fiind slab concretionata, putinele concretiuni existente fiind deteriorate. Este o pestera calda, cu t = 10-12sC si cu o umiditate moderata.

Pestera este sapata in calcare jurasice, fiind o galerie fosila ascendenta, orientata SV-NE. Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii, neintrodusa inca in circuitul de vizitare, lungimea sa totala, fiind cotata la 555 m, in alte lucrari aparand cu 629 m, deci cea mai lunga din Piatra Craiului, masiv cu pesteri numeroase, dar mici ca dimensiuni. Este opera paraului Pesterii, a carui vale iese azi la zi, la 6 m in aval. Acesta isi aduna apele in amonte, intr-o zona de conglomerat, pentru a le pierde la contactul cu calcarele, drenarea lui in subteran generand actuala pestera, lucru dovedit de mersul ascendent al galeriei principale, de galetii conglomeratici si de curentul de aer. Pestera este relativ putin concretionata, distingandu-se pe peretele sudic al zonei centrale o larga suprafata captusita cu mondmilch si frumoase piei de leopard (Scrisul chinezesc). Fiind o pestera des vizitata, fauna este saraca, nesemnalandu-se specii strict trogliobionte, desi dupa 1955 s-au efectuat aici asidue cercetari biospeologice, paleozoologice si de speologie fizica, ce au dus la descoperirea de fosile ale lui Ursus spelaeus.

3.Prezentarea obiectivelor din orasul Brasov

Biserica Neagra

Impozantul monument din centrul Brasovului a fost construit in secolele XIV-XV. Lucrarile incep in 1383 si au la baza un proiect in stil gotic, cu marimi impresionante: 89 m lungime, 38 m latime si 42 m inaltime. In planul initial erau prevazute doua turnuri, dar a fost realizat doar unul, cu o inaltime de 65 m. In 1421 cand lucrarile se apropiau de sfarsit, navalesc turcii producand pagube serioase constructiei.

Dupa trecerea pericolului lucrarile au fost reluate, edificiul fiind terminat si sfintit in 1477, iar turnul in 1514. In 1542 cand orasul a acceptat reforma lui Honterus si sasii au trecut la luteranism, biserica catolica de pana atunci s-a transformat in evanghelica. Pe langa scurta cronica a Transilvaniei pe anii 1143-1571, figura si lunga lista a donatorilor care au facut posibila construirea bisericii (dupa Orban Balazs: Descrierea Tinutului Secuiesc). Din pacate inscriptiile au disparut in incendiul din 1689, dupa care edificiul devine cunoscut sub numele de 'Biserica Neagra'.

Se spune ca pe langa altarul principal ornat cu statui de argint aurit mai erau 22 de altare, toate disparute in marele incendiu. Refacerea ingreunata si de frecventele cutremure a durat aproape 100 de ani si a rezultat un interior cu puternice influente baroce. In perioda interbelica statuile de pe pilastrii corului au fost inlocuite cu copii, originalele fiind si ele expuse in interiorul bisericii. Biserica se mandreste cu cea mai mare si unica orga mecanica Buchholz functionala din sud-estul Europei, avand 3993 de tuburi si 76 de registre, care daruieste momente de neuitat iubitorilor de muzica. Tot aici se poate admira cea mai mare colectie din Europa de covoare anatoliene din secolele XVI-XVIII, fragmente de pictura murala din secolul XV, o cristelnita din 1472 si multe obiecte vechi. Istoricul bisericii si al restaurarilor precum si viata si opera reformatorului Johannes Honterus (1498-1549) este prezentata in cadrul expozitiilor ce se pot vizita in biserica.

Piata Sfatului

Din 1520, acest loc atestat ca targ, numita in documente Markplatz, a fost gazda a numeroase targuri. Din 1364 era organizat targul anual cu participare larga, unde ajungeau si negustori de peste hotare. Frumoasele case cu arcade din jurul pietii ar putea povesti multe. In piata candva a existat Stalpul infamiei, unde au fost judecate si vrajitoarele si se aplicau public pedepse corporale vinovatilor de diferite fapte. Aici in 1688 a fost decapitat Stefan Stener, seful breslei cizmarilor, care s-a impotrivit intrarii austriecilor in oras. Pana in 1892 in piata existau si doua fantani. Cea mai impunatoare cladire este Casa a Sfatului aflata in centrul pietei, construita in 1420. Primaria de odinioara, astazi gazduieste Muzeul de istorie. In cladirea din Piata Sfatului nr.16 functiona prima farmacie a orasului.

Biserica Evanghelica Sfantul Bartolomeu

Biserica Sf. Bartolomeu este cea mai veche cladire a orasului. A fost construita in secolul XIII si a fost cunoscuta si sub denumirea de Biserica celor trei orfane, care conform legendei si-au lasat tot ce aveau bisericii au si fost inmormantate sub altar. Edificiul cu trei nave cu zidurile masive cu contraforti, inconjurat cu zid de aparare a rezistat atat numeroaselor invazii turcesti, si marelui incendiu din 1689, cat si a devastarii trupelor lui Vlad Tepes (1458) si ale lui Gabriel Bathori (1611) . Turnul bisericii a fost reconstruit si inaltat cu un etaj in 1842, dupa ce s-a prabusit ca urmare a cutremurului din 182 Altarul bisericii dateaza din 1791, iar o strana veche din 1683. Partea nordica, vestica si sud-vestica a zidului medieval de aparare sunt originale, iar partea estica si unele parti din partea nordica au fost demolate si reconstruite. In interiorul zidului de aparare se afla cimitirul enoriasilor sasi din Bartolomeu. De mai bine de 500 de ani, in ultima duminica inaintea zilei de 24.august (ziua Sf. Bartolomeu) se desfasoara pelerinajului la Hramului Sf. Bartolomeu ca o serbare regionala unde se intalnesc comunitatile sasesti din Tara Barsei. Slujba festiva este urmata de dansuri si cantece populare germane acompaniate de fanfara. In 2003 in incinta bisericii s-a deschis un muzeu etnografic cu peste 1500 de obiecte, donate de emigranti, care prezinta o gospodarie tipic saseasca cu tesuturi, mobilier, port sasesc, unelte de tamplarie, de brutarie, de camp etc.

Turnul Alb

Turnul Alb situat pe o stanca a fost construit in anul 1494 si are forma unui semicerc inchis, cu partea dreapta orientata spre oras. Constructia avea 5 nivele iar inaltimea varia intre 18-20 metrii in functie de denivelarile solului. Denumirea de alb provine de la aspectul lui, fiind tencuit si varuit in alb. Partea de sus a turnului este dotata cu creneluri iar pe peretii laterali se vad si astazi niste jgheaburi iesite in consola de unde ploua cu pietre peste atacatori. Intrarea in turn fiind la mare inaltime accesul era posibil doar prin intermediul unor scari mobile. Marele incendiu din 1689 a cuprins si turnul alb, urmarile lui au fost inlaturate doar in 1723, cand turnul a fost restaurat. In conceptia de aparare a orasului acest turn era aparat de breasla cositorarilor si aramarilor.

Turnul Negru

Este un turn masiv cu 11 m inaltime, care in 1995 a primit un acoperis de sticla. A fost construit in secolul XIV, a supravietiuit 2 incendii cauzate de trasnet, datorita primului (1599) a obtinut numele de Turn Negru. Accesul in interiorul lui se derula pe o poarta situata la 2 metrii inaltime. Legatura cu cetatea se realiza printr-un pod mobil si un tunel subteran. Avea rol de a impiedica apropierea dusmanilor de ziduri. Ultima data a fost folosit ca turn de paza in timpul epidemiei de ciuma din 1756. In prezent turnul gazduieste expozitii temporare.

Bastionul Graft

Intrerupand monotonia zidului de aparare, bastionul de pe malul raului Graft (Spurcata) asigura prin intermediul unui pod mobil legatura catre Turnul Alb. Cladirea cu doua etaje construita in perioada 1515-1516, spijininduse pe zidul de aparare a fost avarita de ploile torentiale din 1809, si a fost consolidata in 1822 cu trei arcuri de sprijin, pozitionate deasupra raului. In 1902 doua dintre ele au fost demolate. Bastionul avea rol de comunicare si de aparare. Martori sunt gurile de tragere si gurile folosite pentru turnarea smoalei topite si a apei clocotite. In urma lucrarilor de restaurare din 2003 si 2004 Bastonul Graf a intrat in circuitul turistic. In prezent intre peretii lui functioneaza o sectie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov (Mestesugarii din Brasov, aparatori ai cetatii).

Biserica Sfantul Ioan

Data construirii bisericii franciscane este incerta. Dupa 1530 ordinul a fost alungat din oras, biserica si manastirea au fost deposedate si transformate in depozit. In urma incendiului din 1689 au ramas doar zidurile. Dupa reparatiile efectuate in 1713 biserica a ajuns la ordinul iezuitilor, dar dupa un nou incendiu au parasit-o si ei. In 1718 dupa efectuarea lucrarilor de restaurare, biserica a ajuns din nou in proprietatea franciscanilor, reantorsi in oras. Pictura de pe altar il reprezinta pe Sf. Ioan botezandu-l pe Iisus in apa Iordanului. Orga a fost construita in 1751, reconstruita in 1939. Aici a slujit P. Csiszér Elek (+1942), care a lucrat la reformarea ordinului, si P. Boros Fortunát (+1953), dus la Jilava in 1951, unde si-a jertfit viata pentru credinta. Post mortem au fost pornite procedurile de beatificare

Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi, dar cu siguranta cea mai frumoasa poarta, care si-a pastrat aspectul original pana astazi. A fost numita porta superior, porta corpus Christi sau porta sanctae Katharinae, ultima denumire este folosita si in prezent. Se afla chiar langa Poarta Schei, si a fost timp de cateva secole singura poarta care strapungea zidurile vestice ale cetatii. Cladirea patrata cu patru turnulete, ca semn al jurisdictiei, era prevazuta cu un pod mobil cu lanturi pentru asigurarea trecerii peste santul cu apa, iar in interior erau galerii de lemn amplasate pe mai multe randuri, pentru aparatori. Pe inscriptiile deasupra intrarii apare anul 1540, dar se pare ca nu este vorba de anul constructiei. A fost construita in 1559, dupa unele pareri chiar reconstruita in locul unei poti mai vechi - Poarta Sfantului Duh - atestata in 1522 si construita in 1828. Poarta Ecaterina a suferit in urma incendiilor din 1689 si 1759, si a fost fisurata in cutremurul din 1738. Dupa deschiderea portilor de la Targul cailor (1820) si Schei (1828) Poarta Ecaterinei a fost zidita si folosita drept magazie pana in anul 1955. Intre anii 1971-1973 a fost restaurata la aspectul ei actual. Deasupra intrarii se vede stema orasului, iar langa poarta o parte din vechiul zid al orasului.

Strada Sforii

Straduta ingusta intre strazile Cerbului si Poarta Schei a carei existenta este atestata in documentele din secolul XVII a fost un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Astazi este o curiozitate a orasului. Cei mai curajosi afirma ca este cea mai ingusta strada din Europa. Cert este ca latimea ce variaza intre 111 si 135 cm ii confera titlul de cea mai ingusta strada a orasului. Straduta de 80 de metrii este parcurs de toti turistii care ajung in oras, este locul de intalnire a indragostitilor si nu in ultimul rand, o tema provocatoare pentru fotografi.

Prima Scoala Romaneasca

In 1495, cand si-a deschis portile Prima Scoala Romaneasca, era lucru mare. La scoala venea doar alesul satului, ca sa invete si sa devina dascalul, notarul sau chiar preotul satului. Venea la scoala, si aducea o galeata de grau, un car cu lemne si 4 florini (bani cu care cumparai 3-4 boi), si studia gramatici, invatatura bizantina, pilde din biblie, dar si filozofia secolul XVI, citate din Aristotel, Democrit si altii. Elevii de atunci, invatau cum se fac actele oficiale in cancelarii, aveau un manual de cultura albinelor, unul cu legile comerciale, si chiar un manual de macrobiotica - secretul de a-ti lungi viata, aparut in 1844 de Pavel Vasici. Gratie diaconului Coresi aici au vazut lumina tiparului primele carti in limba romana. El a venit aici de la Targoviste in 1556, cand in biserica se folosea limba slavona, iar preotii din Ardeal incepusera sa traduca in limba romana cartile bisericesti. A recunoscut imediat ca in Ardeal erau nevoie de carti in limba romana. Prin cele 39 de carti tiparite, in 150-200 de exemplare, tot serviciul religios ortodox al tarii era bine intretinut. In muzeul scolii este pastrata tiparnita, impreuna cu cele 9 exemplare coresiene. In muzeu se mai pot admira carti ferecate in argint, documente de pe vremea lui Stefan cel Mare, un hrisov din 1656, salile Tudor Ciortea (muzica) si Stefan Mironescu (pictura)

Poarta Schei

Poarta Schei se afla langa Poarta Ecaterina si a fost construita in perioada 1827 - 1828 cu rolul de a fluidiza traficul marit din aceasta zona. Cu aceasta ocazie Poarta Ecaterina a fost zidita si folosita in continuare ca si depozit. Construita din piatra si caramida in stil classic, Poarta Scei are forma unui arc de triumf cu trei intrari, una principala de mari dimensiuni in mijloc si doua intrari mai scunde in stanga si in dreapta care sunt destinate pietonilor. Inscriptia in latina marcheaza momentul construirii portii cat si precizarea ca aceasta poarta a fost ridicata in urma vizitei imparatului Francisc I. la Brasov in anul 1817.

Sinagoga neologa

Primele familii de evrei au sosit in Brasov in 1807 cu aprobarea consiliului local. Numarul lor a crescut in 1890 la 769, iar in 1940 la 6000 de persoane. In timpul razboiului mondial evreii din Brasov au fost in siguranta, nu au fost transportati in lagare, insa au fost batuti, copii lor au fost dati afara din scoala, au fost exclusi din viata economica, iar in 1941 sinagoga a a fost devastata. Cu toate ca la data sosiri lor in Brasov aveau restrictii la locuri de munca si se puteau angaja doar la niste locuri care au fost refuzate de sasi, devenind palarieri, croitori, zugravi sau bijutieri, au avut un rol important in economia, comertul si cultura orasului.

Intelectualii au devenit intreprinzatori, ingineri, industriasi, sau proprietari de ziare.si ce mica este lumea.sotia ministrului de externe israelian Ariel Sharon, este tot din Brasov. Sinagoga neologica cu trei nave a fost construita in anul 1901, in stil spaniol si a fost renovata cu ocazia implinirii a 100 de ani de existenta.

Cetatuia

Prima constructie dateaza din 1524 si este un turn in forma de semicerc. Mai tarziu tot platoul a fost inconjurat cu un zid. In 1529 in timpul luptelor dintre regele Ferdinand si János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupata si distrusa de Petru Rares. Zidurile ei au fost refacute, dar peste putin timp au fost nimicite intr-un incendiu. In 1625 cetatea a fost reconstruita si tot in acea perioada s-a sapat si putul de 81 m adancime din curtea cetatii. Fortificatia patrulatera cu bastioane italienesti in colturi, deasupra carora au fost construite turnuri de aparare a avut o singura intrare accesabila printr-un pod mobil. In 1688 aici s-a refugiat din fata habsburgilor o parte dintre brasoveni. In 1690 armatele imperiale s-au stabilit in cetate, si multi ani la rand au asuprit orasul. In 1773 Iosif II. a ordonat refacerea cetatii, iar dupa 9 ani a oferit-o orasului spre cumparare. Orasul nu a cumparat-o, asadar o perioada a functionat ca si inchisoare pentru prizonierii turci si francezi, iar in timpul epidemiei de ciuma aici era o sectie pentru cei cu simptomele bolii. In 1817 cetatea a fost vizitata de imparateasa Karolina, in 1848 a fost ocupata de ostile lui Bem, iar in 1894 de ostile tarului. In anii patruzeci cetatea a fost restaurata dar o perioada a stat nefolosita. La ora actuala aici functioneaza un restaurant cu terasa.

Casa Muresenilor

In aceasta casa de locuinta a familiei Muresenilor, si fostul sediu al redactiei Gazeta Trasilvaniei (aparuta in 1838), din anul 1968 functioneaza Muzeu memorial Casa Muresenilor. Realizarea acestuia a fost posibil prin donatia facuta de urmasii familiei Muresianu, care au indeplinit dorinta lui Iacob Muresianu, oferind statului roman, in vederea organizarii unui muzeu, spatiul necesar, o foarte valoroasa colectie de mobilier, pictura, sculptura si mai ales o arhiva numarand peste 25.000 de documente. Aici se pastreaza numeroase manuscrise, corespondente ale Muresenilor si ale corespondentilor ziarelor conduse de ei, mai bine de o jumatate de secol. Tot aici se afla si documentele legate de istoria imnului Desteapta-te Romane, creatie a lui Andrei Muresanu.

Bastionul Tesatorilor

Bastionul a fost ridicat in doua etape intre anii 1421-1436 si 1570-1573, partea prabusita in 1701 a fost refacuta in 1750, iar in 1910 a fost restaurat. Are o forma hexagonala, ocupa o suprafata de 1.616 mp si este inconjurat de ziduri groase (1,5 - 3 m), cu guri de tragere de tragere si de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei si patru nivele. In 1800 se construiesc doua incaperi pentru festivitatile breslei tesatorilor, iar in 1807, cand bastionul si-a pierdut functia de aparare si o casuta din fata intrarii. Din 1908, bastionul este folosit din ce in ce mai mult, pentru activitati culturale, datorita extraordinarelor calitati acustice au fost organizate aici chiar si concerte de opera. In 1950 devine muzeu, in expozitia permanenta Cetatea Brasovului si fortificatiile din Tara Barsei, sunt expuse obiecte medievale de aparare, produse ale breslei tesatorilor, iar in sala armelor se afla o macheta a Brasovului medieval, realizata in 1896 de profesorul Friedrich Herman, o macheta a Scheiului.

Bastionul Fierarilor

Prima constructie ridicata in acest loc a fost atestata in 1521, a avut o istorie zbuciumata. A fost distrusa de inundatia din 1526, a fost refacuta, ca sa fie distrusa de o noua inundatie in 1667. Peste 21 de ani este afectata serios de marele incendiu din 1688, fiind refacut dupa 20 de ani. Dupa mai multe transformari bastionul a ajuns la forma actuala. La inceput era folosit ca depozit de cereale, iar din 1923 adaposteste Arhivele Nationale - Brasov. Aici se pastreaza, multe documente valoroase, printre care cea mai veche scrisoare redactata in limba romana - epistola negustorului Neacsu din Campulung din 1521.

Bastionul Postavarilor

Construit intre anii 1450 si 1455 de breasla aurarilor, Bastionul Postavarilor doar in 1640, a fost preluat de breasla postavarilor. Este un bastion circular cu diametru de 16 m, 4 nivele si 19 m inaltime. Zidurile lui groase de 2 metri aveau guri de tragere, iar la parter gauri pentru tunurile cumparate din Praga. A fost unul dintre cele mai bine aparate bastione. In perioada 1961-1962 a fost consolidat, iar in 2005 renovat.

Casa Honterus

In aceasta casa situata pe strada Nicolae Balcescu nr.40 s-a nascut in anul 1498 marele umanist sas Johannes Honterus. Fiul unui pielar de pe strada Neagra (a tabacarilor), a devenit cel mai cunoscut personaj al Brasovului medieval. Autorul primei harti a Transilvaniei, al cartilor intitulate Garmatici Latine si Descrierea Lumii, intemeietorul tipografiei si scolii superioare din Brasov, fondatorul primei mori de hartie din Romania a avut un bagaj important de cunostinte. S-a perfectionat in scoli austriece si germane, si a devenit reformatorul bisericii sasesti. In 1544 este ales de catre magistratul orasului prim preot al Brasovului. Cinci ani mai tarziu moare, si este inmormantat in Biserica Neagra.

Teatrul Dramatic

Primele reprezentatii teatrale au fost oferite orasului in anul 1500 de dominicanii sasi, iar din 1542, la initiativa lui Honterus jocul teatral a fost intodus si in scolile evanghelice. Continuitatea teatrului german a fost asigurata si prin aparitia timpurie a unei cladiri de teatru, unde au jucat si trupele maghiare clujene. Teatrul roman infiintat in 1946 a devenit Teatrul de Stat si in 1959, s-a mutat in cladirea actuala. In 1968 directorul Sica Alexandrescu a reusit sa-i modifice denumirea in Teatrul Dramatic. In 1994 in amintirea legendarului regizor si conducator, teatrul a preluat numele lui Sica Alexandrescu. In 1989, teatrul de papusi care a functionat ca o sectie a teatrului s-a desprins si a infiintat Teatrul de papusi Arlechino. Cladirea dispune de o sala mare cu 750 de locuri si o sala Studio de maxim 60 locuri

Biserica Sfantul Nicolae

Constructia bisericii din Schei a inceput in anul 1495 cu sprijinul domnitorului Tarii Romanesti, Vlad Calugaru, pe locul unui vechi lacas de cult atestat de documente din anul 129 Biserica ortodoxa si scoala romaneasca, construita in apropierea ei, au fost un important centru spiritual si cultural pentru romanii din toata Tara Barsei. Influenta lui se extinde asupra romanilor de pretutindeni, fiindca aici a activat diaconului Coresi care a tiparit primele carti bisericesti in limba romana.

Biserica Sfanta Treime

In virtutea sistemului religiilor recepte ortodocsii nu aveau voie sa construiasca biserica in interiorul cetatii. Astfel dupa interventii repetate edilii orasului aproba in 1786 transformarea cladirilor interioare ale unor case sasesti in biserica, dar fara turn, clopot sau toaca. Banii provin de la credinciosii romani si greci precum si de la familia Brancoveanu. Timp de un an serviciul religios s-a desfasurat in doua limbi, greaca si romana, dar din 1789 negustorii greci si-au arogat dreptul asupra bisericii. Dupa 100 de ani de procese romanii au fost nevoiti sa paraseasca biserica, si sa-si construiasca una noua in Piata Sfatului.

Muzeul de Arta

In aceasta cladire frumoasa, construita la inceputul secolului XX functioneaza Muzeul de arte. Aici sunt expuse lucrari de pictura pe lemn si sticla, portrete de epoca, opere din sec. XIX realizate de mari pictori romani ca Gheorghe Tatarescu, Theodor Aman, Sava Hentia, Constantin Lecca, Nicolae Grigorescu. Ioan Andreescu este prezent cu 36 de lucrari, si tot aici sunt expuse sculpturile lui Cornel Medrea, Ion Jalea, Ion Irimescu si Dimitrie Paciurea. Muzeul cuprinde si o sectie de arta decorativa autohtona si straina iar la parter sunt organizate lunar expozitii temporare.

3.3.Cetati si Biserici medievale din depresiunea Brasov

Balvanyos - statiune balneoclimaterica si de sporturi de iarna, situata la 775 m altitudine, la contactul Muntilor Bodoc cu Masivul Ciomatu. Este renumita pentru apele minerale alcaline, clorurate, calcice si magneziene si pentru mofete. Este o statiune recomandata pentru aplicatii de factori termici contrastanti in sezonul cald.

Baraolt - oras situat in depresiunea omonima, la 485 m, important centru de exploatare a lignitului (bazinul carbonifer Baraolt).

Batanii Mari - comuna situata intr-un peisaj pitoresc, in care exista o expozitie permanenta de etnografie, o originala arta populara si o biserica datand din secolul XV.

Batanii Mici - sat in care se afla expozitia memoriala Benedek Elek (1859-1929), scriitor de limba maghiara.

Biborteni - statiune balneoclimaterica de interes local, important centru de imbuteliere a apelor minerale. Sunt ape carbogazoase mixte (contin cel putin 1 g/l CO2), alcalino-teroase, iar de la sonda 1 bis se exploateaza ape minerale care contin 5,5 mg/l de aluminiu.

Bixad - localitate situata pe Olt, in bazinetul cu acelasi nume, renumita pentru carierele de andezit.

Bodoc - localitate in perimetrul careia se afla numeroase izvoare de apa minerala alcalina (carbogazoase mixte), care contin cel putin 1 g/l bicarbonat de sodiu si circa 726 mg/l anion bicarbonic, alte izvoare fiind alcalino-teroase. Izvorul Matilda se remarca prin bogatul continut in litiu, de 5,3 mg/l. Izvoarele Matilda, Perla si Salus se bucurau de mare renume in trecut, astazi se foloseste pentru imbuteliere, apa unei sonde de productivitate redusa. De la Bodoc pana la Cozmeni (38 km) este un traseu pitoresc, prin defileul Oltului.

Bretcu - comuna, centru forestier, unde se pot vedea ruinele castrului roman Angustia (sec. II-III i.Hr.). Se afla intr-o zona de interes etnografic si folcloric (obiceiuri de veche traditie la nunti, port popular si tesaturi specifice).

Cernat - comuna in care se afla o expozitie de arta populara locala, mai ales tesaturi, o formatie de titera si un conac construit in arhitectura specifica zonei.

Dalnic - este satul natal al lui Gheorghe Doja, conducatorul rascoalei taranesti din 1514.

Dumbravita - este comuna numita anterior Tantari, cunoscuta de brasoveni, indeosebi pentru lacurile de pescuit.

Haghig - acest sat este situat pe malul drept al Oltului, la intrarea acestuia in defileul de la Racos, de unde se poate ajunge, dupa 12 km, in statiunea balneoclimaterica Valcele.

Ilieni - comuna cu o biserica-cetate.

Lemnia - comuna cu biserica fortificata, datand din secolul XVI.

Malnas Bai - statiune balneoclimaterica sezoniera, situata la 505 m altitudine, cu ape alcaline care, pe linga bicarbonat de sodiu si anioni bicarbonici, contin si peste 1g/l clorura de sodiu (clorurate sodice). Izvorul Maria este renumit pentru continutul ridicat de litiu (5,6 mg/l). In trecut apa minerala imbuteliata aici era cunoscuta sub numele de Siculia. In momentul de fata se imbuteliaza apa izvoarelor Maria si Principal, ambele cu o mineralizare ridicata. Este o statiune in care se pot efectua cure balneoclimatice profilactice prin metodologie complexa, cu accent pe crenoterapia de repaus digestiv si diuretica si pe dietoterapie.

Moacsa - comuna unde se afla o colectie de arheologie locala si monumentul lui Gabor Aron, luptator revolutionar la 1848. La 1 km se afla popasul turistic Paharul de Aur, dotat cu restaurant, casute si teren de campare.

Olteni - sat situat la patrunderea Oltului in golful Sfantu Gheorghe, cu urme ale unui castru roman.

Ozunca Bai - statiune balneoclimaterica de interes local, situata la 650 m altitudine.

Purcareni - este o localitate care apartine de comuna Tarlungeni, renumita ca punct fosilifer, declarat rezervatie paleontologica si geologica, in cadrul Muntilor Intorsurii. Rezervatia se afla intr-un masiv de calcare recifale tithonice, de aici fiind colectati crustacei si corali de varsta jurasica.

Racos - asezare situata in defileul facut de Olt la traversarea Muntilor Persani. Bazaltele de la Racos, asemanatoare celor de la Detunata, constituie o rezervatie geologica in care se pot observa prisme din bazalt situate in partea centrala a vechii cariere. In apropiere se afla punctul fosilifer Carhaga, rezervatie geologica situata aval de Augustin si la 6 km amonte de Racos, pe paraul Carhaga. In comuna Racos exista un castel feudal, construit in anul 1625, cu bastioane cilindrice si ornamente renascentiste. Aici a fost adapostit pentru un timp, Grigore Ghica-Voda si familia sa, in timpul razboiului dintre turci si austrieci, din 1664.

Reci - comuna vestita pentru dunele de nisip (rezervatie naturala), padurile de mesteceni, pini, arini si lacul cu nuferi.

Sacele - este municipiu, din 6 iulie 2000, situat pe D.N. 1A, pe Piemontul Sacele, la poalele Masivului Piatra Mare. Asezarea s-a format prin contopirea mai multor sate, cu o intensa activitate pastorala, care in evul mediu apartineau domeniului feudal al Cetatii Bran - in trecut era cunoscuta sub numele de Sapte Sate. Sacele s-a format prin unirea a patru sate, intinse pe circa 8 km: Baciu, Turches, Cernatu si Satulung. Se pot vedea aici case mocanesti, cu o interesanta arhitectura populara, Monumentul eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial (1916-1918), un muzeu etnografic si istoric, instalat in cladirea (monument de arhitectura din 1543), fosta curie domeniala din Turches a Domeniului Bran, care a adapostit Casa Dijmelor; se pot vedea colectii de arta populara si etnografica, cu piese folosite in pastoritul transhumant. Manifestarea folclorica Targul feciorilor se tine in duminica cea mai apropiata de 20 iulie.

Cea mai inalta biserica este cea din Cernatu, numita Sfantul Nicolae, care are circa 200 de ani, iar cea mai frumoasa este considerata cea din Turches, de aceeasi vechime, pictata de Misu Popp, cel mai mare pictor brasovean.

In sec. XVIII si la inceputul sec. XIX, locuitorii de aici erau considerati cei mai mari crescatori de vite din Transilvania, Satulung fiind cel mai mare sat din Depresiunea Brasov. Legat de cresterea animalelor, s-au dezvoltat mestesuguri traditionale: tesutul, cojocaritul, etc. Alaturi de romani traiesc aici foarte multi maghiari, care sunt de trei feluri : unguri, secui si ceangai.

Orasul este cunoscut prin Uzina Electroprecizia (care a fost mutata din Brasov, acum 51 de ani), unde in cadrul industriei electrotehnice se fabrica echipamentul electric de bord pentru intreaga gama de tractoare si camioane care se fabrica la Brasov. Industriei electrotehnice i se alatura cea de prelucrare a lemnului, alti saceleni lucrand in Brasov si facand naveta.

Pe valea Morii, in locul numit Sapte Izvoare, apar ape minerale sulfuroase. Spre iesirea din municipiu se vede, pe dreapta, o poteca marcata care duce la Cabana Rentea, din Muntii Garbovei, apoi soseaua trece peste raul Garcin. La 4 km dupa iesirea din Sacele, trebuie traversat Piscul Dracului-1041 m, apoi Paraul Tigailor si raul Tarlung.

Urmand Tarlungul in amonte, apoi valea Orlatului, se ajunge la Cabana Babarunca, la poalele Muntilor Ciucas. Aceasta este situata la 908 m altitudine, putand urca de aici spre varful Ciucas-1954 m, in circa 5 ore, trecand pe langa un munte, care este de fapt un recif de corali si se numeste Tesla.

Simon - sat situat la 4 km de Bran, renumit pentru portul popular traditional, cu tesaturi deosebite, cojoace cu broderie si Cheile Simonului.

Baile Sugas - statiune balneoclimaterica de interes local, situata la 750 m altitudine, in Muntii Baraolt.

Tarlungeni - este renumit pentru arhitectura populara traditionala, cu gospodarii mocanesti, interioare cu bogate elemente decorative si o colectie de etnografie.

Teliu - comuna in care se afla urmele unei cetati dacice (sec. I i.Hr.- sec I d. Hr.). Unele cercetari situeaza in apropiere ruinele cetatii Cruceburg, atribuita cavalerilor teutoni, datata la 1216. Aici s-a ridicat si un monument al eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, 1944-1945.

Timisul de Sus - statiune climaterica, situata pe valea Timisului barsan, la 820 m altitudine, in bazinetul de eroziune cu acelasi nume, intre masivele Postavaru, vest si Piatra Mare, est.

Timisul de Jos - statiune climaterica situata pe valea Timisului, in aval de localitatea anterioara, la 730 m altitudine. Climatul este submontan, statiunile fiind in general ferite de curentii de aer puternici si de schimbarile bruste de temperatura. Cele doua statiuni prezinta si un interes turistic deosebit, fiind locuri de pornire in drumetie, in muntii din apropiere: cheile si cascada Tamina, Complexul Gaiser, cabanele Poiana Secuilor, Trei Brazi, Piatra Mare si varfurile Postavaru-1799 m si Piatra Mare-1843 m.

Turia - gazele naturale din pestera de langa statiune au valorile de radioactivitate cele mai mari din tara (980 pCi/l radiu).

Valcele - statiune balneoclimaterica, situata in bazinetul omonim, din Muntii Baraolt, la 640 m altitudine, cu numeroase izvoare cu apa minerala feruginoasa (contin cel putin 10 mg/l, fier).

Varghis - localitate situata in depresiunea si bazinul carbonifer

Baraolt, cu exploatari de lignit si ape minerale feruginoase.

Zarnesti - este un centru industrial renumit pentru Fabrica de celuloza si hartie numita Celohart si pentru fabrica din domeniul constructiilor de masini, situata in comuna Tohanul Vechi, devenit in prezent cartier - in aceasta se fabricau biciclete, motorete si armament. Orasul este situat la poalele Pietrei Craiului, la confluenta raului Barsa cu paraul Prapastiilor.

Biserica ortodoxa este, conform traditiei, ctitoria lui Neagoe Basarab si detine valoroase picturi murale din anul 178

Monumentul lui Constantin Brancoveanu este ridicat in cartierul Tohanul Vechi.

Zizin - statiune balneoclimaterica permanenta, situata la poalele Muntilor Ciucas, pe D.J. 103 B, la 9 km de Sacele, intr-o regiune impadurita, cu climat de crutare. Este cunoscuta pentru izvoarele sale minerale cu ape alcaline (carbogazoase mixte), alcalino-teroase, bicarbonatate, cloruro-sodice, calcice, slab feruginoase, indicate in gastrite hipoacide, dispepsii intestinale, afectiuni renale, cardiovasculare si ginecologice. Imbutelierea acestora a demarat de la inceputul secolului XX, fiind facuta la izvorul 1 si sonda 1 bis.

Moeciu de sus

Complexul turistic Cheile Gradistei este situat in comuna Moeciu, la 7km de Castelul Bran si la 30km de Brasov. Dintre ofertele locatiei sunt de amintit: hotelurile si vilele complexului, mesele cu specific traditional local care pot fi servite in restaurant sau petrecerea intr-o atmosfera intima a timpului liber in pub-ul localului. Spatiul generos si dotarile de exceptie fac din Complexul Cheile Gradistei locul ideal pentru activitati de teambuilding sau agrement. Acesta dispune de propria partie de schi, situata in imediata apropiere, la circa 150 m.

Bran

Cetatea de la poarta Tarii Barsei -

In data de 19 noiembrie 1377 a fost emis, in castelul de vanatoare de la Zvolen (Altsohl), azi in Slovacia, pe baza raportului lui Johannes von Scharfeneck, castelan al Cetatii Landskrone, un document care poate fi considerat drept actul de nastere al Castelului-cetate Bran.

Castelul este considerat cel mai celebru monument medieval din Romania, fiind construit de brasoveni pentru protectia frontierei cu Valachia. Ridicat pe varful unei stanci calcaroase, intr-un punct strategic, castelul a fost mentionat pentru prima oara in 19 noiembrie 1377, cand regele Ungariei, Ludovic I (de Anjou ?)- 1342-1382, confirma brasovenilor stapanirea a 13 sate din Tara Barsei si alte privilegii, pentru ca, de buna voie si nesiliti de nimeni, orasenii din Brasov se oferisera sa dea fonduri si mesteri pentru construirea noii cetati regale a Branului. Documentul consemneaza ca la acea data se inalta o noua cetate, ceea ce inseamna ca inainte existase alta, mai veche, din lemn. Cetatea era condusa de un castelan si avea o garnizoana compusa din arcasi si balistari.

In anul 1406, Branul este atestat ca posesiune a regelui Sigismund de Luxemburg, care l-a cedat, in scurt timp, lui Mircea cel Batran si apoi a fiului sau, Mihail (1412-1419) - intre anii 1419-1424, Cetatea Bran este amintita tot ca posesiune a regelui Sigismund. In timpul lui Iancu de Hunedoara, la Bran s-au executat lucrari de intarire, iar garnizoana si-a sporit efectivele.

De-a lungul veacurilor, conducerea cetatii o preiau mai intai secuii, raspunzatori de apararea sud-estului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara fiind voievodul ce trece conducerea ei in mainile voievodatului Transilvaniei.

Numele Branului era folosit, in documentele vechi, sub forma de Turciu si abia dupa anul 1474 apare forma actuala de Bran. Numele acesta ar putea fi derivat din cuvantul slavon bran = a lupta, sau poate fi in legatura cu actualul cuvant slovac, brana = poarta, sau loc de aparare = braniti.

In timp, cetatea a indeplinit rolul de bastion de aparare impotriva invaziilor otomane, faptele ei de arme fiind inscrise cu sange in istoria zbuciumata a neamului romanesc.

Pe aceste meleaguri, de-a lungul istoriei s-au perindat numeroase personalitati, dar falsul sau renume provine de la o legenda si apoi de la o carte scrisa de scriitorul irlandez Bram Stoker, ambele avandu-l ca personaj principal pe Dracula. Legenda se referea la domnitorul Tarii Romanesti, Vlad Tepes, care a avut trei domnii in perioada (1431-1476), vestit pentru cruzimea cu care pedepsea minciuna si hotia, zvonindu-se ca acesta avea obiceiul sa se infrupte din carnea si din sangele dusmanilor. Aceasta legenda a fost scornita de sasi, in Cronica Saseasca, din cauza conflictului existent intre acestia si Vlad. Sunt relatari conform carora Vlad Tepes, afland ca cei mai instariti dintre sasii brasoveni comploteaza impotriva lui, sprijinind alt domnitor muntean (Dan i sau II?), pe care doreau sa-l aduca pe tronul Tarii Romanesti, a sosit la Brasov si i-a tras in teapa (peste 300 victime), pe Dealul Sprenghi, situat in preajma Bisericii Bartolomeu, din Brasov. Demonizarea acestuia se datoreaza in primul rand scriitorului amintit, care l-a transformat pe Vlad Tepes intr-un vampir, pe nume Dracula. De numele domnitorului se leaga celebritatea dobandita de Castelul Bran, considerat a fi, in mod eronat, Castelul lui Dracula. Chiar si in aceasta carte, actiunea se desfasoara undeva in tinutul Bistritei ardelene, probabil in Pasul Rodna, nicidecum in Tara Barsei. Numele de Dracula provine de la porecla Draculea, pe care Vlad Tepes o purta din cauza faptului ca era fiul lui Vlad Dracul, domnitor si el in Tara Romaneasca, descendent al dinastiei Basarabilor. Acesta purta vesminte negre si un medalion infatisandu-l pe Sfantul Gheorghe luptand cu balaurul (cu dracul), de unde i s-a tras numele. Acest tip de medalion era purtat de cavalerii unui ordin instituit de catre regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, in anul 1438. Se pare ca insusi Jules Verne, in Castelul din Carpati, si-a localizat actiunea tot aici.

Ca urmare a cresterii puterii si influentei negustorilor brasoveni, cetatea a intrat, incepand cu anul 1498, in stapanirea acestora. Odata cu aceasta, rolul cetatii a fost schimbat: ea devenea un punct important pe drumul comercial care lega Brasovul cu Campulung Muscel, din Tara Romaneasca.

Castelul-cetate a fost conceput in asa fel incat sa poata indeplini atat functii militare cat si pe cele ale unui punct de vama. Complexul de cladiri cuprindea: un post de aparare avansat, cu menirea de a inchide trecatoarea spre Tara Romaneasca, format din doua randuri de ziduri, lucrate din piatra bruta si caramida - in zid erau practicate, in functie de necesitati, deschizaturi si metereze pentru purtarea luptei de aparare. Intre aceste doua randuri de ziduri se afla oficiul vamal, ale carui vechi cladiri nu s-au pastrat. In anul 1758, Brasovul a refacut aceste cladiri din temelii, care, cu unele modificari, se pastreaza si astazi.

Zidului de incinta, construit din piatra de calcar bruta, la ulterioarele reparatii, i s-au adaugat portiuni din caramida, pe toata lungimea lui, el fiind strabatut de doua randuri de guri de tragere. Donjonul, asezat in partea de nord, este sprijinit de stanca. In varful lui se afla un turn de observatie, prevazut cu arcade oarbe semicirculare si cu creneluri, iar in peretele sau au fost practicate numeroase guri de tragere care dateaza din secolul XIV - accesul pana la punctul de observatie se facea cu ajutorul unei scari de lemn.

Turnul rotund este asezat in coltul de sud-vest al incintei, in actuala infatisare datand, probabil, din anul 1593. El era destinat adapostirii prafului de pusca, avand mai multe incaperi, una dintre ele fiind folosita mai tarziu ca inchisoare.

Dupa planurile lui Gabriel Bethlen, intre anii 1622 si 1625, cetatea a fost extinsa si inzestrata cu doua turnuri de aparare, turnul portii fiind construit dupa un plan dreptunghiular. In afara de poarta, intrarea era blocata de un gratar, care se lasa cu ajutorul unor scripeti. La aceasta intrare se putea ajunge numai cu ajutorul unei scari mobile, coborata la aproximativ 15 m, pana la piciorul stancii. In curtea interioara a fost sapata o fantana adanca de 57 m, ale carui ghizduri au fost lucrate din barne.

Castelul Bran a stat de-a lungul timpului ca straja a trecatorii (Giuvala) prin care circulau marfurile, pe un traseu ce ducea in vest pana in Flandra si Germania, iar in sud si est, in Turcia si Orientul Apropiat.

In perioada mentionata, dupa planurile lui Gabriel Bethlen, s-au facut transformari importante ale cetatii, fiind construite doua turnuri noi, de fapt o noua aripa a cetatii.

Ca semn de recunostinta fata de regina Maria, adepta si contribuitoare la infaptuirea Marii Uniri (a Romaniei Mari), la 1 decembrie 1918, Consiliul Orasenesc al Brasovului decide donarea Castelului Bran, la data de 1 decembrie 1920, familiei regale.

Restaurat intre anii 1920-1927, de catre arhitectul Curtii Regale, Carol Liehmann, castelul a fost transformat intr-o frumoasa resedinta de vara, cu parc si alei de promenada, lac, terase, fantani si a fost realizata Casa de Ceai. In anul 1938, Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran si intregul sau domeniu, fiicei sale, principesa Ileana, care-l stapaneste pana in anul 1948. Evenimentele tulburi din acest an lasa castelul fara ocrotitorii lui regali, urmand o perioada de degradare si devastare, care se sfarseste in anul 1956, cand este inaugurat Muzeul de Istorie si Arta Medievala. Fiind intr-o stare avansata de de degradare, in anul 1987, Castelul Bran intra in restaurare, lucrare terminata, in linii mari, in anul 1993.

Ansamblul muzeal al Castelului Bran este unul de prim rang, datorita unicitatii sale si a patrimoniului remarcabil, prin valoarea sa istorica, vechime, autenticitate si de ce nu, prin legendele si misterele tesute in jurul sau. Portaluri gotice, scari inguste, unele tainice, sapate in piatra, incaperi boltite si arcade, alcatuiesc un ansamblu arhitectonic deosebit.

Inca din anul 1957, Branul a devenit un interesant obiectiv turistic al judetului Brasov, la nivel national si international. Aici functioneaza in prezent un muzeu, cu trei sectii permanente :

• o sectie de istorie si arta medievala (in cetate), in care sunt expuse pe cele patru etaje, colectii de arta plastica si arta decorativa, din secolele XIV-XIX, ceramica, mobilier vechi, arme si armuri
• in parcul cetatii a fost amenajata o sectie de etnografie, in aer liber, cu constructii, instalatii taranesti si obiecte casnice specifice zonei Bran
• cea de-a treia cladire este de fapt cea a vechii vame.

In imediata apropiere, la cativa metri deasupra luncii de pe malul stang al raului Turcu, se afla o capela funerara, numita Stela Maris, in care a fost tinuta, intr-o caseta de argint, la cererea ei, inima reginei Maria - aceasta a fost gazduita si de domeniul ei de la Balcic (Bulgaria) si de Muzeul din Bucuresti - azi?

Actualmente castelul constituie un important punct de atractie turistica si ramane, in amintirea tuturor celor care l-au vizitat, o marturie vie a scurgerii veacurilor si a faptelor de viitejie petrecute la umbra zidurilor sale.

In ultimii ani a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg si de surorile sale: Maria Magdalena Holzhausen si Elisabeth Sandhofer, mostenitorii legali ai Castelului Bran, care le-a fost retrocedat. Ca urmare, Ministerul Culturii a dispus mutarea colectiilor apartinand statului roman, in cladirea Vamii Medievale, situate in preajma. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colectia personala.

Noii reprezentanti ai domeniului Bran au lansat, ulterior, oferte de cazare la Castel. In sali somptuoase, saloane imbracate in lemn, sau in camarute romantice, se poate organiza, la cerere, o cina tete-a-tete, la Castelul Bran. Nu vor lipsi muzicantii, lumanarile, chelnerii discreti si un meniu personalizat, servit in portelanuri, cu tacamuri de argint. Pretul de baza este de 1900 de euro si poate urca la oricat, in functie de preferintele clientului. De asemenea, organizatorii pot oferi, contra cost, un concert privat sau o piesa de teatru. Castelul mai este disponibil si pentru nunti, programe de team building, concerte, piese de teatru sau evenimente corporate. Toate aceste oferte au fost lansate la Targul de Turism exclusivist Kings Holiday, organizat la inceputul lunii aprilie 2010, in capitala.

Bran este o comuna situata pe paraul Turcu si este o statiune climaterica aflata la 750 m altitudine, pe D.N. 73, la 27 km de Brasov si 57 km de Campulung Muscel.

Legenda spune ca batranul Bran, avand mai multi fii, le-a daruit spre stapanire vesnica cate unul din cele 14 sate si catune de astazi: Simon, Poarta, Predelut, Moeciul de Jos, Cheia, Moeciul de Sus, Sbarcioara, Pestera, Magura, Drumul Carului, Sirnea, Fundata si Fundatica (+ Bran sau Ciocanu?).

In comuna se pot vizita: bustul lui Ioan Puscariu (1828-1912), poet si avocat, fruntas al miscarii revolutionare transilvanene din 1848-1849, Monumentul Eroilor, dedicat ostasilor romani cazuti in primul razboi mondial, Hanul turistic, cabanele Bran-Poarta si Bran-Castel. Centru al turismului rural, Branul este un important punct de atractie turistica, din judetul Brasov. De aici se poate pleca spre Muntii Bucegi, Piatra Craiului, spre Culmile Ciubotea, Scara, Tiganesti si Varful Omu.

Cetatea Feldioarei

Feldioara = Cetatea de Pamant, este o localitate in judetul Brasov, facand parte din regiunea istorica Tara Barsei.

Toponimul romanesc Feldioara = Cetatea de pamant, provine de la cuvantul maghiar Fold Var sau foldved = cetate de pamant. Sasii o numeau Marienbrichm, Marembrix, Merembrix, in limba germana aparand sub numele de Marenburch, Marienburg = Cetatea Mariei, in latina Castrum Sancte Maria.

Sapaturile arheologice au scos la iveala un inventar bogat, din epoca neolitica, cu preponderenta ceramica pictata de tip Ariusd. Asezarea a fost locuita si in perioada daco-romana, pe teritoriul comunei fiind descoperite urmele unui castru roman. Cele 109 morminte, datand din secolul XII, dovedesc ca ea nu a fost parasita, fiind locuita si la sosiriea colonistilor sasi pe aceste meleaguri.

Cetatea de la Marienburg (Feldioara), considerata de unii ca fiind ridicata de cavalerii teutoni, era din lemn. Acestia au corelat numele de Marienburg cu cel al Fecioarei Maria, care era patroana ordinului lor si sustin ca, in anul 1212, cavalerii teutoni au ridicat aici o cetate, care constituia cartierul lor general si in jurul careia s-a dezvoltat o asezare medievala. Teritoriile care au fost acordate cavalerilor teutoni au fost locuite pana atunci de romani, dupa cum atesta atat toponimia, cat si documentele vremii. Cetatea a fost ridicata pe o colina inconjurata pe trei laturi de raul Olt. Experienta de constructori a teutonilor a fost acumulata in Tara Sfanta si in Asia Mica, ei aducand pe meleagurile transilvane tehnici si solutii de constructie intalnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des Chevalliers si Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest de zid de piatra, pe latura nord-vestica si doua turnuri in ruina, legate de zidurile de aparare. Turnurile si curtinele de la inceput au fost construite probabil de comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea lor.

Teutonii au stat in Tara Barsei in perioada 1211-1225, sosind la solicitarea regelui Ungariei, Andrei al II-lea, fiind adusi din Palestina, in anul 1211, din motive de natura militara : apararea granitei sud-estice a Transilvaniei de pericolul cuman si nu numai, dar si politice si religioase, anume raspandirea catolicismului in randurile populatiei locale. Andrei al II-lea le-a acordat privilegii insemnate, asemeni celor acordate sasilor: scutiri de vami, de dari, organizare juridica si bisericeasca proprie, dreptul de a construi cetati, etc. In timp, intre cavalerii teutoni si regele Ungariei a survenit un conflict, amplificat in anul 1221, datorita, pe de o parte, faptului ca teutonii urmareau sa creeze in sudul Transilvaniei o stapanire autonoma fata de regatul ungar, iar pe de alta parte tendintei feudalilor maghiari de a acapara teritoriile ocupate de teutoni. Acest conflict a fost aplanat vremelnic, la insistenta papei, dar a reizbucnit in anul 1225, cand cavalerii teutoni au fost alungati din Tara Barsei. Ulterior s-au stabilit in Prusia, unde au continuat aceeasi politica de ocupare a unor teritorii locuite de populatia slava.

Sapaturile efectuate in ultimul timp, de specialisti, au dovedit ca in acest loc nu a existat o cetate a teutonilor, din secolul al XIII-lea. Cetatea este mentionata intr-un document din anul 1439, care spune clar ca " locuitorii comunei Feldioara au construit-o pentru apararea familiilor si bunurilor lor, cu mari cheltuieli si cu mare osteneala!" .

Este o cetate taraneasca, situata la altitudinea absoluta de 389m, ale carei ruine sunt vizibile si azi. Ea a rezistat invaziei turcesti din anul 1421, pentru ca, documentar, este atestata numai devastarea orasului Brasov si a satelor Harman, Sanpetru, Bod, Halchiu, Ghimbav si Vulcan. A doua invazie a turcilor in Tara Barsei, din anul 1432, a afectat in mod deosebit comuna Feldioara. O inscriptie datata 1457 ne indica faptul ca abia in acel an a fost terminata refacerea cetatii. Cetatea a fost distrusa de oastea lui Petru Rares, in timpul bataliei cu armata lui Ferdinand de Austria.

In luptele din anul 1612, Cetatea Feldioarei a fost ocupata de trupele principelui Gabriel Bathory, iar in septembrie a fost asediata, timp de trei zile, de brasovenii condusi de judele-primar, Michael Weiss. In 16 octombrie 1612 a avut loc la Feldioara batalia dintre trupele lui Bathory si cele ale Brasovului, in care brasovenii au fost invinsi, iar Michael Weiss a fost ucis.

Depozitele de cereale existente in cetate au fost folosite pana la cutremurul din 1838 si ulterior au fost parasite. Paznicul cetatii si-a parasit si el locuinta, iar cetatea a fost abandonata.

Cetatea taraneasca de la Feldioara apare si in Harta Iosefina a Transilvaniei (1769-1773).

La Feldioara, in anul 1529, oastea lui Petru Rares, domnul Moldovei (1527-1538), condusa de vornicul Grozav, care il sustinea pe Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, a invins, intr-o lupta data sub zidurile cetatii, trupele lui Ferdinand de Habsburg.

Din cetatea de la Feldioara, ridicata de teutoni in perioada 1211-1225 se mai pastreaza doua turnuri in ruina, legate de ziduri de aparare.

Cetatea Rasnov

Cetatea taraneasca din Rasnov a fost si va ramane cea mai mare cetate din sudul si sud-estul Transilvaniei si a fost ridicata in secolul XIV, pe o magura calcaroasa, numita Dealul Cetatii, care are o altitudine relativa de 150m. Unii cercetatori sustin ca a fost construita dupa marea invazie tatara din 1241.

Construita cam in acelasi timp cu Cetatea Prejmer, ea este amintita prima oara in documentele anului 1335 (1355?) cand, in urma navalirii tatarilor in Tara Barsei, a fost pustiit intregul tinut, cu exceptia Cetatii Rasnovului si a Cetatii Brasovia, de pe Tampa, puternic fortificate - cetatea a fost refacuta si consolidata in mai multe randuri. Daca ne raportam la dimensiunile sale, acest refugiu taranesc poate fi comparat cu cele de la Saschiz si Prejmer.

Impozanta cetate este situata intr-o pozitie strategica, dominanta, in sud-estul localitatii Rasnov, pe drumul de veche traditie ce lega Cetatea Brasovului, peste Pasul Giuvala (Bran), prin Rucar, de Campulung Muscel, vechea capitala a Tarii Romanesti, avand si rol de punct vamal. In Tara Barsei, in locurile in care asezarea omeneasca era in camp deschis, au fost fortificate bisericile, acestea devenind adevarate cetati. In locurile unde configuratia geografica a terenului oferea obstacole naturale, acestea au fost fortificate cu mai mult succes, cum este cazul la Rasnov, Rupea, Feldioara, Crizbav s.a.

Fortificatia a fost ridicata in Evul Mediu de locuitorii Rasnovului, ajutati de cei din satele vecine: Cristian, Vulcan, Tohan si probabil si de brasoveni, cu scopul de a se adaposti si apara de invaziile vrajmase, cele ale tatarilor si indeosebi ale turcilor.

Intre zidurile ei si-au gasit adapost trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici, dupa infrangerea de la Miraslau (1600).

Cetatea include o incinta mai mica, amplasata pe platoul dealului si una ceva mai intinsa, care coboara spre est si in care este amplasat Turnul Vechi si in care localnicii isi adaposteau animalele - acesta era un tarc, cunoscut sub numele de Zwinger. Accesul principal in cetate se facea pe latura de est, pe aceeasi latura fiind construit si un turn poligonal. Din trei laturi: sud, vest si nord, zidurile sunt flancate de pante abrupte si erau greu de escaladat. Zidurile dinspre vest, nord si est erau aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri, in timp ce pe latura de sud, mai abrupta, erau numai doua turnuri.

Cetatea, imprejmuita cu ziduri inalte, de circa 5m si o grosime maxima pe latura sudica, de 1,5m, aceasta fiind mai abrupta, lasa si astazi impresia unui edificiu inexpugnabil, iar relatarile istoriografice confirma acest lucru. Singura exceptie a fost cea din anul 1612, pe vremea principelui Gabriel Bathory, cand rasnovenii au fost constransi sa se predea din cauza lipsei de apa, deoarece ungurii au interceptat drumul spre un izvor tainuit, camuflat, din afara cetatii (se pare ca unul dintre locuitori a divulgat secretul?). Constienti asupra acestei mari vulnerabilitati, conform unei legende, larg raspandita in zona si similara celei care circula in arealul Castelului Huniazilor, mai-marii cetatii i-au tocmit pe doi robi turci sa sape o fantana, adanca de 146m, canon pe care acestia l-au desavarsit dupa 17 ani de munca asidua (1623-1640), ornandu-si lucrarea cu versete din Coran, pastrate si astazi pe peretii fantanii. In prezent aceasta are 75m adancime.

Nucleul principal al cetatii are accesul amenajat pe latura de est, intrarea fiind prevazuta cu un bastion circular (barbacana), pe aceeasi latura aflandu-se si un turn poligonal.

Cetatea Rasnovului a dainuit multi ani, chiar si dupa ultimul asediu, din 1690, in anul 1718 a fost partial distrusa de un incendiu, iar in 1802 a fost avariata de un cutremur. In timpul Revolutiei de la 1821 si a celei din 1848, multi revolutionari s-au refugiat in aceasta cetate.

Cercetarile arheologice din anul 1970 si altele mai recente au descoperit in cetatea exterioara o capela dreptunghiulara, cu absida semicirculara si se crede ca ar putea fi vorba de Capela Sf. Gheorghe, pomenita in documentele ce dateaza, dupa cercetarea arheologica, din secolul XIV.

In interiorul cetatii se regasesc fundatiile a peste 30 de case, care adaposteau locuitorii, o capela (1640), descoperita in urma cercetarilor arheologice din 1970, casa preotului si o scoala - una dintre cladiri are o inscriptie foarte veche, din 156

Fortificatiile erau din piatra si caramida, fiind invelite cu tigla, in scopul prevenirii unor eventuale incendii, provocate indeosebi de asediatori. Conform marturiilor din acele vremuri, cetatea a fost afectata de un grav incendiu, in anul 1718, fiind refacuta ulterior. In anul 1802, unele cladiri din interiorul incintei mici a fortificatiei au fost afectate de un cutremur. Totusi cetatea si-a conservat majoritatea curtinelor si a turnurilor construite in etape successive de modernizare. Comparativ cu celelalte cetati de acelasi tip, din Transilvania, Cetatea Rasnovului este una dintre cele mai bine conservate, cu toate ca Tara Barsei a fost permanent expusa atacurilor turcesti, din secolele XIV-XV.

De aici se deschide o ampla perspectiva spre Muntii Bucegi, Leaota, Baiului, Piatra Craiului, Taga si Persani, cu Magura Codlei, turistii avand posibilitatea sa admire intinsa Depresiune a Brasovului, avand in prim plan sectorul ei vestic, numit Tara Barsei, printr-un binoclu, care functioneaza dupa introducerea unei fise.

In impozantul edificiu se gaseste un muzeu, in care armele, uneltele, stampele, mobilierul de epoca, evoca atmosfera Evului Mediu.

Ceea ce n-au reusit cuceritorii de toate natiile, a reusit un investitor italian, Alberto Drera, care, incheind un contract dubios cu edilii Rasnovului, a distrus amprenta medievala a cetatii, aducandu-i numeroase modificari, transformand-o dupa necesitati comerciale si subinchiriind unele spatii care au devenit carciumi ori buticuri. Intentiile acestuia au fost si benefice, acesta reusind sa o restaureze intr-o perioada in care aceasta cazuse in ruina.

Cetatea Rasnov pastreaza mare parte din curtinele si turnurile care apartin diferitelor etape medievale si moderne ale cetatii, fiind capabila, de-a lungul multor veacuri, sa faca fata numeroaselor atacuri si ocrotind, timp de peste 500 de ani, viata locuitorilor din Rasnov si din comunele invecinate.

In viitor, Primaria Rasnov si-a planificat realizarea unui trenulet cu cremaliera, care va urca vizitatorii, in circa trei minute, in cetate.

Obiectivul turistic a fost inchis in data de 22 septembrie 2009, in urma prabusirii unui perete (balcon), iar pana in luna aprilie a anului 2010, s-au cumulat daune de circa 700.000 lei. Proiectul tehnic de interventie de urgenta la Cetatea Rasnov va fi gata pana la 1 mai 2010, primarul orasului, Adrian Vestea, declarand ca acesta va fi depus la Ministerul Culturii, pentru obtinerea avizelor necesare. ,,Cu cat mai repede vom primi aceste avize cu atat vom putea demara mai repede procedura de licitatie pe S.E.A.P. pentru a fi aleasa firma care sa faca lucrarile. Vrem sa redeschidem cat mai repede cetatea, pentru vizitatori - a declarat acesta". Trebuie realizate lucrari si in zonele in care s-au facut excavatii de catre fostul administrator al cetatii, adica gradina cetatii si zona parcarii, dar si constructia care mascheaza rezervorul de apa, care este neautorizata si se poate prabusi in orice clipa. Procesul pentru recuperarea Cetatii de catre administratia publica locala are termen in data de 27 mai 2010, la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dupa integrarea Daciei in granitele Imperiului Roman, in Tara Barsei au fost construite o serie de castre romane. O astfel de constructie a fost Castrul Roman de la Rasnov, care limita frontiera de nord-est a Imperiului Roman. Cercetarile arheologice vorbesc despre o intensa viata, in perioada daco-romana, sapaturile dovedind ca pe aceste plaiuri traiau dacii cumidavensi, care aveau ca sediu asezarea Cumidava, descoperita pe teritoriul agricol al asezarii, la circa 500m de raul Barsa, in afara localitatii. Asezare dacica, devenita ulterior castru roman, ea a fost ridicata la inceputurile stapanirii romane si a dainuit pana dupa anul 250 d. Hr. Scopul pozitionarii ei aici era acela de supraveghere si aparare a principalelor cai de patrundere peste munti, in Tara Barsei, atat peste Pasul Giuvala (Bran), cat si incursiunile pe valea Rasnoavei, dinspre Predeal si valea Prahovei. Linia de aparare construita de romani masura 235km si cuprindea 14 puncte fortificate cu castre de-a lungul Oltului, pana la Pasul Bran, la Cumidava - acest sistem defensiv a fost initiat in timpul imparatului Hadrian.

In ruinele castrului a fost gasita o inscriptie care o atesteaza, de pe vremea imparatului Alexandru Sever (222-235), ea fiind amintita si in scrierile si pe harta celebrului geograf Ptolemeu. Ruinele castrului roman Cumidava au fost descoperite in anul 1856, arheologii identificand aici ceramica, monede si obiecte din metal, care atesta prezenta unitatilor militare romane in acest spatiu.

Fagars

Cetatea Fagarasului a fost construita initial ca si cetate de lemn, de catre Laszlo Kan.

Anul atestarii unei cetati impunatoare este insa 1310, cand voievodul Ladislau Apo a ridicat la Fagaras (,, pe locul unei cetati de pamant din secolul al X-lea") un castel cu ziduri din piatra, cu turnuri poligonale la colturi. Cetatea a fost ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei si punct de rezistenta in fata nimicitoarelor incursiuni ale tatarilor si turcilor.

Vreme indelungata, Cetatea Fagarasului, impreuna cu tinutul Amlasului si cel al Fagarasului, a fost stapanita de domnitorii Tarii Romanesti, cel mai cunoscut fiind Mircea cel Batran. Acestia au pastrat obiceiurile vechi ale pamantului, asigurandu-si un refugiu, in cazul navalirilor otomane. Numeroase studii incearca sa dovedeasca faptul ca de aici, Negru Voda a plecat pentru a intemeia statul Tara Romaneasca, in sudul Carpatilor.

Intre secolele XV si XVII, Cetatea Fagarasului a fost marita si transformata in stilul Renasterii. In anul 1526, impreuna cu domeniile din jur, a intrat in stapanirea voievodului Transilvaniei, Stefan (Istvan) Mailath, fiul unui boier roman din Tara Fagarasului, care ii aduce consolidari in 1539. Condusi de Mustafa Pasa, turcii o asediaza, in anul 1541, atragandu-l intr-o cursa pe voievod, pe care il fac prizonier. Inchis in faimoasa inchisoare Yedicule (Sapte Turnuri) el avea sa moara dupa 10 ani de detentie, fara a putea sa-si recapete libertatea.

Au urmat alti proprietari, mai importanti fiind: Baltazar Bathori, Mihai Viteazul, Csaki Istvan, Bethlen Gabor.

In anul 1599 Cetatea Fagarasului isi deschide portile in fata marelui voievod al neamului, Mihai Viteazul, aflat in drumul spre Unirea cea Mare, iar in zilele grele ale razvratirii nobilimii maghiare, aceasta i-a acordat adapost domnitorului si familiei sale. Bustul Doamnei Stanca , indurerata sotie a lui Mihai Viteazul, asezat la intrarea in cetate, aminteste acele clipe dramatice.

Bethlen Gabor a fost cel in timpul domniei caruia se ajunge la forma actuala a cetatii, prin construirea unui sistem de fortificatii. In anul 1630 santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata a fost construit un pod mobil la intrare, pentru ca in caz de pericol sa poata fi ridicat. Gyorgy Rakoczi intareste sistemul de fortificatii si a dispus largirea santului care inconjoara cetatea.

In anul 1650 a fost modificata, in stilul Renasterii tarzii, cu forme specifice si turnuri poligonale la colturi, iar dupa 1700 a fost refortificata, cu un zid de caramida, in sistem Vauban. Este mentionat faptul ca in aceasta perioada constructia asigura paza a 50 de sate din imprejurimi si ulterior a servit ca resedinta a voievozilor Transilvaniei. Acestia, incepand cu domnia lui Apafi Mihaly, reuneau Dieta la primul nivel al edificiului, care a functionat ca sediu al Dietei Transilvaniei, gazduind patru din adunarile sale - documentele vremii consemneaza ca la una dintre aceste adunari a participat si o delegatie a domnului muntean, Serban Cantacuzino. Ulterior cetatea a devenit resedinta a episcopiei greco-catolice, pana in anul 1737.

Castelul din mijloc are 80 de incaperi si din pacate, decoratiunile interioare, datate de secol XVIII, nu s-au pastrat.

Cu trecerea anilor, magaziile si pivnitele de aprovizionare ale cetatii au devenit celule, in care erau aruncati taranii iobagi razvratiti.

Odata cu trecerea timpului cetatea s-a degradat si a ajuns sa fie folosita ca penitenciar (1948-1960), aici fiind incarcerati mai ales detinutii politici.

Cetatea Fagarasului reprezinta una dintre cele mai importante fortarete din Transilvania, fiind sufletul orasului si adaposteste din anul 1954 (1965?), Muzeul Tarii Fagarasului, care cuprinde colectii bogate de arheologie, istorie medievala, etnografie si arta populara romaneasca si saseasca, deosebite fiind icoanele pe sticla; aici se afla si sediul Bibliotecii Municipale.

Fagarasul este al doilea municipiu al judetului Brasov, avand circa 40.000 locuitori. Se afla in Depresiunea Fagaras (Tara Oltului), la confluenta Berivoiului cu Oltul, la circa 430m altitudine, la 67km de Brasov. A fost atestat documentar in anul 1291 si a devenit oras in 1431. In secolele XIV-XV a fost stapanit de domnitorii munteni. Orasul a fost cetate din secolul XIV (marita in secolele XV-XVII), care ulterior a devenit castel-cetate, sub Gabriel Bethlen (1623).

Vechea cetate a Fagarasului strange la un loc culturile romanilor, ale sasilor si ale maghiarilor, dar se zbate de mai multi ani sa supravietuiasca degradarii. Banii prea putini alocati bugetului local si neimplicarea autoritatilor centrale au dus monumentul in anonimat, turistii neavand la dispozitie pentru vizitare decat un muzeu si o biblioteca.

Primaria a demarat, in anul 2010, o ampla campanie de curatenie, iar in cel mai scurt timp intentioneaza sa deschida un circuit turistic prin cetate, care sa plece din actualul muzeu si sa aiba drept punct final fosta temnita comunista. Se doreste, astfel, ca monumental, vechi de peste sase secole sa redevina o atractie de prim rang. Edilii vor sa redeschida vechea crama, dupa ce, de curand, dupa un lung proces, au obtinut evacuarea firmei care ocupa spatiul.

,, Nu putem face nimic pana ce nu vom pune la punct sistemul de canalizare, care nu exista. Din bugetul propriu vom executa studiul de fezabilitate, iar cu sprijinul Consiliului Judetean vom face si lucrarile", a precizat primarul Fagarasului, domnul Sorin Manduc.

In toamna anului trecut, autoritatile au executat si cateva lucrari de restaurare la Corpul de Garda, din sudul cetatii, care era aproape sa se darame.

In imprejurimile Fagarasului pot fi vizitate Castelul Brancovenesc si Manastirea Brancoveneasca de la Sambata de Sus.

Dragus

Localitatea Dragus reprezinta un obiectiv turistic remarcabil din punct de vedere etnografic, caracteristic pentru portul popular (cojocarit), reprezentativ pentru Tara Fagarasului, sat in care s-a nascut Ion Codru Dragusanu.

In perioada interbelica, un colectiv, condus de Dimitrie Gusti, realizeaza o ampla cercetare multidisciplinara, sociologica, complexa, de etnografie si folclor, avand in vedere traditiile, dintre cele mai vechi ale portului popular romanesc reprezentativ, intr-o sinteza originala, cercetare concretizata in lucrarea de referinta: Dragus - un sat din Tara Oltului.

3.4. Poiana Brasov

Soseaua care urca din Brasov (Livada Postei) spre Poiana Brasov are o

lungime de circa 12 km, parcurge o diferenta de nivel de 430 m si dateaza din anii 1965-1966, urmand traseul unui vechi drum de care. Primul concurs de schi s-a tinut in anul 1906 (dupa alte surse in 1909) si s-a desfasurat partial pe acest drum, pe ruta: varful Postavaru-Poiana Brasov-Livada Postei.

Bastionul Curelarilor avea forma de potcoava, lungimea de 30 m, latimea intre 3,70 si 10 m si un perimetru de 102 m. El se afla in nordul cetatii, pe locul unde astazi este Biblioteca Judeteana.

Plecand din Brasov, soseaua urca pe Dealul Warthe (Straja, numit pe vremuri Dealul Fata Postei), pe stanga ei strajuind de veacuri Turnul Alb.

Pe Culmea Stejerisului, pe strada cu acelasi nume, la numarul 2A se afla

Hotelul Montana, de trei stele, iar in apropierea sa a aparut pensiunea Stejeris, la numarul 15, care este tot de trei stele. Prima statie a autobuzului liniei 20 este cea de pe Dealul Warthe, in preajma careia se afla Sanatoriul T.B.C. Stejeris si de unde se poate ajunge pe directia nord-est, la Rezervatia Stejeris sau Coltii Corbului Mare, unde cresc plante rare, calcofile.

La circa 4,5 km de la plecarea din Livada Postei se afla doua splendide puncte de belvedere, amenajate ca parcari auto, de unde se pot contempla cartierul Schei, cu Biserica SfantuNicolae si Prima scoala romaneasca, Biserica Neagra si Muntele Tampa.

Dupa 9 km, soseaua patrunde descendent in Poiana Mare (de Jos), pe stanga ei aflandu-se prima cabana, ridicata in aceste locuri, in anul 1907. Purtand in trecut numele de Zimbru, aici existand cateva exemplare, care erau protejate intr-un spatiu restrans, in preajma cabanei. Ulterior a fost numita Cabana Junilor, iar dupa anul 1990 a devenit proprietate privata, fiind reamenajata, dispunand de restaurant, casute de campare si primind actualul nume, Caprioara. Situata la 980 m, cabana are o capacitate de 30 de locuri, in camere de 1-3 paturi, electricitate, apa curenta si o terasa spatioasa. In apropierea ei se afla Ocolul silvic Poiana Brasov, care poate gazdui 9 persoane. De-a lungul acestui drum, in cartierul Schei si pe versantii Tampei exista 48 de troite, mai cunoscute fiind: Troita Musicoiului sau a lui Oaie, Troita din Coltul Prundului sau a lui Sandru, Troita lui Ilie Birt, etc.

Poiana Brasov este o statiune de odihna si tratament, cu sezon permanent, aflata la poalele Masivului Postavaru, altitudine 1.030 m si la 12 km sud-vest de municipiul Brasov, de care o leaga o sosea moderna.

Clima montana tonifianta, cu o temperatura medie anuala de 5°C (media temperaturii in iulie este de 14,5°C; media temperaturii in ianuarie este de (-5°C), iar precipitatiile depasesc 900 mm anual, frecventa averselor fiind mare. Stratul de zapada dureaza circa 120 de zile pe an.

Aerul pur existent aici, puternic ozonat, lipsit de praf si particule care provoaca alergii, presiunea atmosferica relativ scazuta, si ionizarea intensa, sunt factorii naturali care recomanda statiunea pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine (hipertiroidie benigna), pentru boli ale aparatului respirator (sechele ale pleureziei sau sechele virale, sau ale pneumoniei bacteriene, pentru anumite forme de astm bronsic si de bronsita astmatiforma cronica).

Poiana Brasov este cea mai renumita statiune pentru sporturile de iarna din Romania si totodata un important centru turistic international. Ea dispune de 12 partii de schi, cu grade diferite de dificultate (o partie olimpica, trei partii pentru coborare si slalom urias, o partie pentru slalom special, doua trambuline etc.), terenuri de sport (pentru tenis, minigolf, handbal, baschet), un lac, doua telecabine, o telegondola, skilifturi, doua bazine acoperite, saune, sali de gimnastica medicala, discoteci, baruri si restaurante, etc.

Plecand din statiunea Poiana Brasov se poate ajunge la cabanele Postavaru (1.602 m) si Cristianu Mare (1.704 m), precum si la cetatea taraneasca a Rasnovului (secolele XIV-XVII), aflata la 14 km distanta; Biserica Neagra, construita in stil gotic, intre anii 1385-1476, adapostind in prezent o vasta colectie de carpete orientale;

Poiana Brasov, situata la poalele versantului de nord al Culmii Postavarului, detine cea mai moderna dotare turistica montana din tara noastra: de la primul hotel modern construit (Hotelul Sporturilor) la noile hoteluri de doua, trei si patru stele, cu piscina, sali de spectacole si conferinte, debarcader, centru de echitatie, baze sportive si stana turistica.

Prima mentiune documentara a Poienii Brasov apare, dupa studiile lui G. Nussbacher, cu data de 14 iunie 1427, cand o comisie s-a deplasat la Polyan, pentru rezolvarea unui proces de hotarnicie, ivit intre locuitorii Brasovului si cei ai comunei Cristian. Pasunea disputata de cele doua obsti a fost atribuita brasovenilor, deoarece Poiana era si este mai aproape de oras. In arhive se gasesc si unele mentiuni in legatura cu excursiile efectuate in Muntii Postavaru de catre elevii gimnaziului sasesc din Brasov, incepand cu secolul al XVI-lea.

4.Analiza potentialului turistic a zonei "Tara Barsei"

Potentialul turistic al zonei "Tara Barsei" este unul foarte bogat si variat. Aceasta zona imbina foarte bine obiective culturale, istorice, naturale si amenajari care au rolul sa atraga turisti. Relieful zonei este montan, si depresionar, cu multe optiuni pentru persoanele interesate de turism.

Judetul Brasov are un important patrimoniu cultural si istoric, acesta incluzand vechi Biserici sasesti, cetati si ziduri de aparare, si cladiri cu valoare arhitecturala recunoscuta.

In ansamblul miscarii turistice din Romania, judetul Brasov ocupa locul II (dupa judetul Constanta), constituind cea mai importanta si frecventata zona sub aspectul turismului cu caracter montan, concentrand totodata o mare diversitate de obiective turistice. Amploarea deosebita a activitatii turistice a fost determinata aici de numerosi factori. Este vorba in primul rand de potentialul turistic natural, de o spectaculozitate si diversitate, precum si de patrimoniul cultural-istoric , alcatuit din obiective variate ce au si o certa valoare turistica. Un alt factor l-a constituit faptul ca judetul Brasov se inscrie intr-un vast teritoriu de interes turistic in imediata apropiere a altor zone cu un important flux turistic: Valea Prahovei, culoarul Bran-Rucar, zona Sibiu-Valea Oltului, bazinul Oltului superior cu frecvente statiuni balneo-climaterice (Covasna, Tusnad, Malnas, etc).
Judetul Brasov concentreaza in limitele sale munti impunatori, plante si animale ocrotite, rezervatii naturale de arbori si pajisti, chei, statiuni balneo-climaterice, conditii pentru practicare sporturilor de iarna, etc. Raurile, lacurile, mlastinile imbogatesc atractia turistica a cadrului natural, diversificand oferta pentru turism (agrement, pescuit, vegetatie specifica, interes cinegetic). Masivele impadurite (Fagaras, Piatra Craiului, Postavarul, Piatra Mare), vaile (Timis, Tarlung, Olt) absorb si ele un flux turistic important.

Brasovul este un judet cu un potential turistic foarte mare, imbinand multe dintre caracteristicile importante pentru consumatorii de produse turistice. Diversitatea si ineditul recomanda Brasovul ca fiind o zona cu un puternic potential turistic.