Potentialul turistic balnear

POTENTIALUL TURISTIC BALNEAR

SCURT ISTORIC

Valorificarea potentialului balnear deosebit de variat al Romaniei a determinat, in timp, aparitia si dezvoltarea unor stabilimente de cura, iar ulterior a statiunilor balneare sau balneoclimaterice.

Exploatarea factorilor naturali de cura si, indeosebi, a apelor minerale in scop terapeutic dateaza de aproape 2 milenii, de pe vremea ocupatiei romane. Astfel, descoperindu-se efectele binefacatoare ale apelor minerale termale, s-au construit si cele mai vechi forme de organizare turistica. Stabilimentele balneare de la Baile Herculane ( Baile Sfinte ale lui Hercules de la Mehadia ), Geoagiu-Bai (cunoscuta mai intai sub numele de Germisara, apoi Thermar Dodone ), Baile Calan ( Aqae ), Baile 1 Mai ( Baile Episcopiei ), Baile Felix ( dupa numele calugarului care a descoperit izvoarele minerale ), Covasna ( cvasna - "apele acre" ), etc. sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri.

Documentele istorice ale evului mediu mentioneaza folosirea de catre populatia locala, a izvoarelor deja cunoscute, dar si a altora de la Toplita, din zona Oradei, etc. Cu toate acestea, abia din secolul XVIII se poate vorbi despre o utilizare balneara organizata a factorilor naturali de cura, cand se descopera sau redescopera efectele terapeutice ale acestora, cand preocuparile pentru cercetarea si testarea calitatii si compozitiei apelor minerale se intensifica, aparand noi statiuni ( Sovata, Vatra Dornei, Tusnad, Bazna, Olanesti, Slanic Moldova, etc.).

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX se pun bazele exploatarii si utilizarii namolului terapeutic si al lacurilor sarate din campie si de pe litoral, numarul statiunilor crescand considerabil.

Inceputul secolului XX debuteaza cu primele manifestari ale turismului montan in zona vaii Prahova, paralel cu dezvoltarea statiunilor Sinaia, Busteni, Predeal ; apoi se demareaza lucrarile de amenajare si organizare turistica a zonei litorale, realizandu-se pana in anii 70 salba statiunilor dintre Mangalia si Constanta.

In a doua jumatate a secolului XX, baza materiala a statiunilor balneoclimaterice specializate pe utilizarea apei minerale, lacurilor sarate, a namolurilor si a bioclimatelor a fost modernizata, diversificata, astfel incat in prezent, Romania dispune de unitati moderne, in care serviciile de cazare, masa si tratament sunt oferite "sub acelasi acoperis" ( Covasna, Sovata, Vatra Dornei, Slanic Moldova, etc.). [1]

FACTORI NATURALI DE TRATAMENT

Potentialul turistic balnear formeaza o categorie aparte de resurse turistice, care au generat - inca din antichitate - cea mai veche si mai caracteristica forma de turism practicata in Romania - balneoturismul, cu spatiul sau geografic specific. Cu peste 200 de localitati ce dispun de factori naturali de cura, cu resurse de o mare varietate, in sensul ca pot fi utilizate in tratarea a peste 14 tipuri de afectiuni, tara noastra beneficiaza de un exceptional potential balnear, fapt ce o situeaza pe unul din primele locuri in Europa.

La realizarea politicii sanitare organizata in Romania, statiunile balneoclimatice participa cu o insemnata pondere prin folosirea factorilor naturali de cura. Bogatia si varietatea acestora au contribuit la castigarea unui binemeritat renume de catre statiunile balneare al caror prestigiu a crescut mult in ultimii ani, ducand la inscrierea Romaniei in circuitul balnear international; in paralel, particularitatile fizico-geografice favorizeaza atingerea celor mai adecvate conditii legate de cura in statiunile balneoclimatice. De asemenea, structura geologica complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale si termominerale. Acestea sunt cantonate in arealul montan, mai ales in aureola mofetica din imprejurimile vulcanice Oas-Gutai-Calimani-Harghita si apartin mai multor zone geo-chimice, apoi in cea a dealurilor subcarpatice si de podis, la contactul acestora cu muntii ( ape clorurate, sodice, bicarbonatate ) si, in cele din urma, in campie ( ape termominerale, de regula, bicarbonatate ).[2]

In cadrul fondului de factori naturali de cura se remarca mofetariile, complexul de factori terapeutici ai litoralului, in care, pe langa elementele clasice ale talasoterapiei, intra namolurile sapropelice si de turba, ghiolurile, apele mezotermale, sulfuroase, etc. In cele peste 160 de statiuni balneare si localitati ce poseda ape minerale, ape termominerale si mofete, Romania poate organiza toate cele trei tipuri de asistenta balneo-medicala: profilactica, curativa si de recuperare medicala. O traditie foarte veche si o mare raspandire o are asistenta curativa.[3]

APELE MINERALE

Inca din cele mai vechi timpuri, apele minerale au fost considerate ca factori curativi valorosi, epoca moderna sporind necesitatea folosirii lor pe o scara cat mai larga datorita sedentarismului, poluarii si abuzului de medicamente. In tara noastra, apele minerale au un continut deosebit de variat in elemente chimice si de aceea reprezinta o mare complexitate si diversitate sub aspect fizico-chimic, mineralogic, termic, etc., in tara noastra intalnindu-se toate tipurile de ape cunoscute pe plan mondial. Apele minerale si termale reprezinta principalul factor natural de cura din Romania atat prin volumul rezervelor, cat si prin calitatile terapeutice pe plan intern si international, care este valorificat prin cura externa si interna, dar si prin imbuteliere prin apa de masa.2

Apele minerale naturale provin dintr-o sursa naturala, iar cele terapeutice provin fie dintr-o sursa naturala, fie prin forare artificiala care, pentru a fi folosite in scop balnear, trebuie sa fie pure din punct de vedere bacteriologic, sa aiba actiuni fundamentate stiintific si un debit care sa merite valorificarea lor economica. Apele minerale se pot caracteriza prin:

Tipuri de surse: izvoare naturale, foraje, puturi, lacuri

Tipuri de ape minerale existente in functie de:

^o   Proprietatile fizice: temperatura, culoare, gust, prezenta unor gaze, turbulenta

^o   Proprietatile chimice: compozitia chimica, gradul de mineralizare, actiune farmacologica si terapeutica

^o   Valoarea rezervelor sigure si potentiale omologate

^o   Nivelul de consum anual[4]

Izvoarele minerale au favorizat si sustinut in timp aparitia si dezvoltarea statiunilor balneare, prezente cu precadere in Carpati si Subcarpati. Pana in prezent nu exista o definitie unica data apelor minerale, acestea fiind considerate, in general, acele ape care provin dintr-o sursa naturala ( izvor ) sau forata artificial si indeplinind una din urmatoarele conditii:

^o   Continutul de saruri minerale dizolvate este de peste 1g/l

^o   Prezenta unor elemente chimice cu actiune farmacologica cunoscuta, in proportii minim necesare

^o   Continut de gaze dizolvate cu efecte biologice, in concentratii stabile

Apele termale si termominerale se leaga genetic de apele de adancime, cea mai bogata zona fiind Campia de Vest ( Baile Felix, Baile 1 Mai, etc.), alte surse intalnindu-se si in Muntii Apuseni. Orizonturi cu ape termale, ce au temperaturi de peste 50°C, au fost interceptate si intr-o serie de foraje sapate la Ticleni, Calimanesti-Caciulata, Cozia, etc.[5]

Pentru clasificarea si aprecierea efectelor terapeutice, in urma analizelor apelor minerale acestea au fost impartite in urmatoarele categorii:

Apele oligominerale ( slab mineralizate ) au un efect general sedativ, calmant asupra durerilor, relaxant pentru musculatura si resorbant asupra proceselor inflmatorii cronice.

Acestea se folosesc, in special, sub forma curei externe, in bazine sau la cada si se gasesc la Baile Felix, 1Mai, Geoagiu-Bai, Vata de Jos, Moneasa, etc. Sub forma curei interne aceste ape se folosesc in infectii urinare, guta, obezitate si se gasesc la Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, Slanic Moldova.

Apele carbogazoase sunt utilizate atat in cura interna cat si in cea externa. Izvoare cu astfel de ape se intalnesc la Covasna, Vatra Dornei, Buzias.

Utilizate in cura interna apele carbogazoase au efecte asupra digestiei si efecte diuretice. In cura externa ( bai la cada ) acestea au efecte benefice asupra bolilor cardiovasculare, in hipertiroidie, insuficiente ovariene, nevralgii.

Apele minerale alcaline ( de obicei slab mineralizate ) sunt utilizate in cura interna sau sub forma de aerosoli, producand modificari ale secretiei gastrice, actionand, de asemenea, si asupra mucoasei respiratorii, favorizand eliminarea secretiilor. Tara noastra este deosebit de bogata in ape alcaline de o deosebita varietate remarcabila, acestea intalnindu-se la Lipova, Slanic Moldova, Tinca, Sangeorz Bai, Zizin, Bodoc, Biborteni, Malnas-Bai, Borsec, etc.

Apele minerale clorurate sodice sunt folosite in cura interna, actionand asupra gastritei cronice, a diabetului zaharat, colitelor, etc. Sub forma de pulverizatii sau aerosoli sunt indicate in afectiunile respiratorii cronice, iar sub forma curei externe ( bai ) sunt folosite in afectiunile reumatismale, ale sistemului nervos periferic, ginecologice cronice, boli de piele, dereglari functionale endocrine, etc. In Romania, ape minerale clorurate intalnim in numeroase judete: Alba, Brasov, Cluj, Harghita, Maramures, Prahova, Suceava, Vrancea, etc.

Apele minerale sulfatate, in comparatie cu celelalte tipuri de ape minerale, nu sunt asa de raspandite pe teritoriul tarii noastre. Ele se gasesc la Slanic Moldova, Vata de Jos, Amara, Baile Govora, Calimanesti-Caciulata si se folosesc in cura interna reducand secretia sucului gastric si avand efecte diuretice.

Apele minerale sulfuroase sunt foarte raspandite pe intreg teritoriul tarii. Sunt folosite in cura interna in gastrite, enterocolite, diabet zaharat, alergii de origine digestiva, iar in cura externa sunt folosite in afectiunile reumatismale, ale sistemului nervos periferic, dermatologice. De asemenea, aceste ape sunt folosite si sub forma de aerosoli sau pulverizatii in afectiunile respiratorii cronice. Astfel de ape intalnim la Bradet, Homorod, Baile Herculane, Baita, Sacelu, Sinaia, Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, etc.

Apele minerale feruginoase se folosesc in cura interna si se recomanda in anemii secundare, in convalescente. Astfel de ape intalnim la Lipova, Homorod, Baile Tusnad, Covasna, Vatra Dornei, Buzias.

Apele minerale arsenicale sunt folosite in starile de convalescenta, debilitate sau disfunctii tiroidiene numai in cura interna si se gasesc in unele ape de la Covasna.

Apele minerale iodurate se folosesc in cura externa in bolile reumatice degenerative sau boli neurologice periferice. Acestea sunt folosite si in cura interna in hipofunctii tiroidiene, afectiuni metabolice cu arteroscleroza, guta. Ape minerale iodurate intalnim la Baile Olanesti, Calimanesti-Caciulata si Cozia.

Apele minerale radioactive sunt foarte rar intalnite in tara noastra ( sub limita minima internationala ). Cu toate acestea unele izvoare de la Baile Herculane, Sangeorz Bai si Borsec pot fi apreciate ca actioneaza asupra organismului in unele afectiuni reumatismale, neurologice, dermatologice si endocrine, fiind folosite sub forma bailor sau a inhalatiilor.

LACURILE SARATE TERAPEUTICE

Prin calitatile fizico-chimice ale apelor lor, au o importanta terapeutica deosebita, fiind foarte folosite in domeniul turistic, generand turismul balnear si/sau turismul recreativ. O putere de polarizare deosebita prezinta lacurile sarate formate pe masivele de sare din E Campiei Romane sau pe litoralul Marii Negre, de bioclimatul excitant-solicitant, baile de soare si de aer sporesc efectul terapeutic al bailor in lacuri.

Lacurile se impart in trei categorii:

Lacuri sarate a caror geneza este legata de masivele de sare se concentreaza in zona dealurilor subcarpatice sau de podis, dar sunt prezente si in depresiunea Maramures, ocupand vechile ocne de sare;

Lacurile sarate de campie, dezvoltate pe depozitele lessoide ce acopera Campia Romana, in sectorul ei estic, prezinta si ele calitati terapeutice balneare prin concentratia si diversitatea sarurilor continute, dar si datorita prezentei namolurilor curative depuse pe fundul bazinelor lacustre. Din aceasta categorie fac parte Lacul Amara, Lacul Sarat si Lacul Balta Alba, folosite inca din secolul trecut in scopuri terapeutice.

Lacurile de tip liman-maritim, bine conservate si separate de mare prin cordoane de nisip, au o mineralizare considerabila. Printre aceste lacuri se numara: Lacul Techirghiol, Lacul Costinesti, Lacul Mangalia, Agigea si Nuntasi.

Toate aceste lacuri au pe fundul lor namoluri sapropelice de mare importanta balneo-medicala. Apa si namolul acestor lacuri sunt recomandate in tratamentele profilactice si curative al diferitelor boli reumatismale, ginecologice, tulburari endocrine, boli de piele, etc., sustinand dezvoltarea statiunilor balneare si de pe litoral.

NAMOLURILE TERAPEUTICE

Namolurile sau peloidele ( de la grecescul "pelos"=mal ) sunt substante care se formeaza in conditii naturale, sub influenta proceselor biologice si geologice, fiind foarte folosite in scopuri terapeutice ca atare sau dupa o prealabila pregatire prin macinare, amestec cu ape minerale sau incalzire. Terapeutic, sunt utilizate in aceleasi afectiuni ca si apele lacurilor sarate, administrandu-se sub forma de impachetari de namol, infuzii cu turba uscata, etc.

In conceptia actuala namolurile reprezinta amestecuri heterogene de substante organice si minerale, in stari de agregare si forme structurale variate. Ele contin:

• O faza solida, compusa din substante organice si minerale
• O faza lichida, reprezentata de solutia apoasa a substantelor solubile organice si anorganice din namol, ce ocupa interstitiile dintre particulele solide; ea provine din apa lacurilor ( namolurile lacustre ), din apa minerala ( namolurile minerale si unele turbe ) si din precipitatii.
• O faza gazoasa rezultata in urma diferitelor procese fizico-chimice si biologice, reprezentata prin hidrogen sulfurat, dioxid de carbon, oxigen, hidrogen, etc.

Dupa conditiile de formare si compozitia lor chimica, namolurile se diferentiaza in:

• Namoluri sapropelice formate in lagune si lacuri, prin sedimentarea sub apa a materiilor organice si minerale sub influenta unor procese. Au in general culoare neagra si se gasesc pe fundul lacurilor sarate: Techirghiol, Amara, Lacul Sarat, Ursu, Alunis, Bazna, Ocna Sibiului, etc.
• Namolurile minerale se formeaza in mod natural, in jurul izvoarelor minerale cu un pat argilos. Se pot obtine si in bazine artificiale captusite cu un pat argilos. Astfel de namoluri gasim la: Govora (namol silicios, iodat), Geoagiu-Bai (feruginoase), Sangeorz Bai (usor radioactive), Pucioasa (sulfatate), etc.
• Namolurile de turba sunt formate in mlastini, prin descompunerea unor resturi vegetale. Acest tip de namol a fost utilizat pentru prima data la Vatra Dornei - 1880, urmat de Borsec - 1889, in prezent, importante resurse gasindu-se la Vatra Dornei, Borsec, Malnas, Baile Felix, Mangalia, etc.[7]

Sub aspect balnear, toate aceste tipuri de peloide se definesc prin urmatoarele aspecte:

• Pozitie si accesibilitate, mod de exploatare;
• Tipuri de namoluri existente, compozitia chimica;
• Rezerve sigure si potentiale;
• Posibilitati de utilizare, valoare terapeutica;
• Gradul de poluare si perimetrele de protectie hidrologica, sanitara si ecologica.[8]

Namolurile se aplica mai ales sub forma de bai, impachetari, cataplasme (aplicatii de namol, la temperaturi variate, pe regiuni limitate ale corpului) sau sub forma de jonctiuni (o metoda de aplicare a namolului rece, practicat pe litoral).

Tratamentul cu namol este pentru organism un excitant general nespecific, o procedura terapeutica de intensitate mare, cura de namol avand efect terapeutic obtinut, in special, prin antrenarea si calirea organismului. Principalele indicatii ale namoloterapiei le constituie afectiunile aparatului locomotor, afectiunile ginecologice cronice, bolile endocrine, dermatologice, etc.

Romania dispune de importante rezerve de namoluri care contribuie la cresterea competitivitatii ofertei balneare. Cele mai importante statiuni cu cele mai mari resurse sunt: Vatra Dornei, Borsec, Bilbor, Tusnad, Stobor, Geoagiu-Bai, Mangalia, Techirghiol, Amara, Sovata, Sacelu, Sangeorz Bai, Baile Felix, Someseni, Nicolina, etc.

GAZELE TERAPEUTICE NATURALE

Emanatiile naturale de gaze terapeutice sunt specifice Romaniei, care este printre putinele tari din Europa ce dispun de o zona mofetica de mare extindere si valoare. Cele mai cunoscute si utilizate terapeutic sunt emanatiile de dioxid de carbon si cele sulfuroase.

Mofeta naturala ( gazul carbonic ) este utilizata in scop terapeutic in Romania, fiind un fenomen unic in lume, aplicarea tratamentului realizandu-se colectiv, in incaperi amenajate in forma unui "circ roman" sau individual, in cada.

Termenul de "mofeta" s-a extins si pentru gazele extrase (dioxid de carbon) din apele carbogazoase si utilizate in scop terapeutic.

Legat de manifestarile post vulcanice din zona eruptivului mai sunt cunoscute si cateva iviri gazeifere care, prin continutul lor, dau un caracter sulfurat gazului, emanatiile de acest tip fiind cunoscute sub denumirea de sulfatara. Aceste iviri sulfatariene sunt insuficient valorificate in cura balneara, unele amenajari intalnindu-se la Baile Herculane, Baile Santimbru, Sugas-Bai.

Mofetariile se caracterizeaza prin:

o  Pozitie si accesibilitate

o  Tipuri de mofeta - naturala sau artificiala

o  Concentratia de dioxid de carbon gazos

o  Capacitatea si gradul de amenajare a mofetei

o  Perimetrele de protectie geologica, sanitara si ecologica.[9]

Principalele afectiuni in care se utilizeaza mofetele sunt: hipertensiune arteriala, cardiopatie compensata, tulburari circulatorii periferice, afectiuni nervoase periferice si afectiuni reumatice, bolnavii suportand mai bine mofetele decat baile carbogazoase.

Cele mai cunoscute emanatii de gaze sunt cele din eruptivul neogen Gutai- Calimani-Harghita, in localitatile:

Covasna - cea mai mare si cea mai pura (98% dioxid de carbon) emanatie mofetica din Europa, cu amenajari moderne pentru tratament;

Turia, Baile Santimbru, Baile Harghii (puritate de 94% dioxid de carbon)

Balvanyos, Baile Tusnad, Sangeorz Bai - cu mofete utilizate rudimentar, cu incaperi improvizate.

SALINELE TERAPEUTICE

Salinele, prin microclimatul de salina, constituie un element important al potentialului balnear. Recunoasterea si utilizarea in balneoterapie a microclimatului de salina s-a realizat mai ales in a doua jumatate a secolului XX si, in special, in ultimele trei decenii, cand au fost introduse in circuitul terapeutic salinele de la Slanic Prahova, Praid, Targu Ocna, la care se adauga Ocna Dej si Cacica, cu posibilitati reale si multiple de utilizare.

Cel mai important tip de microclimat, cel de salina, are un caracter sedativ de crutare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii, usor racoros ca temperatura ( 12-13°C ), curentii de aer au viteze reduse, practic insesizabile; presiunea aerului este constanta. In conditii de salina se remarca o constanta evidenta a parametrilor fizici, chimici si bacteriologici, practic fara variatii zilnice si sezoniere, spre deosebire de aerul din exterior.[10]

Orice salina se particularizeaza prin urmatorii parametri:

o  Pozitie, accesibilitate, adancime, dimensiuni

o  Valori climatice ale componentelor majore ale microclimatului

o  Gradul de ionizare si de concentratie a unor gaze si substante

o  Nivelul de incarcare bacteriologica

o  Gradul de amenajare in scop balnear si turistic.

Terapia in salinele amenajate da rezultate incurajatoare in tratarea afectiunilor respiratorii: astm bronsic, bronsita cronica, alergii ale cailor respiratorii superioare, intervine in suprimarea stresului cutanat si pulmonar, aerosolii de sodiu, calciu si magneziu au un rol deosebit in favorizarea respiratiei profunde.

Pe langa toate aceste resurse naturale, potentialul balnear al Romaniei este intregit de:

Apa Marii Negre, actiunea nisipului de plaja sau a valurilor asociate cu helioterapia au si ele valoroase calitati balneo medicale

Bioclimatele specifice zonei montane, litoralului sau unitatilor deluroase si de podis.

Propuneri de consum pentru substante minerale terapeutice

Tabel 1

Sursa: Institutul de Balneologie

Romania detine importante si bogate resurse de substante minerale care pot fi utilizate in tratarea diferitelor afectiuni ale organismului, dar acestea trebuie utilizate in conformitate cu anumite norme de consum, deoarece o folosire neadecvata sau abuziva a acestora poate duce la degradarea sau chiar la distrugerea lor. In acest sens, Institutul de Balneologie a stabilit anumite norme de consum pentru resursele minerale terapeutice, prezentate in tabelul 1.

Analizand modul de folosire al factorilor naturali de cura, putem trage urmatoarele concluzii:

Utilizarea cu precadere a surselor de ape minerale si ale namolurilor

Folosirea preponderenta a surselor de ape minerale pe profilul statiunilor balneare si deci, partiala, fata de polivalenta terapeutica a acestor ape

Dezvoltarea statiunilor balneare traditionale si cu factori curativi reprezentativi, paralel cu statiuni de importanta locala, fara o fundamentare hidrologica ( rezerve ) si balneo-medicala

Utilizarea incompleta a factorilor de cura traditionala sau recent pusi in evidenta, folosirea mai redusa a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de cura.

Cu toata bogatia, varietatea si valoarea terapeutica a factorilor naturali de cura din Romania ca si eficienta lor incontestabila, si unanim recunoscuta pe plan international, valorificarea acestora in balneoturism trebuie sa aiba in vedere factorii de degradare a mediului.

Poluarea apei are consecinte negative cu implicatii grave asupra lacurilor si raurilor, la care, pe langa reducerea efectelor relaxante, se produce si o scadere a efectelor biostimulatorii sau terapeutice ale acestora.

De asemenea, calitatea potentialului balnear poate fi afectata si printr-o conceptie gresita de valorificare a resurselor rezultata dintr-o exploatare nestiintifica si nerationala a acestora, fie prin realizarea necorespunzatoare a obiectelor de investitii cu caracter turistic:

O situatie speciala o au substantele minerale balneare caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice investitie nefavorabila asupra lor putand provoca schimbari parametrilor fizici si chimici, pe baza carora au fost declarate resurse terapeutice. Fenomenele de degradare intalnite in cazul substantelor minerale balneare, rezulta, de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a lor care impun: limitarea exploatarii zacamintelor in raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice in conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pana la epuizare, ci o exploatare rationala, stiintifica a acestora. Cu toate masurile intreprinse in ultimul timp pentru protectia resurselor balneare se pot semnala totusi unele cazuri de degradare a acestora: Buzias - exploatarea defectuasa a dus la scaderea potentialului resurselor, diminuarea cantitatii de dioxid de carbon, etc. In acest caz, daca nu ar fi fost vorba de zacaminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile. La Baile Felix, supraincarcarea statiunii, fara o corelatie cu rezervele de apa minerala, a dus la o intensificare a exploatarii pana la limita zacamantului hidromineral.

Si in cazul namolurilor terapeutice, exploatarea rationala, utilizarea si tratarea corespunzatoare ca si protejarea acestora, uneori nu sunt luate in seama, conducand la deprecierea zacamantului, asa cum s-a intamplat la lacurile: Techirghiol, Negru si Ursu (Sovata) si Sacelu (Gorj).

Nerespectarea perimetrelor hidrologice si sanitare si permiterea activitatilor economice poluante in limitele acestora duc, de asemenea, la degradarea resurselor balneare, datorita irigatiilor, chimizarii si apelor reziduale industriale. Exemple in acest sens sunt lacurile Nuntasi, Techirghiol, Amara, Balta Alba si Lacul Sarat.

In plan general, degradarile produse obiectivelor turistice sau resurselor naturale se datoreaza in primul rand absentei sau nivelului scazut al amenajarilor pentru exploatare turistica.

Ca urmare, activitatea balneara din tara noastra se concentreaza in cateva statiuni de interes general din care numai 11 corespund, in parte, turismului international, prin echiparea turistica si turistico-medicala: Baile Felix, Baile Herculane, Covasna, Sovata, Baile Tusnad, Slanic Moldova, Vatra Dornei, Buzias, Calimanesti-Caciulata, Eforie Nord si Mangalia.

STATIUNILE BALNEARE, CLIMATERICE SI BALNEOCLIMATERICE

In ansamblul sau, zona balneara dispune de 43.186 locuri de cazare, concentrate in 426 de unitati, ceea ce reprezinta 16,9% din totalul echipamentelor; in privinta cererii, in 1999, numai 14,8% dintre turistii romani si 3,6% din cei straini au manifestat solicitari fata de statiunile balneare; toate acestea argumenteaza insuficienta valorificare, atat a factorilor naturali de cura, cat si a dotarilor existente.

Desigur, una din multele explicatii ale acestei situatii este confortul redus al echipamentelor, gradul avansat de uzura, insuficienta dotare cu instalatii de tratament moderne, performante. In aceste conditii se impune, pe langa cresterea substantiala a dotarilor hoteliere si medicale, modernizarea celor existente, largirea profilului statiunilor prin diversificarea ofertei de tratament, dar si a formelor de petrecere a vacantei, imbunatatirea calitatii serviciilor.

In Romania, pana la ora actuala, nu au fost stabilite criteriile minime de atestare a statiunilor balneare prin anumite legi, aceasta fiind cauza pentru care acestea se supun legislatiei stabilite pentru toate statiunile turistice.

Astfel, Hotararea Guvernamentala nr. 77/1996 pentru aprobarea Normelor privind atestarea statiunilor turistice, la capitolul 2.1. prevede: "se atesta ca statiune turistica localitatea cu functii turistice specifice, dotata cu resurse turistice naturale si cu structuri necesare valorificarii si practicarii turismului, care indeplineste criteriile minime prevazute la capitolul 4, din prezentele norme."

CRITERIILE MINIME DE ATESTARE A STATIUNILOR TURISTICE

Tabel 2

1.3.1. CLASIFICAREA STATIUNILOR BALNEARE

Statiunile balneare sunt categorii functionale speciale in cadrul organizarii urbane si rurale din Romania, existand 35 de orase si 103 asezari rurale considerate a fi statiuni balneare cu funtii de deservire, asigurand o gama larga de servicii specifice. Aceste statiuni pot fi considerate ca prime incercari de a avea un turism organizat si sunt dotate corespunzator pentru primirea turistilor. La randul ei destinatia turistica a acestora a dat nastere unui tip complet diferit de asezari urbane, respectiv statiuni balneare, de odihna si de interes turistic. Astazi zonele turistice si statiunile balneare renumite dispun de complexe balneoclimaterice variate.

Functia principala a statiunilor balneare este aceea de a exploata potentialul turistic in vederea ingrijirii sanatatii, recrearii, utilizand dotari specifice, care sa asigure folosirea adecvata a elementelor de potential.

Specialistii au realizat o clasificare a statiunilor balneare dupa mai multe criterii, astfel:

Dupa importanta lor se identifica:

v    Statiuni de importanta internationala, care pe baza potentialului turistic sunt capabile sa concureze si pe plan international: Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Baile Herculane, Baile Felix, Covasna, Calimanesti- Caciulata, Eforie Sud, Eforie Nord, Mamaia.

v    Statiuni de importanta nationala sunt acelea care polarizeaza cu precadere fluxurile turistice de pe teritoriul tarii, deoarece prin calitatea si cantitatea potentialului turistic, prin dotari, nu pot concura cu statiunile mari din lume; acestea sunt: Geoagiu-Bai, Moneasa, Busteni, Baile Olanesti, Paltinis, Lacul Rosu, etc.

v    Statiunile de importanta regionala joaca rolul unor destinatii pentru turistii dintr-o anumita parte a tarii, pentru care devin un centru turistic polarizator, cu accesibilitate usoara, servind, in general, turismului de scurta durata; printre acestea se numara: Bazna, Cheia, Lipova, Stana de Vale, Vata de Jos, Voineasa, etc.

v    Statiuni de importanta locala care deservesc turismului de durata scurta, practicat in limitele unui areal redus - Bixad, Malnas Bai, Lacul Sarat, Baile Homorod, Ocna Dej, Semenic, 2 Mai, etc.

Functiile pe care le indeplinesc clasifica statiunile in:

v    Statiunile climatice, profilate pe asigurarea unui cadru adecvat pentru odihna de lunga durata, prin valorificarea bioclimatului si a altor factori naturali ( altitudine, plaja, lacuri, peisaj, vegetatie ), cu efecte pozitive asupra organismului, oferind conditii de reconfortare, de intarire a capacitatii de munca; aceste statiuni dispun de instalatii si amenajari specifice, cum ar fi: plaje, solarii, stranduri, piscine, terenuri de sport, trasee marcate pentru cura de teren, umbrare, parcuri pentru aeroterapie, etc. Cele mai importante statiuni sunt: Busteni, Breaza, Baita, Cheia, Paltinis, Ranca, 2 Mai, Costinesti, Navodari, Saturn, Aurora, etc.

v    Statiunile balneare se adreseaza in exclusivitate sau predominant turismului curativ, de ingrijire a sanatatii fiind raspandite in Carpati, Subcarpati, Depresiunea Transilvaniei, Campia de Vest si Estul Campiei Romane si chiar zona litorala. Ele dispun de factori naturali terapeutici exploatati, protejati si utilizati pe baza normelor de specialitate, beneficiind de o organizare specifica, de constructii, dotari si amenajari adecvate activitatii balneare, avand un rol deosebit in vindecarea unor boli, ameliorarea sau prevenirea lor. Printre aceste statiuni se numara: Amara, Bazna, Baile Felix, Buzias, Lipova, Techirghiol, etc.

v    Statiunile balneoclimaterice, cu functii complexe sunt cele mai importante statiuni, ca urmare a specializarii lor multilaterale ( odihna, tratament, etc.) si gradului de dezvoltare deosebit, cu o gama variata si complexa de dotari si servicii, capacitati de cazare insemnate: Sovata, Moneasa, Baile Herculane, Covasna, Baile Tusnad, Calimanesti-Caciulata, etc.

v    Statiunile pentru practicarea sporturilor de iarna se dezvolta, cu prioritate, in zonele montane care dispun de conditii climatice favorabile, strat de zapada persistent, panta corespunzatoare, dar si de structuri de primire adecvate indeplinirii functiei specifice de sporturi de iarna. Statiunile care se incadreaza in aceasta categorie sunt: Predeal, Poiana Brasov, Sinaia, Azuga, Semenic, etc.

In functie de regimul de functionare al statiunilor impus de manifestarea factorilor naturali, socio-economici sau gradul de dotare acestea se grupeaza in:

v    Statiuni permanente care au asigurate conditii de acces, dotare si echipare pentru desfasurarea activitatilor specifice in tot timpul anului;

v    Statiuni sezoniere estivale, cu regim de functionare exclusiv in sezonul de vara, pe parcursul a numai 4-5 luni, din mai pana in septembrie. Sunt cuprinse in aceasta categorie totalitatea statiunilor de pe litoral, precum si un numar de statiuni mici, de interes local.[13]

Situatia sintetica a statiunilor din Romania este prezentata in anexa I.

1.3.2. AMENAJAREA SI MODERNIZAREA STATIUNILOR BALNEARE

Statiunile balneare, functionand ca centre turistice complexe si de multe ori ca centre urbane, destinate unei clientele de mare eterogenitate, necesita o conceptie de amenajare adecvata, o organizare a teritoriului intr-o viziune regionala, integrata, care sa asigure coordonare spatiala a tuturor activitatilor turistice si neturistice. Desigur, avandu-se in vedere motivatia principala a vacantelor in aceste statiuni - cura balneara - elementul de referinta in dimensionarea si localizarea amenajarilor il constituie factorii naturali de cura: varietate, capacitate, calitate, distributie in teritoriu, etc.; lor li se adauga inca evaluari ale celorlalte categorii ale potentialului turistic - resursele naturale ti antropice - capabile sa stimuleze formele de turism asociate.

In aceste conditii, in procesul de amenajare a arealelor balneare se impune:

Delimitarea zonelor functionale ( balneare ) in care sa se asigure exploatarea optima a factorilor naturali, amplasamentelor cele mai favorabile si materializarea masurilor de protejare a mediului;

Dimensionarea constructiilor balneare si de alta natura in raport cu volumul, capacitatea si calitatea resurselor;

Structura echipamentelor intr-o conceptie unitara;

Amenajarea unor spatii libere si utilizarea lor in scopuri terapeutice ( parcuri, terenuri de sport, zone pentru cura de teren )

Utilizarea judicioasa a factorilor de cura si implementarea progresului tehnic in activitatea balneara si de exploatare a resurselor (tehnologii moderne, instalatii balneare de inalta tehnicitate, conservarea resurselor, etc.)

Se remarca, si in cazul amenajarii perimetrelor balneare, rolul important al dimensionarii statiunilor si alegerii amplasamentelor cele mai adecvate.

Pentru delimitarea marimii viitoarelor localizari se porneste de la:

• Evaluarea capacitatii factorilor naturali de cura: izvoare minerale, ape termale, emanatii de gaze, namoluri, etc., precum si a suprafetei totale posibil de amenajat;
• Stabilirea modalitatilor de utilizare a resurselor - cura interna sau externa - si a necesarului pentru o procedura, in cazul fiecarui tip de tratament (stranduri, bai la cada, impachetari, instalatii, buvete); asemenea determinari se fac pentru fiecare statiune si resursa in parte;
• Stabilirea raportului intre curanti si cei veniti pentru alte destinatii: odihna, recreare, divertisment, miscare, informare cultural-stiintifica, etc. Acest raport se situeaza, in medie, in statiunile balneare renumite, la nivelul 70% curanti si 30% vacantieri, dar el poate inregistra variatii semnificative - pana la proportia inversa - in functie de conditiile specifice ale fiecarei statiuni; in consecinta, se impun determinari individuale.

Alaturi de aceste elemente, care iau in calcul potentialul balnear, trebuie avute in vedere si alte aspecte referitoare la caracteristicile generale ale arealului turistic si a caror evaluare serveste determinarii capacitatii totale de primire a zonei. In acest scop, se utilizeaza normative de suprafata - potrivit experientei mondiale acestea se situeaza in limitele a 50-200 persoane/ha suprafata - care sa asigure o folosire optima a resurselor si conditii adecvate pentru turisti. Odata stabilite dimensiunile echipamentelor ce urmeaza a fi realizate, se trece la etapa determinarii modelului de amenajare.

In legatura cu tipologia acestor metode se impune mentiunea ca, prin natura specifica a activitatilor si modul de organizare al acestora, in amenajarea statiunilor balneoclimatice exista multe elemente comune cu localizarile din zonele de litoral. Acestea se datoreaza faptului ca in multe cazuri cele doua functii se interfereaza, numeroase statiuni balneare fiind situate geografic in zone de litoral, cat si tendintei ambelor tipuri de statiuni spre un mod de viata urban.

In acest context, cel mai frecvent, amenajarile perimetrelor balneare iau forma urbanizarilor, caracterizate prin concentrari de echipamente in raport cu elementele de atractie ale zonei. Se intalnesc si localizarile izolate - sub forma unor complexe balneare polifunctionale - situate nu departe de centre urbane, dar cu titlu de exceptie. Un alt aspect ce caracterizeaza localizarile balneare, mai ales cele moderne, vizeaza mai ales materializarea formulei "totul sub acelasi acoperis", desemnand realizarea unor dotari complexe care sa ofere in aceeasi incinta servicii de cura balneara si prestatii turistice clasice ( cazare, masa, agrement ). Tot cu caracter general se manifesta si preocuparea de a face cat mai mult loc - prin modul de gestionare al spatiului, echipamentelor de agrement.

In functie de configuratia zonelor si cerintelor urbanizarii se pot delimita mai multe solutii de amplasare a echipamentelor:

Localizarea sub forma de "tabla de sah", in care dotarile turistice si balneare alterneaza cu echipamentele urbane si edilitare ale asezarilor umane; este cea mai simpla forma de organizare a spatiului in conditiile existentei unui teren plat, fara denivelari semnificative sau, in cazul litoralului, in conditiile unei plaje rectilinii; prezinta avantajul ca asigura o desfasurare comoda a activitatilor, dar nu ofera un element de atractie deosebita care sa polarizeze interesul.

Localizarea sub forma de "panza de paianjen", adecvata implantarilor in vai largi, marcate de inaltimi sau cursuri de rauri, este conceputa intr-o organizare radiala a echipamentelor; ofera avantajul unui punct de concentrare a activitatilor.

Localizarea "radiocentrica" reprezinta modelul cel mai evoluat al amenajarilor balneare, fiind prezent in aproape toate statiunile noi; are o desfasurare in plan circular sau, mai frecvent, de amfiteatru cu un element de atractie in jurul caruia graviteaza toate activitatile.

Aceasta structurare, referindu-se cu prioritate la amenajarile noi, ofera un cadru general de gestionare al teritoriului si el trebuie adaptat conditiilor specifice fiecarui perimetru, dar si necesitatii desfasurarii unor forme variate de turism. Totodata, trebuie avuta in vedere modernizarea permanenta a formelor de localizare a echipamentelor in raport cu evolutiile cererii si cu realizarile in domeniul tehnic.

In acelasi timp, tinand seama de numarul mare de statiuni balneare deja existente, precum si de vechimea lor, amenajarea perimetrelor balneare trebuie sa vizeze si remodelarea acestora in concordanta cu noile conceptii.

Organizarea si amenajarea spatiilor turistice balneoclimatice specializate trebuie sa vizeze crearea sau modernizarea urmatoarelor elemente componente specifice:

o  Captari cu promenada acoperita pentru izvoarele de cura interna

o  Terase si amenajari in aer liber pentru cure de acro-si helioterapie

o  Parcuri sau paduri cu drumuri marcate pentru cura de teren

o  Pavilioane de cura pentru bai cu ape si namoluri terapeutice

o  Amenajari pentru servicii sanitare suplimentare ( de urgenta )

o  Amenajari de suprafete lacustre, cu plaje pentru practicarea, in sezonul cald, a procedurilor cu factori termici contrastanti

o  Amenajarea de bazine cu apa minerala terapeutica

o  Baze de tratament complexe, unde alaturi de factorii naturali de cura se aplica si proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici, in compartimente de electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie, etc.

De asemenea, o importanta deosebita in organizarea statiunilor prezinta: 

Utilizarea unei arhitecturi de vacanta de mare atractie, in functie de configuratia terenului fiind alese solutiile arhitectonice cele mai corespunzatoare, dar deosebite, evitand sentimentul de "sufocare" datorita cadrului urban prea uniform si dens;

Introducerea alaturi de procedurile balneoclimaterice, a tratamentelor cu medicamente originale romanesti ( Pell Amar, Boicil, Gerovital, Aslavit ), a apiterapiei, acupuncturii, cosmeticii medicale;

Modernizarea instalatiilor de crenoterapie prin constructia unor buvete moderne, prevazute cu butoane sau celule fotoelectrice pentru oprire-pornire, a unor "baruri" de distribuire a apelor minerale, unde sa existe posibilitatea servirii apei la anumite temperaturi indicate medical.

Pentru a satisface preferintele turistilor in cat mai diverse domenii este nevoie de organizarea divertismentului si agrementului in unitatile de cazare si de alimentatie publica, organizarea unor baze sportive si de agrement polifunctionale, construirea unor dotari social-culturale si valorificarea unor traditii din jurul statiunilor. [15]

Merita amintite statiunile balneare din partea de nord a Carpatilor Orientali: Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Borsa, Durau; statiunile balneare din trecatoarea Bilbor - Ciuc, zona cea mai importanta din punct de vedere balneoclimateric din Carpatii Orientali, cu renumitele ape carbonatate de la: Covasna, Borsec, Baile Tusnad, Lacul Rosu; pe Valea Trotusului se gaseste statiunea balneara Slanic Moldova, considerata "Perla Moldovei"; la poalele Muntilor Ciucas se afla statiunile Cheia, Slanic Prahova, Sovata.

Statiuni balneare de importanta nationala sunt si: Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, Baile Govora, Voineasa, Baile Herculane. Statiunile balneare situate in zona Subcarpatilor sau in zonele de campie si deal sunt foarte numeroase si sunt foarte aproape de oras. Un astfel de exemplu este cel al statiunilor Baile Felix si Baile 1 Mai, Lacul Sarat si Amara.

Statiunile balneare se afla in principalele zone naturale ale teritoriului Romaniei, indeosebi in arcul Carpatic si litoralul Marii Negre, si de asemenea in zonele de campie, deal si in zonele Subcarpatice, majoritatea fiind de importanta locala. Zona Carpatilor Orientali, prin bogatia izvoarelor de ape minerale descoperite acolo, este zona unde au aparut si primele statiuni balneare. Se estimeaza ca in aceasta zona exista 1500 izvoare minerale ale caror compozitie chimica este foarte variata; acest lucru si faptul ca pot fi captate usor explica aparitia si dezvoltarea timpurie a acestor statiuni balneare. Utilizarea in scopuri terapeutice a apelor minerale din Carpatii Orientali incepe odata cu secolul al XVI-lea. Atunci, medicul Bucello recomanda domnului Transilvaniei o cura cu apa minerala provenita din izvoarele minerale de la Borsec. Majoritatea izvoarelor de ape minerale, exploatate si in prezent in aceste statiuni balneare, au fost depistate in prima parte a secolului al XIX-lea.

STRUCTURI DE TRATAMENT

In statiunile balneare, concomitent cu spatiile de cazare s-a dezvoltat si o baza de tratament moderna, integrata in baza de cazare. Principalele statiuni pentru turism international ( Baile Herculane, Baile Felix, Covasna, Calimanesti-Caciulata, Slanic Moldova, Vatra Dornei, Sovata, Govora, Buzias, Eforie Nord, Mangalia, Neptun ) dispuneau de circa 38 de baze de tratament, din care peste jumatate moderne si cea mai mare parte in incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic peste 95000 de proceduri, ceea ce atesta existenta unei baze materiale de tratament dezvoltate, puternic diversificate, apte sa satisfaca cerinte de tratament pentru toate afectiunile incadrate in Nomenclatorul O.M.S.: cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.

Structurile specifice tratamentului balnear se constituie ca elemente definitorii ale statiunilor balneoturistice si pot fi grupate astfel:

Dupa amplasamentul in cadrul statiunilor:

o  Structuri turistice de tratament independente, in general vechi, la care sunt arondate vilele - Govora, Baile Felix, Pavilionul 2 - Baile Herculane, Borsec, etc.

o  Structuri turistice "sub acelasi acoperis" ( complex hotelier balnear ), structuri noi, atat in tara noastra cat si pe plan mondial. In randul acestora pot fi enumerate: complexul hotelier balnear Covasna, Balvanyos, Caciulata, principala baza de tratament de la Eforie Nord si hotelurile Steaua de Mare, Delfinul si Meduza.

Corespunzator modului in care se efectueaza tratamentul se intalnesc:

• Structuri de tratament pentru cura interna, reprezentate de pavilioanele de cura ( Baile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Sangeorz Bai, Slanic Moldova, Buzias ), buvete sau captari de izvoare, realizate in sisteme constructive adecvate, unele cu valente estetice remarcabile, cum ar fi cele de la Baile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Slanic Moldova.
• Structuri de tratament pentru cura externa, care au o mai mare extindere, ele intalnindu-se in aproape toate statiunile balneoturistice si sunt orientate sub specificul substantelor minerale.

Sub aspectul corelarii dintre structurile de tratament si cele de primire, statiunile pot fi grupate astfel:

• Statiuni in care capacitatea structurilor de tratament este mai mare decat cea a structurilor de primire: Baile Felix, Baile Herculane, Covasna, Govora, Moneasa, Lipova
• Statiuni in care capacitatea structurilor de tratament este mai mica decat cea a structurilor de primire: Baile Olanesti, Baile Tusnad, Borsec, Calimanesti-Caciulata
• Statiuni in care exista o corelare satisfacatoare: Baile 1 Mai, Slanic Prahova, Vatra Dornei.

In ceea ce priveste procedurile efectuate se intalnesc:

o  Structuri de tratament pentru proceduri cu factori naturali de cura

o  Structuri de tratament pentru proceduri fizioterapeutice

o  Alte structuri de tratament folosite pentru namoloterapie, hidroterapie.

Se remarca aparitia unor noi structuri de tratament pentru fitness, intretinerea organismului,etc.

Structuri de tratament reprezentate de parcuri terapeutice, cura de teren, prin amplasarea unitatilor hoteliere si a bazelor de tratament in parcuri.

Alte structuri de tratament si proceduri folosite, ca: acupunctura, ingrijiri cosmetice, diete,etc.

O componenta deosebit de importanta a structurilor de tratament o constituie aparatura medicala care influenteaza in buna masura aprecierea turistilor asupra serviciilor medicale prestate in statiunile balneoclimaterice. Nefunctionarea multor aparate din cauza defectiunilor, a lipsei personalului calificat pentru repararea aparaturii, conduce, pe de-o parte la aglomerarea si degradarea calitatii tratamentelor, ca si la uzura permanenta a aparatelor in functiune, suprasolicitate de nevoia de a "face fata" cerintelor de moment.

In perspectiva dezvoltarii in statiuni a unor activitati legate de cura profilactica, posibilitatile pe care le ofera aparatura moderna: de investigare, analiza si diagnoza rapida ( de cuprindere a unui numar mare de persoane ) devin conditii "sine qua non" pentru desfasurarea unui turism preventiv, atragator, competitiv.

SERVICIILE DE TRATAMENT BALNEAR

Turismul balneoclimateric si medicina balneara capata pe zi ce trece noi valente, paralel cu dezvoltarea social-economica a tarii noastre si cu cresterea si modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentatie publica, tratament si agrement din statiuni.

Romania dispune de un fond bogat si variat de factori naturali terapeutici, varietatea acestora datorandu-se asezarii geografice si structurii geologice complexe a scoartei pamantului tarii noastre. Prezenta lor a permis ca acestia sa fie folositi pentru tratament inca de pe vremea dacilor si romanilor, precum si in continuare, de-a lungul anilor dezvoltandu-se treptat statiunile de cura.

Principalele statiuni care dispun in prezent de conditii moderne de cazare, masa si tratament sunt: Baile Felix, Baile Herculane, Vatra Dornei, Covasna, Mangalia, etc.

Dezvoltarea statiunilor balneare a aparut in conditiile solicitarilor crescande de cura cu factori terapeutici naturali si ale imbogatirii si innoirii continutului medicinii balneare moderne, care isi gaseste astazi o fundamentare stiintifica pentru multe dintre metodele traditionaliste folosite in mod empiric in trecut.

Oamenii din societatea moderna, supusi unui ritm de viata mai alert decat generatiile precedente, sunt solicitati in activitati tot mai complexe, in conditiile industrializarii si urbanizarii.

Este bine cunoscut faptul ca, atat pe plan mondial cat si in tara noastra, se inregistreaza o crestere a duratei de viata, ceea ce presupune si o solicitare crescanda a organismului, in special in mediul urban, conducand la aparitia unor noi aspecte ale morbiditatii populatiei, prin cresterea ponderii bolilor cu caracter de uzura ( afectiuni reumatismale, post traumatice, cardiovasculare, metabolice si ale aparatului respirator ). Alaturi de acestea, in tabloul morbiditati, au crescut in importanta bolile de nutritie, afectiunile determinate de tulburarile psihovegetative generale, de solicitarea ritmurilor biologice, precum si afectiunile si starile de reducere a capacitatii de efort, datorita reducerii volumului de miscare.

In societatea contemporana, oamenii si-au modificat substantial modul de viata, atat in ceea ce priveste conditiile de munca, prin reducerea eforturilor fizice datorita mecanizarii si automatizarii proceselor de productie, prin desfasurarea activitatii in cele mai multe intreprinderi si institutii intr-un mediu confortabil, cat si din punct de vedere al conditiilor de locuit, cu microclimat mentinut in limitele restranse ale confortului termic, in tot timpul anului; de asemenea, omul modern si-a redus efortul fizic si in privinta deplasarii, utilizand tot mai mult mijloace de transport, mai ales in conditiile evolutiei tot mai rapide spre urbanizare.

Toate aceste aspecte stau in atentia medicinii timpurilor noastre, pentru a gasii remedii de prevenire si combatere a consecintelor rezultate din fenomenele mai sus amintite.

In asemenea conditii, vacantele de sanatate si respectiv curele balneoclimatice devin parte integranta a sistemului de ocrotire a sanatatii, un instrument prin care se pot realiza obiective multiple si complexe. Factorii terapeutici naturali sunt considerati, in prezent, pe de-o parte remedii cu valoare deosebita, in unele statiuni fiind indispensabili, de neinlocuit in realizarea unor efecte profilactice, terapeutice si de recuperare, iar pe de alta parte, o alternativa a terapiei cu mijloace farmacologice medicamentoase. Interesul pentru remediile naturale este in crestere si datorita costului destul de ridicat al metodelor farmaco-terapiei, eficacitatii limitate a multora dintre produsele industriei farmaceutice, toxicitatii si efectelor secundare ale altora, puse in evidenta si subliniate tot mai clar de studii controlate si initiate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Un argument in acest sens este preocuparea din ultimii ani a O.M.S. pentru utilizarea si valorificarea factorilor naturali terapeutici.

Tara noastra dispune de peste 160 de statiuni si localitati cu factori naturali curativi. In multe statiuni serviciile balneoturistice sunt asigurate de unitati moderne de tipul hotelurilor de cura si complexelor sanatoriale in care serviciile de cazare, masa, diagnostic si tratament sunt oferite in cadrul aceleiasi cladiri: Baile Herculane, Covasna, Vatra Dornei, etc.

In modernele baze de tratament construite in statiuni s-au creat conditii optime de utilizare complexa a factorilor naturali de cura, pe baza rezultatelor obtinute in cadrul cercetarii stiintifice medicale. In paralel cu factori naturali de cura, statiunile balneoclimaterice dispun si de o larga gama de proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici. Bazele de tratament complexe cuprind compartimente de kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie, mecanoterapie, pneumoterapie si altele.

Asocierea individualizata a medicatiei adecvate si alimentatiei dietetice, precum si asigurarea unui regim sanatorial corespunzator profilului terapeutic al fiecarei statiuni dau posibilitatea efectuarii unui tratament complex si ridica statiunile balneoclimaterice la nivelul unor centre curativ profilactice de o deosebita importanta pentru imbunatatirea starii de sanatate a populatiei.

Cercetari efectuate in ultimele decenii au dovedit ca frecventa anumitor boli, in special cardiovasculare, este mai mare la persoanele cu activitate redusa de efort. Avand in vedere rolul statiunilor balneoclimaterice se impune tot mai mult educarea unor largi categorii de populatie, in sensul deprinderii masurilor profilactice primare, Ministerul Sanatatii, prin Institutul de Medicina Fizica, Balneoclimatologie si Recuperare Medicala, impreuna cu Ministerul Turismului au luat masuri de introducere in statiuni a unor programe de "cura profilactica activa" care se desfasoara sub supravegherea unor cadre de specialitate (medici, profesori de gimnastica, etc.). acestea pot fi urmate de catre persoane sanatoase clinic sau aparent sanatoase, care prin modul lor de activitate sau de viata sunt expuse unor riscuri de a se imbolnavi. Bineinteles ca un rol important revine curelor balneare si in profilaxia recidivelor, ca si in domeniul terapeutic si cel de recuperare.

In unele statiuni balneoclimaterice, pe langa procedurile balneoclimatice sau in asociatie cu acestea, s-au introdus tratamente si cu medicamente originale romanesti: Gerovital, Boicil, Pell-Amar, etc. De asemenea, se aplica, rezultatele fiind notabile, si alte tratamente ca acupunctura ( Baile Herculane, Eforie Nord ), cosmetica medicala ( Baile Felix, baile Herculane, Eforie Nord ), in vederea diversificarii prestatiei medicale.

Paralel cu statiunile pentru cura balneara s-au dezvoltat si modernizat si cele destinate odihnei si vacantelor. Aceste "oaze de sanatate" se afla dispuse incepand de pe litoral pana la masivii muntosi. Capacitatile din aceste statiuni ofera conditii ca un numar cat mai mare de persoane sa poata beneficia de avantajele curei climatice.

Astfel, conform statisticilor, in Romania capacitatea de cazare existenta este substantiala ( tabelul 3 ).

Capacitatea de cazare din Romania

Tabel 3

Sursa: Comisia Nationala de Statistica - anul 2000

Alaturi de statiunile balneare cu posibilitati pentru tratarea bolilor aparatului cardiovascular care au castigat o anumita pozitie pe piata externa   ( Covasna - ocupa primul loc in cadrul statiunilor balneare destinate tratarii aparatului cardiovascular si a afectiunilor circulatorii ), o foarte mare extindere a capacitatilor de tratament si cura s-a realizat in statiunile ce dispun de factori naturali pentru tratarea bolilor aparatului locomotor, pe primele locuri aflandu-se: Baile Felix, Baile Herculane si Eforie Nord )

In statiunile mentionate, ca proceduri de baza, in functie de specific, se asigura bai termale in cazi sau bazine, impachetari sau aplicatii de namol, bai cu apa gazoasa sau sulfuroasa, cure interne cu ape medicinale, etc. De asemenea, au fost create conditii pentru efectuarea mai multor tipuri de proceduri asociate

( electroterapie, termoterapie, somnoterapie, hidrofizioterapie, kinetoterapie, inhalatii, aerosoli ).

In statiunile romanesti cu statut international se inregistreaza preocupari sustinute pentru modernizarea bazei materiale de cazare, alimentatie publica, tratament, dar si pentru diversificarea mijloacelor de agrement care sunt inca insuficiente.

De asemenea, in toate statiunile balneare, unde motivul principal care-i determina pe turisti sa vina este tratamentul ( proces ce are loc in fiecare zi in cadrul unui program ), organizarea de excursii are un camp mai restrans; la acestea isi dau concursul, intre altele, varsta clientilor si starea de sanatate a unora dintre ei. In statiunile balneare, solicitarile de excursii sunt influentate in sens pozitiv de numarul celor care-i insotesc pe cei veniti la tratament.

In afara procedurilor ce completeaza procedurile de baza, intre actiunile si serviciile suplimentare care cunosc un grad de solicitare in statiunile balneare se inscriu cele cu caracter cultural, potrivit varstei si dorintelor unei parti foarte mari a clientelei. Sejurul ( cel mai lung ) caracteristic acestui gen de turism impune ca actiunile culturale sa fie cat mai variate si bineinteles de inalta tinuta artistica   ( avand in vedere experienta de viata si nivelul de cultura al persoanelor de varsta a III-a ). In tarile din Europa de Vest ingrijirea sanatatii se imbina cu antrenul, distractia, spectacolele interactive, concursurile distractive, tematice joaca un rol esential in organizarea sejurului pentru persoanele de varsta a III-a.

La nivelul organismelor internationale ( O.M.S., F.I.T.E.C.) au fost stabilite anumite conditii minimale de efectuare a curei balneoclimaterice, plecand de la unele aspecte fundamentale ca: evaluarea internationala a posibilitatilor de utilizare medicala a resurselor balneoclimaterice, evaluarea unor particularitati de efectuare a curei pentru anumite statiuni, definirea unui minim de instalatii necesare statiunilor.[16]