Factori determinanti ai aparitiei handicapului mintal

Factori determinanti ai aparitiei handicapului mintal

Stabilirea precisa a cauzelor handicapului mintal este foarte dificila. Dificultatea stabilirii cauzelor handicapului mintal rezulta din faptul ca de multe ori handicapul mintal este o consecinta a actiunii mai multor factori care actioneaza simultan sau succesiv.[1]

Din studiile existente rezulta ca factorii mai des incriminati in etiologia deficientei mintale pot fi clasificati in:

Factori ereditari-genetici (endogeni):

a.  Factori genetici nespecifici;

b. Factori genetici specifici.

Factori extrinseci (exogeni): prenatali, perinatali, postnatali.

Factori psihogeni (psihosociali)

1. Factori endogeni

Din studiile privitoare la rolul ereditatii in diminuarea deficientei mintale se desprinde ideea ca este dificil sa izolam contributia factorilor ereditari de cea a factorilor de mediu.

Se contureaza ideea, ca prin ereditate nu se transmit deficiente mintale ca atare, ci se transmit doar particularitati anatomo-fiziologice care influenteaza relatiile individului cu mediul.

Factorii genetici nespecifici nu pot fi individualizati clinic sau genetic. Acestea formeaza grupa cazurilor ce cuprinde majoritatea deficientilor mintal lejer si de gravitate medie. Aceasta categorie de factori pune in evidenta corelatia dintre coeficientul de inteligenta al persoanei deficiente mintal cu cel al rudelor.

Factorii genetici specifici: determina sindroame numeroase precum anomaliile craniene familiare care determina microcefalia, hidrocefalia, aberatiile cromozomiale care determina sindromul Turner, care prezinta 47 de cromozomi in loc de 46, iar formula cromozomiala este XXY in loc de XX la indivizii de sex feminin si XY la cei de sex masculin.[2]

2. Factorii exogeni

Acesti factori se refera la acele cauze externe care duc la tulburarea activitatii cerebrale, fie sub forma lezarii structurilor anatomice, fie sub forma tulburarii mecanismelor biochimice ale sistemului nervos.

In functie de momentul actiunii, aceste cauze pot fi clasificate in cauze prenatale, cauze perinatale si cauze postnatale.

Cauzele prenatale ale deficientei mintale: factorii care actioneaza in aceasta perioada, mai precis in primele trei luni ale sarcinii duc la consecinte din cele mai grave, intrucat in aceasta perioada apar si se diferentiaza organele separate ale fatului, iar tesuturile sunt foarte fragile si au vulnerabilitate crescuta.

Cauzele care pot actiona in aceasta perioada pot fi: cauze infectioase, cauze toxice, incompatibilitatea factorului RH, subalimentatia, radiatiile, unele boli cronice ale mamei, varsta parintilor si emotiile puternice.

Cauzele infectioase se refera la infectiile de natura bacteriana, infectiile de natura virotica si infectiile cu protozoare.

Infectiile de natura bacteriana se refera la influenta pe care o poate avea asupra dezvoltarii normale a sarcinii unele boli microbiene cum ar fi streptocociile dar mai ales sifilisul.

Dintre bolile virotice pe care le poate contacta mama in timpul sarcinii amintim: rubeola, rujeola, gripa, variola, oreionul, hepatita epidemica si tusea convulsiva.

Infectiile cu protozoare se refera la toxoplasmoza congenitala care apare ca urmare a molipsirii fatului de la mama. Toxoplasmoza este produsa de obicei de catre animale.

Factorii toxici care actioneaza asupra mamei in timpul sarcinii se refera la: intoxicatiile cu monoxid de carbon, cu plumb, cu arsen, cu unele medicamente luate de mama in scopul intreruperii sarcinii, intoxicatiile alimentare, alcool, care au urmari destul de grave asupra dezvoltarii normale a sarcinii.

Incompatibilitatea factorului RH se refera la cazul in care mama este RH negativ iar copilul mosteneste RH negativ de la tata. In aceste caz se ajunge la un conflict serologic intre sangele mamei si al copilului care determina aparitia de anticorpi.

Subalimentatia cronica din timpul sarcinii, lipsa unor vitamine, abuzul de vitamine, o alimentatie saraca in calciu, fosfor, proteine, poate duce la o nedezvoltare normala a sarcinii.

Radiatiile, mai ales in primele luni de sarcina, pot afecta dezvoltarea normala a fatului.

Unele boli cronice ale mamei, cum ar fi diabetul, hipo- sau hipertiroidia, maladiile cardiace, anemia, pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a fatului.

In ceea ce priveste varsta parintilor, A. Levinson argumenteaza faptul ca "numarul mamelor care au dat nastere la copii cu handicap mintal creste intre 30 si 48 de ani".[3]

Emotiile puternice din timpul sarcinii pot avea o influenta negativa asupra evolutiei normale a sarcinii, fie prin substantele biochimice care se produc in timpul emotiilor, fie prin starile generale ale mamei, care pot determina lipsa de apetit ce duce la o subnutritie.

Cauzele perinatale ale deficientei mintale: dintre factorii patogeni legati de procesul nasterii amintim: prematuritatea, postmaturitatea cu greutatea prea mare a fatului la nastere, nasterea prin cezariana, expulzia prea rapida, suferinta fetala, traumatismele mecanice, infectiile.

Cauzele postnatale ale deficientei mintale. Printre factorii care pot actiona supra sistemului nervos central si a caror consecinte pot determina aparitia handicapului mintal de grade diferite sunt: neuroinfectiile (meningite, encefalite), intoxicatiile (cu monoxid de carbon, cu plumb), leziunile cerebrale posttraumatice, accidentele vasculare cerebrale, subalimentatia, alimentatia nerationala, conditiile neigienice.

3. Factorii psihogeni (psihosociali)

Acesti factori determina in primii ani de viata franarea dezvoltarii normale a copilului si in primul rand a dezvoltarii functiilor psihice.[4]

Rolul cel mai nociv il au carentele afective si educative in cadrul familiei, marimea familiei, atunci cand coeficientul mintal mediu este cu atat mai scazut cu cat copii apartin unei familii mai numeroase, conditiile socio-economice defavorabile, adica nivelul mintal mediu creste in functie de clasa sociala si de resursele economice ale familiei.