| Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie | 
| Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica | 
| Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza | 
| Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana | 
| Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing | 
| Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie | 
| Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism | 
Determinarea solutiilor optime in cazul functiilor
criteriu 
 si 
 
 Determinarea solutiilor optime in cazul
utilizarii functiilor criteriu 
 si 
 poate fi
ilustrata prin considerarea unor sisteme de reglare automata de ordinal II,
avand in stare inchisa functii de transfer 
 cu
polinoame de gradul II la numitor. 
  a.
Aplicarea criteriului 
 in cazul
unei functii de transfer cu doi poli. 
Considerand un sistem de ordinul II cu functia de transfer (2.50), folosirea relatiei (2.11) conduce la expresia
   
   (3.21) 
si identificand coeficientii din (2.18) si (3.21) rezulta
  
 ![]()
 ![]()
 
    (3.22) 
 
 
 ![]()
Fiind satisfacuta conditia (2.19), se
utilizeaza relatiile (2.25), (2.26), (2.27), (2.28) si (2.29) rezultand
    ![]()
   ![]()
   
     (3.23) 
   ![]()
   ![]()
 
   
 
  
   
  ![]()
  
 
     
     
   ![]()
Inlocuind (3.23) si (3.24) in (2.25) se obtine
   
   (3.25) 
 Pentru determinarea valorii optime 
 se
anuleaza derivate
 
   (3.26) 
rezultand
    
     (3.27) 
(avand in vedere
conditia 
, pentru asigurarea stabilitatii sistemului [1]).
 Din (3.25)  se
constata ca nu exista o valoare finita 
 care sa
minimizeze criteriul 
, valoarea criteriului fiind cu atat mai mica, cu
cat valoarea 
 este mai mare; acelasi
rezultat se  obtine si din expresia
derivatei criteriului 
 din - (3.25)  - in
raport cu 
 :
     
   (3.28) 
care se anuleaza numai daca
   
    (3.29) 
Aceasta concluzie este intru totul
justificata, avand in vedere faptul ca la sistemele de reglare automata cu
functia de transfer (2.50) suprareglajul depinde numai de valoare 
, iar modificarea valorii 
 determina numai o
contractare sau dilatare (in directia axei timpului) a raspunsului y al
sistemului la un semnal treapta 
 [1].
Astfel, in figura 3.1 este reprezentat raspunsul 
 al unui system cu 
 si 
, iar in figura 3.2 - raspunsul 
 al unui
system cu 
 si 
, constatandu-se ca in al doilea caz
 
   
 
  
   
  
sunt evident mai
mici ariile delimitate de raspunsul y in raport cu orizontala valorii
stationare 
, deci si criteriul 
 va avea in
al doilea caz o valoare mai mica decat in primul caz; deoarece 
, suprareglajul este egal la cele doua raspunsuri.
 Intrucat in cazul considerat optimizarea
valorii 
 nu poate fi
obtinuta numai prin intermediul criteriului 
, este necesara introducerea unui criteriu
suplimentar. In practica, acesta poate fi reprezentat de respectarea largimii
de banda impuse  
 , care
asigura proprietatiile de filtru ale sistemului si deci o comportare dorita in
raport cu perturbarile de inalta frecventa [1], conform unei conditii de forma
 
     (3.30) 
unde 
 este
largimea de banda a sistemului.
 Ca urmare, pentru valoarea 
 din (3.27)  se
considera relatia corespunzatoare dintre largimea de banda 
 si
pulsatia 
 , care are
aspectul [1] 
 
   (3.31) 
si se adopta pentru 
 valoarea limita admisa de conditia (3.30) , deci
  
  (3.32)
Din (3.31) si (3.32) se obtine
   ![]()
deci rezulta
valoarea 
 considerata
ca optima
  
   (3.33) 
 In privinta valorii 
 din (3.27)  se
constata ca regimul tranzitoriu va avea un suprareglaj relative ridicat,
intrucat pentru sistemele cu functia de transfer (2.50) valorii 
 ii
corespunde [1] suprareglajul
   
    (3.34)
 Acest rezultat confirma faptul (mentionat
in paragraful 5.2.1) ca criteriul 
 conduce la
valori mai mari ale suprareglajului in comparatie cu criteriul 
, acestuia din urma corespunzandu-i procesul
tranzitoriu etalon aperiodic (3.6) ,
datorita faptului ca are loc si limitarea valorilor derivatei 
 
 b. Aplicarea criteriului 
 in cazul
unei functii de transfer cu doi poli si un zero. 
Considerand ca functia de transfer a sistemului inchis poate fi pusa sub forma
 
   (3.35)
 urmeaza sa fie determinata valoarea optima 
 a
parametrului a prin intermediul
criteriului 
 
Identificand (3.35) cu forma obisnuita a functiilor de transfer cu doi poli si un zero [1]
   
   (3.36)
rezulta
  
   (3.37)
 
    (3.38)
 
  (3.39)
deci prin
determinarea valorii 
 se obtin
valorile optime pentru 
 si z.
Inlocuind (3.35) in (2.11) se obtine
 
   (3.40)
si identificand coeficientii din (2.18) si (3.40) rezulta
  ![]()
 ![]()
 
    (3.41)
 ![]()
 
  
Intrucat este satisfacuta conditia (2.19), se folosesc relatiile (2.25), (2.26), (2.27), (2.28) si (2.29) rezultand
 ![]()
 ![]()
  
 
  
 
 ![]()
 ![]()
  ![]()
 ![]()
 
   (3.43)
  ![]()
Inlocuind (3.42) si (3.43) in (2.25) se obtine
 
     (3.44)
anularea derivatei
    
   (3.45)
conducand la valoarea optima
 
    (3.46)
(din (3.38) si (3.39) rezultand conditia a > 0).
Inlocuind (3.46) in (3.38) si (3.39) rezulta
 
    (3.47)
 
   (3.48)
 Intrucat valorile 
 si 
 sunt
functii de parametrii regulatorului, din (3.47) si (3.48) rezulta implicit
valorile de acordare optima a acestor parametrii.
Astfel, de exemplu, presupunand ca partea fixata are o functie de transfer
 
    (3.49)
 
si se alege o structura de regulatoare PI, cu functia de transfer aproximativa [1]
  
    (3.50)
rezulta
 
 
si
 
     (3.51)
Identificand coeficientii numaratorilor din (3.35) si (3.51) se obtine
  
 
 ![]()
 ![]()
si inlocuind (3.46) in (3.52) rezulta
  
 
  
 
 
 
Punerea functiei de transfer sub forma (3.35) permite optimizarea in functiei de un singur parametru, a, ceea ce simplifica considerabil obtinerea solutiei optime.
In subcapitolul 5.4 este ilustrata cautarea optimului unei functii criteriu dependete de mai multi parametri.
 c. Aplicarea criteriului 
 in cazul
unei functii de transfer cu doi poli.
 Considerand functiile de transfer (2.48)
si (2.50), criteriul 
 are
expresia (2.93), obtinuta in paragraful 5.1.4 prin intermediul functiilor
Liapunov; expresia criteriului  
 poate fi
obtinuta usor si prin intermediul trelatiilor directe din paragraful 5.1.3.
 Pentru ilustrare, se considera
expresia 
 din (3.21)  -
obtinuta pentru functia de transfer (2.50) - si se aplica relatiile (2.33) si (2.35) rezultand  
  
   (3.54)
prin identificarea coeficientilor din (2.37) si (3.54) se obtine
 ![]()
  
 
  
  
 
 
 ![]()
verificandu-se conditia (2.38).
Prin intermediul relatiilor (2.40) se obtin expresiile
  
 
     
 
     
deci pentru (2.39) rezulta forma
     
     (3.57)
 Determinand 
se obtine conform relatiilor (2.28) si (2.29)
      
     (3.58)
- avand in vedere (3.55) - iar determinantul Δ este cel din (3.24) .
Ca urmare, inlocuind in (3.57) expresiile (3.55), (3.56), (3.58) si (3.24) se obtine
   
   (3.59)
Introducand in (2.32) expresiile (3.25) si (3.59) rezulta
   
   (3.60) 
Pe de alta parte, inlocuind (2.51), (2.52) si (2.53) in (2.93) se obtine
  
    (3.61) 
identitatea
expresiilor (3.60) si (3.61) confirmand faptul ca prin relatii directe si prin
intermediul functiilor functiilor Liapunov se obtine acelasi rezultat pentru
functia criteriu 
  
 Anuland derivatele expresiei 
 in raport cu 
 si cu 
, din (3.61) rezulta 
   
   (3.62)
     ![]()
 Pentru o valoare 
, din (3.42) se obtine
   
   (3.63)
iar pentru o valoare 
, din (3.63) rezulta
    
   (3.64)
 Din (3.63) si (3.64)
se constata ca adoptand o valoare initiala pentru 
 (sau pentru 
), determinand valoarea corespunzatoare
 (respectiv 
) si reactualizand apoi
succesiv valorile 
 si 
 se obtine un proces care nu converge spre o
pereche de valori optime ale celor doi parametri, intrucat valorile acestora
cresc continuu cu fiecare pas de cautare a optimului. 
 Acest rezultat
se datoreste faptului - mentionat anterior in legatura cu expresia (3.29)  si
ilustrat prin figurile .5.1 si 5.2 - ca in cazul sistemelor cu functia de
transfer (2.50) cresterea valorii 
 determina o reducerea a ariilor delimitate de
raspunsul y in rapot cu valoarea stationara 
.
 De aceea este
indicat ca valoarea 
 sa fie aleasa din considerentul satisfacerii
conditiei (3.30) , impuse pentru largimea
de banda, iar valoarea 
 sa fie obtinuta din (3.63) prin introducerea
valorii 
 respective; intrucat valoarea 
 nu este inca cunoscuta - cum a fost in cazul (3.27)  - si
deci nu poate fi direct stabilita o dependenta de tipul (3.31)  intre 
 si 
 (deoarece aspectul dependentei este in functie
de valoarea 
), pot fi necesare cateva
iteratii, incepand cu o dependenta adoptata initial intre 
 si 
, determinand valoarea 
 - printr-o relatie de tipul (3.33) -
inlocuind-o in (3.63) si reactualizand dependenta mentionata in conformitate cu
valoarea 
 gasita etc.
 In orice caz, din (3.63) se verifica faptul -
mentionat in paragraful 5.1.1 - ca criteriul 
 conduce la
o calitate mai buna a regimului tranzitoriu, in comparatie cu criteriul 
, deoarece pentru orice valoare 
 (obtinuta
in functie de 
) din (3.63) va rezulta o valoare 
 mai mare
decat cea din (3.27) , obtinuta prin
criteriul 
 pentru aceeasi functie
de transfer (2.50), ceea ce corespunde unui suprareglaj 
 mai mic
[1].
 d. Aplicarea criteriului 
 in cazul
unei functii de transfer cu doi poli si un zero.
Considerand ca partea fixata are o functie de trasnfer de forma
![]()
(valorile parametrilor 
 si 
 fiind cunoscute) si ca se adopta un bloc de
reglare PI, cu functia de trasnfer
![]()
se obtin expresiile functiilor de transfer ale sistemului deschis si inchis
![]()
![]()
si ale transformatelor 
 si 
 
 
   (3.65)
![]()
 
    (3.66)
conform cu (2.11) si (2.36), in ipoteza unei variatii treapta unitara a marimii de referinta.
 Aplicand relatiile (2.25)  .  (2.29)
pentru expresiile (3.65) si (3.66) se obtin componentele 
 si 
 ale criteriului ![]()
![]()

rezultand

conform cu (2.32).
 Pentru obtinerea
valorilor optime 
 , 
 ale parametrilor regulatorului se calculeaza
derivatele partiale

si
![]()
Din anularea primei derivate partiale
![]()
se obtine
![]()
iar din anularea celeilalte derivate partiale
![]()
rezulta

 Introducand in
expresiile functiilor de transfer H(s) si 
 valorile optime 
 si 
 rezulta

si
![]()
 Din expresia H(s)
se constata ca raspunsul la o variatie treapta a marimii de referenta are
aspectul unei exponentiale cu 
 si 
 in expresia criteriului 
 rezulta


confirmandu-se
astfel obtinerea valorii 
 din (3.7) , intrucat 
 pentru raspunsul la treapta unitara.
	  
Acest document nu se poate descarca
	  
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: | 
| Copyright © 2025 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.  { Home } { Contact } { Termeni si conditii }  | 
  
Documente similare: 
  | 
		  
									ComentariiCaracterizari
  | 
									
Cauta document |