Asigurarile pentru accidente si boli profesionale

ASIGURARILE PENTRU ACCIDENTE SI BOLI PROFESIONALE

Sectiunea I-a

Notiuni introductive. Principii

Legea  nr. 364/2002[2] reglementeaza asigurarea de accidente de munca si boli profesionale, care reprezinta o noua forma de asigurari sociale de stat .

De remarcat este faptul ca, initial, o serie de prestatii si drepturi de asigurari sociale care, in prezent, sunt reglementate prin actul normativ mai sus amintit, au fost reglementate prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

De asemenea, prevederile Legii nr. 346/2002 se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 319/2006 privind sanatatea si securitatea in munca[4] si dispozitiile Codului muncii .

Prevederile art. 1 din Legea nr. 346/2002 statueaza ca asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale este o parte componenta a sistemului de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala impotriva riscurilor profesionale: pierderea, diminuarea capacitatii de munca si decesul ca urmare a accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Ansamblul de servicii si prestatii in beneficiul persoanelor asigurate urmaresc:

a) promovarea sanatatii si securitatii in munca si prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

b) diminuarea si compensarea consecintelor accidentelor de munca si bolilor profesionale.

Principiile[6] asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale sunt:

a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca;

b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;

c)    constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale din contributii diferentiale in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoane fizice care incheie asigurare, potrivit prevederilor legii;[7]

d)    cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului de accidente de munca si a bolilor profesionale;

e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;

f)  asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;

g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;

h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.

Sectiunea a II-a

Asiguratii

In baza art. 5 din Legea nr. 346/2002 sunt asigurate obligatoriu:

a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia, inclusiv functionarii publici;

b) persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugarilor ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile legii, cu ale persoanelor prevazute la lit. a;

c) somerii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

d) persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract de munca pe durata determinata si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economia nationala;

e) ucenicii, elevii si studentii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale.

Prevederile de mai sus sunt aplicabile si angajatilor romani care presteaza munca in strainatate din dispozitia angajatorilor romani, in conditiile legii.

Cetatenii romani si apatrizii care presteaza munca pentru angajatorii romani au calitatea de asigurat pe perioada in care au domiciliul sau resedinta in Romania, in conditiile legii[8].

Se pot asigura facultativ, pe baza de contract individual de asigurare, in conditiile legii, persoanele care se afla in una sau mai multe din urmatoarele situatii[9]:

a) asociat unic, asociati comanditari sau actionari;

b) comanditati, administratori sau manageri;

c) membri ai asociatiilor familiale;

d) persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente;

e) persoanele angajate in institutii internationale;

f)  proprietarii de bunuri si/sau arendasii de suprafete agricole si forestiere;

g)    persoanele care desfasoara activitati agricole in cadrul gospodariilor individuale sau activitati private in domeniul forestier;

h) membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere in agricultura;

i)  alte persoane interesate care isi desfasoara activitatea pe baza altor raporturi juridice decat cele mentionate anterior.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 346/2002, calitatea de asigurator revine Casei Nationale de Asigurari Sociale.

Obiectivele[10] asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale sunt:

a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

b) reabilitarea medicala si sociala a asiguratilor - victime ale accidentelor de munca sui a bolilor profesionale, precum si recuperarea capacitatii de munca a acestora;

c) acordarea de prestatii in bani, pe termen lung si scurt, sub forma de indemnizatii si alte ajutoare in conditiile prevazute de lege.

Sectiunea a III-a

Prestatii si servicii de asigurare pentru accidente[11]

Potrivit art. 19 din Legea nr. 346/2002, acestea sunt:

a) reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca;

b) reabilitare si reconversie profesionala;

c) indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;

d) indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca:[12]

e) compensatii pentru atingerea integritatii;

f)  despagubiri in caz de deces;

g) rambursari de cheltuieli.

Baza de calcul a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, pentru reducerea timpului de munca sau pentru trecerea temporara in alt loc de munca se calculeaza ca media veniturilor brute ale salariatului din ultimele 6 luni, anterioare manifestarii riscului, respectiv a veniturilor stipulate in contractele individuale de asigurare pe baza carora s-a stabilit contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

In cazul in care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, pentru reducerea timpului de lucru sau pentru trecerea temporara in alta munca o constituie media veniturilor brute respectiv a veniturilor stipulate in contractul individual de asigurare pe baza caruia s-a stabilit contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

In cazul in care stagiul de cotizare este mai mic de o luna, baza de calcul a indemnizatiilor o constituie venitul lunar brut din prima luna de activitate pentru ca s-a stabilit sa se plateasca contributia.[13]

La calcularea indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca, pentru reducerea timpului de munca sau pentru trecerea temporara in alt loc de munca se utilizeaza numarul de zile lucratoare din luna in care se acorda concediul medical sau, dupa caz, se solicita alte drepturi de asigurari sociale.

La stabilirea numarului de zile lucratoare din luna in care se acorda dreptul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se vor avea in vedere prevederile legale cu privire la zilele de sarbatori legale in care nu se lucreaza.

Sectiunea a IV-a

Comunicarea si constatarea accidentelor de munca

In conformitate cu prevederile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 346/2002, angajatorii au obligatia de a comunica asiguratorului accidentele soldate cu incapacitate de munca si cu decesul asiguratilor, de indata ce a luat la cunostinta de accident.

In cazul accidentului de munca soldat cu decesul asiguratului obligatia comunicarii revine si persoanelor asigurate, conform art. 6 sau urmasilor acestora.

Pentru constatarea cazului asigurat si stabilirea dreptului de asigurare, asiguratorul recurge la procesul-verbal de cercetare, intocmit de autoritatea competenta care efectueaza cercetarea accidentelor soldate cu invaliditate si deces.

Pentru constatarea cazului asigurat si stabilirea drepturilor de asigurare in cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporara de munca, asiguratorul participa in echipa de cercetare a accidentului sau poate efectua o ancheta proprie, la solicitarea angajatorului.

In scopul stabilirii caracterului profesional al accidentului de munca, asiguratorul poate coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o ancheta proprie sau poate evalua dosarul de cercetare intocmit de comisia angajatorului, dupa caz.

Drepturile de asigurare[14] se acorda astfel:

pentru accidente de munca, in baza procesului verbal de cercetare a accidentului de munca, intocmit potrivit legii de autoritatea competenta;

pentru boli profesionale, in baza raportului de declarare finala a bolii profesionale, intocmit potrivit legii de autoritatea competenta.

Sectiunea a V-a

Contributia de asigurare

pentru accidente de munca si boli profesionale

Contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se datoreaza de catre:

a) angajatori pentru asiguratii prevazuti la art. 5 si 7 (asiguratii obligatoriu);

b) asiguratii prevazuti la art. 6 (asiguratii facultativi).

In cazul somerilor, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj, se datoreaza pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii si se stabileste in cote de 1% aplicata asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectiva[15].

Contributia se stabileste astfel incat sa acopere costul prestatiilor si serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, precum si cheltuielilor administrative.

Contributiile se stabilesc in functie de tarife si clase de risc.

Tariful de risc se determina pentru fiecare sector de activitate, in functie de riscul de accidentare si de imbolnavire profesionala din cadrul sectorului respectiv.

In cadrul tarifelor de risc, diferentierea pe categorii de activitati se realizeaza prin clase de risc[16].

Tarifele si clasele de risc se stabilesc potrivit Normelor metodologice de calcul ale contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, elaborate de CNPAS si aprobate prin hotarare de Guvern.

Incadrarea si clasele de risc se fac de catre asigurator, corespunzator activitatii principale desfasurate in fiecare unitate. Se va considera activitate principala activitatea cu numarul cel mai mare de angajati.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 346/2002, baza lunara de calcul la care angajatorul datoreaza contributia de asigurari pentru accidente de munca ori boli profesionale pentru persoanele prevazute la art. 5 si art. 7 o constituie:

a) suma veniturilor brute realizate lunar;

b) salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator numarului zilelor lucratoare din concediu medical, cu exceptia cazurilor de accident de munca sau boala profesionala.

Cotele de contributie datorate de angajatori in functie de clasa de risc se stabilesc prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat si se aplica asupra bazei lunare de calcul.

Contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale nu se aplica asupra sumelor reprezentand:

a) prestatii suportate din bugetul asigurarilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de munca si boli profesionale;

b) diurnele de deplasare si de delegare, indemnizatiile de delegare, detasare si transfer precum si drepturile de autor;

c) participarea salariatilor la profit.

Sumele asupra carora nu se datoreaza contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale precizate mai sus nu se iau in considerare la stabilirea prestatiilor din sistemul de asigurare pentru accidentele de munca si boli profesionale.[17]

Contributia datorata de persoanele fizice prevazute la art. 6 (asiguratii facultativi) este unica, in valoare de 1% aplicata asupra venitului lunar asigurat infiderent de activitatea prestata[18].

Termenele de plata a contributiilor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale sunt datele de 25 inclusiv ale lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza drepturile salariale.

Neplata  contributiei de asigurari de catre asiguratii prevazuti la art. 6 la termenul stabilit atrage neacordarea drepturilor la prestatii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

Neplata contributiei de asigurare de catre asigurator prevazute la art. 6 pe o perioada de 3 luni consecutiv constituie pentru asigurator motiv de reziliere de drept a contractului individual de asigurare.[19]

Asiguratorul poate sa aprobe majorari sau reduceri ale contributiilor[20], iar valoarea acestora se stabileste, in principal, dupa urmatoarele criterii:

a) numarul accidentelor de munca si a bolilor profesionale  pe o perioada de referinta;

b) gravitatea consecintelor accidentelor de munca si bolilor profesionale;

c) volumul cheltuielilor pentru prestatii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale;

d) existenta locurilor de munca incadrate in conditii deosebite sau speciale.

Sectiunea a VI-a

Raspunderea juridica

Incalcarea dispozitiilor Legii nr. 346/2002 atrage raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz, potrivit legii.

Infractiuni[21]

Fapta persoanei care utilizeaza sumele destinate asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale in alte scopuri decat cele prevazute de lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Furnizarea de informatii false la stabilirea contributiilor datorate sau a prestatiilor cuvenite potrivit prezentei legi constituie infractiune de fals intelectual si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.

Contraventii[22]

Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 500 lei:

a) nedepunerea la termen a declaratiei prevazute la art. 10, art. 11 alin. 1 si art. 12;

b) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 11 alin. 2 si art. 51;

c) refuzul de a pune la dispozitia organelor de control a informatiilor solicitate, potrivit art. 58 si art. 104;

d) nerespectarea metodologiei de incadrare in clasele de risc, prevazute la art. 99-100;

e) nerespectarea prevederilor art. 101 alin 1 si 3 si art. 102 alin. 2 privind baza de calcul a contributiilor;

f)  nerespectarea prevederilor art. 98, art. 101 alin. 4 si ale art. 102 alin. 1 privind stabilirea contributiei de asigurare si a cotelor de contributii;

g) furnizarea de informatii eronate la stabilirea contributiilor datorate sau a prestatiilor cuvenite, daca fapta nu este savarsita cu intentie;

h) nerespectarea obligatiei de plata prevazute la art. 14.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac prin proces verbal de catre persoanele abilitate in acest scop de catre autoritatile publice abilitate potrivit legii.

Procesul verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor se comunica contravenientului in termen de 15 zile de la intocmire si constituie titlu executoriu de la data comunicarii.

Impotriva procesului verbal se poate face plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

Amenzile contraventionale aplicate conform prevederilor Legii nr. 346/2002 se fac venit la bugetul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale.

Sectiunea a VII-a

Jurisdictia asigurarilor

pentru accidente de munca si boli profesionale

Jurisdictia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale se realizeaza prin sectiile de asigurari sociale sau, dupa caz, prin complete specializate pentru asigurari sociale, constituie la nivelul tribunalului si curtilor de apel, cu respectarea conditiilor prevazute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara[23].

Tribunalele solutioneaza, in prima instanta, litigiile privind:

a) modul de calcul al contributiei de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si majorarea sau micsorarea contributiei;

b) inregistrarea in evidenta contributiei de accidente de munca si boli profesionale;

c) incadrarea intr-o clasa de risc a asiguratului;

d) refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri privind dreptul la asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;

e) modul de stabilire si de plata a prestatiilor cuvenite beneficiarilor de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;

f)  plangerile impotriva proceselor verbale de constatare a contraventiilor, incheiate conform legii;

g) orice decizii ale asiguratorului, in conformitate cu prevederile legii.

Competenta teritoriala apartine tribunalului de la domiciliul paratului[24].

In cazul in care, prin exceptii, obiectul litigiului il formeaza o contestatie impotriva CNPAS sau casele teritoriale, competenta teritoriala revine tribunalului in a carui raza se afla domiciliul sau resedinta reclamantului[25].

Impotriva hotararilor tribunalului se poate face recurs la curtea de apel competenta[26].

Actiunile in instanta avand ca obiect drepturi sau obligatii de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale sunt scutite de taxa judiciara de timbru[27].