Delapidarea
Delapidarea ,asa cum este prevazuta
in art. 215 Cod penal , este incriminata intr-o varianta simpla sau tip si alta
agravata si face parte din grupa de infractiuni impotriva patrimoniului alaturi
de furt, talharie, abuzul de incredere, inselaciunea, etc. Obiectul juridic
generic al infractiunilor impotriva patrimoniului il constituie relatiile
sociale a caror formare , desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin
apararea patrimoniului , mai ales su aspectul drepturilor reale privitoare la
bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a
bunului in cadrul patrimoniului , acesta facand parte din gajul general al
creditorilor chirografari. Patrimoniul este un concept juridic care exprima
ansamblul de drepturi si obligatii ale unei persoane ca o universalitate , ca o
totalitate independenta de bunurile care le cuprinde la un moment dat
patrimoniul ; fie ca il privim ca o entitate strans legata de persoana
subiectului fie ca o universalitate de de drepturi , exista obligatoriu la
orice subiect de drept; el nu se poate niciodata instraina ci se transmite
numai la moartea subiectului. Din cuprinsul patrimoniului fac parte bunurile
corporale si incorporale , bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau
imobile , principale sau accesorii, etc, adica tot ce reprezinta puteri ,
facultati , aptitudini ale subiectului privite din punct de vedere al valorii
lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiul acestor puteri,
facultati, aptitudini. Revenind strict la delapidare , aceasta este incriminata
in doua variante.Varianta simpla consta in - insusirea , folosirea sau
traficarea , de catre un functionar , in interesul sau ori pentru altul , de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza , conform
prevederilor art. 215 Cod Penal , alin 1. Varianta agravanta se realizaeza in
cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, conform
prevederilor aceluiasi articol in vigoare, alin 2. Obiectul juridic special il
constituie relatiile sociale de natura patrimoniala a caror existenta si
dezvoltare este conditionata de mentinerea pozitie de fapt a bunurilor ce
apartin sau intereseaza o persoana juridica privata sau publica impotriva
actelor gestionarilor sau administratorilor , de insusire sau folosire in
scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitatii de gestionare
sau administrare. Infractiunea fiind savarsita de un functionar public are ca
obiect juridic secundar relatiile sociale care asigura desfasurarea normala si
corecta a serviciului unitatii private sau publice. Obiectul material al
infractiunii de delapidare este reprezentat de bani , valori sau alte bunuri
din patrimoniul public sau privat pe care faptuitorul le gestioneaza sau
administreaza.Prin "bani" se inteleg biletele de banca si monedele metalice
romanesti sau straine care au putere circulatorie indiferent daca se afla in
numerar sau la dispozitia unitatii private sau publice. Prin "valori se inteleg
hartiile de valoare si inscrisurile de orice fel , cum sunt obligatiunile CEC ,
cecurile , hartiile de virament , timbrele , titlurile de credit , de creanta ,
etc , daca incorporeaza drepturi a caror valorificare este legata de detinerea
respectivelor inscrisuri. Prin 'alte bunuri" se inteleg bunurile mobile
corporale altele decat banii ori valorile asimilate acestora , care au o
valoare economica si fac parte din sfera de gestionare sau administrare a
faptuitorului. De asemenea , apartin unitatii plusurile de bani sau marfuri
indiferent de sursa acestora dar aparute in cadrul operatiunii de gestionare
sau administrare a bunurilor aflate in cadrul unitatii.Poate fi obiect material
si bunul ajuns , din eroare , in gestiune sau administrarea unitatii private
sau publice. Pentru ca un bun sa devina obiectul material al infractiunii de
delapidare , trebuie ca acesta sa aiba o existenta materiala deoarece numai
astfel de bunuri pot fi sustrase . De asemenea , trebuie sa aiba o valoare
economica si o anumita situatie juridica , adica sa faca parte din patrimoniul
unei persoane juridice , sa se afle in posesia sau detentiunea acesteia si ,
totodata , sa se afle in masa bunurilor gestionate sau administrate de
faptuitor. Un bun intra in sfera patrimoniului unei persoane juridice atunci
cand a fost preluat efectiv de prepusul acesteiea si iese din aceasta sfera in
momentul in care a avut loc predarea efectiva a lui catre beneficiar .
Important pentru stabilirea momentului intrarii sau iesirii bunului in si din patrimoniueste
predarea materiala a bunului iar nu si transcrierea operatieirespective in
scriptele contabile ale persoanei juridice. Prin urmare , savarsirea
infractiunii de delapidare de catre gestionar este posibila numai dupa preuarea
efectiva a bunului si nu mai este posibila dupa predarea efectiva a acestuia ,
chiar daca preluarea sau predarea nu au fost insotite de operatiunile scriptice
respective. Obiectul material al delapidarii il formeaza numai bunurile
corporale mobile. E considerat , de asemenea , bun mobil , bunul ce poate fi
desprins de un bun imobil , cum sunt , de exemplu, usile, ferestrele unei
cladiri , fructele unui teren. Subiectul
activ nu poate fi decat un functionar sau funcitonar public , care
"gestioneaza sau administreaza" bunurile unei unitati publice sau private .
Asadar , la delapidare autorul este de doua ori calificat; el are , pe de o
parte , calitatea de functionar public sau functionar , iar pe de alta parte ,
calitatea de administrator sau gestionar de bunuri care apartin unei persoane
juridice.Aceste doua calitati se cer cumulativ indeplinite , lipsa oricareia
duce la excluderea infractiunii de delapidare . De aceea , un functionar care a
contribuit prin acte nemijlocite la insusirea unor bunuri fara a fi insarcinat
cu administrarea sau gestionarea lor , alaturi de o persoana ( functionar )
care indeplineste aceste conditii , nu va fi coautor la delapidare ci complice.
In explicarea notiunii de "functionar" in sensul folosit de art. 215 C. penal ,
trebuie sa tinem seama si de dispozitiile art. 147 C. penal care defineste din
punct de vedere legal procedurilor in vigoare , functionarul si functionarul
public , dupa cum urmeaza: alin 1 defineste "functionarul" ; prin
"functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau
temporar , cu orice titlu , indiferent cum a fost investita , o insarcinare de
orice natura ,retribuita sau nu , in serviciul unei unitati dintre cele la care
se refera art. 145; Facandu-se referire la art. 145, va trebui sa detaliem
si acet ultim articol mantionat , dupa cum urmeaza : Prin termenul de public
se intelege tot ce priveste autoritatile publice , insitutiile publice ,
institutiile sau alte persoane juridice de interes public , administrarea ,
folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica , serviciile de interes
public , precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii , sunt de interes
public. Revenind la art. 147 , ne referim acum la ali 2 care prevede ca : prin
"functionar " se intelege persoana mentionata in alin 1 , precum si orice
salariat care exercita o insarcinare , in serviciul unei alte persoane juridice
decat cele prevazute in acel alineat. Din coroborarea acestor prevederi cu
caracter general cu norma de incriminare a delapidarii se desprinde faptul ca
indeplineste calitatea de a fi subiect activ nemijlocit al delapidarii atat
functionarul public cat si functionarul. Se observa ca notiunea de "functionar'
este destul de cuprinzatoare si ca se pune accentul pe exercitarea in fapt a
activitatii fiind fara relevanta titlul , modul de investire , de retributie
ori timpul cat dureaza insarcinarea in serviciul unei persoane juridice publice
sau private. In cazul infractiunii de delapidare calitatea de functionar este
circumscrisa numai la acei functionari care , in virtutea raportului juridic cu
persoana juridica au atributii de gestionare sau administrare. Calitatea de
gestionar o are , potrivit dispozitiilor din art. 1 ale Legii nr. 22 din 18
noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, construirea de garantii si
raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor , acel functionar care
exercita ca atributii principale de serviciu , primirea , pastrarea si
eliberarea de bunuri aflate in administrarea , folosinta sau detinerea, chiar
temporara a unei unitati publice sau a oricarei alte persoanejuridice,
indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile. Rezulta,asadar,
ca activitatea de gestiune pe care o desfasoara functionarul se caracterizeaza
prin urmatoarele: in primul rand este o activitate de primire a unor bunuri ,
adica de luare in primire in cantitatea, calitatea si sortimentul specificate
in actele insotitoare; in al doilea rand , este o activitate de pastrare , prin
care se intelege tinerea in depozit , asigurarea integritatii acestora I
vederea efectuarii , in conditii normale, a miscarii bunurilor
gestionate.pastrarea implica, de asemenea , acte corespunzatoare 9 evidente ,
registre , documente ) care sa oglindeasca in mod exact cantitatea, felurile si
calitatea bunurilor in pastrare . Activitatea de pastrare nu se confunda cu cea
de paza , persoana careia I-a fost dat in paza un bun nu indeplineste de cat
atributii tehnice care constau in vegherea ca bunul sa nu fie distrus ,
degradat ori sustras. Paznicul nu ia in primire bunurile in individualitatea
lor lor spre pastrare si eliberare , ei asigura numai siguranta unui ansamblu
de bunuri situate intr-un anumit loc. Sustragerea de catre paznic a bunurilor
aflate in paza sa nu va constitui delapidare , ci furt. De asemenea , nu are
calitatea de gestionar acela care are in primire anumite bunuri de la unitate
in vederea procesului de munca( de exemplu, bunurile de protectie ) sau cei
care desfasoara o activitate de manipulare a bunurilor 9 incarca , descarca
marfa ) in al treilea rand este o activitate de eliberare ( predare) a
bunurilor. Prin eliberarea bunurilor se
intelege predarea lor de ctre functionarul respectiv celor indreptatiti in
cantitatea , calitatea si sortimentele specifice in actele de eliberare. In
practica judiciara sa retinut , de exemplu, ca savarseste infractiunea de
delapidare avand calitatea de functionar - gestionar spre exemplu , casierul
care isi insuseste sumele cuvenite persoanelor trecute pe statele de plata ,
functionarul de la serviciul funciar ( sef biroul financiar ) care isi
insuseste suma primita pentru a o preda casierului , subofiterul de politie
care sustrage din sumele provenite din incasarea amenzilor , taxatorul de la
regia de transport care isi insuseste contravaloarea biletelor vandute ,
mandatarul CEC care sustrage din sumele primite de la personalul din unitate
pentru a le depune la agentia CEC , seful oficiului postal care isi insuseste
suma de bani folosind libretul CEC apartinand unei persoane decedate , ori
oficiantul postal , insarcinat cu primirea mandatelor postale sau cu efectuarea
operatiunilor CEC care sustrage din sumele manipulate. In toate cazurile in
care angajatul unei persoane juridice indeplineste o functie care potrivit
legii dobandeste calitatea de gestionar este considerat gestionar de drept. Se
pot ivi insa si situatii de fapt in care alti angajati sau chiar persoane
particulare (de exemplu , sotul , ruda, prieten al gestionarului ) efectueaza
acte specifice activitatii de gestionare , desi nu ocupa o functie care sa
indreptateasca aceasta activitate. Intrucat Codul penal da termenului de
"functionar " un sens foarte lerg se poate considera ca si aceasta gestionare ,
care este cunoscuta sub denumirea de gestionare de fapt, sa atribuie persoanei
care o exercita , calitatea de gestioanr cu toate consecintele pe care le
genereaza aceasta. Deci , gestionarul de fapt este acea persoana care exercita
acte specifice de gestionare a bunurilor unei persoane jurdice fara a avea
obligatii in acest sens . Dar pentru a fi subiect activ nemijlocit al
delapidarii trebuie ca persoana juridica sa aiba cunostiinta despre exercitarea
in fapt a actvitatii de gestionare , in sens contrar , faptuitorul in cauza nu
poate fi privit ca avand o insarcinare in serviciul unitatii publice sau
private. Calitatea de administrator , o are acel functionar in a caror
atributiuni de serviciu intra si efectuarea de acte de dispozitii cu rpivire la
bunurile ce apartin unitatii publice sau private potrivit cu natura si scopul
activitatii acesteia. Asemenea acte de dispozitie privesc planificarea ,
aprovizionarea , desfacerea , repartizarea platilor , etc si sunt indeplinite
de cei special insarcinati cu atributii de conducere in unitatea respectiva ,
atributiile legate de dispozitia patrimoniului acesteia. De aceea , din categoria
administratorilor fac parte , de exemplu , directorii , contabilul sef ,
inginerul sef , cosilierii , etc. Exista o deosebire intre gestionar si
administrator , in sensul ca primul vine in contact direct si material cu
bunurile datorita atributiunilor sale legate de primirea , pastrarea sau
eliberarea bunurilor , iar cel de-al doilea are numai un contact virtual ,
juridic , cu bunurile pe care le administreaza , concretizat in actele de
dispozitie pe care le ia cu privire la acestea. Infractiunea de delapidare se
poate comite de o singura persoana ori in participatie , in oricare forma a
acesteia. Pentru coautorat se cere ca toti participantii sa aiba calitatea de
functionari , gestionari sau administratori. In practica judiciara s-a decis ca
savarsesc infractiunea de delapidare prin insusure conducatorul si contabilul
sef al unei unitati publice , avand si calitatea de administratori al bunurilor
unitatii , daca primesc de la gestioanr o parte din plusul constatat in
gestiunea acestuia , ori ii acorda in mod nejustificat perisabilitati contra
unei sume de bani, sau sustrag sumele reprezentand garantii personale , ori
acorda persoanelor incadrate in munca avansuri , din retributie pe care le
inregistreaza in contul debitelor ce nu mai pot fi urmarite , sau folosesc in
interesul lor avansurile primite pentru procurarea de materiale , chiar saca ,
uneori nu au profitat personal de sumele ori bunurile sustrase. Subiectul
pasiv al infractiunii de delapidare nu poate fi decat organul , institutia
publica , sau orice alta persoana juridica in cadrul carora exercita acivitatea
functionarul care a comis actiunea de insusire , traficare sau folosire a
bunului ce formeaza obiect material al infractiunii de delapidare. Latura
obiectiva , ca element al continutului constitutiv, este de asemenea
defalcata in element material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate
intre cele doua , elemente fara de care , infractiunea de delapidare nu ar
exista. Elementul material al infractiunii de delapidare consta dintr-o
actiune de sustrageredefinitiva sau temporara a unui bun din patrimoniul unei
persoane juridice in posesia sau detentia careia se afla , de catre o persoana
care il gestioneaza sau administreaza. Insusirea ,folosirea sau traficarea nu
reprezinta decat modalitati ale sustragerii. Nu are relevanta pentru existenta
infractiunii daca sustragerea s-a efectuat in interesul faptuitorului sau a
unei alte persoane. Insusirea" , ca modalitate a sustragerii unui bun consta in
scoaterea unui bun din posesia sau detentia unei persoane juridice si trecerea
acestuie in stapanirea faptuitorului care poate dispune de el adica poate sa-l
consume , sa-l utilizeze , ori sa-l instraineze. Se realizeaza delapidarea prin
aceasta modalitate in cazul in care autorulsi-a insusit sumele achitate de
beneficiar pentru unele contracte de lucrari incheiate in numele unitatilor si
pe formulare ale acestora , ori daca sustrage bunuri care numai scriptic au
fost scoase din gestiunea sa , in fapt nefiind predate beneficiarului , ori
daca gestionarul ia din gestiune o motocicleta pe care o inregistreaza pe
numele sau. Folosirea" consta dintr-un act initial de luare sau scoatere a unui
bun din sfera patrimoniala aa unei unitati publice sau private si apoi dintr-un
act subsecvent de intrebuintare a bunului sustras prin care se obtine un folos
in benefiviul faptuitorului sau a altei persoane . De aceea , constituie
delapidare "prin folosire " scoaterea repetata a unor sume de banidin gestiune
pentru acoperirea unor lipsuri anterioare , sau luarea din gestiune a unor
aparate electronice pentru a le folosi o perioada de timp. Existenta
infractiunii nu este afectata de imprejurarea ca, prin folosirea bunului , nu
s-a produs un prejudiciuevaluabil in bani; atata vreme cat bunul a fost scos ,
temporar , din sfera patrimonial in care se gasea , s-a creat o stare de
pericol pentru acel patrimoniu existand posibilitatea ca bunul sa fie pierdut
sau insusit . De remarcat faptul ca, spre deosebire de insusire , cand bunul
luat ramane la faptuitor , in cazul folosirii bunul este readus in unitatea
publica sau privata, fiind vorba numai de o sustragere temporara a acestuia. Traficarea
" este tot o forma de sustragere si consta , pe de o parte , in scoaterea
bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice si apoi din actul de
speculare , in vedea obtinerii unui profit. Asadar , traficarea presupune ca
dupa scoaterea bunului din sfera patrimoniala a unitatii publice ori private sa
fie dat in folosinta altei persoane in schimbul unui profit sau castig. In
cazul "traficarii " scoaterea bunului este temporara ca si la "folosire" dar
scopurile sunt diferite , la "traficare " se urmareste realizarea unui profit ,
la " folosire " se satisface o nevoie personala. In caz de delapidare prin
folosire sau traficare , paguba consta in uzura bunului pe timpul cat a fost
scos din gestiune , sau , daca obiectul material este o suma de bani, in
echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei. Existenta delapidarii ,
in limitele sumelor insusite , nu este afectata de faptul ca gestionarul are de
recuperat de la unitate o suma de bani, ori ca a avut aprobarea sefului
unitatii pentru a lua bunuri din gestiune , sau , ca in locul banilor insusiti
, au fost introduse in gestiune bunuri proprietate personala ori sustrase de
catre alte persoane din alte gestiuni. Urmarea imediata la infractiunea
de delapidare , indiferent de modalitatea de comitere , consta in scoaterea
bunului din sfera patrimoniala in care se gasea si lipsirea unitatii publice
sau private de bunul sustras , de posibilitatea de a-l avea si de a folosi
bunul respectiv , ceea ce duce si la producerea unei eventuale pagube unitatii
, constand din valoarea bunului sustras prin insusire. Legatura de
cauzalitate este necesar sa existe , pentru intregirea laturii obiective a
infractiunii de delapidare , intre actiunea de insusire , folosire sau
traficare si urmarea imediata , deposedarea unitatii publice sau private de
acel bun. Daca deposedarea se datoreaza altei cauze , ca de pildapierderea
bunului, furtul acestuia, distrugerea lui, etc. , nu poate exista infractiunea
de delapidare. In dreptul penal notiunea de patrimoniu in legatura cu
infractiunile care se pot comite impotriva acestuia are numai un inteles mai
restrans si se refera la bunuri , nu ca universalitate , ci in individualitatea
lor susceptibilade a fi apropiate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de
a fi distruse , deteriorate , tainuite gestionate fraudulos, etc Infractiunea
n-ar putea fi niciodata indreptata asupra patrimoniului ca universalitate de
bunuri pentru ca acesta din urma va exista dintotdeauna indiferent de numarul
sau valoarea bunurilor componente si chiar daca subiectul nu poseda nimic,
numai datorii ; nici o persoana nu poate fi lipsita de patrimoniu ci cel mult
de unul sau mai multe din bunurile care compun patrimoniul sau. De aceea ar fi
mai corect sa se denumeasca aceste infractiuni ca fiind indreptate contra
bunurilor care fac parte din patrimoniu( patrimoniale) decat ca infractiuni
asupra patrimoniului
