Efectele actului juridic civil. Principiile
efectelor actului juridic civil.
Scopul pentru care se incheie un act juridic
este producere de efecte juridice, acestea desemnand drepturile subiective si
obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un
asemenea act. Aceste efecte reprezinta continutul unui act juridic civil. De
aici rezulta ca a stabili efectele unui act juridic inseamna a cunoaste
continutul acestuia, a cauzelor care precizeaza drepturile si obligatiile
civile nascute, modificate sau stinse. Efectele actului juridic civil sunt
reglementate de Codul Civil prin doua grupe de norme: norme care reglementeaza
efectele conventiilor sau contractelor, in general; norme care reglementeaza
efectele diferitelor contracte civile (ex. contractele de vanzare-cumparare,
schimbul, societatea, mandatul, depozitul, amanetul, tranzactia, donatia) dar
si efectele actului unilateral. Pentru a stabili efectele unui act juridic
trebuie mai intai sa se stabileasca existenta acestuia. Atunci cand exista
mijloace de proba suficiente si concludente, dovedirea existentei actului
juridic atrage dupa sine stabilirea efectelor sale, acestea fiind clar
exprimate. In practica, insa, desi se poate dovedi existenta actului juridic
sunt intampinate dificultati la stabilirea efectelor acestora pentru ca acestea
nu apar cu claritate, existand indoieli cu privire la continutul acelui act. In
astfel de situatii se pune problema calificarii actului, adica stabilirea daca
acesta este civil, comercial sau apartine altui domeniu. Pentru stabilirea efectelor actului juridic
in situatia prezentata mai sus se apeleaza la reguli de interpretare a actului
juridic civil. Aceste reguli sunt: "Conventiile obliga nu numai la ceea ce este
expres in ele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da
obligatiei dupa natura sa." "Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg,
desi nu sunt exprese intr-insul" (art.981 C.civ) "Interpretarea contractelor se
face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literar
al termenilor" (art.977 C.civ) "Cand este indoiala, conventia se interpreteaza
in favoarea celui ce se obliga" (art.983 C.civ) "Cand o clauza este primitoare
de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar
nu in acela in care nu ar putea produce nici unul" (art. 978 C.civ) "Toate
clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia
intelesul ce rezulta din actul intreg" (art.982 C.civ.) "Termenii susceptibili de
doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu
natura contractului" (art.979 C.civ) "Dispozitiile indoioase se interpreteaza
dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul" (art.980 C.civ) "Conventia
nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a
contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat" (art.984
.civ) "Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica
obligatia, nu se poate sustine ca printr-acesta s-a restrans intinderea ce
angajamentul ar avea de derept in cazurile neexprese" (art. 985 C.civ) Principiile
efectelor actului juridic Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei
principii (reguli de drept civil), in functie de care se stabileste cum si fata
de cine se produc aceste efecte. Principiul fortei obligatorii-Acest principiu
este dat de art. 969 alin.1 din Codul Civil: "conventiile legal facute au
putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin
consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege". Actul juridic odata
incheiat nu este facultativ si este obligatoriu, adica da nastere la drepturi
si obligatii care se impun partilor precum legea. Astfel, principiul fortei
obligatorii reprezinta reflectarea in plan juridic a obligativitatii
respectarii cuvantului dat. Pentru
contractele bilaterale, acest principiu este sinonim cu formularea: "contractul
este legea partilor", acestea trebuind sa execute obligatiile pe care si le-au
asumat contractual. Libertatea contractuala presupune posibilitatea partilor de
a incheia orice contract doresc, insa odata acesta incheiat contractul trebuie
respectat precum legea. De la acest principiu exista si exceptii, si anume
atunci cand efectele actului juridic nu se produc asa cum au intentionat
partile. Principiul irevocabilitatii actului juridic-Art.969 alin.2 Codul
civil: actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unei singure
parti, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capat prin simpla
manifestare de vointa a autorului actului. In momentul incheierii unui act
juridic se naste obligatia respectarii acestuia iar cel care incheie un astfel
de act nu se poate razgandi, nerespectandu-l. Daca actul este bilateral
anularea acestuia se poate face doar daca exista acordul ambelor parti, dar
daca actul este unilateral desfiintarea acestuia este imposibila. De la principiul irevocabilitatii actului
juridic exista doua exceptii ce vizeaza, prima, actul juridic bilateral, iar a
doua, actul juridic unilateral. Exceptii de la irevocabilitatea actelor
unilaterale fac actele unilaterale in materie contractuala (oferata poate fi
revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar), testamentele (sunt acte
juridice revocabile prin natura lor) si renuntarea mostenirii. Exceptii de la irevocabilitatea
actelor bilaterale sau multilaterale sunt donatiile intre soti, contractele de
locatiune pe durata nelimitata, stingerea manadatului, restituirea unui
depozit. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil-Art.969
alin.1 Codul civil spune ca puterea de lege a conventiilor legal facute au
putere numai intre partile contractante. Art.973 Codul civil: conventiile
produc efecte numai intre partile contractante nu si fata de al treilea. Prin
raportare la pincipiul obligativitatii un individ este obligat sa respecte
actele juridice incheiate de el dar nu si pe acelea incheiate de alte persoane.
Conform acestui principiu, actul juridic are efecte relative, adica nu ii poate
afecta decat pe cei care il incheie. Acest
principiu presupune existenta a trei notiuni: parte, avanzi-cauza si terti.
Parte este persoana care incheie, personal sau prin reprezentant, un act
juridic civil. Avanzii-cauza sunt persoanele care nu sunt nici parti nici terti
si care suporta efectele actului juridic din cauza legaturii existente intre ei
si parti. Sunt trei categorii de avanzi-cauza, si anume: succesorii universali
si cei cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii
chirografari. Succesorul universal este fie o persoana fizica ce dobandeste un
patrimoniu la decesul altei persoane fizice, fie o persoana juridica ce obtine
un patrimoniu prin fuziune sau absorbtie. Succesorul cu titlu universal este
persoana fizica ce dobandeste o fractiune din patrimoniul unei alte persoane
fizice ce a decedat, sau este persoana juridica care dobandeste o parte din
patrimoniul unei persoane juridice divizate. Succesorii cu titlu particular
sunt cei care dobandesc un anumit drept individual. Creditorii chirografari
sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor, dar au
drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor. Tertii sunt persoanele care nu au incheiat
nici personal, nici prin reprezentant un act juridic civil. Asupra lor nu se
produce nici un fel de efecte ale incheierii actului juridic. Exceptiile de la acest principiu sunt acele
cazuri in care actul juridic produce efecte si fata de alte persoane decat
partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au incheiat acel act. Sunt doua
tipuri de exceptii: reale si aparente. Exceptiile aparente (sunt cele care
numai la o prima vedere par ca se abat de la acest principiu, efectele actului
subordonandu-se insa acestuia) includ situatia avanzilor-cauza, promisiunea
faptei altuia (o parte se obliga sa determine un tert sa aiba o anumita conduita),
simulatia, reprezentarea. Exceptiile reale sunt cele in care actul juridic
civil produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a
vointei partilor ce au incheiat actul. Stipulatia pentru altul, sau contractul
in favoarea unei a treia persoane, este o astfel de exceptie: promitentul se
obliga fata de stipulant sa execute o prestatie in favoarea tertului
beneficiar.