Principiile, actiunile si institutiile comunitare

PRINCIPIILE, ACTIUNILE SI INSTITUTIILE COMUNITARE. PRIVIRE SUCCINTA

I. Principiile si cooperarea comunitara

1. Tratatul

Conferinta Interguvernamentala din decembrie 2000 are meritul de a finaliza formarea Tratatului adoptat la reuniunea Consiliului european de la Nisa (9-11 decembrie 2000) si semnat de guvernele statelor membre la 26 februarie 2001.

El reprezinta un nou si semnificativ episod in evolutia constructiei europene, cu efecte majore in dinamizarea reformei Uniunii Europene, ceea ce "va schimba fundamental si ireversibil harta politica a Europei si a lumii".

Tratatul de la Amsterdam (1997) a marcat inceputul procesului de adaptare institutionala si legislativa a Uniunii Europene la noile cerinte ale extinderii sale, iar noul Tratat il dezvolta si constituie, totodata, un mijloc mai eficient de actiune pentru:

- accelerarea reformei Uniunii Europene;

- strategia optima de extindere si problematica sa;

- noile aspecte ale complexitatii relatiilor externe si de securitate ale U.E.;

- armonizarea si amplificarea cooperarii statelor membre, in solutionarea noilor "provocari" si sfidari continentale si globale.

2. Principiile fundamentale ale dreptului comunitar si unitatea Uniunii Europene constituie obiectivul major al protectiei noului Tratat (T_N), in contextul reglementarilor sale privind perspectiva largirii Uniunii europene si aprofundarea integrarii europene.

Este evidenta aceasta finalitate a Tratatului de la Nisa, care chiar de la inceput, in primul sau articol (art. 1 pct. 1) pune un accent important pe 'violarea grava' a principiilor fundamentale care garanteaza unitatea Uniunii Europene.

Articolul 1 pct. 1 'Art. 7 (din Tratatul asupra U.E. - T.U.E.) se inlocuieste cu urmatorul text:

Articolul 7

1. In baza unei propuneri motivate din partea unei treimi a Statelor membre, a Parlamentului European sau din partea Comisiei Consiliului, cu o majoritate de patru cincimi a membrilor sai, dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului European, poate constata ca exista un risc de incalcare grava din partea unui stat membru a principiilor enuntate in art. 6 alin. 1 si sa-i adreseze acestuia recomandari adecvate. Inainte de a proceda la o asemenea constatare, consiliul audiaza respectivul stat membru si, hotarand in conformitate cu aceeasi procedura, poate cere unor personalitati independente sa prezinte, in cadrul unei limite rezonabile de timp, un raport asupra situatiei statului membru in cauza.

Consiliul verifica cu regularitate daca motivele care au condus la o atare constatare isi pastreaza valabilitatea.

2. Consiliul, reunit la nivelul sefilor de Stat sau de guvern si hotarand in unanimitate la propunerea unei treimi din numarul statelor membre sau din partea Comisiei si dupa obtinerea avizului conform din partea Parlamentului European, poate constata existenta unei incalcari grave si repetate din partea unui stat membru a principiilor mentionate in art. 6 alin. 1, dupa invitarea guvernului statului membru in cauza spre a-si prezenta orice obiectie referitoare la aceasta.

3. Atunci cand, conform alin. 2, o astfel de constatare a fost facuta, Consiliul, cu o majoritate calificata, poate decide sa suspende anumite drepturi ce decurg din aplicarea prezentului Tratat privind statul membru in cauza, inclusiv drepturile de vot ale reprezentantilor guvernului acestui stat membru in Consiliu. Procedand astfel, Consiliul ia in considerare consecintele posibile ale unei atare suspendari asupra drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice si juridice.

Obligatiile ce revin statului membru in cauza, in conformitate cu acest Tratat, isi mentin, in orice situatie, caracterul de obligativitate pentru acel Stat'.

3. Politicile comune ale Uniunii Europene

Europa celor 15 a realizat performanta consolidarii institutiilor sale si, chiar a cristalizat procesul reformarii acestora.

Tratatul de la Amsterdam (T_A) a conturat proiectele Uniunii Europene in domeniile Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), Politicii de Aparare Comuna, Afaceri Interne si Justitie (EUROJUST) si in alte politici comune generale si sectoriale. Dupa semnarea T_A, Uniunea Europeana a marcat o etapa decisiva in:

- realizarea Uniunii Monetare, indeosebi prin impunerea monedei unice EURO;

- asigurarea identitatii interne si de aparare a U.E. (prin crearea armatei europene) si

- pregatirea legislativa pentru aprofundarea si accelerarea reformei institutionale.

3.1. Tratatul de la Nisa (T_N), in prima sa parte, intutulata 'Modificari fundamentale', vizeaza, in art. 1 pct. 2 'Politica Externa si de Securitate Comuna', pilonul II al U.E., ceea ce va putea da o noua imagine externa Europei celor 15 si, in perspectiva, a celor 27.

Textul consacra obiectul si limitele de actiune ale Politicii externe si de securitate comuna, cuprinde definirea progresiva a unei politici de aparare comuna, care ar putea conduce la o aparare comuna, daca Consiliul European decide in acest sens.

Se precizeaza, mai clar si fara echivoc, limitele PESC, in sensul ca Politica Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si de aparare a unor state membre, respecta obligatiile ce decurg din Tratatul NATO si este compatibila cu politica Uniunii de securitate si de aparare stabilita in cadrul respectiv (art. 17 pct. 1 alin. 2).

In context, Tratatul de la Nisa (T_N) instituie 'un Comitet politic si de securitate, care urmareste situatia internationala in domeniile care tin de politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor, emitand avize adresate Consiliului. El exercita, sub responsabilitatea Consiliului, controlul politic si dirijarea strategica a operatiunilor de gestionare a crizelor' (art. 25 reformulat).

3.2. Noi reglementari (art. 27 A-D) au ca obiect 'cooperarile intensificate' care au drept scop 'protejarea valorilor si servesc intereselor Uniunii, in ansamblul ei, afirmandu-i identitatea ca forta coerenta pe scena internationala' (art. 27 A).

Aceste cooperari intensificate trebuie sa respecte:

a. principiile, obiectivele, directiile generale si coerenta politicii externe si de securitate, precum si deciziile luate in cadrul acestei politici;

b. competentele Comunitatii Europene si

c. coerenta intre toate politicile Uniunii si activitatile externe ale acesteia.

Cooperarile intensificate intr-unul dintre domeniile la care se face referire 'au ca scop sa permita Uniunii sa devina mai rapid un spatiu al libertatii, securitatii si justitie, respectand totodata competentele Comunitatii Europene' (art. 40).

3.3. Tratatul de la Nisa cuprinde noi dispozitii relative la 'o mai stransa cooperare intre autoritatile judiciare si alte autoritati competente ale statelor membre, inclusiv prin intermediul Uniunii Europene de cooperare judiciara (EUROJUST)' (art. 29 alin. 2).

Actiunea comuna in cadrul cooperarii judiciare in materie de drept penal vizeaza, in principal:

a. facilitarea si accelerarea cooperarii dintre ministerele si autoritatile judiciare sau echivalentele acestora, competente iin statele membre, incluzand, acolo unde este necesar, cooperarea prin intermediul EUROJUST in domeniul procedurilor si al aplicarii deciziilor;

b. facilitarea extradarii intre statele membre;

c. asigurarea, in masura necesara ameliorarii acestei cooperari, a compatiblitatii regulilor aplicabile in statele membre;

d. prevenirea conflictelor cu privire la jurisdictia intre statele membre;

e. adoptarea progresiva a unor masuri care sa stabileasca reguli minimale referitoare la elementele constitutive ale infractiunilor penale si la sanctiunile aplicabile in domeniile crimei organizate, terorismului si traficului de stupefiante.

Deosebit de aceasta, cooperarea este incurajata de Consiliu prin EUROJUST:

a. imputernicind EUROJUST sa contribuie la o buna coordonare intre autoritatile nationale ale statelor membre de urmarire penala;

b. promovand participarea EUROJUST la anchetele penale in cazurile de criminalitate transfrontaliera grava, in special privind crima organizata, tinandu-se cont mai ales de cercetarile efectuate de Europol;

c. facilitand cooperarea stransa intre EUROJUST si Reteaua judiciara europeana in special, in vederea facilitarii executiei unor comisii rogatorii si a punerii in aplicare a cererilor de extradare.

Rolul EUROJUST este subliniat si in Declaratia nr. 2 aupra art. 31 alin. 2 din Tratatul Uniunii Europene in care se releva:

- decizia de a crea o unitate compusa din procurori, magistratia sau ofiteri de politie de competenta echivalenta, detasati de fiecare stat membru (EUROJUST) s-a luat in octombrie 1999 la Tampere, iar

- Reteaua judiciara europeana a fost infiintata prin Actiunea Comuna 98/428/J.A.I. adoptata de Consiliu la 29 iunie 1998 (J.O.L. 191/7.798).

4. In domeniul social textul Tratatului instituie un Comitet de protectie sociala cu caracter consultativ, avand rolul de a promova cooperarea intre statele membre si Comisie, care are scopul:

- de a urmari situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala in statele membre si in Comunitate,

- de a facilita schimburile de informatii, de experienta si bune practici intre statele membre si Comisie,

- de a pregati rapoartele, de a formula avize sau de a intreprinde si alte activitati in domeniile ce tin de competenta sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa.

II. Reforma institutionala

1. Sistemul institutional de decizie. Procedurile

Reforma institutionala constituie obiectivul central al Tratatului de la Nisa.

Tratatul (T_N) isi propune, in perspectiva extinderii U.E., la 27 de state membre, sa asigure flexibilitatea procesului decizional prin cele trei proceduri:

a. regula unanimitatii;

b. majoritatea calificata si

c. majoritatea simpla pentru deciziile de procedura.

a. Regula unanimitatii functioneaza in mecanismul decizional in domeniile de:

- politica externa si de securitate comuna (PESC);

- cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala;

- politica de azil si imigrari;

- politica de coeziune economica si sociala si

- fiscalitatea.

b. Regula majoritatii calificate este substantial extinsa prin T_N, fiind definita in functie de adeziunile necesare.

Majoritatea calificata trebuie sa cuprinda cel putin 62% din populatia Uniunii, ea fiind, deci, de cel putin 62 de voturi din cele 87 totale.

Conform noului tablou al repartizarii voturilor primele 4 state cu populatie mare - Germania, Franta, Italia si Marea Britanie - vor avea cate 29 de voturi, apoi, Spania si Polonia, cate 27 de voturi, Romania (locul 7) cu 14 voturi s.a.m.d.

Majoritatea calificata este, de regula, procedura aplicata in adoptarea deciziilor politice ale UE privind piata interna la un numar de zece politici comunitare, inclusiv in domeniile comerciale si al cooperarii judiciare in materie civila

c. In ce priveste regula majoritatii simple aceasta se aplica numai in luarea deciziilor de ordin procedural, neafectat de noile dispozitii.

2. Institutiile comunitare

2.1. Parlamentul European

In procedura de codecizie si cooperare, Parlamentul are rolul de organ legislativ si de autoritate bugetara, indeplinind, distinct si functia de control politic al Comisiei.

Deputatii europeni sunt grupati pe grupari de partide politice, considerate ca exprima vointa politica a cetatenilor europeni.

2.1.1. Protocolul asupra largirii Uniunii Europene (A), anexa la Tratatul de la Nisa, in art. 2, contine noile prevederi privind Parlamentul European, care fixeaza numarul reprezentantilor alesi in fiecare stat membru incepand cu '1 ianuarie 2004 si cu efect in mandatul 2004 - 2009', stabilind ca:

- numarul total al acestora este de 732, iar

- repartizarea lor pe statele membre este urmatoarea: Belgia - 21, Danemarca - 13, Germania - 99, Grecia - 22, Spania - 50, Franta - 71, Irlanda - 12, Italia - 72, Luxembourg - 6, Olanda - 25, Anglia - 17, Portugalia - 22, Finlanda - 13, Suedia - 18 si Regatul Unit - 72.

Textul prevede si repartitia locurilor pentru statele candidate, dupa criteriul numarului cetatenilor nationali; Romania ocupa locul 7 cu 33 de deputati, dupa Polonia (5) si inainte de Olanda (25), Belgia, Grecia si Portugalia (cu cate 22), Ungaria si Republica Ceha (cate 20) s.a.

2.1.2. Distinct, Conferinta a adoptat ca 'Finantarea partidelor' politice la nivel european facuta din bugetul Comunitatilor Europene nu poate fi folosita, direct sau indirect, pentru functionarea partidelor politice la nivel national.

Prevederile asupra finantarii partidelor politice se aplica, pe aceeasi baza, tuturor fortelor politice reprezentate in Parlamentul European.

2.2. Consiliul

Dispozitiile art. 3 din protocolul asupra largirii UE (anexa a T_N) stabilesc ponderea votului membrilor in Consiliu in cazurile in care este aplicabil votul calificat al majoritatii: Germania, Franta, Italia si Regatul Unit - cate 29, spania - 27, Olanda - 13, Belgia, Portugalia si Grecia - cate 12, Suedia si Austria - cate 10, Danemarca, Irlanda si Finlanda - cate 7 si Luxemburg - 4. Textul nou mai prevede ca: 'Pentru adoptarea lor, deciziile vor avea nevoie de cel putin 169 de voturi pentru, din partea a cel putin doua treimi dintre membri (art. 23-2 Tratat CE).

Protocolul (anexa - diagrama 2) contine si repartizarea contine si repartizarea ponderii voturilor ce revine noilor state candidate (12), astfel ca totalul acestor voturi ajunge la numarul de 345. Romania ocupa, de asemenea, locul 7 cu 14 voturi, dupa Germania, Marea Britanie, Franta, Italia (cate 29), Spania si Portugalia (cate 27).

2.3. Comisia

Protocolul privind largirea UE (art 4) include noi dispozitii care prevad ca:

- membrii Comisiei sunt alesi in baza competentei lor generale si independenta lor trebuie sa fie deasupra oricarei indoieli;

- Comisia are in competenta un reprezentant national din partea fiecarui stat membru si ca

- numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de catre Consiliu, care statueaza cu unanimitate de voturi.

Cand Uniunea va avea 27 de state membre, numarul membrilor Comisiei trebuie sa fie mai mic decat numarul statelor membre, urmand sa fie alesi printr-un sistem de rotatie bazat pe principiul egalitatii.

In sfarsit, prin norma finala (pct. 4) a Protocolului se prevede ca 'orice stat care adera la Uniune are dreptul ca, in momentul aderarii sale, sa aiba un reprezentant national ca membru al Comisiei', pana la adoptarea deciziei Consiliului.

Tratatul de la Nisa contine norme care intaresc puterile presedintelui Comisiei, aceasta urmand sa decida repartitia voturilor, remanierea responsabilitatilor comisarilor pe durata mandatului sau s.a.

Compunerea Parlamentului, a Consiliului si, mai ales, a Comisiei, precum si noile prerogative acordate presedintelui, releva perspectiva noii ordini constitutiv reale a Uniunii europene, Comisia putand dobandi rolul de guvern supranational al unei eventuale federatii europene.

2.4. Justitia comunitara

2.4.1. Tratatul de la Nisa contine Protocolul asupra statutului Curtii de Justitie (C.J.), a Tribunalului (Curtii) de Prima Instanta (C.P.I.) si norme relative la o noua institutie judiciara - Camera Jurisdictionala.

Potrivit art. 220 C.E., in formularea noua (art. 2 T_N), 'Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, fiecare in cadrul jurisdictiei proprii, asigura respectarea legii in interpretarea si aplicarea prezentului tratat'.

Noile prevederi stabilesc expres criteriul conform caruia cele doua instante sunt formate din cate un judecator din fiecare stat membru, iar, pana la noua extindere, sunt formate din cate 15 judecatori si 8 avocati generali (erau 9 pana acum). Avocatul general continua sa aiba functia de autoritate profesionala impartiala si independenta, care pune concluzii in anumite cauze, potrivit competentei determinate prin statut.

Tratatul de la Nisa prevede si pentru Tribunalul de Prima Instanta avocati generali, statutul Curtii de Justitie fiind aplicabil atat judecatorilor, cat si avocatilor primei instante.

Instituind o noua instanta judiciara denumita Camera Jurisdictionala (art. 2 pct. 32), careia sa i se stabileasca prerogative privind solutionarea cauzelor in anumite materii specifice, T_N reglementeaza si calea de atac a recursului la C.P.I. contra hotararilor date in prima instanta de Camera Jurisdictionala.

Protocolul B, anexa la T_N, cuarinde norme privind 'Statutul judecatorilor li avocatilor generali' (Titlul I - art. 2-8), 'Organizarea' curtii (Titlul II - art. 9-18), 'Procedura' (Titlul III - art. 19-46), 'Tribunalul de Prima Instanta al Comunitatilor Europene' (Titlul IV - art. 47-62) si 'Prevederile finale' (Titlul V - art. 63-64).

2.4.2. De asemenea, Conferinta a adoptat un numar de 6 Declaratii relative la Justitia comunitara (nr. 12-17) prin care:

- solicita Curtii si comisiei sp examineze ansamblul reparatiei competentelor intre Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, in special in sfera recursurilor directe;

- sa se defineasca prevederile esentiale ale procedurii de revizuire in Statutul Curtii, cu privire speciala la rolul partilor in procedura Curtii, efectul procedurii de revizuire asupra caracterului executoriu al deciziei C.P.I. si efectul deciziei C.J. asupra litigiului;

- in cazurile exceptionale in care Curtea decide sa revizuiasca o decizia C.P.I. asupra unei chestiuni prejudiciale, trebuie sa actioneze in cadrul unei proceduri de urgenta;

- cere Curtii si Comisiei sa pregateasca, in cel mai scurt timp posibil, un proiect de decizie pentru crearea unei Camere Jurisdictionale competenta in a solutiona litigiile dintre Comunitate si particulari in prima instanta s.a.