elemente de drept - dreptul civil

 

ELEMENTE DE DREPT

DREPTUL CIVIL

Dreptul are vocatia de a organiza viata sociala,in general, motiv pentru care diversitatea acesteia se reflecta si in continutul normelor juridice. Este motivul entru care dreptul nu se prezinta ca un monolit, ci este impartit in mai multe fascicule de reglementari specializate, care formeaza ramurile de drept.

Specializarea dreptului nu este un fenomen nou, dar ea a luat o amploare deosebita in prezent, dat fiind ritmul accelerat de dezvoltare pe care-l cunoaste societatea si ea se manifesta prin adaugarea unor noi domenii de studio ramurilor de drept traitionale (raportul existent intre persoana fizica si corpul sau a intrat recent in atentia dreptului civil).

Acesta este si motivul pentu care in literature de specialitate au fost formulate mai multe definitii ale dreptului civil, ca ramura a sistemului dreptului romanesc.

Dintre definitiile respective o preferam pe aceea potrivit careia ,,dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre personae fizice si personae juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica''

Continutul dreptului civil este un ansamblu de norme juridice, adica o ramura a sistemului de drept romanesc. Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

Urmatoarele institutii apartin dreptulu civil:

raprtul juridic civil;

actul juridic civil;

prescriptia extinctive;

subiectele dreptului civil (persoanele);

drepturile reale;

obligatiile civile (teoria generala a obligatiilor);

contractile civile speciale;

mostenirea (succesiunea);

dreptul deproprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala);

Raportul juridic civil

Caracterul social al fiintelor umane le determina pe acestea sa stabileasca intre ele o multitudine de relatii. Cele mai importante dintre acestea sunt reglementate de lege si devin astfel rporturi juridice.

Raportul juridic este deci o relatie sociala reglementata de norma de drept, relatie susceptibila a fi aparata prin forta de constrangere a statului (coercitia statala).

Raportul de drept civil, ca orice raport juridic, este un raport social, adica un raport ce se stabileste intre oameni, priviti fie in calitate de subiecte individuale, fie in calitate de subiecte collective. Afirmatia prezinta importanta pentru ca, mai ales in doctrina clasica de drept civil franceza, unii autori au sustinut ca in cazul drepturilor real ear lua nastere un raport intre titularul dreptului si lucrul care formeaza obiectul acestui drept.

O asemenea relatie ar implica insa, in mod necesar, ,,o obligatie in sarcina unui lucru, ceea ce este absurd''.

Structura raportului juridic

Raportul juridic civil are o stuctura formata din trei elemente constituitive: partile, continutul si obiectul.

Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau juridice, in calitate de titulare de drepturi subiective civile sau de obligatii cvile.

Continutul raportului juridic civil este format din totalitatea drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile pe care le au partile.

Obiectul raportului juridic civil consta in conduita partilor, adica in actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile sau pe care sunt tinute sa le respecte.

Pentru existenta unui raport juridic civil aceste trei elemente trebuie sa fie intrunite comulativ.

Partile raportului juridic civil

Notiunea de parte a raportlui juridic civil. In general,autorii de drept civil nu s-au preocupat de definirea notiunii de ,,parte a raportului juridic civil'', considerand suficiente prevederile art. 942 C.civ., potrivit carora ,, Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.''

Din aceste prevederi decurge ideea ca parti ale unui raport juridic civil sunt persoanele care au participat la incheierea unui act juridic si care, tot prin acordul lor, pot modifica sau face sa inceteze raportul juridic care a luat astfel nastere.

Relative recet a razbatut si in doctrina noastra de drept civil dezbaterea care se poarta in doctrina franceza cu rivire la notiunea de parte a raportului juridic civil, din perspective raporturilor contractuale.

Ipotezele in care o persoana ,,devine'' parte intr-un raport contractual, ulterior incheierii acestuia, dar pe baza consintamantului propriu ezprimat anterior, s-ar inscrie in categoria operatiilor juridice realizate prin intermediar, cele mai representative fiind contractul de comision, simulatia prin interunere fictive de persoane si declaratia de comanda.

Din aceasta perspectiva, autorul citat defineste partea ca fiind ,,o persoana fizica sau juridica legata prin efectele obligatorii ale contractului, de la inceput sau pe parcursul desfasurarii ori al executarii acestuia, si care are dreptul de a-l modifica ori de a-l stinge muttus dissensus.''

Categoriile subiectelor de drept civil. Pot fi parti ale raportuluijuridic civil subiectele de drept civil. Exista doua mari categorii de asemenea subiecte:

persoanele fizice, care sunt subiecte individuale de drept civil;

persoanele juridice (numite si persoane morale), care sunt subiecte colective de drept civil.

In conceptia clasica a dreptului civil, prin notiunea de persoana fizica se desemneaza omul, privit ca titular de drepturi subiective civile si obligatii civile. Ca urmare, omul era analizat numai sub aspectul reglementarii diverselor relatii in care intra si alti oameni.

Evolutia generala a societatii a adus insa in atentia dreptului civil alte doua elemente care se adauga analizei traditionale a omului: spiritual, prin recunoasterea asa numitelor ,,drepturi ale personalitatii'' si corpul persoanei.

Fiecare om este astfel dotat, inca de la nastere (cu conditia sa se fi nascut viu), cu personalitate juridica, adica cu vocatia de a fi titular de drepturi si obligatii, indiferent care ar fi ramura de drept careia aceste drepturi si obligatii le apartin.

Categoria persoanelor fizice, ca subiecte de drept civil, este succeptibila de doua clasificari.

a)       Dupa cum persoanele fizice au sau nu au capacitate de exercitiu, deosebim:

minorii sub 14 ani, care, impreuna cu persoanele puse sub interdictie judecatoreasca, sunt persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu;

minorii intre 14-18 ani, care sunt persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa;

majorii, care sunt persoanele fizice de peste 18 ani si au deplina capacitate de exercitiu. La acestia se adauga femeia minora casatorita.

b)       Dupa criteriul cetateniei distingem:

persoane fizice care au cetatenie romana;

persoane fizice de cetatenie straina si persoane fizice fara cetatenie (apatrizi)

Aceasta clasificare prezinta relevanta sub aspectul dobandirii unor drepturi civile si al continutului capacitatii de folosinta.

Determinarea, pluritatea si schimbarea subiectelor raportului juridic civil.

Determinarea subiectelor raportului juridic civil. In functie de natura raporturilor juridice este posibila cunoasterea tuturor subiectelor acestora sau numai a uneia dintre ele. Prin ,,determinarea'' subiectelor raportului juridic civil se intelege deci cunoasterea partilor acestui raport.

Determinarea se realizeaza in mod diferit dupa cum este vorba despre raporturile care au in continutul lor drepturi subiective civile absolute sau despre raporturile care au in continutul lor drepturi subiective civile relative.

Pluritatea subiectelor raportului juridic civil. Raporturile juridice standard care au cea mai mare frecventa in practica, se stabilesc intre doi subiecti: subiectul active (persoana care dobandeste sau detine dreptul subiectiv civil ce intra in continutul raportului juridic civil) si subiectul pasiv (persoana careia ii incumba obligatia civila ce intra in continutul raportuluijuridic civil).

Raportul juridic civil se poate stabili insa si intre mai multe persoane, fie ca subiecte activem fie ca subiecte passive.

Exemplul cel mai cunoscut il constituie raporturile nepatrimoniale ce decurg din creatia intelectuala si prezentandu-se sub forma coautoratului. In acest caz deosebim, pe de o parte, opera comuna divizibila, adica opera care a fost creata de mai multe persoane, fiecare avand o contributie determinata, iar, pe de alta parte, opera comuna indivizibila, atunci cand contributia coautorilor este nedeterminata.

Capacitatea civila este o componenta a capacitatii juridice, care este aptitudinea generala de a fi titular de drepturi si obligatii. Ea este cea care permite diverselor entitati, persoane fizice si persoane juridice, sa aiba calitatea de subiecte de drept civil. De aceea, pentru desemnarea capacitatii civile se mai utilizeaza si notiunea de personalitate juridica.

Dreptul subiectiv civil. Conceptul de drept subiectiv civil este controversat,fiind emise mai multe teorii privind natura sa, functia pe care o indeplineste, relatia in care se afla cu dreptul obiectiv sau cu obligatia corelativa.

Obiectul raportului juridic civil

Obiectul raportului juridic in general este format de actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le intreprinde sau le solicita in procesul desfasurarii raportului juridic.

Obiectul raportului juridic civil (ca specie a raportului juridic) este conduita partilor, adica actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv.

Relatia existenta intre obiectul si continutul raportului juridic civil este evidentiata prin aceea ca obiectul raportului juridic este insasi conduita la care se refera continutul sau, ca ansamblu al drepturilor si obligatiilor partilor. Astfel, daca suntem in prezenta unui contract de intretinere obligatia debitorului de a presta intretinerea si dreptul creditorului de a primi intretinerea intra in notiunea de continut al raportului juridic, iar prestarea efectiva a intretinerii reprezinta conduita, adica obiectul raportului respectiv.

Bunurile. Legiuitorul utilzeaza frecvent termenul ,,bun'' sau ,,lucru'' fara a-l defini insa. I-a revenit doctrinei sarcina de a determina ce se intelege prin ,,bun'' in sens juridic, pornind de la reglementarea existenta, avand in vedere faptul ca sensul economic al termenului este diferit.

Din punct de vedere juridic trebuie aratat ca nu sunt bunuri decat lucrurile succeptibile de a fi apropiate (de a fi obiect al dreptului de proprietate). Astfel, aerul sau apa sunt bunuri in sens economic, insa nimeni nu le poate apropia pentru ca ele servesc intregii omeniri, avand calitatea de res communis.

Bunul, in sens restrans, se defineste ca valoarea economica ce este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului si care este succeptibila de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale.