 |  |
|
Resedinta
1. Notiune, caractere, importanta
Notiune si reglementare juridica
Desi nu exista o dispozitie legala care sa defineasca resedinta, din interpretarea "per a contrario" a articolului nr.13 din Decretul nr.31 din 1954 care arata ca "domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala" precum si a articolului nr.25 din alineatul nr.1 din Legea nr.105 din 1996, care prevede: "Domiciliul persoanei fizice prevazut in articolul nr.24 este la adresa din localitatea unde acesta isi are locuinta statornica" , rezulta ca resedinta se afla acolo unde persoana are locuinta temporara.
De altfel, articolul nr.26 al Legii nr.105 din 1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate arata expres ca "resedinta este locuinta la care persoanele prevazute in articolul nr.24 locuiesc temporar, alta decat cea de domiciliu"
In concluzie, resedinta este acel atribut sau mijloc de identificare in spatiu a persoanei fizice, prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare.
Ca drept personal nepatrimonial, dreptul la resedinta este consacrat de articolul nr.12 punctul 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului, astfel: "Orice persoana care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat, are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta" precum si de articolul nr.24 alineat nr.1 din Legea nr.105/1996 potrivit cu care: "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara in conditiile legii"
Caractere juridice
Resedinta se defineste prin caracterul ei vremelnic opus caracterului statornic al domiciliului, deci ea nu este "locuinta statornica ori principala"
De asemeni, spre deosebire de domiciliu care este caracterizat de obligativitate, resedinta are un caracter facultativ, deci ea numai in mod facultativ poate individualiza in spatiu o persoana.
Spre deosebire de reglementarea anterioara care recunostea resedintei numai aceste doua caractere: vremelnicia si facultativitatea, articolul nr.24 alineat nr.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, consacra si un alt caracter al resedintei, unicitatea, caracter intalnit si in cazul domiciliului. Astfel, articolul nr.24 alineat nr.2, prevede: "Persoanele fizice prevazute la alineatul nr.1 nu pot avea in acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta"
Importanta resedintei
Datorita posibilitatii ei in identificarea persoanelor, utilitatea resedintei se vadeste nu numai in dreptul civil, ci si in alte ramuri precum: dreptul constitutional, dreptul
administrativ, dreptul fiscal, dreptul comercial, dreptul muncii si al securitatii sociale, dreptul familiei, dreptul procesual, dreptul penal.
2. Stabilirea schimbarea si dovada resedintei
Stabilirea si schimbarea resedintei
Atat pentru stabilirea cat si pentru schimbarea resedintei sunt aplicabile aceleasi reguli.
Potrivit articolului nr.12 punctul nr.1 din Pactul international privind drepturile civile si politice care arata ca "orice persoana care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta" cat si a articolului nr.24 alineat nr.1 care prevede: "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara", rezulta ca in aceasta materie functioneaza principiul "libertatii" stabilirii resedintei, la fel ca si in cazul domiciliului, aceasta "libertate" fiind dupa interesul persoanei fizice care doreste sa-si stabileasca sau sa-si schimbe resedinta.
Articolul nr.29 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate precizeaza: "Persoana care locuieste temporar mai mult de 45 de zile la alta adresa decat cea de domiciliu, este obligata sa se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru inscrierea in cartea de identitate si in documentele de evidenta mentiunii de stabilire a resedintei.
Mentiunea de stabilire a resedintei se acorda pentru perioada solicitata nu mai mare de un an si are valabilitate pe termenul cat persoana locuieste la resedinta stabilita. La expirarea acestui termen persoana poate solicita inscrierea unei noi mentiuni de stabilire a resedintei"
Articolul nr.27 din Legea nr.105/1996 arata ca "inscrierea mentiunii de stabilire a resedintei in cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate care declara pe propria raspundere adresa la care locuinta asigurata.
Declaratia se da in scris si se semneaza in fata unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populatiei.
Pentru minorii si persoanele juridice puse sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de parinti sau de reprezentantii lor legali.
In cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face mentiune despre aceasta"
Se excepteaza de la obligatiile prevazute in articolul nr.29:
Dovada resedintei
Pentru persoanele fizice care se identifica in principal cu buletinul de identitate, pentru ca aceste buletine de identitate nu au fost total inlocuite cu cartile de identitate, resedinta va fi dovedita cu buletinul de identitate care cuprinde rubrici speciale destinate resedintei.
Daca persoana fizica se identifica cu cartea de identitate, iar in viitor numai acest lucru se va intampla intrucat buletinele de identitate vor fi inlocuite esalonat cu cartile de identitate asa cum prevede articolul nr.2 alineat nr.2 al Hotararii guvernamentale nr.112 din 14 aprilie 1977, dovada resedintei va fi facuta cu eticheta autocolanta in care se gasesc informatii privind stabilirea resedintei, eticheta aplicata pe versoul cartii de identitate.
3.Note
2. Articolul nr.1 din Hotararea guvernamentala nr.111 din 14 aprilie 1997 arata: "Cartea de identitate cuprinde urmatoarele date": intre care la punctul e) "numele", la punctul f) "prenumele", la punctul g) "prenumele parintilor" si la punctul j) "domiciliul".
Concluzii
Necesitatea generala a identificarii omului are la baza participarea acestuia la toate raporturile juridice, adica in toate ramurile de drept.
Numele ridica cele mai mari probleme in materia dreptului civil si a dreptului familiei, in celelalte ramuri de drept intern nerezumandu-se decat la functia sa de identificare a persoanei fizice.
Trebuie totusi mentionata situatia cu totul speciala din materia dreptului comercial conform cu care aflam ca pentru comerciantul persoana fizica, firma coincide, in principiu cu numele civil al comerciantului.
De asemeni firma societatii in nume colectiv sau a
societatii in comandita simpla, se compune din numele unuia dintre asociati, respectiv asociatii comanditati cu mentiunea "societate in nume colectiv" scrisa in intregime, respectiv "societate in comandita" scrisa in intregime.
O alta situatie cu totul particulara privind identificarea persoanei prin nume, se arata in dreptul procesual penal, deoarece numai invinuitului i se cere sa se identifice prin numele de familie, prenume si porecla.
In ramura dreptului international privat in privinta numelui exista particularitati dupa cum deosebim:
a) Dobandirea numelui prin filiatie, caz in care numele este supus reglementarii legii care se aplica in privinta stabilirii filiatiei, adica a legii nationale. Solutia rezultata din articolul nr.14 alineat nr.1 din Legea nr.105/1992 care reglementeaza raporturile de drept international privat, si care prevede ca numele persoanei este carmuit de legea sa nationala, daca este dobandit prin filiatie.
b) Stabilirea numelui de catre autoritatea tutelara de pe langa primaria comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti in raza caruia a fost gasit copilul. Numele copilului nascut in Romania din parinti necunoscuti se determina de catre organul competent mentionat. Un astfel de copil are cetatenie romana.
c) Modificarea numelui de familie care poate interveni in cazurile modificarii starii civile al persoanei fizice ca efect al casatoriei, al nulitatii sau anularii casatoriei, al divortului, al mortii unuia dintre soti, al actiunii in contestarea filiatiei din casatoriei, al actiunii in tagaduirea paternitatii, este supusa legii care carmuieste materia respectiva.
d) Schimbarea numelui pe cale administrativa, caz in care numele se modifica fara a interveni o modificare in starea civila a persoanei fizice, este reglementata de decretul nr.975 din 23 octombrie 1968. Articolul nr.20 al acestui decret, prevede ca persoanele fara cetatenie care au domiciliul in tara noastra pot solicita schimbarea numelui pe cale administrativa in aceleasi conditii ca si cetatenii romani. Rezulta ca schimbarea numelui in acest caz este supusa conditiilor prevazute de legea domiciliului persoanei in cauza.
Articolul nr.14 din legea nr.105/1992 dispune ca ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane, continutul dreptului la nume fiind alcatuit din:
Una din infractiunile ce se pot savarsi cu privire la nume o constituie infractiunea de fals privind identitatea prevazuta in articolul nr.293 alineat nr.1 si nr.2 din Codul penal al Romaniei. Astfel, aceasta infractiune consta din: "prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare o organizatie din cele prevazute in articolul nr.145 din Codul penal, in vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine sau pentru altul"
De asemenea, aceasta infractiune mai consta si in incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit pe nedrept.
Aceasta infractiune este inclusa in categoria infractiunilor de fals in inscrisuri deoarece alterarea adevarului privind identificarea persoanei fizice, se savarseste de regula, cu ajutorul inscrisurilor care servesc la dovedirea starii civile, la legitimare sau identificare.
De asemenea furtul calificat prevazut in articolul nr.209 litera nr.1 din Codul penal, include intre altele si situatia savarsirii lui asupra actelor care servesc pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.
Notiunea de domiciliu este foarte complexa intrucat poate privi domiciliul de drept comun, domiciliul legal, domiciliul conventional si resedinta care nu se
confunda cu domiciliul.
Numai in ramura dreptului civil exista aceste diferentieri si tangential in dreptul familiei.
In dreptul familiei se poate vorbi de domiciliu fara a se specifica ce fel de domiciliu este.
Alteori domiciliul este determinat prin termenul de "locuinta", desi din punct de vedere al dreptului civil, intre cele doua notiuni exista diferentieri, in sensul ca, domiciliul nu este orice fel de locuinta. Acelasi lucru se poate spune si despre resedinta.
Daca dreptul familiei opereaza cu domiciliul de drept comun, cu domiciliul legal si cu resedinta, ca notiuni, dreptul procesual face referire si la domiciliul conventional care este locuinta sau adresa "aleasa" de parti pentru rezolvarea unui litigiu sau pentru primirea actelor procesuale.
De altfel cu termenul de "domiciliu" in dreptul procesual este determinat atat domiciliul de drept comun, legal si conventional, cat si resedinta sau orice alta locuinta.
In aceasta ramura de drept stabilirea domiciliului serveste la determinarea competentei teritoriale a instantelor judecatoresti.
Astfel articolul nr.5 din Codul de procedura civila stabileste regula: "Cererea se face la instanta domiciliului paratului", iar daca acesta nu este cunoscut sau se afla in strainatate, la instanta resedintei sale din tara.
De la aceasta regula sunt cunoscute numeroase exceptii.
Daca in cursul procesului, una dintre parti isi schimba domiciliul, ea este obligata sa anunte instanta despre aceasta, altfel nu i se ia in considerare schimbarea domiciliului.
In ramura dreptului comercial, domiciliul sau resedinta poate reprezenta locul executarii obligatiei comerciale a debitorului cand acest loc nu este prevazut nici expres si nu rezulta nici tacit din contract.
In ramura dreptului international privat domiciliul este o notiune foarte complexa si nuantata.
Domiciliul poate fi element de extraneitate. Astfel potrivit dreptului danez, norvegian, englez si a altor tari ca: Argentina, Peru, Guatemala, Paraguay, legea personala nu este legea nationala, ci legea domiciliului.
Domiciliul ca "punct de legatura" intra in alcatuirea normelor conflictuale. Astfel, in materia regimului matrimonial, spre exemplu, punctul de legatura care intra in alcatuirea normelor conflictuale, este ultimul domiciliu al sotilor.
Calificarea notiunii de domiciliu implica numeroasele sensuri pe care acesta le are in diferite sisteme de drept. Astfel, spre exemplu, in conceptia dreptului englez, domiciliul este aproape tot atat de stabil ca cetatenia.
Articolul nr.12 alineatul nr.2 din Legea nr.105/1992 privind raporturile de drept international privat, arata ca legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde-si are domiciliul sau, in lipsa, resedinta.
Daca o persoana nu are o cetatenie, acesteia i se aplica legea tarii in care domiciliaza sau, in lipsa domiciliului, legea tarii in care isi are resedinta.
Strainii pot veni in tara cu intentia de asi stabili domiciliul sau sederea temporara. Dispozitiile legale privind domiciliul si resedinta stabilite pentru cetatenii romani, se aplica si strainilor, asa cum prevede articolul nr.5 din Legea nr.25 din 1969.
De asemenea articolul nr.5 din Decretul lege nr.2/1989 prevede ca stabilirea domiciliului pe teritoriul Romaniei, se aproba sau se revoca de catre presedintele Romaniei, cererea pentru stabilirea domiciliului depunandu-se la misiunile diplomatice si oficiile consulare romane, iar in tara, la inspectoratele judetene sau ale municipiului Bucuresti ale Ministerului de Interne. Dupa dobandire, domiciliul, in tara noastra se mentine pana la revocarea lui.
Din cele prezentate reiese ca domiciliul in dreptul international privat are un caracter de stabilitate pe care nu o gasim in dreptul intern.
De asemeni, domiciliul se bucura de reglementari diferite in dreptul international privat fata de dreptul intern.
In ramura dreptului penal extradarea opereaza numai fata de un cetatean strain sau un apatrid care nu are domiciliul in Romania. Aceeasi conditie se impune si in cazul expulzarii daca infractiunea savarsita e de competenta instantelor judecatoresti romane.
Intre infractiunile contra statului infractiunea de tradare, de tradare prin transmitere de secrete, cer ca subiect calificat un cetatean roman sau o persoana fara cetatenie care domiciliaza pe teritoriul statului roman.
Dimpotriva, actiunile dusmanoase contra statului si spionajul sunt infractiuni care nu pot fi savarsite decat de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului roman.
Notiunea de domiciliu in sensul articolului nr.192 din Codul penal al Romaniei care priveste infractiunea de violare de domiciliu nu implica ideea de imobil luat in considerare in materialitatea sa ci ideea de loc in care o persoana isi desfasoara viata sa personala. In notiunea de domiciliu vizata, nu este inclusa numai locuinta ci si orice alte incaperi dependinte sau loc imprejmuit tinand de acesta.
Nu intereseaza daca locuinta este permanenta sau temporara si nici daca este vorba de o constructie care fara a avea aceasta destinatie, este totusi folosita drept locuinta. Nu intereseaza nici daca persoana detine sau nu locuinta in baza unui titlu legal.
De asemeni, furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, include in continutul sau, in mod natural, necesar, inevitabil fapta de violare de domiciliu; deci cele doua infractiuni pot intra in concurs.
Legea penala apara domiciliul si resedinta intrucat articolul nr.27 alineat nr.1 din constitutie prevede: "Domiciliul si resedinta sunt inviolabile"
Note
1. Adica numele de familie cu prenumele sau numele de familie plus initiala prenumelui.
2. Numele asociatului sau a asociatului comanditant trebuie sa fie compus din numele de familie si prenumele acestuia.
3.Articolul nr.145 din Codul penal al Romaniei prevede: "Prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public"
4. Notiunile de domiciliu si resedinta apar la procedura de incheiere a casatoriei. Astfel potrivit articolului nr.11 din Codul familiei casatoria se incheie in localitatea in care fiecare dintre viitorii soti isi are domiciliul sau resedinta.
Unul dintre efectele tagaduirii paternitatii copilului din casatorie este cu privire la domiciliul acestuia.
O alta problema de interes in dreptul familiei este domiciliul copilului adoptat. Dupa cum se observa in exemplele enumerate, care nu sunt epuizate, se desemneaza prin denumirea de domiciliu, atat domiciliu de drept comun, in primul caz cat si domiciliu legal, in urmatoarele doua cazuri.
5. In materia obligatiei de a locui impreuna a sotilor cat si in materia efectelor divortului cu privire la locuinta comuna a sotilor prin termenul de locuinta se desemneaza de fapt domiciliul de drept comun. Dar intre cele doua notiuni, din punct de vedere al dreptului civil exista urmatoarea diferentiere: orice domiciliu de drept comun este locuinta dar nu orice locuinta este domiciliu de drept comun, ci numai aceea care este obligatorie statornica sau principala si unica
In mod similar intre resedinta si locuinta ca notiuni exista urmatoarele diferentieri: orice resedinta este locuinta, dar nu orice locuinta este resedinta, ci numai acea locuinta temporara facultativa si unica este resedinta.
6. Tribunalul Suprem, sectiunea civila, decizia nr.230 din 1977 in Culegerea de decizii 1977 paginile nr.256,257.
7. Curtea Suprema de Justitie, sectiunea civila, decizia nr.2106/1991 in "Dreptul" nr.6 din 1992 pagina nr.84.
8. Este vorba de competenta teritoriala alternativa sau facultativa si de competenta exclusiva. Spre exemplu, privind competenta teritoriala alternativa sau facultativa:
- articolul nr.8 din Codul de procedura civila modificat prin Legea nr.59/1993 dispunea ca cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice, caselor autonome si administratiei comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din resedinta judeteana unde isi are domiciliul reclamantul;
articolul nr.9 din Codul de procedura civila arata ca daca cererea este indreptata impotriva mai multor parati, competenta teritoriala apartine oricareia dintre instantele de domiciliu ale paratilor. Daca intre parati sunt si obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.
Tot cu titlu de exemplu privind competenta exclusiva in materia dreptului de mostenire, cererile referitoare la:
- validitate sau executarea dispozitiilor testamentare;
- mostenire si pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;
- cererile legatarilor sau creditorilor mostenitori sau impotriva executorului testamentar, sunt de instantei celui din urma domiciliu al defunctului, interesand situatia de fapt, concreta, nu domiciliul inscris in actul de identitate.
(Tribunalul Judetean Suceava, decizia civila nr.128 din 1970 cu nota Gheorghe Parausanu in "Revista Romana de Drept" nr.4, 1971, paginile nr.69-102)
9. Legea nationala este legea tarii careia ii apartine prin cetatenie persoana respectiva.
Legea domiciliului este legea tarii in care o persoana isi are domiciliul.
10. In dreptul englez, o persoana isi are domiciliul intr-un anumit loc, daca locuieste acolo cu intentia de stabilire permanenta.
In alte sisteme de drept, domiciliul desi este locuinta statornica, nu este atat de stabil ca in dreptul englez.
11. Articolul nr.129 din Codul penal al Romaniei prevede: "Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste sau refuzul de a parasi la cererea acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani cu amenda.
Bibliografie
1. Gheorghe Beleiu - Drept civil roman . Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. ,casa de editura si presa Sansa S.R.L., 1995,Bucuresti
2. Gheorghe Beleiu - Drept civil roman . Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. ,casa de editura si presa Sansa S.R.L., 1998,Bucuresti, editie a-V-a revizuita si adaugita de Marin Petre si Petruica Trusca
3. Ion P. Filipescu : "Tratat de dreptul familiei",editura "All Educational" S.A. 1998, Bucuresti
4. Ion P. Filipescu : " Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate ",editura "All Educational" S.A. 1997, Bucuresti
5. Ion P. Filipescu: Drept international privat vol.I, editura "Proarcadia", 1993,Bucuresti
6. Ion P. Filipescu: Drept international privat vol.II, editura "Actami", 1997, Bucuresti
7. Brandusa Stefanescu, Ion Rucareanu: Dreptul comertului international editura Pedagogica, 1983, Bucuresti
8. Stanciu D. Carpenaru: Dreptul comercial roman , editura All, 1995, Bucuresti 9. Ion Dogaru : Elenente de drept civil . Inroducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil . Casa de editura " Sansa" S.R.L.,1993, Bucuresti
10. Viorel Mihai Ciobanu: Tratat teoretic si practic de procedura civila vol.I, II, editura National, Bucuresti
11. George Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silva Paraschiv, Laurentiu Nae, Anca Lelia Dumitru: Dreptul procesual penal editura "Europa Nova ", 1996, Bucurest
12. Constantin Mitrache: Dreptul penal roman Partea generala. Casa de editura " Sansa" S.R.L.,1995, Bucuresti
13. Octavian Loghin, Tudorel Toader : Dreptul penal roman Partea speciala, Casa de editura " Sansa" S.R.L.,1996, Bucuresti
14. Constantin Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache: Dreptul penal roman. Curs selectiv pentru licenta, editura Press Mihaela S. R. L. 1997,Bucuresti
. Constantin Crisu, Nicorina Crisu Magron, Stefan Crisu : Codul juristului editura " Argessis", 1994, Curtea de Arges : - Constitutia Romaniei
- Codul civil
- Codul familiei
- Codul de procedura civila
Codul penal al Romaniei, grupul de edituri Tribuna, 1996, Brasov
Traian Ionascu : "Drept civil " pentru facultatea de stiinte juridice, partea a-II-a "Persoanele", 1959, litografiat Bucuresti " Jurnal National" nr. 2 si nr. 10 din 1963
"Revista romana de drept"
- nr. 3 si 6 din 1986
- nr. 11 si nr. 2 din
- nr. 4 din 1983
- nr. 4 din 1971
- nr. 1 din 1979
- nr. 1 din 1987
19. " Dreptul " nr. 6 din 1992
20. Decretul nr. 31 din 1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice din Codul familiei, Editura stiintifica, 1959, Bucuresti
21. Decretul nr. 375 din 1968 cu privire la nume din Repertoriul legislativ alfabetic, 1968, Galati
22. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din 1997 privind adoptia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 120 din 1997
23. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26 din 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, publicata in Monitorul Oficial al romaniei nr.120 din 1997
24. Legea nr. 119 pe anul 1996 privind actele de stare civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 261 din 1996.
25. Legea nr. 105 pe anul 1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 237 din 1996.
26. Hotararea Guvernamentala ne. 111 pe anul 1997 privind forma si continutul cartii de identitate, al cartii de imobil si al fisei de evidenta a populatiei publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 71 din 1997.
27. Hotararea Guvernului nr. 112 pe anul 1997 privind organizarea activitatii de eliberare a cartilor de identitate, procedura de schimbare esalonata a buletinelor de identitate actuale, aspecte privind termenul de valabilitate al acestora ; publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 71 din 1997.
28. Legea nr. 8 pe anul 1996 privind de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 60 din 1996.
29. Legea nr. 36 pe anul 1995 privind notarii publici si activitatea notariala nr. 32 din 1995
30. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92 pe anul 1997 privind stimularea investitilor indirecte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.386 din 1997.
31. Legea nr. 16 din anul 1994 privind arendarea, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 31 din 1994.
32. Legea nr. 18 din 1991 privind fondul funciar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.37 din 1997.
33. Legea nr. 128 din 1997 privind statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei mr. 37 din 1997
34. Legea nr. 105 din 1992 privind raporturile de drept international privat, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 245 din 1992.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
| Documente similare: |
Cauta document |