Bursa - elemente definitorii

Bursa - elemente definitorii

Bursele actuale sint rezultatul unei evolutii istorice indelungate si reflecta, cu particularitati zonale sau nationale, modelul general al pietei libere; natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici.

Piata de marfuri si valori Bursele sint locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferite tipuri de hirtii de valoare. Daca la inceputurile lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua mari categorii de burse. Desi mecanismul de functionare se bazeaza pe un model comun, propriu oricarui tip de tranzactie bursiera, bursele de marfuri si respectiv cele de valori au functii radical diferite intr-o economie.

Bursele de marfuri sint centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici sint bunuri generice, care se individualizeaza prin masurare, numarare sau cintarire; sint fungibile, adica pot fi inlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, in sensul ca marfa poate fi impartita pe loturi omogene, apte de a fi livrate la executarea contractului incheiat in bursa; sint depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumita perioada de la angajarea contractului de bursa; trebuie sa aiba un grad redus de prelucrare, ca o conditie a mentinerii caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

In aceasta categorie intra produse agroalimentare (grau, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahar etc.), produse de origine minerala (petrol); sint insa marfuri de bursa si unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (oua, carne). Pe de alta parte, exista si burse organizate pentru servicii, respectiv pentru inchirieri de nave (navlosire) sau asigurari.

Bursele de valori sint centre ale vietii financiare unde se fac vinzari/cumparari de hirtii de valoare (actiuni, bonuri de tezaur etc.); totodata, la bursele de valori se pot realiza si operatiuni cu valute, metale pretioase sau efecte de comert. In ultimul timp in sistemul de tranzactii al acestor institutii au fost incluse produse bursiere noi (optiuni, contracte futures pe indici de bursa etc.). Bursele de valori indeplinesc functii majore in circuitul capitalurilor in economie, constituind un indicator general al climatului de afaceri din spatiul economic, national si international, in care isi exercita influenta.

Piata 'simbolica' La bursele de marfuri nu se negociaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente ca atare la locul contractarii (ca in cazul licitatiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative ('hirtii), care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala a acesteia (o anumita cantitate de marfa de o anumita calitate). Bursa este, prin urmare, o piata dematerializata unde se incheie contractul dintre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizindu-se in afara acestei piete.

Caracterul specific al pietei bursiere este relevat si de importanta tranzactiilor la termen, in care caz executarea contractului se poate face nu numai prin predarea/primirea efectiva a marfii, ci si prin plata unei diferente in bani. In acest caz, operatiunea bursiera nu este urmata de o miscare efectiva de marfuri; ea are un caracter pur financiar, banesc (deci 'simbolic'). Din acest punct de vedere, se vorbeste despre 'bursele de marfa fizica' (acolo unde contractele se executa, in mare masura, cu livrare/primire efectiva de marfa), cum este cazul Bursei de Metale de la Londra (London Metal Exchange, LME), in functiune din 1877, si 'bursele de hirtii' (acolo unde cea mai mare parte a tranzactiilor se lichideaza prin plata unei diferente banesti), cum este cazul celei mai mari burse de marfuri din lume pentru contracte futures, cea de la Chicago (Chicago Board of Trade, CBOT), infiintata in 1848.

Bursele de valori sint prin esenta lor piete simbolice, deoarece aici se tranzactioneaza in principal titluri rezultate din operatiuni financiare (de exemplu, mobilizare de capital, atragerea unui imprumut). Acest caracter este si mai bine pus in evidenta de noile tipuri de tranzactii bursiere; de exemplu, la contractele futures pe indici de bursa, obiectul tranzactiei este o suma de bani determinata prin calcul, iar executarea acesteia presupune exclusiv plata/incasarea unei diferente banesti.

Procesul de 'simbolizare' a tranzactiilor, reflectat de aparitia si dezvoltarea bursei, raspunde unor cerinte obiective izvorite din evolutia vietii de afaceri, cum sint urmatoarele: cresterea operativitatii si a sigurantei in tranzactii; sporirea atractivitatii pietei, prin oferirea de multiple posibilitati de cistig; posibilitatea luarii unor decizii comerciale si financiare cu caracter anticipativ; facilitarea circulatiei marfurilor si a factorilor de productie in economie.

Piata libera. Bursele sint piete libere, in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decit acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori astfel incit sa nu apara posibilitatea unor concertari in scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.

Menirea bursei este de a pune in valoare jocul liber al fortelor pietei, 'mina invizibila' ‑ cum l‑a numit parintele stiintei economice, Adam Smith ‑ excluzind orice interventie extraeconomica, precum si orice tendinta provenita din afara sau din interiorul pietei, de manipulare a variabilelor pietei, in speta a pretului. De aceea s‑a si spus ca bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pietei pure si perfecte, asigurind formarea preturilor pe baza raportu­lui ce se stabileste in fiecare moment intre cerere si oferta si reflectind in permanenta realitatea economica.

In acest sens, pentru ca o marfa sau o hirtie de valoare sa poata face obiectul tranzactiilor de bursa, trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii: oferta trebuie sa fie ampla si sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti; cererea trebuie sa fie solvabila si relativ constanta; preturile nu trebuie sa faca obiectul unor masuri administrative de control; trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.

Piata organizata. Bursa este o piata organizata, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Aceasta nu inseamna administrarea pietei, ci reglementarea sa in scopul de a crea sau prezerva conditiile pentru desfasurarea concu­rentei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atit prin cadrul legal stabilit in fiecare tara pentru activitatea bursiera, cit si prin regulamentele bursiere ‑ expresie concentrata a normelor si uzantelor consacrate in lumea afacerilor. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza intotdeauna prin firme specializate (societati de bursa) si prin intermediul unui personal specializat in acest scop (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului intre cererea si oferta ce se manifesta pe piata.

Importanta organizarii pietei bursiere deriva din posibilitatea aparitiei unor factori de deformare a raportului dintre cerere si oferta, a unor tendinte de manipulare a acestora in scopuri frauduloase. Istoria bursei cunoaste, de altfel, numeroase astfel de 'excese', de perioade de raliuri sustinute, urmate de crahuri rasunatoare. Prin reglementare se urmareste de fapt asigurarea uneia din conditiile esentiale ale viabilitatii bursei: credibilitatea acesteia, garantia de seriozitate pe care o ofera tuturor participantilor la tranzactii.

Piata reprezentativa. Bursa este o piata reprezentativa, servind drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri sau valori pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile sau valorile negociate ‑ asa‑numitul curs al bursei ‑ element esential pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar  in cazul marilor burse, in intreaga lume.

De altfel, functia centrala a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul pretului, adica punctul de echilibru al pietei, acel pret care asigura ‑ in conditiile date ‑ volumul maxim de tranzactii. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa a informatiei de baza pentru agentii economici ‑ nivelul pretului. Mai mult, prin functionarea permanenta ‑ spre deosebire de licitatii, care au un caracter periodic, bursa exprima chiar continuitatea proceselor economice, caracterul neintrerupt al tranzactiilor comerciale si financiare. Bursa se deosebeste deci de tranzactiile particulare efectuate intimplator, prin negocieri intre parteneri determinati; ea reprezinta tranzactia in genere, dincolo de modul particular in care aceasta se realizeaza.

In concluzie, bursele sint piete specifice, mecanisme de concentrare a cererii si ofertei pentru anumite categorii de marfuri ori pentru valori, in scopul realizarii de tranzactii intr-un cadru organizat si in mod operativ, in conditii de libera concurenta. Bursa este piata prin excelenta.