Limitele combinarii. Legea randamentelor neproportionale

Limitele combinarii. Legea randamentelor neproportionale

In adoptarea deciziilor privind combinarea factorilor, orientarea productie si alocarea resurselor, intreprinderile se confrunta cu doua genuri de limite sau constrangeri:

a) limite interne, de ordin tehnologic;

b) limite externe, ce tin de piata sau de mediul economico-social in care actioneaza.

A. Limitele interne, de ordin tehnologic se exprima in cadrul functiei de productie. Analiza acestei functii permite sa se determine in ce masura randamentele intreprinderii vor fi influentate de substituirea factorilor de productie ca si de variatia acestora.

In acest cadru se pot distinge doua situatii:

1. In cazul variatiei neproportionale a factorilor de productie, intreprinzatorul urmareste obtinerea unor randamente de substitutie, iar functia de productie exprima alegerile posibile, intr-un mediu tehnic si tehnologic dat.

Posibilitatile de substituire variaza in functie de tipul de productie si de specificul factorilor.

Din acest punct de vedere se pot distinge trei situatii:

a) factorii care nu sunt substituibili (materiile prime de baza) si la care proportia utilizarii este determinata de coeficienti tehnici, cu caracter imperativ;

b) factorii de productie care sunt perfect substituibili, ei putand fi folositi in proportii foarte diferite, pentru a obtine acelasi volum de productie;

c) factorii de productie sunt imperfect substituibili, ei fiind complementari.

Legea randamentelor neproportionale exprima relatia care exista intre volumul productiei obtinute si schimbarile factorilor de productie, intre productia suplimentara si factorii aditionali utilizati.

Evolutia volumului productiei urmeaza urmatoarea regula: la cresterea progresiva a cantitatii dintr-un factor de productie celalalt factor ramanand constant - productia totala sporeste mai intai intr-o proportie mai mare decat factorul variabil, iar apoi mai incet decat acesta. Ca urmare, factorul are mai intai randamente crescande, iar apoi descrescande.

De exemplu, daca volumului muncii suplimentare nu-i corespunde si o crestere a inzestrarii tehnice, peste un anumit nivel, randamentele descresc.

2. Pot exista si randamente constante, atunci cand o anumita crestere a productiei necesita o crestere corespunzatoare a factorilor de productie.

Legea randamentelor proportionale se verifica la un nivel dat al tehnicii si tehnologiei si la o scara stationara a productiei.

B. In ceea ce priveste limitele externe trebuie subliniat ca orice intreprindere actioneaza pe piata atat in calitate de cumparator al factorilor de productie, cat si ca vanzator al bunurilor produse. In conditiile concurentei imperfecte intreprinderea trebuie sa-si adapteze oferta la preturile formulate in conditii de monopol sau oligopol.

Un rol esential il au in acest sens strategiile sau politicile anticoncurentiale, intre care:

actiunea asupra costurilor;

politica cererii;

strategia inovatiei.

Explicati continutul legii randamentelor neproportionale.

Activitatea G:

1. In cazul unui randament crescator al utilizarii factorilor de productie, dublarea volumului productiei presupune:

a) o crestere proportionala a consumului de factori de productie;

b) o reducere a cantitatii factorilor de productie consumati;

c) crestere mai putin decat proportionala a consumului de factori de productie.

2. In cazul randamentelor descrescatoare ale utilizarii factorilor de productie, dublarea productiei necesita:

a) o crestere proportionala a factorilor de productie;

b) sporire intr-o proportie mai mare a cantitatii factorilor consumati, comparativ cu cresterea productiei;

c) reducerea cantitatii factorilor de productie.

3. Consideram o functie de productie de tipul Q=f(L,K).

In tabelul de mai jos sunt prezentate combinarile posibile intre cei doi factori de productie (munca si capitalul) si productia ce se obtine.

Un intreprinzator dispune de 20 de unitati de munca si 40 unitati de capital si le poate folosi pentru producerea a doua bunuri A si B.

a) completati tabelul de mai jos si determinati care sunt functiile de productie in situatia obtinerii celor doua bunuri:

b) ce varianta de combinare a factorilor de productie va alege intreprinzatorul pentru producerea bunului A si a bunului B?