CADRUL LEGISLATIV - DESEURI

Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos garantand in acest scop dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociatii autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect.

1 Obiective

Prevenirea generarii deseurilor si a efectelor nocive ale acestora prin:

dezvoltarea de tehnologii curate si economice in utilizarea resurselor naturale;

dezvoltarea tehnologiei in vederea obtinerii de produse astfel proiectate incat prin caracteristicile lor de fabricatie, prin comercializarea acestora pentru utilizare si prin eliminarea lor dupa utilizare sa nu contribuie sau sa contribuie in masura cat mai mica la cresterea riscului de poluare si a gradului de nocivitate a deseurilor;

dezvoltarea de tehnici adecvate pentru eliminarea sau neutralizarea substantelor periculoase continute in deseurile destinate valorificarii.

Valorificarea deseurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care vizeaza obtinerea de materii prime secundare sau utlizarea unor categorii de deseuri ca sursa de energie.

2 Cadrul legal la nivel european

Cadrul legal la nivel european cu privire la deseuri este prezentat in principiu prin Directiva Cadru 75/442/CEE si este amendata de urmatoarele directive :

directiva 91/156/CEE din 18 martie 1991;

directiva 91/692/CEE din 23 decembrie 1991;

decizia 96/350/CE din 24 mai 1996;

directiva 96/59/CE din 16 septembrie 1996;

Decizia Comisiei 2000/532/CE in conformitate cu prevederile articolului 1( A) a directivei Cadru.

Directiva 91/689/CEE privind deseurile periculoase.

Directivele europene privind gestionarea deseurilor se incadreaza in patru grupe principale [4]:

• legislatia cadru privind deseurile - Directiva cadru 2006/12/EC, care contine prevederi pentru toate tipurile de deseuri, mai putin acelea care sunt reglementate separat prin alte directive si Directiva privind deseurile periculoase (Directiva 91/689/EEC), care contine prevederi privind managementul, valorificarea si eliminarea corecta a deseurilor periculoase;
• legislatia privind fluxuri speciale de deseuri: reglementari referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje; uleiuri uzate; baterii si acumulatori; PCB-uri si PCT-uri; namoluri de epurare; vehicule scoase din uz; deseuri de echipamente electrice si electronice, deseuri de dioxid de titan;
• legislatia privind operatiile de tratare a deseurilor - regelementari referitoare la incinerarea deseurilor municipale si periculoase; eliminarea deseurilor prin depozitare;
• legislatia privind transportul, importul si exportul deseurilor.

Toate aceste directive privind gestionarea deseurilor au fost transpuse in legislatia romaneasca.Directiva cadru privind deseurile (Directiva 2006/12/EC) transpusa in legislatia romaneasca prin Ordonanta de urgenta nr. 61/2006, aprobata prin Legea nr.27/2007, pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor reglementeaza modul de gestionare a deseurilor la nivel national.

3 Cadrul legal existent la nivel national in conformitate cu legislatia UE

3.1 Generalitati

Legea nr. 137/1995 a protectiei mediului, republicata, modificata si completata prin OUG nr. 91/2002, aprobata prin Legea nr. 294/2003

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor aprobata cu modificari si completari prin legea nr. 426/2001, modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta nr. 61/2006, aprobata prin legea nr.27/2007 reglementeaza activitatile de gestiune a deseurilor. Gestiunea deseurilor se fundamenteaza pe urmatoarele principii generale:

de a utiliza numai procedeele si metodele care nu pun in pericol sanatatea populatiei si factorii de mediu

principiul "poluatorul plateste"

principiul responsabilitatii producatorului de deseuri

principiul utilizarii cu randament maxim a mijloacelor tehnice disponibile, de asa maniera incat costurile sa nu fie excesive.

Se precizeaza conditiile generale privind gestiunea deseurilor, referitoare la masuri pentru  reducerea cantitatii de deseuri si valorificarea deseurilor, ca si implementarea planului national si a planurilor locale de eliminare a deseurilor, reglementeaza organismele care realizeaza si suporta activitatile de colectare, transport si eliminare a deseurilor, proceduri pentru obtinerea autorizatiilor pentru valorificarea deseurilor, ca si de control. Se detaliaza aspectele privind gestiunea deseurilor periculoase care privesc atat pe producatori, cat si pe transportatori, precum si pe cei cu obligatii de valorificare si de eliminare a deseurilor (persoane fizice si juridice). De asemenea se reglementeaza conditiile de transport international al deseurilor, garantiile financiare, autoritatile competente si sanctiunile pe linia gestiunii deseurilor. In anexe sunt cuprinse: un dictionar de termeni folositi, categoriile de deseuri, categoriile de deseuri periculoase, constituentii deseurilor periculoase, proprietatile acestora, operatiunile de eliminare a deseurilor si operatiunile de incinerare.

HG nr. 1470 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor si a Planului National de Gestionare a Deseurilor.

Elaborarea Planului National de Gestionare a Deseurilor are ca scop creerea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor, eficient din punct de vedere ecologic si economic.

In conformitate cu Directiva Cadru nr. 75/442/CEE privind deseurile s-a realizat o strategie nationala de gestionare a deseurilor ce a inglobat strategiile sectoriale ale institutiilor cu responsabilitati in domeniu. De asemenea a fost elaborat Plan National de Gestionare a Deseurilor. Cele doua documente au fost adoptate prin HG 1470/2004 si constituie instrumentele de baza prin care se asigura implementarea in Romania a politicii UE in domeniul deseurilor.

3.2 Legea nr. 220/2008

Parlamentul Romaniei a adoptat legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie[4].

Legea creeaza cadrul legal necesar extinderii utilizarii surselor regenerabile de energie, prin:

reducerea costurilor de productie, transport si distributie a energiei produse din surse regenerabile de energie, comparativ cu utilizarea combustibililor clasici, fosili si, implicit, reducerea facturii energetice a diferitelor categorii de consumatori;

atragerea in balanta energetica nationala a resurselor regenerabile de energie, necesare cresterii securitatii in alimentarea cu energie si reducerii importurilor de resurse primare de energie;

stimularea dezvoltarii durabile la nivel local si regional si crearea de noi locuri de munca aferente proceselor de valorificare a surselor regenerabile de energie;

reducerea poluarii mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante si gaze cu efect de sera;

asigurarea cofinantarii necesare in atragerea unor surse financiare externe, destinate promovarii surselor regenerabile de energie;

definirea normelor referitoare la garantiile de origine, procedurile administrative aplicabile si racordarea la reteaua electrica in ceea ce priveste energia produsa din surse regenerabile;

stabilirea criteriilor de durabilitate ecologica pentru biocombustibili si alte biolichide.

Legea instituie sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie [4].

Sistemul de promovare stabilit prin lege se aplica pentru energia produsa din:

energie hidro utilizata in centrale cu o putere instalata de cel mult 10 MW;

energie eoliana;

energie solara;

energie geotermala si gazele combustibile asociate;

biomasa;

biogaz;

gaz de fermentare a deseurilor;

gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si care este livrata in reteaua electrica

Sistemul de promovare stabilit prin aceasta lege se aplica pentru o perioada de
15 ani, pentru energia electrica produsa in grupuri electrice noi;

Sistemul de promovare se aplica de la data la care producatorii detinatori ai capacitatilor de productie incep sa produca energie electrica si primesc certificate verzi pentru energia electrica, daca punerile in functiune, respectiv retehnologizarile de centrale/grupuri se fac pana la sfarsitul anului 2014.

In cazul energiei electrice produse in capacitati de productie multicombustibil care utilizeaza surse regenerabile si conventionale, beneficiaza de schema de sustinere numai acea parte din energia electrica produsa efectiv din surse regenerabile de energie, stabilita pe baza continutului energetic aferent.

Nu se aplica sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

exportul de energie electrica din surse regenerabile care a beneficiat de certificate verzi;

productia de energie electrica din deseuri industriale si/sau urbane provenite din import, indiferent de puterea instalata a capacitatii de producere.

Sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie nivelul tintelor nationale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie in consumul final de energie electrica in perspectiva anilor 2010, 2015 si 2020 este de 33%, 35% si, respectiv, 38%.

Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2008-2020 sunt prevazute standard.

Cotele obligatorii anuale de certificate verzi pentru perioada 2021-2030 se stabilesc de ministerul de resort si nu vor fi mai mici decat cota stabilita pentru anul 2020.

Operatorul de transport si sistem emite lunar certificate verzi producatorilor pentru cantitatea de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie si livrata efectiv in reteaua electrica si/sau la consumator[4].

• Producatorii de energie electrica din surse regenerabile primesc:
  un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs si livrat in reteaua de energie electrica din centrale/grupuri hidroelectrice noi sau centrale/grupuri hidroelectrice de maximum 10 MW, retehnologizate;
• un certificat verde pentru fiecare 2 MWh livrati in reteaua de energie electrica din centrale hidroelectrice cu o putere instalata cuprinsa intre 1 si 10 MW, care nu se incadreaza in conditiile prevazute mai sus;
• doua certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica din centralele hidroelectrice cu o putere instalata de pana la 1 MW/unitate;
• doua certificate verzi, pana in anul 2015, si un certificat verde, incepand cu anul 2016, pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie eoliana;
• 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din biomasa, biogaz, biolichid, gaz de fermentare a deseurilor, energie geotermala si gazele combustibile asociate;
• 4 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh livrat in reteaua de energie electrica de producatorii de energie electrica din energie solara.

Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei califica capacitatile de productie care beneficiaza de schema de sustinere, in temeiul Regulamentului de calificare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de sustinere.

Operatorii de distributie transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile si livrate de producatorii racordati la retelele de distributie din zonele lor de licenta si pentru care au calitatea de concesionari, in temeiul unor contracte de concesiune.

Producatorii care livreaza energie electrica in baza contractelor directe, precum si autoproducatorii transmit lunar, fara plata, operatorului de transport si sistem date privind cantitatile de energie electrica produse din surse regenerabile.

Furnizorii de energie electrica sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii stabilite pentru anul respectiv si cantitatea de energie electrica, exprimata in MWh, furnizata anual consumatorilor finali.

Operatorul de transport si sistem si operatorii de distributie sunt obligati sa garanteze transportul, respectiv distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, asigurand fiabilitatea si siguranta retelelor de energie electrica.

Racordarea producatorilor de energie electrica din surse regenerabile la retelele de energie electrica se efectueaza in baza unui regulament, cu respectarea principiului suportarii in mod egal a costurilor de racordare intre producatorii respectivi, operatorul de transport si sistem si/sau operatorul de distributie, dupa caz.

Tranzactionarea certificatelor verzi [4]

Producatorii si furnizorii de energie electrica din surse regenerabile de energie pot vinde certificatele verzi pe piata centralizata a certificatelor verzi, precum si pe piata contractelor bilaterale a certificatelor verzi.

Cadrul de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele prevazute este asigurat de operatorul pietei de energie electrica.

Pentru perioada 2008-2014, valoarea de tranzactionare a certificatelor verzi pe pietele mentionate mai sus se incadreaza intre:

o valoare minima de tranzactionare de 27 euro/certificat;

o valoare maxima de tranzactionare de 55 euro/certificat.

In toate cazurile, valoarea in lei va fi calculata la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.

In perioada 2015-2030, valoarea minima de tranzactionare nu poate fi mai mica decat valoarea minima de tranzactionare aplicata in anul 2014.

Indeplinirea cotelor obligatorii de catre furnizori

Furnizorul care nu realizeaza cota obligatorie anuala este obligat sa plateasca contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate la valoarea de 70 euro pentru fiecare certificat neachizitionat, calculata in lei la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru luna decembrie a anului precedent.

Valoarea prevazuta mai sus se ajusteaza anual cu indicele preturilor de consum pentru Romania.

Comercializarea certificatelor verzi.
Dupa afilierea Romaniei la Sistemul European de Certificate Verzi:

furnizorii de energie electrica pot sa isi indeplineasca cotele obligatorii de certificate verzi prin achizitionarea certificatelor verzi atat de pe piata interna de certificate verzi, cat si de pe piata europeana de certificate verzi;

producatorii de energie electrica din surse regenerabile pot comercializa certificate verzi pe piata europeana a certificatelor verzi, in conditiile stabilite de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei;

pana la atingerea tintelor nationale, certificatele verzi pot fi tranzactionate numai pe piata interna de certificate verzi.

Evaluarea regionala a potentialului surselor regenerabile de energie.

Ministerul de resort are urmatoarele atributii:

elaboreaza strategia de valorificare si promovare a surselor regenerabile de energie;

evalueaza potentialul tehnic, economic si ecologic pentru fiecare tip de resursa regenerabila de energie;

structureaza potentialul stabilit pe zonele de licenta aferente operatorilor de distributie de energie electrica ce au calitatea de concesionari in contractele de concesiune;

elaboreaza, impreuna cu Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei, cadrul unitar de norme si reglementari privind amplasarea si implementarea proiectelor de surse regenerabile.

Ministerul de resort elaboreaza masuri de promovare a surselor regenerabile de energie, cum ar fi:

proceduri de amortizare accelerata privind investitiile in domeniul surselor regenerabile de energie;

scutirea de la plata accizei pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie, conform prevederilor Directivei 96/2003/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a energiei electrice si a produselor energetice;

reducerea cu 50% a taxelor de eliberare a autorizatiilor/avizelor aferente implementarii proiectelor de investitii in domeniul surselor regenerabile de energie si eliberarea acestora, in regim de urgenta, fara costuri suplimentare

subventionarea a 50% din contravaloarea energiei electrice consumate in instalatii/schimbatoare de caldura pentru exploatarea energiei geotermale;

sprijinirea autoritatilor administratiei publice locale in vederea acordarii de facilitati investitionale, a simplificarii procedurilor de autorizare, precum si infiintarii unui birou unic de autorizare in scopul atragerii de investitii directe in domeniul surselor regenerabile de energie;

acordarea de ajutoare nerambursabile proprietarilor plantatiilor de material lemnos infaptuite prin lastarire, cu destinatie energetica, prin reglementari elaborate impreuna cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale privind scopul subventionarii, conditiile acordarii subventiei si valoarea acesteia, precum si procedura de depunere, evaluare si solicitare de plata.

Comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie [4].

Producatorii de energie electrica din surse regenerabile de energie vand energia electrica produsa pe piata angro de energie electrica la pretul pietei.

Energia electrica produsa din surse regenerabile de energie in centrale electrice cu puteri instalate sub 1 MW poate fi vanduta furnizorilor impliciti in ale caror zone delimitate de licenta sunt situate centralele, la preturi reglementate stabilite de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei la nivel national, diferentiate in functie de tehnologia de producere.

Consumatorii care detin capacitati de productie pot vinde energia electrica produsa, care depaseste nivelul consumului propriu, furnizorului cu care consumatorii au incheiat contract de furnizare de energie electrica, in conditiile stabilite prin reglementari ale Autoritati Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

detin capacitati de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie cu puteri instalate sub 1 MW;

utilizeaza cu preponderenta energia electrica produsa pentru consum propriu;

dispun de sisteme de masurare care respecta prevederile legale in vigoare.