Costurile calitatii

COSTURILE CALITATII

Prestigiul unei firme obtinut ca urmare a calitatii produselor, lucrarilor sau serviciilor sale reprezinta un atu, important in lupta concurentiala. De aceea si costurile calitatii trebuie analizate cu atentie de management in asa fel incat efectul lor pe termen lung sa fie favorabil.

Viziunile autorilor, ca si modul de abordare, examinare si evaluare a oportunitatii si utilitatii uneia sau a alteia din metodele de calcul a costurilor prezentate in lucrari sunt diferite.Optiunea noastra s-a oprit la modelul P.A.F. (prevenire - evaluare - defect) propus de Dr. Armand V. Feigenbaum in 1986, care a grupat costurile calitatii in urmatoarele 5 categorii:

1. costurile defectelor (sau esecurile), diferentiate in doua subgrupe:

a) costurile defectelor interne, asociate produselor si serviciilor, care nu satisfac specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata inainte ca transferul produsului catre client sa se fi produs;

b) costurile defectelor externe, asociate produselor si serviciilor, care nu satisfac specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata dupa ce transferul produsului catre client s-a produs;

2. costurile de evaluare, ca suma a tuturor cheltuielilor necesare pentru a asigura conformitatea cu cerintele specificatiilor de catre furnizori, procese, materiale aprovizionate, produse intermediare si finale etc.

3. costurile de prevenire, respectiv cheltuielile de finantare a activitatilor, al caror obiectiv este eliminarea cauzelor posibilelor defecte si erori, inainte ca acestea sa se produca. Aceste costuri sunt asociate cu proiectarea, implementarea si mentinerea sistemului de management al calitatii.

"Costurile individuale de asigurare a calitatii totale sunt cunoscute sub denumirea de elemente de cost. Principalele elemente specifice incluse in cele patru categorii care definesc costurile referitoare la calitate sunt urmatoarele:

costuri de prevenire: instruirea personalului, proiectarea sistemului de management al calitatii totale, proiectarea echipamentelor de testare, programe de reducerea costurilor calitatii, evaluarea furnizorilor;

costuri de evaluare: revizuirea proiectului, inspectii si teste, revizuirea materialului publicitar, verificarea inregistrarilor contabile ale costurilor, evaluarea personalului;

costuri interne ale defectelor: deseuri, reincadrarea produsului la niveluri inferioare de calitate, refacerea testelor, refacerea facturilor, remedierea programelor, corectarea manualului calitatii;

costuri externe ale defectelor: credite de garantare, investigarea reclamatiilor clientilor, costuri de inlocuire a produsului, actiuni privind raspunderea pentru garantarea produsului, rabaturi pentru lucrari necorespunzatoare, reproiectarea pretinsa de eventualele incompatibilitati."[1]

Relatia prin care se exprima costul de obtinere a calitatii este urmatoarea:

COQ = COC + CNC

COQ = costul calitatii;

COC = costul de obtinere a conformitatii (costul de prevenire + costul de evaluare);

CNC = costul de obtinere a neconformitatii (costul defectelor interne + costul defectelor externe).

In aceasta relatie, costul conformitatii (COC), defineste costul proceselor ideale prin care se obtin produse sau servicii conform cerintelor specificatiilor sau standardelor. Altfel spus, reprezinta costul realizarii de valoare adaugata.

Costul neconformitatii (CNC) este costul asociat proceselor care nu opereaza cerintelor sau costurilor datorate variabilitatii proceselor. In termen de valoare adaugata, CNC reprezinta costurile activitatilor prin care se reduce valoarea adaugata.

Formule de calcul:[2]

Ci

P =

(1 - R) ^a

in care,

P - costul de prevenire;

Ci - costul initial (conceptie, proiectare, materiale etc.) al unui produs cu un nivel minim de calitate (de referinta);

R - fiabilitatea produsului fata de probabilitatea de buna functionare pe perioada T de folosire a acestuia;

a - coeficient de elasticitate a costului initial calculat in functie de marimea fiabilitatii produsului.

Costul de evaluare (E) se exprima prin relatia:

tm + tc + tf A + E + Kv + Kc

E = s_t ----------- + ----------

n Q

in care:

st - retributia medie tarifara orara a personalului de inspectie si verificari;

tm - durata verificarii materiei prime, in ore;

tc - durata inspectiei pe fluxul tehnologic, in ore;

tf- durata inspectiei finale, in ore;

A - amortizarea anuala a mijloacelor de masurare;

E - consumul anual de energie electrica pentru inspectii;

Kv - cheltuieli variabile de inspectii pe diferite faze;

Kc - cheltuieli constante de inspectii (coordonare);

n - marimea seriei de fabricatie a produsului;

Q - volumul anual al productiei.

Costul de defectare (costul noncalitatii) se compune din costul defectarii interne si costul defectarii externe.

N = Cp + Cd

Costul defectarii interne, Cd se poate determina cu relatia

Cd = T ( r x n_i x t_r + c x n_i x u)

unde:

T - durata de functionare a produsului;

r - retributia medie orara a personalului de intretinere;

ni - numarul mediu anual de reparatii;

tr - durata in ore a unei reparatii;

c - costul mediu al unei piese inlocuite;

u - numarul de piese inlocuite la o reparatie.

Costul defectarii externe, Cp se exprima astfel:

Cp = l x CR + T x z x t_r x n_i

unde:

l - rata caderilor;

CR - costul rebuturilor, remanierilor;

z - pierderile medii exprimate in unitati banesti pentru o ora de timp neproductiv.

Se constata ca noncalitatea N ocupa cea mai mare pondere din costul total al calitatii C care se exprima astfel

C = P + E + N    

sau

Ci tm + tc + tp A + E + Kv + Kc

C = + st --------- + --------- +

(1 - R) ^a n Q

+ T ( r x n_i x t_r + c x n_i x u)

in care simbolizarea are semnificatia prezentata anterior.  

Privita dintr-un punct de vedere simplist, pierderea de calitate este cea care apare cand o unitate de produs creste sau scade peste limitele predeterminate de specificatiile de fabricatie. In aceste conditii pierderea intreprinderii datorata noncalitatii este mai mare sau mai mica, in functie de apropierea sau departarea de aceasta limita. Schematic cele prezentate se exprima grafic in fig. nr. 2.10.

Figura nr. 6.2. Reprezentarea grafica a calitatii si noncalitatii

Se poate remarca relatia direct proportionala intre noncalitate si profitul intreprinderii. Cu cat noncalitatea, dimensionata valoric (cheltuieli cu: rebuturile, remanierile, intarzierile in productie, stingerea reclamatiilor clientilor, inlocuirile si reparatiile produselor defecte) este mai mare, cu atat profitul va fi mai redus. Pe de alta parte, cu cat valoarea noncalitatii va fi mai mica cu atat profitul se va apropia de nivelul dorit de investitor.

Din punct de vedere practic, pentru a obtine informatii sintetice referitoare la costul calitatii produselor realizate de firma, se poate alcatui un tablou de bord lunar, trimestrial sau anual conform modelului prezentat in fig. nr.

Figura nr. Tabloul de bord cu elementele de cost ale calitatii

1. Diminuarea costurilor ca urmare a imbunatatirii calitatii

Calitatea produselor poate fi privita din doua puncte de vedere: calitatea tehnica

(de conceptie)si calitatea economica sau comerciala. Schematic aceasta relatie se prezinta in figura nr.6.4.

Figura nr. 6.4. Relatia standard - calitate - asteptari client

Calitatea tehnica(de conceptie) reprezinta conformitatea unui produs cu un referential si / sau cu prevederile contractuale si se refera la parametrii fizici, chimici, biologici etc. care individualizeaza un produs. Calitatea economica sau comerciala este determinata printre altele de o serie de factori cum ar fi: valoarea de intrebuintare (reflectata de mentenabilitate, fiabilitate, lipsa defectiunilor), termenul de garantie, gama sortimentala, pretul de achizitie, finisajul, ambalajul, accesibilitatea utilizarii, asistenta tehnica acordata consumatorului prin prestatiile tip service, costul exploatarii etc.

Deoarece aceste doua aspecte ale calitatii sunt intr-o stransa interdependenta, intregul complex de factori ce caracterizeaza un produs poate fi subsumat conceptului de calitate totala. Altfel spus, calitatea totala poate fi definita ca sinteza calitatii tehnice si a celei comerciale integrand gradul de utilitate, de comercialitate si ergonomia produsului privit sub aspect functional si social.

Diminuarea costurilor ca urmare a imbunatatirii calitatilor trebuie sa aiba in vedere ambele componente ale calitatii totale.

Pentru producatori, imbunatatirea calitatii reprezinta o sursa importanta de reducere a costurilor. Daca pentru unii manageri afirmatia pare un paradox, aceasta se datoreste faptului ca ei au in vedere imbunatatirea calitatii doar prin prisma optiunilor suplimentare ale consumatorilor care, evident, nu conduc la reducerea cheltuielilor si in plus ignora efectele economice secundare ale calitatii superioare. Pentru a convinge ca, intr-adevar, atunci cand se imbunatateste calitatea unui produs, costul pentru a obtine o calitate superioara se diminueaza, trebuie avute in vedere urmatoarele argumente:

oferirea pe piata a produselor corespunzatoare nivelului de exigenta al consumatorilor asigura cresterea volumului vanzarilor; la randul ei, cresterea volumului productiei determina reducerea cheltuielilor fixe pe unitatea de produs, deci creste profitul;

imbunatatirea calitatii are ca efect reducerea cheltuielilor provocate de lipsa de calitate.

Masurile pentru imbunatatirea calitatii industriale pot fi realizate aplicand principiul simplificarii la nivelul conceptiei produsului si / sau la cel al fabricatiei, respectiv in preocuparea continua pentru ameliorarea performantelor unui produs.

Este evident ca prin reducerea numarului furnizorilor care concura la realizarea unui produs complex, calitatea acestuia este mai bine controlata si devine mai ieftina . Totodata, reducerea componentelor / subansamblelor care intra in realizarea unui produs este de natura sa contribuie la reducerea costurilor de fabricatie si exploatare, prin efecte de mentenanta mai usoare, respectiv fiabilitate si disponibilitate mai ridicate. Paradoxul Calitatea - sursa de profit este doar aparent. In realitate, calitatea este o arma concurentiala redutabila la scara mondiala si nici o intreprindere nu va supravietui cu produse sau servicii mediocre, chiar daca acestea sunt foarte ieftine.

Privind calitatea comerciala a produselor, imbunatatirea acesteia prin ameliorarea tuturor factorilor care contribuie la definirea ei, conduce nemijlocit la cresterea increderii consumatorilor, la cresterea volumului de vanzare si a stabilitatii de piata, cu rezultatele economice benefice la producator.

Consumatorul este interesat sa posede un produs care sa vina in intampinarea cerintelor si necesitatilor sale, sa fie accesibil din punct de vedere al pretului, sa aiba de asemenea un cost de exploatare redus, sa aiba un design placut, sa fie accesibil pentru exploatare, cu un minim instructaj, sa fie sigur in functionare, sa nu polueze mediul ambiant sau sa pericliteze sanatatea. Toate aceste elemente reprezinta obiective de analiza si optimizare, cu efecte favorabile cresterii eficientei economice a producatorului si sunt legate explicit de personalitatea si interesele beneficiarului.