Diagnosticul financiar-contabil al intreprinderii

DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII

INTRODUCERE

Acest ultim diagnostic stabilit de catre evaluator se bazeaza pe concluziile celorlalte diagnostice partiale, asa cu functia financiar-contabila valorifica informatiile celorlalte functii exercitate in intreprindere. Dignosticul financiar-contabil reprezinta o sinteza a pasilor facuti pana acum de evaluator, o concluzionare din punct de vedere contabil si financiar a activitatii intreprinderii pe o perioada determinata de timp.

Parcurgand acest capitol veti dobandi informatii despre modul de organizare a contabilitatii financiare, precum si reflectarea, potrivit unor principii si norme existente, activitatii intreprinderii. Contabilitatea financiara asigura prezentarea la un moment dat a pozitiei financiare sau situatia patrimoniului si performantele sau  rezultatele financiare ale intreprinderii.

Evaluatorul, prin diagnosticul efectuat, are menirea de a aprecia manifestarea functiilor contabila si financiara ale intreprinderii ce face obiectul evaluarii.

OBIECTIVE OPERATIONALE

Dupa ce veti parcurge acest capitol, veti putea:

sa apreciati fiabilitatea datelor cuprinse in situatiile financiare realizand un diagnostic contabil;

sa realizati o analiza financiara a intreprinderii pe baza de bilant;

sa apreciati echilibrul financiar al intreprinderii;

sa analizati structura bilantului intreprinderii prin intermediul ratelor; 

sa apreciati calitatea administrarii intreprinderii prin prisma lichiditatii acesteia.

1. OBIECTIVE, CARACTERISTICI FUNCTIE

Diagnosticul contabil-financiar are ca obiectiv:

• aprecierea fiabilitatii datelor cuprinse in situatiile financiare;

examinarea si estimarea starii de sanatate financiare privind: cresterea activitatii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare.

Caracteristici functie

In cadrul diagnosticului financiar-contabil se diferentiaza diagnosticul contabil si diagnosticul financiar.

Diagnosticul contabil se refera la modul de organizare a contabilitatii financiare, la modul de reflectare, potrivit unor principii si norme existente, a activitatii intreprinderii. contabilitatea financiara reflecta la un moment dat pozitia financiara sau situatia patrimoniului si performantele sau  rezultatele financiare ale intreprinderii prin culegere si inregistrarea tuturor informatiilor furnizate de celelalte functii ale intreprinderii.

Diagnosticul financiar urmareste aceleasi informatii privind activitatea intreprinderii intr-o anumita perioada de timp, dar sub aspectul gestiunii financiare si a modului de alocare a resurselor de finantare la nevoile de finantat. El isi primeste informatiile privind operatiile derulate in cadrul fiecarei functii a intreprinderii prin intermediul contabilitatii care deja a prelucrat aceste date. In completarea datelor contabile, functia financiara utilizeaza datele culese prin mijloace proprii.  

In concluzie, diagnosticul contabil si cel financiar se alatura in cadrul aceleiasi functii datorita caracterului lor de sinteza si surselor informationale comune, insa trebuie stabilite separat de catre evaluator.

1. DIAGNOSTICUL CONTABIL

Functia contabila consta in inregistrarea unor fapte sau operatii deja petrecute, adoptand o pozitie neutra de redare cu exactitate si fidelitate a realitatii intreprinderii.

Contabilitatea, sub aspectul ei mecanic de inregistrare, reda aceste operatii conform unor principii si norme obligatorii si unitare la nivel macroeconomic. Ea are caracterul obiectiv al oricarei forme de evidenta care implica corectitudine si fidelitate in redarea realitatii la nivel micro si macro economic. Contabilitatea trebuie sa fie un instrument de cunoasterea, urmarire, verificare si control a activitatii intreprinderii, care este in relatie directa cu utilizatorii externi ai acestor informatii. Deschiderea spre exterior a contabilitatii o obliga la transparenta, rigurozitate, consecventa, continuitate si exactitate in aplicarea normelor si principiilor care o ghideaza.

Specificul functiei contabile influenteaza modul de abordare si de stabilire a diagnosticului contabil de catre evaluator. Evaluatorul va judeca modul de reflectare sub forma valorilor contabile a realitatii deja cunoscute prin stabilirea celorlalte diagnostice.

Acesta va aprecia fiabilitatea valorilor contabile existente si modul in acre contabilitatea a reusit sa realizeze obiectivul de redare a imaginii fidele a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor. Diagnosticul contabil pus de catre evaluator va consta in stabilirea unor puncte forte sau slabe ale acesteia sub aspectul bunei credinte, a corectitudinii si a exactitatii aplicarii normelor contabile.

In concluzie, examenul modului de organizare a contabilitatii si stabilirea diagnosticului contabil reprezinta o validare a datelor care vor fi utilizate in calculele de evaluare propriu-zise sau poate sa releve unele puncte slabe care vor penaliza valoarea intreprinderii.

2.1. Sursele de informare

Procedurile de lucru se rezuma numai la teste de validitate, nu si la cele de conformitate, evaluatorul intervine in avalul sistemului contabil, si anume asupra situatiilor de iesire, adica asupra situatiilor financiare pe ultimii trei ani (bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarii capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie si notelor explicative - in formula completa sau simplificata in raport de reglementarile aplicabile acestora)

Aprecierea fiabilitatii datelor cuprinse in situatiile financiare se bazeaza pe doua elemente cheie:

cunoasterea suficienta a intreprinderii si a concluziilor celorlalte diagnostice (administrarea intreprinderii, juridic, comercial si tehnic de exploatare);

cunoasterea principiilor si metodelor proprii de contabilitate ale sectorului de activitate.

In demersul sau, evaluatorul se poate servi de constatarile auditorului financiar materializate in raportul de audit. De obicei, evaluatorul recunoaste competenta profesionala si probitatea morala a auditorului, nerecurgand personal la verificarile proprii lucrarii de audit decat prin cateva sondaje.

. Aprecierea fiabilitatii situatiilor financiare

Cu orientarea acestor elemente cheie, se va proceda la verificarea  daca situatiile financiare primite:

sunt coerente: corelatia datelor din bilant, cont de profit si pierdere, situatiile capitalurilor proprii si fluxurilor de numerar si notele explicative;

sunt prezentate potrivit principiilor contabile si reglementarilor in vigoare,

tin cont de elementele posterioare inchiderii exercitiului financiar;

prezinta o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantelor si modificarilor acesteia, bazata pe existenta inventarului intregului patrimoniu (din ultimul an), efectuat in acord cu normele in cauza aprobate de MFP;

prezinta o corecta intocmire a contului de profit si pierdere;

prezinta o corecta stabilirea a profitului net si a  destinatiilor acestuia, potrivit dispozitiilor legale.

2. DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Diagnosticul financiar pus de catre evaluator are rolul de a aprecia manifestarea functiei financiare a intreprinderii ce face obiectul evaluarii.

Are ca obiectiv principal examinarea evolutiei activitatii intreprinderii prin compararea multianuala, grupand datele si informatiile avute la dispozitie in raport cu categoria informatiei utilizate.

Sursele de informatii

Daca functia financiara este bine reprezentata in intreprindere, in sensul existentei unui personal specializat care sa faca analize financiare pertinente si formalizate, constatarile acestuia pot fi preluate de catre evaluator. Totusi, acesta le va aprecia calitatea si situatia in care corespund, le va valida. Daca in intreprindere nu exista materializata o analiza financiara pe o perioada trecuta (trei ani) luata in calcul de catre evaluator, acesta o va face singur.

In mod obisnuit, aceste informatii sunt calitative, dar in general diagnosticul finanacir se sprijina pe prelucrarea informatiilor exprimate in termeni monetari provenind in mod deosebit din componentele situatiilor financiare.

Dupa suportul contabil utilizat, se disting, de regula:

Analiza structurii bilantului contabil

Analiza performantelor intreprinderii

3.1. Analiza pe baza de bilant

Analiza financiara a bilantului contabil serveste reflectarii echilibrului financiar pe termen scurt si lung sub doua aspecte, si anume: modul cum s-a realizat si consecintele in planul solvabilitatii, lichiditatii si riscului de neplata (faliment) al intreprinderii.

Echilibrul financiar poate fi analizat in doua moduri:

fie prin surprinderea lui la un moment dat, la sfarsitul exercitiului financiar, prin intermediul analizei statice a bilantului contabil;

fie prin urmarirea evolutiei elementelor care il determina pe parcursul mai multor exercitii financiare, prin intermediul analizei dinamice a bilantului contabil.

Instrumentele analizei statice sunt: bilantul functional, bilantul financiar, bilantul ansamblului resurselor, precum si diferiti indicatori specifici.

Analiza dinamica a bilantului contabil utilizeaza drept instrumente: tablouri de flux, care pun in evidenta fluxurile financiare generate de activitatea de investitii, finantare si exploatare a intreprinderii, pe parcursul unuia sau mai multor exercitii financiare.

Fluxurile financiare reprezinta ansamblul miscarilor care au impact imediat sau amanat asupra lichiditatilor intreprinderii.

In cadrul tablourilor de flux se disting doua familii:

Tablouri bazate pe fluxuri de utilizari si resurse (TFF), care reflecta evolutia resurselor care au finantat noile utilizari (nevoi) aparute in cursul perioadei analizate.

Tablouri bazate pe fluxuri de trezorerie (TFT), care explica variatia trezoreriei in cursul unei perioade.

Ambele tablouri ofera aproximativ aceleasi informatii financiare, existand totusi intre ele unele deosebiri, dupa cum urmeaza:

cu toate ca ambele reflecta echilibrul financiar al intreprinderii, TFF prezinta o imagine de ansamblu a acestuia, in timp ce TFT arata legatura dintre fiecare operatie efectuata de intreprindere si echilibrul financiar;

TFF porneste de la variatia in timp a activelor si a pasivelor prin integrarea rezultatului ca o componenta a situatiei patrimoniului, in timp ce TFT pleaca de la rezultatul exercitiului prin integrarea variatiei activelor si pasivelor.

Daca TFF este axat, in primul rand, pe explicarea modului de realizare a echilibrului financiar prin analiza comparativa a fluxurilor de utilizari si resurse, TFT arata, in primul rand, efectele pe termen scurt sau lung ale realizarii echilibrului financiar in planul solvabilitatii si riscului de faliment.

3.1.1. Analiza echilibrului financiar

3.1.1.1. Echilibrul financiar poate fi investigat cu ajutorul indicatorilor: FR, NFR si TN

Fondul de rulment (FR) = Capital permanent - Active imobilizate sau Active circulante - Datorii curente  

Necesarul de fond de rulment (NFR) = Active circulante (fara disponibilitati) - datorii curente (fara credite bancare pe termen scurt)

Trezoreria neta (TN) = FR - NFR sau Disponibilitati - Credite bancare pe termen scurt.

Modalitatea actuala de prezentare a situatiilor financiare - in format "lista" - ci in forma de tabel (activ/pasiv) scoate in evidenta elementele bilantiere ca, de pilda:

Rezulta doua "totaluri" cu semnificatie in analiza financiara, intrucat totalul:

E = reprezinta Fondul de rulment (FR), adica totalul activelor circulante care nu sunt finantate de echivalentul de pasiv al acestora, respectiv datoriile curente (sub un an).

F = reprezinta resursele stabile sau capitalurile permanente pe care intreprinderea le are la dispozitie, adica:

capital si rezerve

provizioane pentru riscuri

datorii peste un an

venituri inregistrate in avans

Altfel spus, rezulta ca FR poate fi determinat si ca diferenta intre capitalul permanent si partea di acesta blocata in activele imobilizate, adica FR este partea ce ramane din capitalul permanent destinat sa finanteze (sa acopere) activele circulante nefinantate de pasivele circulante existente.  

Din totalul activelor circulante, daca se izoleaza trezoreria (casa si banca), diferenta atat urma sa fie finantata (acoperita) de pasivele circulante, activele circulante neacoperite urmand a fi acoperite (finantate) de FR. Aceasta diferenta reprezinta necesarul de fond de rulment (NFR).

Asezand sub forma de "oglinda" elementele bilantiere ce urmeaza a fi finantate (acoperite) de FR, obtinem:  

Rezulta ca trezoreria este un fel de variabila de ajustare a FR adica ea reprezinta punctul de frictiune pentru a realiza echilibrul bilantier: fie ca trezoreria acumuleaza disponibilitatile, adica FR este superior NFR, fie ca ea se reduce si devine eventual negativa, daca FR existent nu acopera NFR.

Trezoreria negativa poate fi acoperita din credite bancare sau, cand intreprinderea nu se mai bucura de increderea bancii, fie inregistreaza datorii restante (purtatoare de dobanzi), fie este declarata de creditori, la tribunal, in incetare de plati (faliment).

3.1.1.2. Lichiditatea, o variatiei a trezoreriei

O trezorerie pozitiva indica o lichiditate a intreprinderii la un moment dat, adica FR>NFR.

Relatia dintre NFR si trezorerie este in mod deosebit importanta pentru intreprindere, prezentand o structura financiara fragila, chiar daca exista un nivel de performante economice favorabile.  

Constatarea lichiditatii bilantului este posibila intrucat asezarea posturilor este facuta in bilant in ordinea descrescatoare a lichiditatii activului si cea crescatoare a exigibilitatii pasivului.

Analiza lichiditatii releva o dubla capacitate a intreprinderii:

lichiditatea, respectiv de a face fata scadentelor sale de trezorerie;

solvabilitatea, respectiv de a acoperi angajamentele de o oarecare maturitate (cum ar fi datoriile sub un an) cu active de maturitate corespondenta (active circulante).

Durata activelor si pasivelor este considerata ca un factor primordial al echilibrului financiar. In fond, exista o diferenta intre activele sau pasivele pe termen de peste un an si activele sau pasivele pe termen sub un an si reinnoibile.

Ritmul de incetinire a elementelor de sub un an poate uneori sa fie modificat sau intrerupt, dezechilibrand astfel structura financiara a intreprinderii.

Lichiditatea ramane o conditie de apreciere a calitatii administrarii intreprinderii.

O intreprindere poate fi fragila financiar, chiar lipsita de lichiditati, dar in acelasi timp sa aiba activitate performanta.

O intreprindere nu este nelichida decat in masura in care nu gaseste inca nici un investitor care sa despotmoleasca trezoreria. De aceea, trebuie sa gaseasca intotdeauna investitori sau imprumutatori atunci cand intreprinderea este sanatoasa, iar lipsa de lichiditati este trecatoare. Invers, toate crizele durabile sau vitale de lichiditati sunt, de regula, expresia unei rentabilitati economice insuficiente.

Lichiditatea este o notiune dinamica, deoarece ea este rezultatul unui flux de intrari si iesiri banesti decalate in timp. De exemplu, o societatea care fabrica jucarii angajeaza cheltuieli tot anul, iar incasarile sale se situeaza intre lunile noiembrie - ianuarie anul urmator. Desigur, la 30 octombrie trezoreria sa este net negativa, iar la 30 martie, in mod contrar , devine pozitiva, aceasta pentru ca intreprinderea isi asuma riscul de a nu avea lichiditati datorita activitatii sale cu caracter sezonier.

3.1. Analiza structurii bilantului cu ajutorul ratelor

Ratele de structura sunt indicatori care caracterizeaza compozitia patrimoniului, apreciind raporturile privind activul si pasivul bilantier.

1. In ceea ce priveste activul, se urmareste stabilirea ponderilor fiecarui element pentru a determina conditiile tehnico-economice;

Astfel, o intreprindere de o inalta tehnologie utilizeaza mijloace fixe si prezinta astfel imobilizari deosebit de mari ca valoare;

O intreprindere cu ciclu lung de fabricatie (constructii navale, civile) prezinta rate de stoc cu avaluri care reflecta "greutatea" lor;

2. Cu privire la pasiv, ratele de structura furnizeaza indicatori asupra compozitiei finantarii.

Pe de o parte permit aprecierea autofinatarii financiare, iar pe de alta parte, permit estimarea stabilitatii financiare.

3. In ceea ce priveste ratele de sinteza, ele compara sistematic elementele de activ si pasiv, oferind posibilitatea stabilirii conditiilor de finantare ale unor elemente de activ si pasiv si posibilitatile de rambursarea datoriilor sub un an, prin compararea activului circulant lichid sub un an. 

4. Ratele de rotatie scot in evidenta termenele si viteza de rotatie a unor elemente de activ si pasiv (stocuri, creante, datorii), lamurind astfel:

conditiile in care se realizeaza activitatea (credit-client, credit-furnizor, duratele stocarii),

si incidenta lor asupra solvabilitatii intreprinderii.

Aceasta are interesul sa-si recupereze rapid lichiditatile asociate stocurilor si creantelor (termen scurte sau viteze de rotatie ridicate) si sa achite furnizorii cat mai tarziu posibil, evident, cu consimtamantul lor (termene lungi sau viteze de rotatie slabe).

Ratele de structura prezinta importanta in activitatea de evaluare, in pozitionarea intreprinderii in cadrul sectorului in care actioneaza. Situarea, sub media sectorului, poate conduce la formularea unor concluzii nefavorabile cu privire la viabilitatea si perspectiva activitatii.

Analiza structurii bilantului poate fi investigata cu ajutorul urmatoarelor rate:

Rata activelor imobilizate care masoara gradul de investire a capitalului in intreprinderea respectivǎ si se apreciaza in raport de gradul de tehnologizare specific sectorului

, unde

Ai - active imobilizate,

At - activ total

Rata imobilizarilor necorporale reflecta perspectivele de dezvoltare ale intreprinderii si importanta acordata cercetarii

, unde

In - imobilizari necorporale,

At - activ total

Rata imobilizarilor corporale reflecta greutatea capitalului imobilizat - intensitatea capitalistica a activitatii intreprinderii

, unde

Ic - imobilizari corporale,

At - activ total

Rata imobilizarilor financiare permite identificarea intensitatii legaturilor fiannaciare si importanta operatiilor de cresterea externa.

, unde

If - imobilizari financiare,

At - activ total

Rata activelor circulante este o masura a flexibilitatii financiare, evidentiind importanta relativa a activelor usor transformabile in bani.

Se apreciaza in raport cu obiectul de activitate al intreprinderii si factorii conjuncturali ai pietei. 

, unde

Ac - active circulante,

At - activ total

Rata stocurilor apreciaza in industrie durata ciclului de productie, respectiv importanta activitatii de distributie

, unde

S - stocuri,

At - activ total

Rata creantelor clienti apreciaza incidenta la nivel de intreprindere a creditului acordat clientelei

, unde

C - creante clienti,

At - activ total

Rata disponibilitatilor indica importanta lichiditatilor intreprinderii

, unde

D - disponibilitati,

At - activ total

Cu privire la pasiv, ratele de structura furnizeaza indicatori asupra compozitiei finantarii. Pe de o parte permit aprecierea autofinatarii financiare, iar pe de alta parte, permit estimarea stabilitatii financiare.

Rata autonomiei globale semnifica independenta financiara a intreprinderii fata de terti

, unde

Cpr - capitaluri proprii,

Pt - pasiv total

Rata autonomiei financiare la termen reflecta independenta intreprinderii fata de imprumutatorii de fonduri si capacitatea de a rezista la socurile externe

, unde

Cpr - capitaluri proprii,

Cperm - capitaluri permanente

Rata stabilitatii financiare asigura informatii despre relatiile intreprinderii cu imprumutatorii de fonduri

, unde

Cperm - capitaluri permanente

Pt - pasiv total

Rata de indatorare globala prezinta ponderea indatorarii globale, este o rata complementara R

, unde

Dt - datorii totale

Pt - pasiv total

Rata indatorarii pe termen scurt aduce informatii despre stabilitatea finantarii pe termen scurt. Este si ea, de asemenea, o rata complementara - R

, unde

Dts - datorii pe termen scurt

Pt - pasiv total

Rata de levier induce dependenta cu privire la indatorarea la termen

, unde

Dfin - datorii financiare

Cpr - capitaluri proprii

2. Ratele de sinteza - compara sistematic elementele de activ si pasiv, oferind posibilitatea stabilirii conditiilor de finantare ale unor elemente de activ si pasiv si posibilitatile de rambursarea datoriilor sub un an, prin compararea activului circulant lichid sub un an. 

Rata de finantare stabila a imobilizarilor reflecta gradul de acoperire a investitiilor in mijloace de productie din resurse permanente

, unde

Cperm - capitaluri permanente

Ic - imobilizari corporale

Rata de finantare proprie imobilizarilor reflecta gradul de acoperire a investitiilor pe termen lung din resurse proprii. Se regasesc in aceasta rata indicii asupra gradului de recuperare al investitiilor

, unde

Cpr - capitaluri proprii,

It - total imobilizari

Lichiditatea generala permite aprecierea aptitudinii intreprinderii de a rambursa datoriile mai mici de un an cu ajutorul activelor cu lichiditatea sub un. Valorile indicatorului se cer a se incadra intre 1,8 si 2.

, unde

Ac - active curente,

Dc - datorii curente

Lichiditatea restransa reflecta aptitudinea intreprinderii de a rambursa datoriile mai mici de un an cu ajutorul elementelor celor mai lichide sub un an si anume creante, plasamente si disponibilitati.

Valorile indicatorului se cer a se incadra intre 0,8 si 1.

, unde

Ac - active curente,

S - stocuri,

Dc - datorii curente

Lichiditatea imediata masoara capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile mai mici de un an din lichiditatile disponibile. Aproape de 1 semnifica grave dificultati de plata, iar in situatia inversa indica o proasta gestiune  de trezorerie.

, unde

D - disponibilitati,

Tp - titluri de participare,

Dc - datorii curente

3. Ratele de rotatie - scot in evidenta termenele si viteza de rotatie a unor elemente de activ si pasiv (stocuri, creante, datorii), lamurind astfel conditiile in care se realizeaza activitatea (credit-client, credit-furnizor, durate stocaje) si incidenta lor asupra solvabilitatii intreprinderii.

Intreprinderile au interesul sa-si recupereze rapid lichiditatile asociate stocurilor si creantelor (acordarea unor termene scurte sau viteze de rotatie ridicate) si sa achite furnizorii cat mai tarziu posibil, evident, cu consimtamantul lor ( obtinerea unor termene lungi sau viteze de rotatie slabe).

CUVINTE CHEIE

Diagnostic financiar-contabil,

Lichiditate;

Solvabilitate;

Rate de structura.

TEME DE REFLECTIE

Efectuati o analiza statica, respectiv dinamica a bilantului intreprinderii supuse procesului de evaluare;  

Apreciati echilibrul financiar al intreprinderii;

Analizati structura bilantului intreprinderii prin intermediul ratelor.